Sunteți pe pagina 1din 6

Globalizarea si restructurarea afacerilor

Pe msur ce devine din ce n ce mai evident existena globalizrii ca realitate


contemporan, globalizarea tinde s ajung i unul dintre cele mai controversate concepte
din literatura economic i politic internaional, neexistnd un consens referitor la ceea
ce nseamn globalizare. Ne vom apleca doar asupra uneia dintre definiii, care reflect
creterea interdependenei n cadrul sistemului economic mondial.

Globalizarea este termenul ntrebuinat pentru a descrie un proces multicauzal care


are drept rezultat faptul c evenimente care au loc ntr-o parte a globului au repercusiuni
din ce n ce mai ample asupra societilor i problemelor din alte pri ale globului.

Schimbarile in coordonatele mediului economico-social vizeaza economia


mondiala in ansamblu precum si, in mod diferentiat, fiecare economie nationala. Pentru
intreprinderea moderna, mediul extern la care isi raporteaza activitatea are tendinta
extinderii spatiale. Nu estevorba insa numai de firmele care prin profilul, dimensiunile si
amplasarea lor isi finalizeaza activitatea pe piete ale mai multor tari. Chiar si
intreprinderile care isi circumscriu activitatea in limitele pietei interne sau numai locale
sunt expuse efectului unor mutatii inregistrate pe o scara mult mai larga decat cea
nationala.

Situatia este explicabila in conditiile cresterii interdependentelor dintre componentele


economiei si, respectiv, pietei mondiale. Mecanismele economiei de piata implica
confruntarea si tendinta de echilibrare a cererii cu oferta pe spatii geografice din ce in ce
mai largi, fluxurile peste granite avand drept obiect marfuri, servicii, capitaluri, tehnologii,
forta de munca; mai mult chiar, se inregistreaza un export-import de crize, de inflatie si
alte asemenea fenomene ale mecanismului de piata.

Noiunea de corporaie n mod obinuit nseamn forma optim de organizare n


proporii mari a produciei de mrfuri industriale i servicii. Muli cercettori, printre care
i J. K. Galbrait, au definit sistemul industrial ca parte a economiei ce se caracterizeaz
prin activitatea unor structuri corporative mari.
ntr-adevr, formarea i dezvoltarea sectorului industrial au fost i rmn strns
legate de funcionarea administrrii corporative. Trebuie ns avut n vedere i faptul c,
nc de la nceput, corporaia reprezenta o asociere a agenilor economici, unii pentru a-i
atinge obiectivele economice. Cu trecerea timpului au aprut tipuri de corporaii calitativ
diferite, deosebindu-se n funcie de obiectivele urmrite: cucerirea n comun a unor piee
noi, confruntarea cu circumstanele externe etc.

Principiul esenial al corporaiei industriale este, nc de la apariia ei, eficiena


maximal a produciei (reducerea cheltuielilor, majorarea volumului de producie i
profitul maximal). Ca urmare, unul din indicatorii principali ai succesului corporaiei este
poziia de lider.

Nu trebuie ns s considerm corporaia industriala clasic ca fiind ceva stagnant


pe parcursul mai multor decenii, dimpotriv, pe msura dezvoltrii produciei sociale,
ridicrii nivelului de trai, formrii i diversificrii necesitilor, acceptrii de ctre lucrtori
a altor criterii morale i valorice corporaia i-a modificat forma i i-a perfecionat
structura intern.

Evoluia corporaiei industriale ca organizaie comercial privat i-a permis acesteia s-i
menin pe parcursul a zeci de ani competitivitatea i s fie un promotor al economiilor
occidentale.

In acest cadru se inscrie fenomenul globalizarii afacerilor la nivel international,


fenomen ce impune o modificare de atitudine din partea firmelor in raport cu problemele
pietei mondiale. Tendintele manifestate de tot mai multe tari de a-si marca semnificativ
prezenta pe piata internationala (de exemplu: Olanda realizeaza 50% din P.N.B. iar Suedia
30%, pe seama shimburilor economice externe) duc la o diluare a granitelor dintre
marketingul intern si marketingul international, fara ca directiile respective de specializare
specificitatea. Aceasta situatie se constituie intr-o premisa a dezvoltarii conceptului de
marketing total--- abordare unitara de catre firma, subordonata obiectivelor strategice pe
care si le-a fixat, a tuturor pietelor legate de activitatea sa (piata de aprovizionare, piata
muncii, a capitalurilor, a asigurarilor, de desfacere).

Probabil cel mai important factor de succes in marketing il reprezinta atitudinea.


Aceasta nu poate ramane exclusiv in coordonatele mediului local al firmei, ci se cere a fi,
in tot mai mare masura, orientata spre piata internationala. Efortul de integrare economica
pe spatii tot mai largi ale globului (exemplul Comunitatii Europene poate fi cel mai
elocvent) determina schimbari in exigentele pieteiinternationale, ce nu pot fi ignorate de
nici o firma ce se doreste competitiva.

Implicarea internationala a unei intreprinderi cere mai multa atentie fata de


interdependentele atat din spatiul regional sau national, cat si din cel international. Odata
cu proliferarea societatilor transnationale si multinationale, distantele in spatiu isi pierd
treptat semnificatia. Avantajele comparative oferite de diferite tari pe piata internationala a
muncii, precum si reglementarile legislative diferentiate in materie de politica fiscala, fac
ca un produs de complexitate medie (cum este, de ex. ,un automobil) sa fie rezultatul
cooperarii filialelor unei firme transnationale din mai multe tari.

O astfel de segmentare a procesului de productie poate fi considerata varianta


GOLF aautomobilului VOLKSWAGEN, pentru care motorul se fabrica in Mexic,
instalatia de evacuare a gazelor in Jugoslavia, dispozitivele de franare in Canada iar
caroseria si montajul se efectueaza in Belgia. De altfel concernul VOLKSWAGEN (primul
producator de automobile din Europa si al patrulea mondial cu o productie zilnica, in
1989, de 12.700 de masini) ofera un sugestiv exemplu de dezvoltare multinationala a pietei
unei firme: filialele sale de productie, desfacere, service si activitati financiare sunt situate
in 19 tari.

Pentru a raspunde exigentelor pietei internationale, marile companii isi desfasoara


activitatea de marketing in conditiile unor grade diferite de integrare a conducerii filialelor
lor (sau a societatilor surori) de pe meridianele lumii. Gradul de internationalizare a
firmei devine astfel un element cu semnificatii strategice pentru politica sa de piata. In mod
corespunzator, s-au conturat patru principale orientari in acest domeniu. In timp ce
etnocentrismul determina conducerea firmei sa se concentreze asupra operatiilor de pe
piata interna, abordand doar pe plan secundar activitatile internationale, motivatia pentru
acestea din urma fiind legata de surplusul productiei autohtone in raport cu cererea
nationala, policentrismul, recunoscand semnificatia pietelor internationale pentru firma,
permit filialelor sa actioneze independent una de alta in stabilirea obiectivelor si
programelor de marketing. Adoptate in faza de maturitate a unei companii, orientarile
regiocentrice si, respectiv, geocentrice o determina sa priveasca anumite regiuni ale
globului sau intregul mapamond ca pe niste zone pentru care se cer dezvoltate programe de
marketing regionale, respectiv, mondiale. Ultima varianta duce la maxima standardizare a
programelor de marketing, la proiectarea lor la scara mondiala. Un sugestiv exemplu de
orientare geocentrica a activitatii de piata il ofera concernul elvetian NESTLE (situat in
topul mondial al anului 1990 pe locul 26 cu vanzari de 29,3mild dolari, cu un profit de
1,4mild dolari si functionand cu 196.940 salariati), care realizeaza numai cca. 5% din cifra
de afaceri in tara de origine (Elvetia) si dispune de societati surori, cu activitate de sine
statatoare in Europa, America de Nord si de Sud, Africa si Asia.

Procesul de globalizare a pietelor ridica in fata marketingului probleme legate atat de


procurarea si armonizarea informatiilor de piata, cat si de modelare a politicilor mixului
de marketing. In raport cu structurile organizatorice pentru care opteaza, pe baza uneia
dintre orientarile activitatii sale de piata, enumerate mai inainte, firma isi va diferentia
munca de cercetare-dezvoltare a produselor si serviciilor, strategiile in materie de pret,
logistica comerciala sau activitatea promotionala, urmarind drept finalitate maximizarea
profitului global la nivel international.

Restructurarea corporatista ar trebui utilizata in mod frecvent pentru securizarea


business-ului, ca o metoda preventiva si eventual de relansare a business-ului si nu doar
atunci cand se ajunge la insolventa, actiune care cuprinde procedura de reorganizare a
companiei si procedura de faliment. Conform unui studiu efectuat de Harvard Business
School, termenul de restructurare corporatista este cunoscut in lume inca din anii 70, cand
a fost aplicat cu succes in preluari, fuziuni, vanzari, divizari, split-up-uri, recapitalizari
financiare si tranzactii private pentru a salva companii de renume cum sunt Toshiba,
General Electric, Motorola, Lockheed Martin, IBM, LTV, Siemenes si Zenith.

Procesul de restructurare corporatista este o notiune de management corporativ


pentru actul de reorganizare juridica, a dreptului de proprietate sau a structurilor
operationale sau de alta natura ale unei companii ce s-a dovedit a fi o tema dificila pentru
managerii companiilor din Romania, supusi nenumaratelor intemperii ale timpurilor pe
care le traim.Restructurarea presupune reproiectarea unuia sau mai multor aspecte, cum ar
fi repozitionarea pe piata pentru a fi mai competitiv, supravituirea intr-un climat economic
nefavorabil sau echilibrarea corporatiei pentru a se misca intr-o noua directie.
Restructurarea se refera la un proces multidimensional.
1. How Globalization Affects Developed Countries- By Nicolas Pologeorgis (
www.investopedia.com )
2. Managing Global Transitions - International Research Journal
3. Popa, I.- Tehnica operaiunilor de comer exterior, Editura Economica, Bucuresti, 2008\
4. Tot despre globalizare - Calin Petru Barbulescu
5. Tehnica operatiunilor de comert exterior- note de curs- Prof.univ.dr. Ion Botescu
6. Restructurare corporatista - Cristina GHICA ( www.juridice.ro )
7. Despre globalizare - Ana Maria Naiman