Sunteți pe pagina 1din 59

444 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

constituit elem ente esentiale ale sistem ului de securitate realizat de diplom a:.:
romaneasca in prim ul deceniu interbelic. In atmosfera specific! acelei perioade car :
se credea ca pacea va dainui m ulta vreme, neputand fi am enintata de nici o forta razboi n::.:
acest sistem dadea o anum ita siguranta oam enilor politici rom ani, anim ati de
convingerea ca U nirea din 1918 era eterna.

2. Participarea Romaniei la activitatea diplomatiei europene si mondiale

C a urm are a M arii U niri din 1918, statutul geopolitic al Rom aniei s-a m odifies:;
devenind o tar a de m arim e m edie in Europa, Rom ania se putea im plica efectiv :r
activitatea diplom atics la nivel continental si chiar mondial, glasul sau putand fi nu n u n .i
auzit, dar si ascultat.

Romania si Societatea Natiunilor. La 28 aprilie 1919, reprezentanti ai 27 de sta:;


intruniti la C onferinta Pacii de la Paris au adoptat, in unanim itate, proiectul final
Pactului Societatii N atiunilor organizatie international;! conceputa ca principi
instrum ent de mentinere a pacii si securitatii internationale si de promovare a colaborari
intre state. Pactul (sau S tatu tu l)1 care instituia aceasta organizatie, devenit partea de
inceput a tratatelor de pace de la Versailles, prevedea in mod formal ca Inaltele Pan
contractante isi asumau obligatia de a nu recurge la razboi, de a garanta pacea si siguran:-
de a respecta cu sfintenie toate prevederile tratatelor, de a dezvolta cooperarea intre natiun:
C um razboiul care se term inase era considerat ultim ul, Pactul a prevazut necesitatei
dezarmarii si restrangerea la m inim um a inarmarilor in conformitate cu cerintele n atio n al
si cu obligatiile internationale impuse de o actiune comund. Pentru tlrile mici si mijloci
de regula victim e in cazul unei incalcari a pacii, prezenta o m axim a insem natate art. I
din Pact prin care statele contractante se obligau sa respecte si sa m entina, in conr::
oricarei agresiuni externe, integritatea teritoriala si independenta politica existenta a tutur: :
m em brilor Societatii. Diferendele dintre state urm au a fi solutionate pe calea arb ::::-
)u )u 'i sa u p r i n a d u c e r e a ) o r i n fa ta C o n s iliu lu i S o c i c c d t i i c a r e , d u p a ex a n i/ n area f a p e c . : r
publica u n raport concinand recomandari echicabile de soludonare a diferendului.
cazul in care, totusi, agresiunea s-ar fi produs, intra in actiune art. 16, care prevedea d
un stat care recurgea la razboi era considerat ipsofacto ca a comis un act de agres;:. : :
im potriva tuturor ce/orlalti m em bri ai Societatii si, prin urm are, im potriva lui trebu;;_
aplicate sanctiuni de natura politica, econom ica sau m ilitara. O slabiciune congenital!
a Pactului a constat in faptul ca desi art. 16 prevedea sanctiuni im potriva eventualulu:
agresor, mecanism ele vizand procedura de intrare a lor in functiune era com plicata si

1 Alexandra Vianu, Zorin Zamfir, Constantin Buje, Gheorghe Gheorghe, R datii internationale in acit
si documente, 1. 1917-1939, Bucuresti, 1974, p. 17-25.
POLITICA EXTERNA IN PRIMUI. DECENIU INTERBEI.IC 445

insuficienta. Pracdc, aceste prevederi reprezentau declaradi de principii, aplicarea lor fund
lasata la latitudinea statelor semnatare.
In pofida acestor vicii, Pactul Societadi N adunilor a creat, pentru prim a data in istorie,
condidi pentru ca tarile mici si mijlocii sa poata participa efectiv la dezbateri si sa delibereze,
alaturi de cei m ari, intr-o organizatie internationals, avand drept obiectiv m endnerea
pacii. Forum-ul de la Geneva, unde avea sediul Societatea Nadunilor, a devenit o adevarata
tribuna pentru toate statele; ele au adus la cunostinta opiniei publice internadonale
propriile puncte de vedere intr-una sau alta din m arile probleme ce faceau obiect de
dezbatere in organism ele Societadi. De la aceesi tribuna au fost dezvaluite, nu o data,
acdunile statelor revansarde si revizioniste ostile pacii. De aici, si furia acestor state
in d rep tati im potriva Societatii N atiunilor. R om ania prin semnarea tratatelor de pace
a devenit m em bru fondator al Societadi N adunilor.
O prim a dezbatere pe tem a asigurarii securitatii internadonale prin dezarmare a avut
loc la sesiunea a cincea din septembrie-octom brie 1924 a A dunarii generale a Societatii
N adunilor, la care juristul si om ul politic grec, Nicolas Politis, a prezentat Raportul
privind conditiile arbitrajului, securitatii si reducerii arm am entelor. D ocum entul s-a
inscris ca o tentativa im portanta de rezolvare pe cale pasnica a diferendelor interstatale
in cadrul comunit&tii internadonale. Interesata in cel mai inalt grad 111 consolidarea pacii
si securitadi internadonale, Rom ania, prin reprezentantul s iu la Geneva, Nicolae
Petrescu-Com nen, a sustinut docum entul Politis considerandu-1 o etapa extrem de
im portanta spre idealul de fraternitate universal! catre care tinde irezistibil um anitatea"1.
Rom ania s-a num arat, de asemenea, printre cele 14 state care si-au pus sem natura
pe P rotocolu lde la G eneva adoptat la 2 octombrie 1924, care preciza, pentru prim a data,
legatura indisolubila dintre arbitraj, securitate si dezarmare. Sem nand acest docum ent,
R om ania socotea ca orice sistem care pedepsea agresiunea prin sanctiuni colective servea
intereselor sale nauonale2.
Un an mai tarziu, la 17 iunie 1925, forum-ul de la Geneva, preocupat de a gasi noi
posibilitad de consolidare a pacii si securitadi, a adoptat C onventiapentru reglem entarea
com ertului cu arm e si materiale d e rdzboi si P rotocolul cu privire la prohibirea intrebuintarii,
in caz d e razboi, a ga z elor asfixiante, toxice fi a substantelor bacteriologice. In condiuile in
care numeroase state, in special marile puteri, alocau fonduri importante pentru fabricarea
arm elor chim ice si bacteriologice, cele doua docum ente constituiau un instrum ent prin
care se putea aplica un control international asupra acestui gen de arme. Romania a semnat
C onventia si Protocolul, dar ratificarea lor nu s-a facut decat in condidile recomandate
de M inisterul de Razboi care, in ce priveste Protocolul, preciza: Tinand seama ca mai
toate statele se pregatesc, fie pe fata, fie pe ascuns, pentru acest gen de razboi [chim ic -

1 Gheorghe M atei, Dezarmarea in contextulproblemelor internationale fi atitudinea Romaniei, Bucnre?ti,


1971, p. 28.
2 Petre Barbnlescu, Romiinia la Societatea Natinnilor. M omenle si sem niftcatii ( 1929-1939 ), Bucuresti,
1975; M ihai Iacobescu, Romania si Societatea Natinnilor. 19191929, Bucuresti, 1988, p. 161-162.
446 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

n.n .], suntem de parere a se astepta mai intai notificarile de ratificare a acestui Protocol
de catre priacipalele puteri si apoi sa fie ratificat de guvernul rom an. Se avea in vedere,
in primul rand, pozitia U .R .S.S., detinatoarea unor cantitati insemnate de asemenea arme,
si care constituia principalul pericol pentru integritatea teritoriala a Rom aniei. N um ai
dupa aderarea guvernului sovietic la Protocol (5 aprilie 1928), guvernul roman a procedat
la ratificarea lui.
O problem ! care a preocupat in cel mai inalt grad diplom atia romaneasca a fost aceea
a garantarii hotarelor stabilite prin tratatele de pace. Aceasta preocupare era cu atat mai
necesara, cu cat Franta temandu-se de refacerea potentialului econom ic si m ilitar al
Germaniei a mcercat sa-si creeze noi garantii pentru securitatea sa si pentru pacea
europeana pe calea unor intelegeri regionale. La randul siu , diplom atia Romaniei a privit
cu circum spectie politica m arilor puteri care, in interesul pastrarii pacii europene, au
inceput sa fa c i concesii fata de invinsii razboiului.
O chestiune cu am ple im plicatii internationale a fost aceea a incheierii unui pact de
garantii conceput de Foreign Office. Initial, asa cum aprecia insarcinatul cu afaceri roman
la Londra, Laptew, M area Britanie nu era dispusa sa adm ita includerea Poloniei si a
Cehoslovaciei1 in cadrul acestuia. Secretarul de stat al Foreign Office-ului, A. Chamberlain,
era convins ca, num ai printr-o intelegere cu Germ ania, se putea obtine am eliorarea
situatiei internationale de pe continent"2. F at! de un asemenea proiect, seful diplom atiei
romane, I.G. Duca, aprecia ca el va spori nesiguranta Europei, im partind-o in tari cu
granitele garantate si in cele lasate in voia propriilor m ijloace"3. D upa ce sublinia ca
Pactul Societatii Natiunilor si protocolul de la Geneva, cu toate imperfectiunile si lipsurile
lor de sanctiuni efective, ofereau, totusi, o garantie m ai reala de pace, D uca ruga pe
m inistrii T itulescu si D iam andy sa atrag ! serios atentia guvernelor pe langa care erau
acreditati, asupra prim ejdiei pentru pacea europeana a unor atari intelegeri unilaterale
si sa arate ca daca urmaresc, intr-adevar, consolidarea situatiei create de razboi, trebuie
sa caute neaparat mijlocul de a da o garantie si celelalte state4. Din aceste motive, Nicolae
Titulescu, m inistrul roman de la Londra, insistase asupra ab surd it!tii conceptiei si
avertizase ca ideea revizuirilor nu poate produce decat confuzie si dezordine, procedeul
atarnand pe capul tarilor mici ca o sabie a lui D amocles"5.

Conferinta de la Genova (10 aprilie 19 mai 1922). Un moment foarte important


in ansam blul relatiilor internationale din prim ii ani de dupa sfarsitul razboiului 1-a
reprezentat C onferinta de la Genova, convocata cu scopul discutarii m odalitatilor de

1AMAER, fond Anglia, vol. 1. 1925-1932, f. 1-12 (telegrams din 3 raartie 1925, de la I xjndra, sem nati
Laptew).
2 Ibidem , f. 4 (telegram i nr. 579 de la Londra, 7 martie 1925).
3 Ibidem , fond 71. Germania. 1925, dosar 112, f. 7 (telegrams din 11 martie 1925, semnata de I.G.
Duca; vezi si discutia din martie 1925, II. Dering-I.G. Duca (DBFP. First Series, 17, p. 4 0 1 -402).
4 AMAER, DBFP, fond 71, Germania, 1925, dosar 112, f. 7, 17-18.
5 Biblioteca N ationals, fond St. Georges, Arh. M . M itilineu, dosar 1/C1II.
POLITICA EXTERNA IN PRIMUI. DECENIU INTERBELIC 447

refacere economica a statelor europene. Au participat 30 de tiri, printre ele Germ ania
si Rusia Sovietica, intre care se statornicisera relatii de cooperare, inclusiv pe linie m ilitara1.
C onferinta a evidentiat contradictiile de interese intre A nglia si Franta, garantele
sistemului politic versaillez, precum si dorinta Germaniei de a eluda prevederiile Tratatului
de pace. In acest scop, Berlinul, prin actiunile lui Gustav Stresem ann, s-a folosit de doi
factori Rusia Sovietica si Statele U nite ale Am ericii. Intarirea relatiilor cu Sovietele
putea sa constituie un m ijloc de presiune asupra Parisului (in special) si Londrei pentru
a-si dim inua cerintele in ceea ce priveste aplicarea ad-litternm a prevederilor T ratatului
de pace. Acelasi lucru il putea face si W ashingtonul in calitate de creditor al Frantei2.
De altfel, in timpul desfasurarii conferintei, W alther Rathenau si Gheorghi V. Cicerin,
sefii diplom atiilor din cele d o u i tari, au sem nat, la Rapallo, T ratatul de colaborare
germano-sovietic, docum ent care avea mai m ulte anexe secrete. D ocum entul prevedea
restabilirea relatiilor diplom atice, renuntarea reciproca la orice pretentii de despagubiri
si reparatii, acordarea clauzei natiunii celei m ai favorizate, dezvoltarea schim burilor
economice intre cele doua tari3.
T ratatul de la Rapallo a fost expresia convergentei de interese dintre cele doua tari
si a contribuit la incetarea izolarii lor internationale. El a fost extins, la 5 noiembrie 1922,
la U craina, Georgia, Azerbaidjan si Arm enia. La 24 aprilie 1926, T ratatul de la Rapallo
a fost reinnoit prin semnarea T ratatului de neagresiune si neutralitate, care avea o durata
de cinci ani. Incheierea acordului germano-sovietic, chiar in timpul desfasurarii Conferintei
de la Genova, a constituit un fapt grav, de natura sd com prom ita succesul acesteia. De
altfel, reprezentantii a noua tari, intre care si Romania, au protestat, la 18 aprilie, impotriva
unui asemenea act, aratand ca Germ ania a incalcat mai m ulte articole ale T ratatului de
la Versailles si ale Pactului Societatii N atiunilor, din care ea nu facea inca parte.
La C onferinta de la Genova, Rom ania a fost reprezentata de o delegatie condusa de
prim ul-m inistru Ion I.C. Bratianu4. De comun acord cu aliatele sale din M ica Intelegere
si cu Polonia (intre 9 si 12 martie 1922 avusese loc o conferinta pentru stabilirea unei
pozitii com une a celor patru state), R om ania a actionat pentru a nu se aduce nici o
modificare tratatelor de pace abia semnate. De asemenea, Bucurestii erau interesati de
problema reparatiilor.
Prezent la Genova, prim ul ministru roman a incercat imbunatatirea relatiilor cu Rusia
Sovietica si obtinerea recunoasterii unirii Basarabiei cu Rom ania. La 29 aprilie 1922, in
sedinta unde se discuta textul unui memorandum ce urma sa fie remis delegatiei sovietice,

1 Cele doua tari parafasera conventii militare la 17 aprilie 1919, 25 m anie 1921 si 3 aprilie 1922, ultim a
fiind semnata la Berlin. Prin aceste documente, statele majore german ?i sovietic stabileau modalitati de
cooperare atat in ceea ce priveste inzestrarea ?i instruirea trupelor, cat ?i desfasurarea de operatii in comun.
2 Viorica Moisuc, Istoria relafiihr internationale p d n i la m ijlocul secolului al XX-lea, Bucuresti, 2002,
p. 123-124.
3 Florin Constantiniu, 1941. Hitler, Stalin si Romania, Bucuresti, 2002, p. 39.
4 Anastasie Iordache, Ion /. C. Brdtianu, Bucuresti, 1994, p. 498.
450 POLITICA EXTERNA SI RELATNLE INTERNATIONALE

p rem ieru lu i en glez Austen C ham berlain se atragea atentia ca prin sem narea tratatului
d e la Berlin intre Germania si U.R.S.S. se pregateste o grava criza a Societatii N atiunilor'1.
O nota a D irectiei S igurantei G enerale d e la B u curesti co m en ta astfel sem n ifica d ile
incheierii tratatului de garantie sovieto-german din 24 aprilie 1926: tratatul anunta o
politica extraordinari. Va servi Germaniei s i ajunga sa santajeze A p u su l... din note, invinsii
d e ieri, sub inspiratia directa a aliantei germ ano-ruse, vor ridica iartisi capulpentru a reclama
revizuirea sau indidcirea tratatu lu i1 (subl. n s.)1.

Statutul definitiv a l Dunarii. Peste 1000 km din portiunea navigabila a D unarii


strabatea Rom ania, fapt ce explica interesul deosebit al acesteia pentru reglem entarea
navigatiei pe fluviu2. In tratatele de pace s-a inscris principiul libertatii de navigatie pe
fluviile declarate internationale, iar o comisie sp ecial! a lucrat pentru elaborarea unui
Statut definitiv al D unarii. Apoi a fost convocat! o conferinta intern atio n al!, care si-a
inceput lucrarile la Paris, in ziua de 2 august 1920. D elegatia Rom aniei era co n d u s! de
Tom a Stelian, fost m inistru. D u p ! dezbateri am ple si adesea contradictorii, s-a ajuns la
un acord, care a fost sem nat la 23 iulie 1921.
Conventia international! privind Statutul definitiv al D unarii prevedea3 ca navigatia
pe fluviu era lib e r! si deschis! tuturor pavilioanelor, in conditii de egalitate com plet!
pe tot cursul navigabil. Libertatea de navigatie si egalitatea dintre pavilioane era asigurat!
de doua com isii: C om isia E uropean! a D u n irii, a cirei com petent! se intindea pe partea
de fluviu n u m it! D u n!rea m aritim a, si C om isia Intern atio nal! a D unarii, a c!rei
com petent! se intindea asupra D u n !rii fluviale navigabile. Potrivit art. 4, C om isia
E uropean! a D u n !rii era com pus!, provizoriu, din delegatii Frantei, M arii Britanii, Italiei
si Rom aniei; orice stat european, care justifica pentru viitor interese comerciale, maritim e
si europene suficiente la gurile D u n irii putea, la cererea sa, sa fie adm is pentru a fi
reprezentat in Com isie printr-o decizie u n an im ! lu a t! de guvernele membre in Comisie.
Sediul legal al Com isiei Europene a D unarii rim anea la G alati. Conform art. 8, Com isia
International! a D unarii era co m p us! din cate doi reprezentanti ai statelor germane
riverane (Bavaria si W iirtem berg), unui al fiec!ruia din celelalte state riverane (Austria,
U ngaria, Cehoslovacia, Regatul Sarbilor, C roatilor si Slovenilor, Bulgaria, Rom ania) si
un delegat al fiecaruia din statele riverane reprezentate in C om isia E uropean! a D u n !rii
sau care puteau fi reprezentate in viitor. C om petenta acestei C om isii se intindea asupra
p !rtii din D u n !re cu p rin s! intre U lm si B r!ila (art. 9). Sediul acesteia era la Bratislava.
Statutul adoptat asigura riveranelor de pe D u n !re inclusiv Rom aniei dreptul
de a executa singuri lucrari tehnice, de a percepe taxe, de a-si rezerva cabotajul, de a
aplica regulam entele de navigatie si politie in apele lor teritoriale etc.

1 Ibidem, fond 950, dosar 2, 1926, pozida 100 (Nota nr. 1478 din 24 aprilie 1926 a D.S.G.).
2 Vezi, pe larg, Iulian Cartana, Ilie Seftiuc, Dimdrea in istoriapoporului roman, Bucuresti, 1972.
3 Monitorul oficial, nr. 100 din 8 august 1922.
POLITICA EXTERNA IN PRIMUL DECENIU INTERBELIC 451

Problema Stramtorilor. Conferinta de la Lausanne. Prim ul razboi m ondial a


evidentiat din nou im portanta deosebita a Stram torilor M arii Negre. Blocarea lor de
catre Im periul O tom an, care se alaturase Puterilor C entrale, a izolat com plet Rom ania
de A liatii occidentali. De aceea, diplom atia romaneasca a urm arit cu mare atentie mersul
negocierilor de pace cu Im periul O tom an. La conferintele de la Paris (1919), Londra
(februarie 1920) si San Remo (aprilie 1920) nu s-a putut ajunge la aplanarea divergentelor
dintre invingatori in problem a im partirii im periului m uribund.
In cele din urm a, la 10 august 1920, a fost sem nat T ratatul de la Sevres, act la care
Rom ania a fost prezenta. D ocum entul continea prevederi dure pentru turci: Tracia
orientala era ocupata de Grecia, care anexa si orasul Izmir cu im prejurim ile sale; provinciile
de nord-est (Erzurum, Trabzon, Bitlis, Van) intrau in componenta Armeniei, iar regiunile
locuite de kurzi formau un stat autonom; Stramtorile erau delimitarizate si deschise navelor
comerciale si de razboi ale tuturor statelor.
Regim ul Stram torilor, stabilit prin T ratatul de la Sevres, era favorabil Rom aniei, dar
ea a fost pusa intr-o stare de inferioritate deoarece in C om isia Stram torilor m arile puteri
aveau vot dublu, iar statele mai m ici vot simplu.
Sem narea T ratatului de la Sevres a generat am ple convulsii in Im periul Otoman.
Fortele nationale conduse de M ustafa Kemal au trecut la rezistenta arm ata im potriva
trupelor straine, care impartisera tara dupa arm istitiul de la M udros (30 octombrie 1918).
C oncom itent, Grecia, care dorea incorporarea partii occidentale a Asiei M ici si,
eventual, a regiunii Stram torilor, a declansat, beneficiind si de sprijinul M arii Britanii,
ofensiva im potriva fortelor turcesti1. A rm ata greaca a fost insa infranta pe raul Sakara,
la 75 km vest de A nkara (august-septem brie 1921) si apoi in marea batalie de la Afon
Karahisar (2 6 -2 8 august 1922). U lterior, in cadrul unei ofensive generalizate, fortele
nationale turcesti au elim inat prezenta trupelor grecesti in Asia M ica. La 11 septembrie
1922 s-a incheiat arm istitiul de la M udanya, care consacra victoria T urciei in razboi2.
F a ti de conflictul greco-turc, guvernul rom an a adoptat o atitudine de neamestec,
atata tim p cat el se desfasura in afara Europei. Concom itent, Rom ania, prin interm ediul
lui Nicolae T itulescu, a respins sugestiile venite din partea Greciei si M arii B ritanii, in
septembrie 1922, de a trim ite forte m ilitare in regiunea Stram torilor, exprim andu-si,
totodata, dorinta de a participa cu drepturi egale la reglem entarea tuturor problemelor
din regiune. In acest context arata Nicolae T itulescu Rom ania, fie la Conferinta,
fie inainte, fie pe cale diplom atica, fie pe calea armelor, va avea un rol foarte insem nat
de jucat, atat din punctul de vedere al propriilor ei interese, cat si din punctul de vedere
al intereselor Intelegerii11 [M ica Intelegere n .n .]3. La randul sau, in septembrie 1922,

1 Ioanis Bitos, The Asia Minor Expedition, in Acta XXX'11 International Colloquim of M ilitary Histor)',
17-24 Inly, Istanbul, 1993, p. 2 0 -2 7 .
2 Gheorghe N. Cazan, Problemele O rientului Apropiat de la rdzboiul m ondial la Conferinta de pace de
la Lausanne, in Relatii internationale in perioada interbelicti^psm& ssL ..,1^ 0^.0- 53 -5 7 .
3 N. Titulescu, D ocum entediplom atice, p. 91. . tsa d

0UOTECA
'.J'
452 POLITICA EXTERNA SI REIA'fULE INTERNATIONALE

m inistrul Afacerilor Straine al R o m an ic


I.G. Duca, reafirma obiectivele ce trebuis-
urm arite de catre guvernul roman la tratative.r
de la Lausanne: libertatea Stram torilor sub
control international; T racia O rientals putei
fi data T u rciei; evitarea o ricarei m arir
teritoriale a Bulgariei.
Conferinta de la Lausanne1 s-a desfasura:
intre 22 noiem brie 1922 si 24 iulie 1923, a .
participarea reprezentantilor a 12 tiri, printre
care si Rom ania. D elegatia rom ana a fos:
alcatuita din I.G. Duca, m inistrul Afacerilor
Straine, C. Diamandy, ministrul plenipotentiar
la Paris, C. Contescu, delegat in C o m isii
D unarii, si colonelul T om a Dum itrescu.
D ezbaterile au fost anevoioase, datorita
punctelor de vedere total opuse ale M ari;
B ritanii si ale Rusiei Sovietice. Prim a dorea ca
M area N eagra sa fie o mare deschisa pentru
toate navele de com ert si de razboi; a doua se
pronunta pentru o mare inchisa navelor de
Fig. 245 Nicolae Titulescu ?i
Eleutherios Venizelos, 1920.
razboi ale neriveranelor. D elegatia sovietica a
aparat cu tenacitate drepturile de suveranitate
ale Turciei asupra Stramtorilor, ceea ce 1-a facu:
pe Lordul C urzon, seful delegatiei britanice, sa exclame: Nu m a asteptam sa-1 vad pe
dom nul C icerin [m inistrul de Externe sovietic n.n.] care reprezinta atatea state si cu
un fes pe cap2.
R om ania a fost interesata in m od deosebit de libertatea Stram torilor, deoarece ele
erau singurele deschideri ale M arii Negre spre M area M editerana. D elegatia romana a
expus si a aparat cu dibacie punctul sau de vedere. Ea a actionat in Iegatura cu delegatia
britanica, deoarece, asa cum arata Lordul Curzon, de fapt, peste turci, ne preocupam
si unii si altii de rusi, adevaratii nostri antagonisti in chestiunea O rientului Apropiat s:
a Stram torilor". In sedinta din 4 decem brie 1 9 2 2 ,1.G. Duca a expus pozitia Romanic:
fata de regim ul Stram torilor. El a aratat ca Romania, tara cu acces la o singura mare,
era in cel mai inalt grad interesata ca aceasta sa ramana deschisa printr-un regim de libertate
la Stram tori. C e-ar insem na internationalizarea D unarii, se intreba el pe drept cuvant.

1 Vezi, pe larg: Nicolae Da$covici, Marea NoastrH fi regim ul Stramtorilor , Iasi, 1937; Paul Gogeanu.
Strdmtorile Marti Negre de-a lungul istoriei, Bucuresti, 1966; Ilie Seftiuc, Iulian C artani, Romania fi problem.;
Stramtorilor , Bucuresti, 1974.
2 Apud Nicolae Dascovici, op. cit., p. 159.
POLITICA EXTERNA IN PRIMUL DECENIU INTERBELIC 453

daca M area Neagra ar fi inchisa si cheile s-ar afla in m ana unei mari puteri, care sa poata,
dupa bunul plac, sa deschida si sa inchida poarta. D upa opinia guvernului roman,
drepturile de suveranitate ale T urciei nu trebuiau sa schimbe cu nim ic caracterul liber
al M arii Negre, ceea ce im prim a un regim de libertate a navigatiei pentru navele de comert
si cele de razboi.
T ratatul de pace sem nat la Lausanne recunostea independenta statului national turc.
G ranitele in Europa, cu Grecia si Bulgaria erau stabilite in conform itate cu situatia din
1913, dupa Pacea de la Bucuresti, T urcia obtinand Tracia O rientala1. O parte din insule
erau cedate Greciei (Sam otrake, M itilene, Lemnos, N ikaria, Chios, Sam os); altele au
ramas in com ponenta T urciei (Imbros si Tenedos), iar Dodecanezul era cedat Italiei.
Prin tratat se recunostea apartenenta C iprului la Im periul Britanic. D atoria publica a
Im periului O tom an se repartiza statelor care au preluat teritorii; era abolit regim ul
capitulatiilor si controlul financiar extern asupra T urciei; intre Grecia si T urcia urm a
sa aiba loc un schimb de populatie. In ceea ce priveste regim ul Stram torilor, se proclam a
libera trecere a tuturor navelor si aeronavelor civile si m ilitare. Se instituia C om isia
Stram torilor, avand ca presedinte pe delegatul T urciei si ca mem bri cate un delegat al
tarilor riverane M arii Negre (Rom ania, Bulgaria, U niunea Sovietica), precum si al M arii
Britanii, Frantei, Italiei, Japoniei si Iugoslaviei.
T ratatul de la Lausanne a pus capat starii conflictuale din sud-estul continentului
european si din O rientul Apropiat, iar solutiile gasite au condus la o apropiere a tarilor
din aceasta regiune, inclusiv dintre Rom ania si T urcia. In acelasi tim p, T ratatul de la
Lausanne a reprezentat prim a revizuire a reglem entarilor politice si teritoriale stabilite
la Paris in anii 1 91 9-1920.

Reparatiile de razboi. U na din problemele C onferintei de Pace de la Paris din


1 9 1 9 -1 9 2 0 , care-si cauta o solutionare echitabila a fost cea referitoare la obligatiile
fmanciare impuse G erm aniei si fostilor ei aliati din prim ul razboi m ondial de catre
invingatori. D iplom atia perioadei postbelice le-a denum it reparatii, inlocuind astfel
term enul de despagubiri uzitat pana atunci in situatii sim ilare. Reparatiile de razboi au
com plicat dupa 1918 in mare m asura relatiile internationale, au agravat raporturile
anglo-franceze si au creat m om ente de tensiune intre m icile state, intre care si Rom ania,
si m arile puteri.
La 11 februarie 1918, presedintele Statelor U nite, W . W ilson, a prom is invinsilor
ca nu vor avea de platit despagubiri avand caracter de penalitate, dar, apoi, el a admis
ca G erm ania si aliatii ei vor suporta reparatiile pentru daunele pricinuite populatiei civile
apartinand proprietatilor si statelor aliate. A rm istitiul din 11 noiembrie 1918 a retinut
aceasta formulare, inclusa apoi in textul definitiv al T ratatului de pace de la Versailles
cu G erm ania (art. 232, partea a V lll-a ). Inainte insa de sem narea acestui tratat, ca si a
celor cu A ustria, U ngaria, Bulgaria si T urcia, la lucrarile C onferintei pacii si in culisele

1 Tratatul de pa ce cu Turcia , Bucuresti, 1924, p. 6 -8 .


454 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

ei s-a dat o adevarata batalie intre invingatori, cu predilectie intre cei m ari, pentru ca
fiecare sa obtina sume cat mai consistente, ori sa le diminueze pe ale partenerilor. Tratatul
de pace lasa stabilirea sum ei globale de plata 111 sarcina unor conferinte ulterioare.
C ercurile guvernam entale romanesti si-au pus m ari sperante in obtinerea unor sume
im portante de la invinsi pentru a repara pagubele cauzate de ocupatia armatelor Puterilor
Centrale. N u era vorba num ai de un succes politic pe plan extern pe care-1 doreau, ci
si de posibilitatea refacerii econom iei, lovita profund de jaful organizat de ocupanti.
Razboiul provocase Rom aniei mari pierderi um ane si m ateriale, iar executarea
anticipata a T ratatului de la Bucuresti (m ai 1918) secatuise tara in mare m asura, de
insemnate cantitati de alim ente, materii prime si fabricate. Desi cunosteau situatia, marile
puteri nu au venit 111 sprijinul Rom aniei pentru a oferi o repartitie judicioasa a sumelor
de plata. In schimb, au obligat-o sa achite cota de eliberare si valoarea bunurilor cedate
din fostul Im periu A ustro-U ngar, sa restituie valoarea distrugerilor provocate de Aliati
in industria petroliera si chiar sa despagubeasca pe cei invinsi. In plus, 111 calitatea sa de
stat cu interese lim itate", cum a fost calificata Rom ania la C onferinta pacii, ea nu avea
dreptul la un delegat perm anent in C om isia reparatiilor, special creata, revendicarile sale
urm and sa fie sustinute de delegatul iugoslav1. In aceste conditii, interesele R om aniei,
chiar daca nu au fost sacrificate in intregim e, au fost, totusi, lim itate. De aceea cercurile
politice rom anesti s-au vazut nevoite sa faca cunoscuta public situatia Rom aniei, sa
inainteze m em orii C onferintei de pace, sa publice docum ente edificatoare relative la
drepturile legitim e ale tarii.
Cand Ion I.C. Bratianu, seful delegatiei romane la Conferinta pacii, a avut posibilitatea
sa citeasca tratatul cu G erm ania, a constatat stupefiat ca drepturile Rom aniei la reparatii
erau sacrificate si presupunea ca opinia publica din ta ri, la aflarea acestei vesti, va fi serios
afectata si deceptionata2. Dem ersurile sale nu au fost luate in seam a3. Situatia a devenit
critica, avand in vedere sarcinile financiare impuse Rom aniei (cota de eliberare, valoarea
bunurilor cedate s.a.). N icolae Titulescu, mtr-o scrisoare catre C om isia reparatiilor,
referindu-se tocmai la aceste sarcini, considera, pe buna dreptate, ca situatia creata echivala
cu o reala ruina financiara a Rom aniei.
La 10 iulie 1919, sefii delegatiilor statelor m ici din sud-estul Europei au cerut lui
Georges Clem enceau ca, prin autoritatea sa, sa im puna desfiintarea sarcinii de a plati
bunurile si proprietatile care apartinusera fostului Im periu H absburgic. M em oriul nu
a fost luat in seama, Romaniei revenindu-i sarcina de a achita cota de eliberare si valoarea
bunurilor cedate, sum a care se urea la 1 435 030 000 fr. aur, adica 46 m iliarde lei, fara
ca reparatiile austriace, ungare si turce (reparatiile orientale) sa fie fixate.
Problema reparatiilor a fost lasata sa fie solutionata ulterior sem narii tratatelor de
pace. U n sir de conferinte la care, de obicei, Rom ania nu a fost invitata sau a participat

1 ANIC, Fond Presedintia Consiliului de M ini$tri, dosar 126/1920, f. 40.


2 Ibidem , f. 156.
3 Ibidem , f. 156.
POLITICA EXTERNA IN PRIMUL DECEN1U INTERBELIC 455

doar in urm a protestelor


hotarate ale guvernelor ei,
s-au desfasurat in intervalul
19191932. La aceste con
ferinte delegat al statului
roman a fost in perm an ent!
N icolae T itu lescu , care,
datorita cunostintelor sale
juridico-financiare, s-a situat
printre oamenii cei mai com-
petenti in m aterie. Solutiile
oferite de el au contribuit,
nu o data, la acceptarea ideii
Fig. 246 W ashington, noiembrie 1925. Nicolae Titulescu negociind
ca Rom ania avea drepturi cu Andrew M . Melton si F.G. Blair termenii acordului privind datoriile
egale cu marile puteri, ca era de razboi.
indreptatita sa fie despagu-
bita si ca suveranitatea ei nu putea fi stirbita.
Dupa estimarile guvernului roman, Romania suferise pagube si facuse cheltuieli pentru
ducerea razboiului in valoare de 72 643 191, 07 lei aur. C om isia reparatiilor a recunoscut
drept contravaloarea pagubelor cauzate de arm atele de ocupatie num ai sum a de
31 099 833 161 lei aur. La C onferinta de la Spa (iulie 1920), David Lloyd George a
fixat cotele-parti pentru fiecare tara indreptatita la reparatii. Romaniei, care nu a participat
la discutii, i s-a atribuit doar 1 % din reparatiile germ ane si 10,55% din cele orientale1.
Fixarea acestei cote m inim e a produs iritare si nem ultum ire in cercurile politice
romanesti. In m em oriul prezentat Conferintei de la Spa, sem nat de N. T itulescu si dr.
I. Cantacuzino, se arata, spre a se inlatura orice echivoc, ca evaluarea pagubelor romanesti
a fost efectuata de organe special constituite, sub conducerea unei com isii centrale si ca
lista acestor pagube, insum and peste 31 m iliarde lei aur, a fost prezentata si acceptata
de comisia reparatiilor. De aceea, respingand cota de 1%, se solicita ca repartitia sutnelor
sa se faca in conform itate cu m arim ea pagubelor pricinuite, Rom ania neputand adm ite
ca unor tari sa le revina cote-parti de cinci sau de zece ori mai mari decat a fost in realitate
valoarea pagubelor.
La 11 decembrie 1922, N. Titulescu a facut un demers si pe lan g ! M inisterul britanic
de Externe. Ream intind despre nedreptatile de la Spa, el solicita ca R om ania sa fie repusa
in totalitatea drepturilor sale, iar la discutarea in viitor a problemei reparatiilor, se impunea
prezenta delegatilor rom ani, atat prin drepturile ce le reveneau prin tratate, cat si prin
unele asigurari formale oferite de guvernul francez.

1 AMAER, Fond 9 Conventii, S-43, telegram ! din Bruxelles nr. 883/7 iunie 1920; Politica externa a
Romaniei si tratate, conventii si material in legdturd cu Societatea Natiunilor si problem ele de politica externa
a Romaniei, Bucuresti, p. 5 59-560.
456 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

Concomitent, delegatul roman a depus eforturi staruitoare pentru clarificarea datorii : -


interaliate ale Romaniei. In urm a discutiilor cu Chamberlain, ministrul englez de Finante.
N. T itulescu a reusit sa incheie o conventie anglo-rom ana, prin care datoria de razbe
a Rom aniei se am ana si, in term en de 15 luni, se lichidau bonurile de tezaur. In legaturi
cu incendierea sondelor si rafinariilor, facuti la insistentele guvernului englez in timpu
retragerii in M oldova din 1916 (pagube in valoare de 10 m ilioane lire sterline), printr-ur
acord din 12 august 1920, guvernul englez, nu fara serioase rezerve si ezitari, a recunoscu:
aceasta datorie a sa1.
La Paris, N. T itulescu a discutat cu Francois M arsall, m inistrul de Finante, caruh
i-a cerut un regim egal cu cel aprobat de guvernul englez si un im prum ut de la stat L
stat pentru acoperirea cuponului neplatit in Franta, pe care 1-a si obtinut. Si datoriile
cdtre Belgia si ulterior cltre Statele U nite ale A m ericii, tot datorita lui N. Titulescu, au
p utut Fi transate onorabil.
Refuzul Germaniei de a achita obligatiile sale a dus la ocuparea regiunii R uhr de catre
arm atele franco-belgiene si la dezavuarea acestui act de m ajoritatea statelor europene s:
extra-europene. Planul Dawes a determ inat transferarea problemei reparatiilor d ir
domeniul politic in cel economic. Expertii faptul viza direct Franta si Belgia doreau
recuperarea datoriei recunoscute de Germania si nu aplicarea de pedepse. Planul nostru
declarau expertii isi gaseste propria siguranta in interesul pe care-1 au toate partile
de a-1 executa de buna credinta. In felul acesta, planul Dawes constituia o apropiere
sensibila de teza anglo-am ericana, sustinuta inca la C onferinta de pace2. Planul a fos:
aprobat la C onferinta de la Londra din iulie-august 1924. In ianuarie 1925, la Paris, o
noua conferinta a ministrilor de Finante fixa noi cote-parti din sum a reparatiilor germane,
m odificandu-le in plus sau in m inus pe cele de la Spa.
Conferinta de la Londra pentru planul Dawes oferea Romaniei inca un prilej sa reclame
drepturile sale si, in special, sa determ ine modificarea procentului de la Spa. Pana la acea
data, unele hotarari arbitrare lovisera dureros in sperantele ce si le punea diplomatia romana
in recuperarea integrala a reparatiilor. In 1923, m arile puteri au acordat un m oratoriu
pe 20 de ani A ustriei, U ngariei si Bulgariei, iar prin tratatul de la Lausanne reparatiile
turcesti au fost anulate. Fata de aceasta situatie, R om ania s-a considerat indreptatita sa
protesteze si, in iunie 1923, a inaintat un m em oriu Com isiei de reparatii.
Spre dezam agirea cercurilor politice din tara, cererile romanesti n-au fost luate in
seama nici in 1923 si nici in 1924, cand s-au desfasurat dezbaterile asupra planului Dawes.
U n fapt sem nificativ era si acela ca discrim inarea se men tinea fata de statele m ici, acestea
nefigurand pe lista invitatilor la Londra3.
D upa m ulte insistence, m arile puteri au acceptat prezenta delegatiei romane la
C onferinta de la Londra. N. T itulescu a prezentat un m em oriu in care arata pagubele

1 Argus din 19 septembrie 1920.


2 Societatea de m aine, nr. 22, 1924, p. 439.
3 AMAER, fond 9 Conventii, G -l, VIII, telegrama nr. 34254/20 iunie 1924.
POLITICA EXTERNA IN PRIMUL DECENIU INTERBEI.IC 457

suferite de R om ania (peste 72 m iliarde lei aur) si a dem onstrat ca procentele fixate (1%
din reparatiile germane si 10,55% din cele orientale) nu corespundeau eforturilor depuse
de R om ania pentru ducerea razboiului. De aceea, m em oriul, insistand asupra faptului
ca G erm ania blocase orice plata, ca Austria, U ngaria si Bulgaria obtinusera un lung
m oratoriu (20 de ani), conchidea ca R om ania avea tot interesul sa cunoasci desfasurarea
lucrarilor pentru aplicarea planului Dawes, de la care spera o justa satisfacere a intereselor
ei legitim e.
La 16 august 1924, Conferinta de la Londra pentru planul Dawes a luat sfarsit. Planul
a suferit cateva m odificari fata de forma initiala. In rapoartele trim ise M inisterului
Afacerilor Straine de la Bucuresti, N. T itulescu s-a referit si la unele avantaje rezultate
pentru R om ania din Conferinta de la Londra. A tunci s-a acceptat conceptia sa privind
interdependenta dintre reparatii si datoriile de razboi interaliate. Fiind vorba de Romania,
actiunea lui T itulescu tindea ca cele dintai sa le depaseasci pe ultim ele, apoi sa militeze
pentru a obtine surplusul existent.
La propunerea delegatului Frantei, s-a convocat o n o u i conferinta, in ianuarie 1925,
la Paris, cu participarea ministrilor de Finante ai statelor interesate in reparatii. Conferinta
a fixat o noua repartitie a cotelor-parti din sum a reparatiilor germane. Acordul relativ
la repartitia anuitatilor planului Dawes (art. 7, paragraful B), atribuia Rom aniei 1,1%
din reparatiile germane.
Criza econom ica din 1929 a provocat, firesc, si criza reparatiilor, ceea ce a produs
serioase ingrijorari cercurilor politico-fm anciare din Europa si America, interesate sau
implicate in indeplinirea obligatiilor germane fixate de tratate. Planul Dawes a fost inlocuit
cu planul Young, care reducea sensibil datoria germ ana de reparatii (de la 132 m iliarde
marci aur la 38 de m iliarde), esalonand-o pana in anul 1966. Se facea legatura directa
intre reparatii si datoriile interaliate, livrarile in natura urm au sa fie lichidate in zece ani,
controlul asupra econom iei germ ane inceta, se desfiinta C om isia de reparatii si in locul
ei se crea Banca Reglem entelor Internationale (BRI). Planul constituia un tot indivizibil,
neputand suferi nici un fel de modificare. Aprobarea si punerea lui in aplicare, din cauza
divergentelor mai vechi sau mai noi dintre A liati, a necesitat tinerea a doua conferinte
la Haga, in august 1929 si in ianuarie 1930.
Pentru lam urirea com pleta a Com isiei reparatiilor si a guvernelor aliate asupra
dezideratelor Rom aniei s-au intocm it noi m em orii1. In acestea, guvernul roman isi
manifesta rezervele impuse de situatia creata Rom aniei prin noul plan si insera conditiile
care ar fi permis o eventuala aderare la acest plan: acoperirea integrala a platilor pe care
Rom ania era datoare sa le efectueze cat re S.U .A ., Franta, M area Britanie si Italia din
reparatiile germane. La acestea urm au s i se adauge anuitati pentru sinistratii de razboi;
atribuirea din reparatiile germ ane a unui sold substantial, echitabil, destinat acoperirii
tuturor obligatiilor rom anesti din tratate, inclusiv pentru tertii particulari. Era vorba de
restituirea bunurilor particularilor rom ani in virtutea tratatelor si acordurilor forfetare

1 AN IC, fond Casa Regala, dosar 34/1926, f. 2 57 -2 6 0 .


458 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

inch eiate, ca si de
efectuarea comenzilor
m contul reparatiilor si
a daunelor de razboi.
In continuare, memo-
riile subliniau faptul
c i rezolvarea partiala a
reparatiilor (num ai a
reparatiilor germane)
ar lasa deschisa calea
unor neintelegeri intre
tarile din sud-estul
Europei si ar stinge
obligatia colectiva si
solidara a Germaniei.
Fig. 247 San Remo, februarie 1928. Nicolae Titulescu si D e aceea, se cerea ca pe
Gustav Stresemann, m inistrul de Externe al Germaniei. linga solutionarea repa
ratiilor germ ane sa se
acorde atentia cuvenita si celor orientale. Acestea din urm a trebuiau sa atribuie Romaniei
un sold substantial, destinat acoperirii tuturor obligatiilor din tratate, ca: valoarea bunurilor
cedate, cota de eliberare, pagubele sinistratilor de razboi etc. Se mai sublinia ideea c&
tratatele, in mod logic, nu puteau crea Romaniei un sold pasiv; intrucat Romania incheiase
cu case germane contracte de furnituri, omologate de Com isia de reparatii si de Com itetul
de transferuri, se cerea acoperirea acestor comenzi. Totodata, guvernul rom an, care
incheiase, in m artie 1929, un acord forfetar cu Germ ania pentru restituirea bunurilor
romanesti aflate pe teritoriul german, in valoare de 36 milioane marci, dorea sa i se atribuie
echivalentul acestui angajam ent; ultim a conditie avea in vedere participarea Rom aniei
la organizarea Bancii Reglementelor Internationale si acceptarea unui reprezentant roman
in consiliul de adm inistratie al acesteia.
Aceleasi revendicari aveau sa fie formulate de delegatia Romaniei si la prima Conferinta
de la H aga din august 1929 pentru acceptarea planului Young si evacuarea anticipata
a zonei renane. Aflata intr-o situatie econom ica si financiara dificila, Rom ania nu putea
sa ajunga la o redresare, desi apelase la im prum uturi externe. O sinteza a revendicarilor
Rom aniei si a situatiei ei interne a facut si m inistrul Gh.Gh. M ironescu. S-a aprobat in
principiu ca sum a platilor rezervate Rom aniei sa fie m arita prin renuntarea, in favoarea
ei, a unui num ar de doua anuitati franceze si 11 italiene din reparatiile germane. De
asemenea, Rom ania mai prim ea dreptul la 2,2 m ilioane marci, peste ceea ce se prevazuse,
din distribuirea sum elor efectuate p an i la 31 august 1929, in baza planului Dawes.
Cea mai dificila problema a discutiilor in com itetul tehnic pentru reparatiile orientale
de la Paris a fost aceea a optantilor unguri; era vorba despre acei proprietari care optasera
pentru cetatenia m aghiara, dar care aveau mosii in T ransilvania, supuse exproprierii, pe
POI.ITICA EXTERNA IN PRIMUL DECENIU 1NTERBEI.1C 459

baza legii pentru reforma agrara din 1921. N. Titulescu a incercat, prin diverse mijloace,
sa preintam pine o adancire a divergentelor rom ano-ungare din cauza optantilor. In acest
sens, el a propus rezolvarea problemei optantilor prin compensarea fostilor proprietari unguri
din Transilvania din suma reparatiilor ungare cuvenita Romaniei. Propunerea, respinsa initial,
a fost acceptata la cea de-a doua Conferinta de la Haga, care s-a deschis la 3 ianuarie 1930.
Conferinta a acceptat planul Young si a transat, prin acorduri generale sau bilaterale,
intreaga problem a a reparatiilor. C u acest prilej s-au putut face unele corecturi in afara
planului asupra anuitatii reparatiilor, datorita com prom isului intre creditori si debitori.
Se desfiintau reparatiile austriece si sumele privind cota de eliberare a bunurilor cedate.
D iferendul rom ano-ungar a putut fi aplanat in sensul tezelor Rom aniei si aceasta prin
staruinta delegatului rom an, N icolae Titulescu. Acesta constata ca atunci cand un stat,
in lupta pacifica de toate zilele, sustine o teza d reap ta1, bazata pe principiile mari
internationale care stau la baza raporturilor actuale dintre state, punctul lui de privire
sfarseste prin a se im pune"1.
Rezultatul eforturilor depuse de delegatia rom ana la dezbaterile planului Young se
prezentau astfel: datoriile de razboi, conform calculelor, erau acoperite integral din
reparatiile germ ane, fara nici o contributie din partea bugetului statului rom an; din
reparatiile germ ane si orientale, Rom ania urm a sa obtina un excedent anual de 170
m ilioane lei p a n ! in 1943 si de 131 m ilioane anual pana in 1966. Pretentiile ungare
relative la optanti erau lichidate, fara nici o plata din partea Rom aniei, fara eventualitatea
unor sacrificii de viitor; datoria pentru bunurile cedate si pentru cota de eliberare de
46,5 miliarde lei era anulata. In schimb, Romania renunta la lichidarea bunurilor austriece,
ungare si bulgare, suspendandu-se orice operatie in aceasta directie2. Dup& calculele facute
cu an ticip ate, Rom ania ar fi trebuit sa obtina un beneficiu de aproxim ativ 90 de miliarde
lei, provenind din plata reparatiilor si din scutirile unei parti a datoriei externe.
Dar nici acest plan nu s-a aplicat. Evolutia evenimentelor a aratat ca, de fapt, Romania
a prim it foarte putin din ceea ce au hotarat expertii cu ocazia planurilor Dawes si Young.
Conform estim arilor M inisterului de Finante din 1939, sum a totala prim ita se ridica
la 4 828 506 154 lei in contul reparatiilor, plus 4 671 997 756 lei provenind din restitutii
si din lichidarea bunurilor inam ice3. Guvernele care au detinut puterea intre 1922 si
1932 n-au reusit s i despagubeasca pe cetatenii rom ani care au suferit pagube de razboi,
desi o lege fusese prom ulgata in acest sens inca din 1921.
Prin moratoriul propus de presedintele S.U.A., Herbert Hoover, si apoi prin Conferinta
de la Lausanne din 1932 se incheia ultim ul capitol din istoria reparatiilor, cu anularea
obligatiilor G erm aniei si a statelor care fusesera invinse odata cu ea. Si de aceasta data
contradictiile anglo-franceze au iesit la suprafata. Sosit la Lausanne, la 21 iunie 1932,
N. T itulescu, a reiterat dezideratele romanesti de la Conferinta de la Haga si a subliniat

1 N. Titulescu, Discursuri, p. 292.


2 Idem, Docurnente diplomatice, p. 3 2 2 -3 2 7 ; Dimineata, 24 ianuarie 1930.
3 Arhiva M inisterului de Finante, fond Datoria Publics, dosar 87/1930-1946.
460 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

din nou necesitatea unor raporturi democratice intre state. In conditiile crizei economice
m arile puteri au ficu t mari concesii fata de G erm ania si fostii ei aliati. C onferinta de la
Lausanne a stabilit drept datorie de plata a Germaniei doar trei m iliarde de marci, datorie
pe care A dolf H itler, preluand conducerea statului, a anulat-o cu de la sine putere. Dupa
13 ani de discutii si controverse, problem a reparatiilor era scoasa de pe ordinea de zi a
diplom atiei internationale.

Pactul Briand-Kellogg. Sentim entele de incertitudine si insecuritate, incercate mai


ales de statele m ici si m ijlocii situate geografic intre Germania si U .R .S .S., au determ inat
m arile puteri apusene, si in prim ul rand Franta, sa initieze o serie de actiuni diplom adce
internationale m enite sa linisteasca statele din aceasta parte a Europei si sa le redea
increderea in capacitatea lor de a asigura pacea si securitatea in lum e.
Revenirea la Q uai d O rsay a lui Aristide Briand, considerat a fi apostolul pacii,
intrarea Germaniei in Societatea N atiunilor, 111 septembrie 1926, adoptarea de catre acest
for, in septembrie 1927, a unei rezolutii ce condam na razboiul de agresiune, constituiau
prim ii pasi in aceasta directie. In 1927, cu ocazia celei de-a zecea aniversari a intrarii
Statelor Unite in razboi, Briand a stabilit o serie de contacte cu secretarul Departamentului
de Stat am erican, Frank Kellogg, in vederea incheierii unui pact de am icitie perpetui
intre Franta si S.U.A. Initiativa lui Briand reflecta, neindoielnic, necesitatea obtinerii
unui plus de garantie pentru Franta, dar constituia, in acelasi tim p, un im portant castig
pentru pacea si securitatea internationals.
Guvernul de la W ashington s-a aratat interesat de initiativa franceza, dar a considerat
m ult mai util un pact m ultilateral de renuntare la razboi pe care Statele U nite si Franta
1-ar propune intregii lum i si care sa nu aiba o legatura cu Societatea Natiunilor. Propunerea
am ericana crea pericolul ca toate celelalte tratate de garantie, bi- si m ultilaterale sa fie
discreditate, iar prestigiul forului de la Geneva sa aiba de suferit.
D iplom atia Bucurestilor s-a aratat interesata de acest pact, dar a atras atentia asupra
m odului in care se tratau de catre m arile puteri cele m ai im portante probleme inter
nationale, apreciind ca form ula razboi contra razboiului" nu putea rezolva chestiuni
asa de grave"1.1.G . Duca transmitea lui Titulescu, la San Remo, ca, in principiu, suntem
gata a adera la Pactul Briand-K ellogg. Rezervele Bucurestilor aveau in vedere statutul
Societatii N atiunilor, tratatele si angajam entele luate, precum si relatiile cu vecinii2.
Guvernul de la Bucuresti a facut cunoscut la Q uai d O rsay ca proiectul Briand-Kellogg,
atingand chestiunea tuturor aliantelor Frantei si deci si cea cu Rom ania, se vede pus in
situatia de a declara: Avem interes sa pastram aliantele noastre pasnice si de legitim a
aparare, care nu pot fi compensate prin declaratii pasnice3.

1 ANIC, fond Casa R egali. Regents M ihai, dosar 41/1928, f. 37.


2 Ibidem , dosar 42/1928, f. 107.
3 Ibidem , fond Conventii, dosar P. 4.; vezi scrisoarea adresata la 13 iulie 1928 de ministrul Afacerilor
Strdine N. Titulescu reprezentantului Frantei de la Bucuresti, Gabriel Puaux, in legatura cu aceasta problema
(CADN, legatia Bucuresti, seria A, vol. 43).
POLITICA EXTERNA IN PRIMUL DECENIU INTERBEI.IC 461

In urm a unui intens schim b de note intre Paris si W ashington, proiectul B riand si
proiectul Kellogg au fost armonizate. La 28 aprilie 1928, seful D epartam entului de Stat
am erican a facut o declaratie prin care recunostea obiectiile Frantei si adm itea dreptul
la legitim a aparare ca fiind im prescriptibil si ca nu exista nici o incom patibilitate intre
Pactul Societatii N atiunilor si renuntarea totala la razboi.
Astfel, la 27 august 1928, intr-o atm osferi solemna, Statele U nite, Franta, G ermania,
M area Britanie, Italia, Japonia, Belgia, Polonia si Cehoslovacia au semnat, la Paris, Tratatul
de renuntare la razboi, cunoscut sub num ele de Pactul Briand-Kellogg. Statele semnatare
se angajau in mod solemn sa rezolve orice conflict, de orice natura, prin mijloace pasnice.
Ele condam nau recurgerea la razboi pentru reglem entarea diferendelor internationale si
renuntau la acest instrum ent de politica n atio n al! in raporturile m utuale. Pactul
Briand-K ellogg nu prevedea nici o sanctiune in cazul in care una dintre parti s-ar fi facut
vinovata de un act de ostilitate fata de cealalta, el avand mai degraba un caracter simbolic
si o valoare m o rali. In cursul anului 1929, peste saizeci de state au aderat la acest pact.
H otarata sa ramana alaturi de Franta, dar preocupata in acelasi tim p de a nu prejudicia
in nici un fel aliantele sale de pana atunci, R om ania a dat un raspuns afirm ativ invitatiei
de aderare, dar a tinut sa expuna inca o data motivele care o determ inase sa aiba anum ite
rezerve. C u putine zile inaintea depunerii actului de adeziune, C onstantin Argetoianu,
m inistru ad-interim la Afacerile Straine, preciza ca Rom ania co nsider! noul tratat ca un
instrum ent diplom atic si politic, destinat sa m entina relatiile de pace si colaborare intre
state in conditiile contractuale in care statele se gasesc astazi"1. La 4 septembrie 1928,
M ihail R. Sturdza, msarcinatul cu afaceri ad-interim la W ashington, a depus la Departa-
m entul de Stat al S.U.A. actul de adeziune a R om aniei2.
T ratatul a fost ratificat de Parlam entul roman la 27 ianuarie 1929. In expunerea de
motive ce preceda proiectul de lege privind ratificarea tratatului, G h.G h. M ironescu,
VC\\\\\S\\\^\ aKX&Y'ftS., sokXvcvva. popowXwX to m a n ,
deoarece se im paca in totul cu Pactul Societatii N atiunilor si cu obligatiile cuprinse in
celelalte conventii de siguranta incheiate de statul rom an.

Protocolul de la Moscova (1929). D upasem narea Pactului Briand-Kellogg, Romania


a actionat pentru intrarea lui neintarziata in vigoare. Era o sansa de a am eliora relatiile
cu U niunea Sovietica si ea nu trebuia ratata. In m artie-aprilie 1924 avusesera loc la V iena
negocieri romano-sovietice, dar ele nu s-au incheiat cu un rezultat pozitiv; in tim p ce
delegatia guvernam entala rom ana a conditionat inceperea unor negocieri de fond de
recunoasterea de catre U niunea Sovietica a unirii Basarabiei cu R om ania, reprezentantii

1Constantin Argetoianu, Mernorii. Pentru cei de mdine. Amintiri din vremea celor de ieri , 8. Editie Stelian
Neagoe, Bucuresti, 1997, p. 21 4 -2 1 5.
2 FRUS, 1928, 1, p. 176-178; Ellis Ethan, Frank Kellogg an d American Foreign Relations. 1925-1929,
New Brunswick, New Jersey, 1961, p. 193-212.
462 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

Krem linului s-au situat pe o pozitie inversa: mai intai reglementarea problemei Basarabiei
printr-un plebiscit si apoi abordarea celorlalte probleme.
Initial, U niunea Sovietica a condamnat Pactul Briand-Kellogg; apoi, M aksim Litvinov
a supus, la 29 decem brie 1928, guvernelor vecine un protocol independent, dar analog,
valabil pentru Europa O rientala1. Romania, ca tara aliata a Poloniei, a propus ca protocolul
consacrat punerii in vigoare cu an ticip ate a Pactului Briand-K ellogg s i fie negociat si
sem nat in com un de catre toate tarile vecine U n iunii Sovietice, actiune cu care guvernul
de la Varsovia a fost de acord2. Incununand negocierile intre statele contractante,
Protocolul de la Moscova a fost definitivat la 4 februarie 1929, iar semnarea lui a avut
loc cinci zile mai tarziu in capitala U niunii Sovietice. C u acel prilej, m inistrul de Externe
sovietic, M aksim Litvinov, a facut urm atoarea declaratie: Renuntarea la razboi este
realizata de tarile noastre inaintea altor state. A ctiunea noastra devine cu atat mai
im portanta, cu cat acest sector [geografic n.n.] inspira o mare team a pentru cauza
pacii .
Rom ania a considerat sem narea Protocolului de la Moscova ca un act util pentru
securitatea sa. In Adunarea Deputatilor, Pactul Briand-Kellogg si Protocolul de la Moscova
au fost apreciate ca evenim ente de im portanta mondial^ in lupta dusa pentru stabilirea
pacii intre popoarele civilizate, fund m enite a exclude razboiul din rezolvarea
diferendelor4. Guvernul rom an a considerat Protocolul de la Moscova ca deschizator
al cailor spre stabilirea clim atului de buna vecinatate cu U niunea Sovietica, clim at ce
trebuia sa fie intarit printr-un pact de neagresiune rom ano-sovietic ce ar fi dus la
consolidarea securitatii Rom aniei.

1 AM R, fond 5418, dosar f.n./1929, pozitia 690, f. 58 -5 9 .


2 I.M . Oprea, Din istoria relatiilor diplom atice romano-sovietice {1928-1936), Bucuresti, 1967, p. 27.
3 AMAER, fond Conventii, dosar P. 4, vol. 2M ; cf. si Relatiile romano-sovietice. Documente. 1, p. 277-292.
4 DAD, sedinta din 14 februarie 1929, p. 1028.
Capitolul XII
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1 9 2 9 - 1 9 3 6

1. Politica si strategic la cumpana deceniilor trei si patru

Primul deceniu de dupa razboiul mondial a reprezentat ceea ce unii politicieni si istorici
au num it belle epoque. A existat o euforie a pacii, o convingere ca pacea se asezase peste
continentul european pentru m ulta vreme. D in aceasta stare, de optim ism exagerat, s-a
iesit sub socul crizei econom ice, declansata in 1929, care a acutizat toate contradictiile
latente, atat pe plan intern, cat si international.
Profunda criza econom ica din anii 1 9 2 9 -1933 a intensificat rivalitatile dintre marile
puteri sporind si mai m ult pericolul pentru pacea si securitatea popoarelor. Raportul de
forte a inceput sa se deplaseze tot m ai m ult in favoarea puterilor revizioniste si revansarde
care, profitand de disensiunile dintre dem ocratiile occidentale, au trecut la incalcarea
fotisa a clauzelor tratatelor de pace, cu precadere a acelora privitoare la dezarmare. M inistrul
Rom aniei la Berlin, Nicolae Petrescu-Com nen, intr-un raport confidential din 3
septembrie 1932, arata ca Germania si-a sporit in ultim ii ani, in mod constant, bugetul
m arturisit al arm atei sale regulate" si c i ea poseda un potential de razboi enorm ce a
fost dezvoltat in mod considerabil. El observa, de asemenea, ca G erm ania executa la
frontierele sale, mai ales la cele de rasarit, Ju crari de fortificatie de o deosebita importanta"
si avea organizata deja, in afara frontierelor sale, in special pe teritoriul U n iunii Sovietice
si al tarilor nordice, o adevarata industrie de material de razboi, arme, m unitii, aeroplane,
gaze toxice etc. U rm arind cu atentie evolutia din ultim ii ani a relatiilor G erm aniei cu
vecinii sai, m inistrul roman aprecia ca aceste relatii par a se apropia de o crizi si avertiza
guvernul de la Bucuresti asupra necesitatii sporirii vigilentei fata de situatia creata. Politica
germ ana arata C om nen in incheierea raportului urmeaza deci a fi observata cu o
atentie de fiecare clipa, iar necesitatea mentinerii frontului unic al vechilor aliati din marele
razboi, apare ca singura garantie serioasa im potriva unei noi catastrofe 1.
U rm and exem plul Germaniei si bucurandu-se de sprijinul Italiei, U ngaria si Bulgaria
au trecut la masuri de reorganizare a arm atei, in pofida interdictiilor prevazute de tratatele
de pace. Asa cum rezulta din rapoartele m inistrilor rom ani din capitalele celor d o u i tari,

1 ANIC, fond Casa Regala, dosar 125/1932, f. 4 -8 .


464 POLITICA EXTERNA SI REIA'FULE INTERNATIONALE

guvernele ungar si bulgar si-au sprijinit politica lor externa pe G erm ania si Italia, aceste.
fiind, la acea data, singurele in m asura sa recurga la fapte pentru realizarea revizuirilc r
teritoriale pe care le urm areau.
Eforturi deosebite pentru inarmare erau facute si de guvernul de la Moscova. Evaluanu
aproximativ efectivele Armatei Rosii in timp de pace, la sfarsitul anilor 20, expertii militar:
din Rom ania si Polonia avansau cifra de 650 000 de oameni sub arme, dintre care 50 0C '
de ofiteri si 120 000 de subofiteri. T otodata precizau ei - a sporit considerab..
m obilitatea si capacitatea de manevra a unitatilor si s-a am eliorat si dotarea acestom
urm are a m uncii intense a cadrelor*.

Evolutia aliantelor politico-militare ale Romaniei. In conjunctura international!


care continea germ enii viitoarei conflagratii m ondiale, Rom ania a fost confruntata c_
o problem a deosebit de acuta, care ii periclita statutul politico-teritorial aceea a unu
proces de izolare internationala. Situatia im punea dezvoltarea instrum entarului dip'
m atic care sa o asigure im potriva apetitului teritorial al vecinilor, modelarea planurilor
de aparare comune in conformitate cu tendintele europene, crearea unei structuri militarr
adecvate, mai ales in conditiile in care Franta si Polonia au sem nat tratate de neagresiune
cu U .R .S.S., tara care nu recunoscuse legitim itatea actului adoptat de Sfatul T arii la _~
martie 1918.
Intre 28 aprilie si 2 mai 1930 s-au intalnit la Varsovia delegatiile militare ale R om an:;,
si Poloniei in scopul de a studia situatia aliadlor si a inam icului in zona de jonctinr.;
in cursul prim elor zile de mobilizare, ca $i actiunile posibile ale inam icului in cun _
aceleeasi perioade2. In tim pul discutiilor, consemnate intr-un proces-verbal, s-au preciza:
raionul de cooperare rom ano-polon, fortele destinate de fiecare parte actiunii in comun
m odalitadle de efectuare a m obilizarii si ipotezele de actiune ale inam icului.
D atorita faptului ca T ratatului politic si C onvendei m ilitare incheiate in 1926 it
expirau valabilitatea, ministrii de Externe ai Romaniei si Poloniei au semnat, la 15 ianuane
1931, la Geneva, prelungirea pe inca cinci ani a acordului de garantie, cu m entinerei
formulei erga omnes. Intr-un raport pe care m inistrul rom an la Varsovia 1-a trimis :
Bucuresti era prezentata opinia cercurilor conducatoare poloneze, acestea constatanc
rom anii nu merg totdeauua m ana in m ana cu ei, ca se inspira prea m ult din sugesti:'r
aliadlor si in special ale Frantei, insuficient cunoscatoare a problemei rusesti. In colaborarc:
m ilitara, polonii sunt stanjeniti prin taraganari ale diferitelor soludi propuse si acceptate
ei zic ca la noi chestiunile se rezolva teoretic, iar solutiile practice vin tardiv sau niciodati
In rezumac, la Varsovia exista sencimencul ca nu am tnceles inca nici pericoiui care ne
am eninta, nici im portanta aliantei"4.

1 AM R, Microfilme, rola P. II 1.959, c. 426.


2 Idem , rola P.II 1 955, c. 250.
3 Marian Chiriac Popescu, Relatiile militare romano-polone inperioada interbelicd (1918-1939), Bucuresti,
2001, p. 4 2 -4 6 .
ANTC, foncf Casa Regafa, dosar 152/1933, f.2.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 465

In conditiile in care clauza erga omnes lipsea din documentele militare romano-polone,
consolidarea M icii A ntante a devenit preocuparea de cipetenie a forurilor de decizie
politico-m ilitare de la Bucuresti, cu atat m ai m ult cu cat se aprecia la nivelul organelor
romanesti de conducere superioara ca din septembrie 1923, cand se semnase conventia
m ilitara in trei, nu s-a realizat nim ic concret in vederea pregatirii m ijloacelor necesare
functionalizarii aliantei. In 1929, la M arele Stat M ajor roman predom ina ideea ca
prevederile aranjam entului tehnic com un devenisera aleatoriia l. Incepand cu acest an
s-a trecut la intocmirea unor proiecte de operatii (opt la numar pana in 1931), care precizau
obligatiile m ilitare ale partenerilor in diverse alternative de conflict provocat de U ngaria
sau Bulgaria.
Prim a consfatuire a reprezentantilor Rom aniei, Cehoslovaciei si Iugoslaviei s-a
desfasurat la Bucuresti, in mai 1929. Ulterior, la Praga, in septembrie 1929, s-a defmitivat
Planul de operatiuni al arm atelor M icii Intelegeri", care continea doua variante. Prima
lua in calcul agresiunea U ngariei im potriva Cehoslovaciei. Se estim a ca inam icul putea
angaja 15 divizii de infanterie si doua divizii de cavalerie. Scopul fortelor aliate era
infrangerea arm atei ungare printr-o ofensiva concentrica in directia generala Budapesta.
O peratiile m ilitare erau declansate de aliati cel m ai tarziu in a 18-a zi de la mobilizare.
Trupele romane urm au sa actioneze pe doua directii, una principals, Oradea Szolnok
Budapesta, si o alta secundara, Arad Nagykoros.
A doua varianta luata in discutie pleca de la premisa, aproape sigura, ca cele 21 divizii
de infanterie si doua divizii de cavalerie ungare nu ar fi avut succes si, deci, U ngaria nu
s-ar incum eta singura sa atace fortele com une ale celor trei aliati, ci num ai cu un aliat
m ai puternic, care putea fi cel mai probabil Germania. In acest caz, m isiunile arm atelor
rom ana si iugoslava ram aneau neschimbate pentru a perm ite libertatea de actiune a
trupelor cehoslovace, al caror gros era indreptat im potriva G erm aniei2.
Urm atoarea intalnire a responsabililor m ilitari aliati a avut loc in septembrie 1930,
la Belgrad. Intervenisera pe esichierul european o serie de elemente care marcau o ofensiva
a statelor revizioniste, printre care: semnarea, in februarie 1930, a T ratatului de am icitie,
conciliatiune si arbitraj intre Italia si Austria; cresterea transporturilor de material de
razboi trimise prin teritoriul austriac spre U ngaria1'3; prezenta unor unitati m ilitare
maghiare in tabara de antrenam ent de la Ischl (Austria). Faptele respective im puneau
M icii Antante edificarea unui ansam blu de masuri apt sa faca respectate tratatele de pace
de catre cei care procedau la incalcarea lor. Consfatuirea de la Belgrad s-a axat pe studierea
si elaborarea a trei proiecte, a caror tenia centrala era atacarea Iugoslaviei de catre Ungaria
si Bulgaria, singure sau in cooperare, fara ca agresiunea sa fi fost provocata prin ceva;
in care caz Rom ania si Cehoslovacia interveneau de urgenta in ajutorul aliatului atacat.

1AM R, fond 868, dosar 1346, f. 51.


2 Rudolf Kiszling, Die militdrischen Vereinbarungen Her Kleinen Entente. 1929-1937, M iinchen, 1959,
p. 15.
3 Apud Eliza Campus, Mica Intelegere, p. 89.
466 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

Scurt tim p dupa intalnirea m inistrilor de Externe, s-au intrun it la 11 m ai 1931, tot
in capitala Rom aniei, sefli M arilor State M ajore. Punctul central al celei de-a treia
conferinte 1-a reprezentat incheierea unei conventii militare unice, care sa reuneasca intr-un
singur docum ent C onventia din septembrie 1923 si m odificarile succesive ce i-au fost
aduse in 1929 si 1930. Intelegerea a fost sem nata la 14 decem brie 1931 la Praga, iar
schimbul instrumentelor de ratificare s-a facut in octombrie 1932 la Bucuresti. Conceptia
politico-m ilitara, care a stat la baza real izari i pactului, avea trei com ponente. Prim a se
refera la caracterul raporturilor fiecaruia dintre cele trei state cu celelalte. Prezenta
conventie m ilitara este un tratat d e alianta d efen sive11 (subl. ns.). In al doilea rand, se
lua in calcul varianta unei agresiuni ungare sau bulgare in cazul in care una sau doua
din puterile aliate s-ar afla deja in stare d e razboi cu una sau m ai m idte puteri, afard d e
Ungaria (subl. ns.) din care aceasta tara [U ngaria n.n.] ar putea avea vreun avantaj
pentru un atac im potriva aliatilor, deci evidentierea posibilitatilor de interventie in cazul
unui razboi generalizat. C ap ita astfel m aterializare o mai veche idee strategica, enuntata
doar cu prilejul sem narii Conventiei din 1923. In sfarsit, s-a avut in vedere, date fiind
pregatirile politico-m ilitare intense facute de U ngaria, luarea contram asurilor din vreme,
m obilizand, la necesitate, inaintea producerii atacului. C uantum ul fortelor destinate de
fiecare parte se cifra la 112 batalioane, 150 baterii, 32 escadroane si 12 escadrile a cate
10 avioane. Era prevazut ca planurile de operatiuni sa fie studiate si elaborate in intalnirile
anuale ale sefilor celor trei M ari State M ajore, dupa care deveneau obligatorii. M ai erau
m entionate si alte aspecte legate de zonele de concentrare a arm atelor aliate, mom entul
intrarii in actiune (cel mai tarziu in a 17-a zi de la declansarea m obilizarii, iar in varianta
conflictului extins si treaca granita cu forta lor p rin c ip a l cat mai devreme cu putinta"),
problem a com andam entului suprem, aprovizionarea cu arm am ent, m unitii si tehnica
de lupta, com unicatii si tranzit, incheierea ostilitatilor. C u acelasi prilej s-au elaborat si
trei planuri de actiune.
Aproape simultan cu aceste reglementari de natura militara, forurile romane de decizie
m ilitara au trecut la m aterializarea articolului 2 din Acordul de garantii cu Polonia. La
30 iunie 1931 s-a sem nat la Varsovia un nou aranjam ent tehnic, a ciru i valabilitate
concorda cu cea a tratatului de garantie. Existau putine deosebiri intre conventia semnata
acum si cea din 1926. Era m entinut acelasi cuantum al fortelor destinate de fiecare din
cele doua tari pentru respingerea agresiunii (156 batalioane, 221 baterii artilerie, 48
escadroane cavalerie, 20 escadrile aviatie a cate 10 avioane), lin ia de dem arcatie si zonele
de concentrare erau aproxim ativ identice (luandu-se in calcul diferitele variante si ipoteze
analizate de cele doua State M ajore). Se remarca, in continuare, atingerea obiectivelor
fixate in 1926 m arirea cantitatii fortelor de interventie, fortificarea zonei de jonctiune,
dezvoltarea aviatiei, marirea productiei industriei de aparare, crearea unui stoc de materiale
strategice pentru trei luni, dezvoltarea retelei de cai ferate, unificarea arm am entului intre
cele doua state. M odificata fata de C onventia anterioara era durata concentrarii fortelor
arm ate, rezultat al studiilor efectuate in com un, al diferitelor procese-verbale si al jocului
de razboi, ea reducandu-se, in cazul Poloniei, la 23 zile si, respectiv, 25 zile pentru
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 467

Rom ania. Era pastrata formula acordarii ajutorului in cazul in care una din cele doua
parti contractante ar fi atacata de o altaputere decat U .R .S .S (subl. ns.), statul neatacat
angajandu-se sa intervina si sa-i usureze transportul m aterialelor si tranzitul m ijloacelor
de lup ta"1. Pana la reglem entarea noilor m odalitati de actiune ram aneau in vigoare
stipulatiile acordului incheiat in Bucuresti la 26 noiembrie 1925. Se prevedea obligativi-
tatea intalnirilor din tim p de pace a responsabililor m ilitari pentru rezolvarea unor
probleme care necesitau o conlucrare perfecta intre parteneri. Pe aceasta baza, la 11 iunie
1932 s-au intalnit la Bucuresti ofiterii rom ani si polonezi din sectiile operatii care au
efectuat un schimb de inform atii asupra unor probleme tehnice transm isiuni, cai de
com unicatii, intarirea zonei de jonctiune prin organizarea terenului si com pletarea
m ijloacelor de acoperire.
Au intervenit insa situatii noi, care au accentuat procesul de izolare a Rom aniei pe
arena international^. In prim a parte a lunii decembrie 1931 cercurile politice decizionale
de la Bucuresti au aflat cu stupoare ca la M oscova si Paris era in curs de negociere tratatul
de neagresiune franco-sovietic, in tim p ce convorbirile sovieto-poloneze, care urmareau
un obiectiv sim ilar, erau si ele foarte avansate2.
Aceasta noua conjunctura in te rn a tio n a l se explica prin m ai m ulte elemente. U nui
din ele era constientizarea de catre Moscova a pericolului reprezentat de razboiul
chino-japonez, care putea sa angajeze Uniunea Sovietica intr-un conflict pe doua fronturi.
In al doilea rand, Franta dorea anihilarea axei Berlin-M oscova. De aici, curtea facuta
de Paris U niunii Sovietice acordarea de credite, angajarea convorbirilor diplom atice
pentru semnarea unui pact de neagresiune etc. In sfarsit, Polonia, aflata intre Germania
si U niunea Sovietica si confruntandu-se cu o crestere a revizionism ului B erlinului,
manifesta, la randu-i, interes pentru un tratat de neagresiune cu so vieticir.
D in a doua jum atate a lunii mai 1931, intre m inisterele Afacerilor Straine rom an si
polonez au avut loc numeroase contacte pentru adoptarea unei poziui unitare in tratativele
cu Moscova, nesoldate insa cu rezultatele scontate de partea rom ana, intrucat polonezii,
carora li se comunicase de catre M aksim Litvinov o serie de exigente pledau ca romanii
sa le accepte. In consecinta, guvernul rom an a fost nevoit sa propuna U n iunii Sovietice
deschiderea unor negocieri. Dar, asa cum se sublinia intr-un m em orandum din 23
noiem brie 1931 al lui M ihail Arion, director in M inisterul Afacerilor Straine, nu exista
spatii pentru nici un fel de discutii asupra unirii Basarabiei, care este si trebuie sa ram ana
a noastra. Astfel, conchidea autorul memorandului, noi trebuie sa m em inem dezbaterea
inlauntrul cadrului strict al unui tratat de neagresiune"4. In urm a sondarii mai m ultor
surse de inform are diplom atica, m inistrul Afacerilor Straine, D im itrie G hika, exprim a

1A M R , fond 948, dosar 13 446, f. 50v.


2 Grigore Gafencu, hisemnari zilnice. 1929-1939. Editie Al. G. Savu, Bucuresti, 1991, p. 28 5 -2 8 8.
3 Ibidem, p. 288.
4 W .M . Bacon, Behind Closed Doors. Secrets papers on the Failure o f Romanian Soviet Negotiations.
1931-1932, Stanford California, 1979, doc. nr. 8.
468 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

reprezentantului rom an la Varsovia opinia ca nu sunt tot atat de convins de intentiile


favorabile ale sovieticilor si m a intreb daca noua atitudine a Rusiei nu corespunde cu
dorinta de a separa Polonia de Rom ania si sa descopere cat de departe merge solidaritatea
poloneza fata de noi"1.
C atre sfarsitul prim ei decade a lunii decem brie cele doua guverne erau de acord sa
inceapa negocierile, desi, asa cum se releva din telegrama transm isa de D. G hika la Paris,
la 6 ianuarie 1932, guvernul roman incepe contacte directe cu sovieticii fara nici o iluzie
si fara dorinta, num ai cu resemnare si din spirit de solidaritate cu aliatii nostri, Polonia
si Franta"2. Aceasta stare de spirit era consecinta faptului ca in situatia cea mai avantajoasa
s-ar fi putut obtine o confirmare a Protocolului de la Moscova din 1929, cu mentionarea
expresa a inviolabilitatii si integritatii teritoriului national. Daca, insa, in cursul negocierilor
s-ar fi ajuns la o formulare mai vaga, situatia statului roman ar fi fost, in problema
respectiva, mai slaba com parativ cu cea din 1929.
C u aceasta perspectiva s-au deschis la Riga, in prim a decada a lun ii ianuarie 1932,
negocierile rom ano-sovietice in problem a pactului de neagresiune3. Fata in fata, cei doi
negociatori, M ihail Sturdza si Boris Spiridonovici Stom oniakov, sustineau: prim ul
Acte considerate contrarii neagresiunii vor fi actele de violenta lezand integritatea si
inviolabilitatea teritoriului care se gaseste in prezent sub suzeranitatea celeilalte parti
contractante", iar al doilea ..Stabilirea relatiilor nu poate aduce nici un fel de modificare
litigiului existent intre cele doua parti contractante pentru Basarabia". In plus, dupa cum
inform a Sturdza la Bucuresti, la 14 ianuarie 1932, domnul Stom oniakov m i-a declarat,
in num ele guvernului sovietic, in m aniera definitiva si expresa, ca este im posibil pentru
guvernul sovietic sa accepte dorinta noastra de a desfasura negocierile si a incheia un
pact in care pozitia sa principiala in problem a Basarabiei sa nu fie m entionata si ca Rush;
Sovietica nu va sem na niciodatfi un p a ct d e neagresiune cu Romania care s/i contina
urmHtoarele trei cuvinte: 1) integritate; 2) inviolabilitate; 3) suveranitate (subl. ns.)"4. In
aceste conditii nu este de mirare ca D. G hika telegrafia la Riga: constat ca reusita lor
[a negocierilor n.n.] pare a fi cat se poate de indoioasa"5. T em erile m inistrului roman
de Externe exprimate anterior reprezentantilor diplomatici de la Paris si Varsovia fusesera.
asadar, fondate.
Convorbirile s-au intrerupt, iar polonezii si apoi francezii, in iulie si, respectiv, noiem
brie 1932, au sem nat tratate bilaterale de neagresiune cu U niunea Sovietica. Aducan-
du-i-se la cunostinta hotararea guvernului polonez de a parafa cu orice pret tratatul de
neagresiune, Grigore Gafencu il insarcina pe V ictor Cadere, m inistrul rom an de la

1 Ibidem , doc. nr. 9.


2 Ibidem, doc. nr.25.
3 Relatiile romano-sovietice. Documente, 1. 1917-1934, p. 350.
4 W .M . Bacon, op. cit., doc. nr. 33; a se vedea pentru acest episod ?i M ihail Sturdza, Romania sisjarsitu.
Europei. Amintiri din Tara pierdutil, Alba Iulia Paris, 1994, p. 6 5 -7 1 .
5 ReUtiile rom ano-sovietice..., p. 354.
DIPLOMATIA ROMANEASGA IN ANII 1929-1936 469

V arsovia, sa tran sm its, prin


interm ediul lui Josef Beck, pri-
m ului m inistru sau maresalului
Prtsudski ca guvernul roman are
un m otiv special si precis pentru
a considera sem narea prem atura
de catre Polonia drept un act
neprietenos fata de Rom ania,
care nu corespunde nici spiritului
si nici textului tratatului nostru
de alian ta"1.
C um relatiile cu Franta si
Polonia devenisera reci, Romania
Fig. 248 Varsovia, Octombrie 1933. Nicolae Titulescu, Ignaty
a fost nevoita sa se indrepte spre
Moscicki, presedintele Poloniei si Josef Beck, ministrul polon de
intarirea aliantei cu Iugoslavia si Externe.
Cehoslovacia, desi cele doua tari
nu aveau nici un fel de obligatie in
cazul unui atac la granitele de Est.

Problema comandamentu-
lui unic a l M icii Intelegeri s-a
pus in 1931 in cadrul intalnirii pe
care reprezentan tii Statelo r
M ajore aliate au avut-o la
Bucuresti. Preocuparea si-a aflat
o prim a consem nare in textul
conventiei pe care acestia au
sem nat-o cu acea ocazie: Pro-
blem a co m an d am en tu lu i su
perior al fortelor celor trei
parteneri ai pactului va fi regle- Fig. 249 Ofiteri romani in viziti la o uzina de m unitii din
m entata la tim p de catre cele trei Polonia, 1933.
guverne p rin tr-o intelegere
separata. In ceea ce priveste num irea com andantului detasamentelor mixte [unitatile care
se creau in zona de jonctiune a arm atelor aliate, m asura stabilita inca din 1921 n.n.]
ea se va face de catre arm ata care contribuie cu partea cea mai mare de trupe. La efective
egale de contingente de trupe conducerea va fi trecuta com andantului acelui sector de
operatii in care se afla detasam entul mixt. D in m om entul mceperii m obilizarii sau al
aparitiei incordarii politice, fiecare din M arile State M ajore va trim ite celorlalte doua

1 W .M . Bacon, op. cit., doc. nr. 78.


470 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

ofiteri de legatura cu personalul necesar"1. Se observa ca in acelasi articol erau surprinse


mai m ulte situatii: a com andam entului unic in sircin at sa conduca activitatea la nivel
strategic; a detasam entelor m ixte si a conducerii lor; a structurilor de legatura pentru
perioadele de criza. Se puneau in evidenta, astfel, aspectele complexe carora trebuiau sa
li se ofere solutii pentru buna functionare a aliantei.
D ocumentele releva ca problema com andam entului unic a functionat ca un adevarat
barom etru, care a indicat atat nivelul relatiilor in interiorul aliantei, cat si, mai ales,
al evolutiei internationale. A tunci cand acele m asinarii au indicat timp urat (incepand
cu criza renana), la nivelul M icii Intelegeri s-a discutat posibilitatea crearii unei structur:
unice de com anda, ale carei competence sa se extinda asupra fortelor destinate de cele
trei state pentru o actiune comuna.
Prim a ocazie ce a urm at actului de forta a W ehrm acht-ului din martie 1936 a fost
consfatuirea de la Bucuresti a sefilor M arilor State M ajore (1 5 -2 0 iunie 1936)2. C u acei
prilej s-a sem nat un protocol special privitor la Com andam entul unic si pregatirea
m ateriala a razboiului de catre M ica Intelegere".
R om ania s-a aratat interesata de rezolvarea acestei chestiuni, deoarece ea intervenea.
in cazul unui atac al Ungariei, cu cele mai m ulte forte si, in consecinta, se aprecia normaLi
asigurarea comenzii supreme unice de catre statul roman.
Problema com andam entului unic era vazuta de factorii decizionali politici si m ilitari
rom ani in stransa legatura cu realizarea unei aliante m ilitare cu Franta, aspect circumscris
problem aticii unui pact m utual al acesteia cu M ica Intelegere.
Problema cea mai im portanta a fost aceea ca, in randul factorilor decizionali francez
au existat divergence intre palierul m ilitar si cel politic. In timp ce m ilitarii inclinau pentru
o intarire a flancului romanesc, oamenii politici aveau in vedere mai multe variante. Acesth
din urm a au transmis clar ca nu urmareau modificari de substanta, astfel ca atat problema
com andam entului unic, cat si a tratatului m utual dintre Franta si M ica Intelegere au
ramas nerezolvate.
O componenta esentiala a reprezentat-o latura operativd, conceptual^ a M icii Intelegeri.
problem a aflata pe prim ul loc in cadrul intrevederilor sefilor M arilor State M ajore din
anii 193 4 -1 9 3 7 .
De la bun inceput trebuie subliniat efortul conducerilor militare aliate de a se acomoda
la noile tendinte europene, largind sfera m otivelor interventiei arm ate la recom andarei
sefilor diplom atiilor din cele trei state; nu doar agresiunea U ngariei, ci si reinstaurare-
H absburgilor in A ustria sau denuntarea T ratatului de la T rianon (in m aniera in care o
facuse G erm ania cu T ratatul de Versailles) puteau pune in miscare masina de razboi :
M icii Antante. R eaparitia problemei reinstaurarii H absburgilor in postura de casus bell:
avea sa genereze o serie de frictiuni intre cei trei (Rom ania, Iugoslavia, Cehoslovacia) si
Franta, ultim a fiind gata sa aprobe reinstaurarea monarhiei, daca acest act ar fi indeparta:
definitiv A ustria de Germ ania. Dar la Bucuresti, Praga si Belgrad reinstaurarea era vazut:.

1 Rudolf Kiszling, op. cit., p. 8 8 -8 9 .


2 A M R , fond 5418, dosar 13/1936, pozifia 1495, f. 2 8 -3 0 .
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 471

ca primul pas in refacerea dublei m onarhii, cu tot ceea ce ar fi insem nat aceasta din punct
de vedere politico-teritoriai.
Cele trei state au semnat, la 21 septembrie 1932, la Sinaia, o noua Conventie militara.
Erau fixate cuantum ul fortelor angajate de fiecare tara (112 batalioane de infanterie,
32 escadroane de cavalerie, 150 baterii de artilerie si 120 avioane) si zonele de concentrare
in una din urm itoarele situatii: 1) aliatii nu erau am enintati decat de U ngaria; 2) unui
sau doua dintre statele aliate se gaseau deja in conflict im potriva uneia sau mai m ultor
puteri agresoare, altele decat U ngaria, aceasta profitand de situatia creata pentru a ataca
pe una dintre ele; 3) toate trei tarile s-ar afla in razboi cu unui sau mai m ulti agresori,
altii decat U ngaria, care ar declansa o agresiune im potriva uneia sau m ai m ultora dintre
Partile contractante. Variantele de interventie au fost cele analizate in intalnirile anterioare
ale sefilor M arilor State Majore. Conventia a fost semnata de ministrii de Externe, precum
si de sefii M arilor State M ajore. In cursul intrevederii, reprezentantii Rom aniei si Iugo
slaviei au sem nat un acord privind colaborarea m ilitara in cazul unui atac declansat de
Bulgaria. Acest cadru a stat la baza urniatoarei Conferinte a factorilor m ilitari din cele trei
state-mem bre ale M icii Intelegeri, desfasurata la Belgrad, in ziua de 17 noiem brie 1932.
Intre tim p, in G erm ania s-au petrecut o serie de evenim ente care vor avea influente
negative asupra derularilor internationale, cu precadere asupra situatiei tarilor m ici
antirevizioniste. Intai a fost decizia de a nu mai plati reparatiile de razboi, ceea ce a
reprezentat aruncarea pe terenul politic a unui vas plin cu materii inflam abile; hotararea
genera prim ejduirea tratatelor, ducea la o nesiguranta in valabilitatea angajam entelor
internationale. Era deci necesara continuarea actiunilor de aparare pentru a fi pregatid
pentru orice eventualitate1*1. Este vorba apoi de rezultatul co nfruntirilor electorale din
G erm ania din anul 1932, care a marcat o inclinare a corpului electoral spre extrem a
dreapta: la 31 iulie 1932, NSDAP a obtinut 13,8 m ilioane voturi (37,4% din total),
ceea ce ii asigura 230 locuri in Reichstag. Ambele evenimente au avut repercusiuni deosebit
de grave asupra p ic ii si securitatii popoarelor.
C oncom itent cu eforturile de intarire a M icii Intelegeri, diplom atia rom aneasca a
actionat pentru intarirea colaborarii intre tarile balcanice, avand drept obiectiv crearea
unei noi organizatii de securitate in aceasta regiune. Diferitele tratate bilaterale incheiate
intre 1925 si 1929 in zona au reprezentat premise favorabile accederii spre o etapa superi-
oara, aceea a acordurilor multilaterale2. Primul pas a fost facut prin intalnirea reprezentan-
tilor tuturor tarilor balcanice la Atena intre 5 -1 2 octom brie 1930, unde s-au luat o serie
de masuri si s-au afirmat conceptii edificatoare asupra hotararii de a se ajunge la un rezultat
pozitiv: nu se va aduce nici o atingere suveranitatii statelor participante, nu se va tinde
la inabusirea entitatilor etnice; toti m em brii vor avea drepturi egale. A u existat insa si
o serie de puncte nevralgice izvorate din atitudinea delegatului bulgar si a aceluia albanez

1 Apud Eliza Campus, Intelegerea BalcanicH , Bucuresti, 1972, p. 76, 78.


2 Idem, Romania si ConJeriti(ele balcanice ( 1930-1934 ), in Probleme (le politica externa a Romaniei.
1919-1939, 1, Bucuresti, 1971, p. 111-169.
472 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

in problema m inori-
tatilor. Cel mai im
p o rtan t aspect era
includerea 111 rezolu-
tia generala a necesi-
tatii studierii unui
acord intre natiunile
balcanice pe baza
urm atoarelor princi-
p ii: a) punerea 111
afara legii a raz
boiului; b) rezolvarea
prin mijloace pasnice
a oricarui diferend, de
orice natura, care ar
putea aparea intre
natiunile balcanice; c) asistenta m utuala 111 cazul violarii angajam entelor de a nu recurge
la razboi"1. In acest fel, com unitatea balcanica putea oferi garantii nu num ai in cazul
izbucnirii unui conflict intre statele participante, ci si in varianta unei agresiuni indreptate
im potriva vreunei parti contractante. A doua etapa a reprezentat-o Conferinta de la
Istanbul (2026 octom brie 1931), unde s-au reliefat pozitii favorabile incheierii unui
pact balcanic. O grija deosebita a fost acordata mijloacelor de aparare in cazul agresiunilor,
asistenta m utuala aflandu-se in concordanta fie cu art. 10, fie cu art. 16 din Statutul
Societatii N atiunilor. In cadrul celei de-a treia Conferinte balcanice (Bucuresti, 2 2 -2 9
octom brie 1932) a fost facut cunoscut pe larg punctul de vedere al guvernului roman
(desi gruparile nationale" care participau la intalniri nu reprezentau guvernele respective,
intre ele exista o stransa legatura). C u toate ca s-au m anifestat anum ite contradictii
(delegatia bulgara a parasit lucrarile), Conferinta de la Bucuresti a netezit calea cooperarii
si a intarit curentul de opinie favorabil constituirii unui pact balcanic.

Reorganizarea M icii Intelegeri. Situatia internationala esuarea Conferintei


dezarmarii, recrudescenta manifestarilor revizioniste si revansarde, cucerirea puterii politice
de catre nazism 111 Germ ania , precizarea unor cadre de colaborare m ilitara complexa
in cazul in care statele membre din M ica A ntanta erau victim ele unei agresiuni, aveau
sa im puna reorganizarea aliantei, punerea in acord a instrumentelor politice si diplomatice
cu noile realitad europene. In zilele de 15 si 16 februarie 1933, la Geneva, intre m inistrii
de Externe cehoslovac, iugoslav si roman s-au desfasurat tratative, finalizate cu elaborarea

1 Robert J. Kerner, Harr)' N. Howard, The Balcan Conference and the Balkan Entente. 1930-1935- A
Study in the recent history o f the Balkan an d Near Eastern Peoples, Berkley, 1936, p. 185.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 473

Pactului de reorganizare a M icii Intelegeri1. O data cu adoptarea lui, M ica A ntanta s-a
transformat intr-o adevarata com unitate internationala cu personalitate distincta. Aceasta
avea sa dea si o alta semnificatie intalnirii forurilor de conducere m ilitara din cele trei tari.
Pactul de reorganizare, semnat de ministrii de Externe, prevedea crearea unor institutii
perm anente, care aveau sa ridice alianta la un stadiu superior: C onsiliul Perm anent ca
organ director al politicii com une, C onsiliul Economic pentru coordonarea progresiva
a intereselor econom ice ale aliatilor; un Secretariat al C onsiliului Perm anent. Adoptand
aceasta formula de organizare, diriguitorii aliantei sperau sa obtina, mai ales, o intarire
a spiritului Societatii N atiunilor, in conditiile in care forumul genovez dadea semne
de oboseala. Pactul de reorganizare a M icii Intelegeri era, de asemenea, raspunsul unor
state a caror nevoie de securitate sporita nu era satisfacuta si care doreau sa evite, in ceea
ce le privea, politica faptului im plinit. Deschiderile operate aveau sa fie receptate cu m arit
interes la Berlin, unde se aprecia, in m artie 1933, ca alianta a castigat prin noul pact
in coeziune interna si externa si si-a consolidat m ult puterea de soc fata de statele
invecinate"2.
In domeniul militar, pactul lasa posibilitatea alcatuirii unei instante superioare comune,
fals identificata uneori cu un comandament unic. Daca prima urma sa se constituie intr-un
fel de secretariat perm anent care sa lucreze pe tim p de pace, al doilea trebuia sa se creeze
si sa actioneze in conditii de criza. Articolul 8 preciza: Consiliul Permanent are facultatea
de a crea alte organe stabile sau temporare, comisiuni sau comitete, fie pentru o chestiune
speciala, fie pentru grupuri de chestiuni determ inate in vederea studierii lor si pregatirii
solutiunii pentru C onsiliul Perm anent'13.
La Geneva, sefii celor trei diplom atii au efectuat o analiza asupra stadiului relatiilor
m ilitare din interiorul trilateralei si a posibilitatilor dezvoltarii lor, pentru a le pune de
acord cu trendul evolutiei internationale. Benes, Jeftic si Titulescu si-au concretizat parerile
in Protocolul privind punerea in aplicare a Pactului M icii Intelegeri in materie militara".
Elementul de baza al docum entului ll constituia organizarea m ilitara a aliantei in
conform itate cu scenariile politice europene ce puteau fi estim ate. C ei trei erau de acord
ca sistemul si forma actuala de colaborare a Statelor M ajore nu par suficiente in toate
cazurile, pentru ca ele sa poata avea rezultate dorite in vederea executarii sarcinilor de
viitor ale fortelor arm ate ale celor trei tari respective"4. De aceea, se im punea adoptarea
unor noi formule de colaborare.

Nicolae Titulescu presedinte a l Adunarii Generate a Societatii Natiunilor.


U nui dintre cei m ai activi diplom ati europeni, care a desfasurat o bogata activitate la
Societatea N atiunilor, a fost N icolae Titulescu. C a o recunoastere a calitatilor sale, in

1 ANIC, fond Casa Regala, Carol. II, dosar 70/1933, f. 1-5.


2ANIC. Arhiva Istorica a BAR, fond XIV, dosar 2526, f. 27.
3AM R, fond 948, dosar 1365, f. 21.
4 Ibidem, f. 2 -3 .
474 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

ziua de 10 septembrie 1930 a fost


ales in functia de presedinte al
A dunarii Generale a Societatii
N atiu n ilo r, in tru n in d 46 de
voturi din cele 50 exprimate.
Rezultatul evidentia, dupa cum
aprecia reprezentantul V ene-
zuelei, m arturia sim patiei pe
care persoana sa a gasit-o printre
noi. Este totodata un omagiu
adus inaltelor calitati personale si
sentim entelor cu care a colaborat
atatia ani la Societatea N atiuni
lor". C u prilejul alegerii sale,
Nicolae T itulescu a apreciat ca
aceasta era dovada ca eforturile
perm anente ale tarii mele de a
organiza prin pace si m unca o
viata conforma m arilor principii
ale Societatii N atiunilor n-au
trecut neobservate de catre
dum neavoastra"1.
In calitatea sa de presedinte al
A dunarii Generale, diplom atul
Fig. 251. Nicolae Titulescu. A f
rom an a reusit sa castige apre-
cierea reprezentantilor tuturor
statelor, astfel ca, la 7 octom brie 1931, a fost reales in aceasta inalta delim itate in
unanim itate.
N icolae T itulescu a prezidat cea de-a 11 -a si de-a 12-a sesiune a A dunarii Generale,
intr-un context international dificil, cand criza econom ica ducea la tensionarea situatiei
politice, iar starile conflictuale erau pe punctul de a degenera in confruntari militare.
De aceea, el a cerut ca fiecare participant la dezbaterile forum ului de la Geneva sa dea
dovada de comprehensiune, vointa si generozitate". O atentie speciala a fost acordata
pregatirilor pentru C onferinta dezarm arii, care sa duca la reducerea si lim itarea
arm am entelor. T itulescu a m ilitat pentru sporirea rolului Societatii N atiunilor, prin
actiuni concrete, vizibile si rapide", pentru a dovedi popoarelor ca forul de la Geneva
este destul de puternic pentru a lum ina si a calauzi" lum ea. Pablo Azcarate, secretarul
general adjunct al Societatii Natiunilor, avea sa remarce: figura sa de prim plan (impreuna
cu acelea ale lui Benes, Politis, de Brouckere, M adariaga, M otta etc.) simbolizeaza cu

1 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Bucuresti, 1967, p. 330.


DIPI.OMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 475

Fig. 252. Geneva, 29 septembrie 1931. Nicolae Titulescu, in calitate de presedinte, pronuntand
discursul de inchidere a celei de-a XH-a sesiuni extraordinare a A d u nirii Societidi Natiunilor.

forta o trasaturi caracteristica a relatiilor internationale in cadrul Societatii N atiunilor,


anum e: influenta, adeseori decisiva, exercitata asupra m ersului afacerilor prin calitatile
personale ale indivizilor, independent de importanta politica, situatia economica si puterea
m ilitara a statelor pe care le reprezentau**1.
In tim pul presedintiei sale au fost adoptate mai multe documente, intre care: Conventia
pentru ajutorarea financiara a statelor membre; hotararea privind reorganizarea
Secretariatului general al Societatii N atiunilor; prim irea M exicului in randul m em brilor
Societatii. De asemenea, in tim pul m andatului sau a fost realizata legatura cu S.U .A .,
care nu facea parte din forumul de la Geneva, dar care a acceptat sa colaboreze cu acesta
pentru realizarea idealurilor de pace si cooperare internationala. La incheierea celui de-al
doilea m andat, N icolae T itulescu declara, in ziua de 29 septembrie 1931: Cand va fi
incetat furtuna [criza econom ica n .n.], atunci ne vom spune gandindu-ne la cea de-a
12-a Adunare: Atunci cand marea criza isi facuse aparitia in lum e, atunci cand oam enii,
in ciuda bunelor sfaturi care le erau date, se indoiau de totul, Societatea N atiunilor, o

1 In memoriam. Nicolae Titulescu. Studiu introductiv, texte alese, traduceri Ion Grecescu, Bucuresti,
1982, p. 192.
476 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

noii venita intr-o lum e cazuta spaim ei, si-a afirm at vointa de a trai viata insasi pe care
i-o trasa actul sau de nastere#"1.

Romania si Conferinta dezarmarii. Presiunea crescanda a opiniei publiec


internationale si teama de consecintele negative ale egalitatii de tratam ent pentru states
invinse in materie de inarm ari au determ inat marile puteri sa se decida pentru organizares
unei Conferinte a dezarm arii. In sedinta finala din 9 decem brie 1930 a Comisie
pregatitoare, C onstantin A ntoniade, m inistru plenipotentiar la Geneva si reprezentan:
al Rom aniei la Societatea N atiunilor, a facut cunoscut ca pentru guvernul rom in
interdependenta dintre doi factori securitate si dezarmare constituie baza p o litic,
sale internationale si ca atunci cand se va intruni Conferinta, prim a ei sarcina va fi ce
a constata progresele realizate in acest dom eniu fie pe calea securitatii regionale, fie pe
cea a unui acord general de securitate. De organizarea eficace a securitatii arata e
vor depinde lim itarile ce Rom ania le va consim ti pe terenul dezarm arii2.
C onferinta si-a deschis lucrarile la 2 februarie 1932 la Geneva, sub egida Societat:
N atiunilor si, in tim pul a peste doi ani de dezbateri, a analizat o serie de propuneri ;
initiative de dezarmare. In cursul discutiilor s-au desprins trei tendinte: dezarm arei
subordonata securitatii colecdve (Franta), dezarmarea totala si generala (U .R .S.S.) s:
dezarmarea tuturor statelor la nivelul im pus statelor invinse in prim ul razboi m ondii
(G erm ania). A fost elaborata si o rezolutie, care prevedea reducerea progresiva, pe etape.
a arm am entelor, efectuarea controlului la intervale convenabile si realizarea prim ei etap;
a dezarm irii la nivelul cel mai de jos posibil. Reprezentantul Romaniei, Nicolae Titulescu
devenit m inistru de Externe la 20 octom brie 1932, a reliefat si a argum entat legatura
stransa intre problem a dezarm arii si cea a asigurarii securitatii statelor. Pornind de k
acest considerent prim ordial, el a pledat pentru o dezarmare echilibrata, efectuata in etape
si sub un control riguros. Nu exista dezarmare posibila atragea el atentia fan
control. C u cat e mai puternic controlul, cu atat e mai realizata dezarm area11. V orbinc
in numele statelor din M ica Intelegere, reprezentantul Romaniei a atras atentia ca diferitele
teze si proiecte de dezarmare avansate deja trebuiau conciliate in m od rational, sacrificiiie
si avantajele sa fie bine proportionate, iar rezultatul final sa reprezinte o sinteza echitabih
intre gradul de dezarmare, gradul de securitate si gradul de aplicare a principiulu:
egalitatii. T itulescu a votat rezolutia propusa dar, pentru ca interesele Rom aniei sa nu
fie prejudiciate, el a cerut ca reducerile bugetare pentru inarm ari (teza franceza) sa nu
fie aplicate mecanic, uniform , ci sa tina seama de conditiile reale ale fiecarei tari, cu alte
cuvinte ca lim ita dezarm arii si reprezinte un m inim um com patibil cu securitatea
nationala. Noi nu putem iscali o conventie declara el din care ar reiesi ca ne
obligam ca soldatul rom an sa fie mai putin bine hranit si mai putin bine im bracat deca:
orice alt soldat pe lum e. Este aici si o chestiune de dem nitate nationala si o chestiune

1 Nicolae Titulescu, D ocumente diplornatice , p. 3 8 0-3 8 1 .


2 AMAER, fond Societatea N atiunilor, vol. 1, p. 92.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 477

sociala1"1. Totodata, Romania, in numele a patrusprezece delegatii, a prezentat un proiect


de rezolutie, prin care comisiile tehnice ale Conferintei erau invitate sa gaseasca metodele
practice pentru dezarmare. Rezolutia nu a fost acceptata de reprezentantii m arilor puteri.

Conventiile pentru definirea agresiunii. In tim p ce diversele proiecte de dezarmare


ram aneau in faza dezbaterilor si sperantele opiniei publice internationale intr-un rezultat
pozitiv al Conferintei dezarm arii se naruiau din ce in ce mai m ult, la 6 februarie 1933,
delegatia U .R .S .S., condusa de M aksim Litvinov, a supus atentiei un proiect de definire
a agresiunii. C om itetul desem nat de C onferinta pentru studierea proiectului sovietic,
prezidat de Nicolas Politis, a elaborat un raport despre definirea agresiunii, in cadrul
unui sistem general de securitate. In cursul dezbaterilor pe m arginea raportului Politis,
Nicolae T itulescu a declarat ca definitia propusa de M aksim Litvinov reprezinta pentru
tarile din M ica Intelegere un element primordial de securitate11, chiar daca anum ite state,
din considerente particulare, nu o pot accepta2. Intr-adevar, delegatii unor state ca M area
Britanie, Germania, Italia, U ngaria s-au opus proiectului sovietic, propunand o formula
mai elastica. Unele state mici si m ijlocii, printre care si Romania, s-au situat pe o pozitie
favorabila fata de proiectul Litvinov, asa cum fusese el prezentat in raportul Politis. Aceasta,
cu atat mai m ult, cu cat in acest raport se formulase si definitia teritoriului, sugerata de
Romania, in sensul ca prin teritoriul unui stat se intelege teritoriul asupra caruia se exercita
suveranitatea acelui stat. N icolae Titulescu, adept convins al definitiei agresiunii si
teritoriului, a aparat-o consecvent, fapt pentru care delegatul sovietic, Dovgalevski, deosebit
de satisfacut, a tinut sa declare ca Atitudinea dom niei voastre in sustinerea punctului
de vedere sovietic, va cantari in balanta3.
In aceasta perioada, incepusera negocieri intre U .R .S.S., R om ania si alte state, care,
apreciind in m od pozitiv definirea agresiunii si teritoriului, voiau sa lncheie conventii
in acest sens cu U niunea Sovietica. C onsiliul Perm anent al M icii Intelegeri, in trun it la
Praga, a hotarat ca statele acestei grupari sa incheie conventii cu U .R .S.S. pornind, in
primul rand, de la considerentul ca aceste conventii ofereau un evident plus de securitate.
In al doilea rand, Rom ania si aliatele sale erau sensibile fata de pozitia favorabila luata
de Franta, aliata si prietena lor, in legatura cu aceste conventii, considerate la Paris ca
acte esentiale pentru consolidarea pacii in C entrul si Sud-Estul Europei.
Astfel, s-a trecut in mod practic la sem narea Conventiilor m entionate; R om ania a
sem nat la 3 iulie, C onventia de definire a agresiunii si a teritoriului, im preuna cu statele
lim itrofe U niunii Sovietice; la 4 iulie, im preuna cu aliatele ei din M ica Intelegere si cu
T urcia, ea a sem nat cealalta Conventie, care avea un caracter universal, fiind deschisa
pentru oricare alt stat4.

1 Nicolae Titulescu, Docurnente dipbm atice, Bucuresti, p. 465 si 484; AMAER, fond 71, Anglia. General,
dosar 2/1933, f. 123.
2 Nicolae Titulescu, Docurnente diplomatke, p. 492.
3 AMAER, fond Conventii, dosar K. 4; a se vedea si Relatiik romano-sovietice. Docurnente, 1. 1917-1934,
p. 4 1 1-413.
4 AMAER, fond Societatea N atiunilor, dosar 15.
478 POLITICA EXTERNA SI RELATIILE INTERNATIONALE

CONVKBTXOK
3ix:-]isei MpSt tee ia e tru a a as* do r a f f l e s -
DE BRPISmOR DE L AQHBSSIOB. tlo o eera ian&Sdiateojnnt pur l e Gouvomanant
8 Majfifttti l a Hoi da R ouaanta, l e P r^ sid o n t Se 1 Union a* ifcpulai<jae a Sovi i fciq9* Soci a lie tea
i Lous i R ntaire* do l a prenta Convention.
da 1 * R ip u b liq u a d 'E a to o ie , l o P n l i4 n t de l a
fl& publiqaa do L e t t o o le , 1 a P r e s id e n t de 1 RApublique
Amcus v.
cto P o lo g n o , l a P r * a id e c t de 1# Fttpubliqua de T urqula
La present* Convoctlen u ain e an
1 Comity c a n t r s l E x A c u tif da 1 'Union dee S6 -
fault e^ociplais>8 ctonli sfoatjuiw rtes Eautss P a rtie s
p u b liq u a a So*i taquB S o c i a l i s t ' Sa Ma J a e U C ontraetantas nn a r$u tin.
Q ttp< rial 1 Shah da F e rsa a t s a K a je attf l a tHj 1

1 A fg h a n is ta n . 2n fo i a quol lo s ?14r.i;w>tsr.U*lra
ct-doaaue on aiRttf la pr4eanu Con
P i f llr o o x do rftn fiirc w r l a p a ix a x ia fc a a ta
vention ec y out sppoe^ lau r a eeoanx.
lam ps p a y s ;

a Jjeodre*. le 3 J u i l l e t 1035-
Coras id | ra n t qua l e Paofc B ria n rt-K a ile g g ,
tiont i l a eonli s i& A a ta ir a s , I n ta rd lfc to u te a g ra a s lo o ;

B a tim an t n ^ o c o s o irc , dsna 1 *ln W .r^ t <3a


l a a 6 c u r i l 4 g 4 n 6 r l r da d d f i n i r de o a a i i r a a u a a i
p r * c ia a qua p o a a ib le 1 , Jij?raaalon a f i r . da p r A w o ir
t o u t p r i t a r t a pou r a a ju e b lT lo u t io n ;

C oaatafcant qua t.oaa le e S t a t e o a t $gleisont

d r o ll: 3 *Iivrt<ipendanee. & l a e S c t t r i t 4 . $ 1 d4i*enaa


3a la u r * t e r r i f c o i r a a , e t au l i b r a d A w lc p p s * e n t
da le u ia I n s t i t u t i o n s ;

A niatfs <5u d ^ e lr , dans I ' i n t 6 r 6 t d a l a p a lx


gn4 r a l s , d 'a s s u r e r u toua iiea pea pie 8 1 i n v i o l a -

b llltd du t e r r i t o i r a de la u r p a y a ;

Fig. 2 5 3 Conventia de definire a agresiunii; printre semnatari Nicolae Titulescu.

C onventiile de definire a agresiunii si teritoriului au constituit un pas im portant, pe


calea organiz&rii pacii. Referindu-se, in prim ul rand la prohibirea razboiului, act statuat
prin tratatul m ultilateral Briand-K ellogg din 1928, aceste conventii au ridicat clauzele
acestui docum ent la rangul si sem nificatia unor norme de conduita internationala, norme
fara de care nu se mai puteau concepe relatii corecte intre state. In fond, aceste conventii
proclam au necesitatea tratativelor in viata internationala, excluzand razboiul ca m ijloc
de rezolvare a oricaror litigii. De asemenea, am bele conventii proclam au dreptul la
autodeterm inare in scopul pastrarii independentei si a inviolabilitatii statelor semnatare,
a liberei dezvoltari a institutiilor, indiferent de regim ul lor politic si social. Se statuau
astfel reguli precise de convietuire si de comportare interstatala, dandu-se un sprijin eficace
luptei pentru salvgardarea securitatii.
C onventiile de definire a agresiunii au contribuit la im bunatatirea relatiilor dintre
R om ania si U .R .S.S. Acceptarea de catre Moscova a defmitiei Politis11 insem na
recunoasterea defacto a apartenentei Basarabiei la U niunea Sovietica, deoarece se definea
drept teritoriu al partilor contractante teritoriile aflate efectiv sub controlul lor1. Aceasta

1 Nicolae Titulescu, Politica externa a Romaniei, p. 112.


DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 479

nu insem na in nici un caz ca U niunea Sovietica recunostea d eju r e apartenenta Basarabiei


la statul roman.
D upa aprecierile lui Nicolae Titulescu, semnarea Conventiilor de definire a agresiunii
a contribuit la incheierea Intelegerii Balcanice, deoarece T urcia a prim it astfel acceptul
U n iun ii Sovietice. Intre cele doua tari exista un tratat sem nat la 17 decem brie 1925,
prin care U niunea Sovietica si T urcia nu puteau incheia un acord international fara
consim tam antul celeilalte parti.

Romania si conflictul nipono-chinez (1931). In timp ce la Geneva reprezentantii


a peste 60 de state dezbateau problema dezarm arii, pacea si securitatea internationala
erau puse in pericol, pentru prim a data dupa razboi, de conflictul declansat intre Japonia
si C hina, la 18 septembrie 1931. Guvernul de la Tokio, confruntat cu rezolvarea unor
acute problem e sociale si econom ice generate de criza econom ica m ondiala, a inceput
agresiunea arm ata im potriva C hinei prin invadarea M anciuriei, cea m ai bogata regiune
a tarii si, totodata, im portant punct strategic in Extremul O rient. Prin acest act, Japonia
incalcase prevederile Pactului Societatii N atiunilor si ale altor tratate pe care le semnase.
Guvernul chinez a adresat o plangere la Societatea N atiunilor (1931), care, la randul ei,
prin doua rezolutii ale C onsiliului, a cerut guvernului de la Tokio sa-si retraga trupele
din M anciuria. Ambele cereri fund respinse, C onsiliul Societatii N atiunilor a hotarat
sa num easca o comisie de ancheta.
In fixarea atitudinii fata de conflictul din Extremul O rient, Rom ania pornea de la
principiul ca pacea si securitatea erau indivizibile, iar ruperea echilibrului international,
in orice parte a lum ii s-ar fi produs, afecta si interesele Rom aniei. Condus de acest interes
vital, guvernul rom an s-a pronuntat pentru solutionarea conflictului in conform itate cu
prevederile Pactului Societadi N atiunilor si ale celorlalte tratate ce garantau pacea si
securitatea internationala. El nu putea sa nu tina seama, in prim ul rand, de faptul ca
pentru prim a data de la term inarea razboiului un m em bru al Societatii N atiunilor, a
carui in d e p e n d e n t si integritate teritoriala erau asigurate prin tratate, in cazul de fata
C hina, devenise victim a unei agresiuni flagrante din partea unui alt m em bru al Societatii
N atiunilor Japonia, agresiune condam nata de marea m ajoritate a statelor. In acelasi
tim p, R om ania a trebuit sa tina seama de raporturile pe care le avea cu cele doua parti
aflate in conflict. Rom ania reluase relatiile diplom atice cu Japonia la 1 aprilie 1927 si,
la izbucnirea conflictului, guvernul rom an se afla in tratative cu guvernul de la Tokio
in vederea unui tratat com ercial rom ano-nipon, tratat ce va fi sem nat la 12 aprilie 1934,
la Bucuresti. Totodata, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca in tot cursul deceniului
al treilea guvernele de la Bucuresti nutrisera speranta ca Japonia putea fi determ inata sa
ratifice T ratatul de la Paris din 28 octom brie 1920 care recunostea unirea Basarabiei cu
R om ania, tratat pe care Japonia il semnase dar, din cauza raporturilor sale cu U .R .S.S.,
intarzia sa-1 ratifice. De asemenea, prin m entinerea unor bune relatii cu Japonia, Romania
urm area sa faca din aceasta un aliat in cazul unei eventuale agresiuni sovietice. Nicolae
T itulescu arata ca in situatia geografica speciala a R om aniei, era preferabil de a nu se
480 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

lua atitudini care s i justifice, ulterior, un resentim ent sau chiar o ostilitate japoneza, iar
m inistrul rom an din capitala nipona, Stoicescu, considera ca in ceea ce priveste relatiile
noastre politice cu Japonia im i perm it a crede ca vom putea beneficia de sprijinul ei [al
Japoniei n.n.] fie la Geneva, fie la Haga, dupa cum si dansa va putea beneficia de
concursul nostru la Societatea N atiun ilo r"1.
In ce priveste raporturile cu C hina, Romania s-a abtinut de la recunoasterea guvernului
de la N ankin prezidat de Jiang Jieshi (Cian Kai-Si). Acest guvern venise la putere in aprilie
1927, in urm a infrangerii rezistentei fortelor de stanga sprijinite de U .R .S.S. Guvernul
rom an a trebuit sa tina seama de faptul ca, din motive diferite, U niunea Sovietica si
Japonia erau ostile regim ului instaurat de Jian g Jieshi (C ian Kai-Si). In atare conditii,
M inisterul Afacerilor Straine de la Bucuresti, care, prin D irectia Politica, studiase inca
din 1928 posibilitatea stabilirii de relatii diplom atice si incheierii unui tratat de prietenie
cu C hina, ajunsese la concluzia ca initiativa sa putea fi interpretata de guvernele de la
Moscova si Tokio ca un gest neam ical, daca nu chiar provocator. Din punctul de vedere
al relatiilor actuale dintre Rusia si C hina arata Aurel Ion Vasiliu, seful Directiei Politice
a M inisterului Afacerilor Straine -, cand este evident ca Japonia sustine Rusia, fiind data
actuala atitudine a Moscovei fata de Rom ania, o apropiere a noastra fata de C hina, pe
orice teren, poate fi fara motiv, dar cu rea vointa, interpretata ca o provocare". In referatul
sau, intocm it la 11 martie 1930, el insista ca guvernul roman sa nu ofere guvernelor nipon
si sovietic nici cea m ai slaba um bra de pretinsa atitudine provocatoare"2. Prin urmare,
atitudinea Rom aniei fata de conflictul chino-japonez trebuia fixata astfel incat, pe de o
parte, sa nu fie interpretata ca un act ostil Japoniei, iar, pe de alta parte, sa nu rezulte
ca ea ar aproba procedee care in viitor ar putea sa se intoarca im potriva sa. T inand seama
de aceste doua considerente majore, Nicolae Titulescu, seful delegatiei romane, in sedinta
din 7 m artie a A dunarii extraordinare a Societatii N atiunilor, a definit pozitia Rom aniei
prin raportarea conflictului chino-japonez atat la interesele viitoare ale tarii sale, cat si
la rolul si eficacitatea forum ului international de la Geneva ca instrum ent de m entinere
a pacii intre natiuni. Intrebarea pe care si-o pune opinia publica internationala, fara al
carei sprijin institutia noastra nu si-ar putea m deplini m isiunea, intrebarea care pentru
ea trece inain tea tuturor celorlalte este aceea de a sti daca Liga N atiunilor exista sau nu
exista3. In viziunea guvernului roman, Adunarea extraordinara era chem ata sa ia imediat
masurile necesare in vederea solutionarii pe cale pasnica a conflictului in conformitate
cu principiile Pactului Societatii N atiunilor. C a prim pas in vederea atingerii acestui
obiectiv, R om ania s-a pronun tat pentru incheierea grabnica a arm istitiului m ilitar, fara
conditii politice, care sa poata asigura caracterul de perm anenta al incetarii ostilitatilor.
D upa ce aceste doua obiective erau indeplinite, de o mare insem natate pentru rezolvarea
diferendului era aplicarea integrala a art. 10 din Pactul Societatii N atiunilor. Orice

1 AMAER, fond C hina, 1920-1944, vol. 3, f. 194.


2 Nicolae Titulescu, Docurnente diplomatice, p. 399.
3 Ibidem, p. 402.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 481

slabiciune in legatura cu articolul 10, orice sovaire in ceea ce priveste aplicarea sa integrals,
ar da lovitura de gratie institutiei noastre"1, a declarat Nicolae Titulescu. Reprezentantul
Rom aniei a sustinut cu caldura prim irea C hinei in C onsiliul Societatii, exprim andu-si
speranta in contributia pe care aceasta tara era in inasura s i o aduca. Referindu-se la
puternica impresie pe care a produs-o discursul lui N icolae T itulescu, presedintele
C onsiliului de M inistri, Nicolae Iorga, scria: Superb discurs, pe care nici un alt personaj
politic al vrem ii n-a avut curajul si-1 faca".
M entinandu-se pe tem eiul intereselor Societatii N atiunilor, pozitia Rom aniei a fost
apreciata de ambele tari aflate in conflict. Yen, delegatul C hinei la Adunarea sus-mentio-
nata, i-a remis lui N icolae T itulescu o adresa de m ultum ire din partea guvernului chinez
in care se preciza ca vocea justitiei s-a facut auzita prin glasul Romaniei", iar reprezentantul
Japoniei, Sato, a exprim at recunostinta guvernului sau pentru m odul in care Rom ania
a aparat Pactul Societatii N atiunilor si interesele ei viitoare fara a jign i Japonia"2.
Rom ania s-a alaturat rezolutiei A dunarii Generale din 24 februarie 1933, prin care
se cerea Japoniei sa-si retraga arm ata din M anciuria. In pofida acestei rezolutii, Japonia
a continuat sa-si extinda agresiunea im potriva C hinei, fara ca Societatea N atiunilor sa
i se poata im potrivi prin m asuri de sanctionare.

2. Securitatea colectiva. Rolul lui Nicolae Titulescu

Contextul international. D upa iesirea din criza econom ica m ondiala, raporturile
de putere au inregistrat im portante schimbari. V enirea regim ului nazist la putere in
Germania (30 ianuarie 1933) a contribuit la ascensiunea fortelor revizioniste si revansarde.
Fata de acest fenomen, M area Britanie si Franta, garantele sistemului versaillez, au adoptat
o politica de conciliere (diplomacy o f appeasement), incercand sa salveze, prin aceasta
formula, statu-quo-ul teritorial existent. C um , in pofida acestei politici, care i-a adus
numeroase beneficii, Germ ania s-a dovedit putin dispusa sa coopereze, iar relatiile dintre
Moscova si Berlin nu au mai urm at cursul stabilit la Rapallo (1922), M area Britanie si
Franta (m ai ales) au cautat sa atraga U niunea Sovietica in aranjam entele de securitate
ale continentului. Acest fapt a fost usurat de noua politica a K rem linului care, in fata
refuzului lui H itler de a continua vechea colaborare, s-a aratat dispus sa coopereze cu
democratize occidentale. D in proscrisa a sistemului versaillez, U niunea Sovietica a ajuns,
mai ales la jum atatea deceniului al patrulea, in anii securitatii colective", o garanta a
acestuia.
De asemenea, au aparut fisuri im portante in relatiile dintre Londra si Paris, iar Socie
tatea N atiunilor si-a dovedit marile ei slabiciuni, nereusind sa opreasca drum ul spre razboi.

1 AMAER, fond 71/Japonia, vol. 231, f. 36.


2 Ibidem, fond Ethiopia, vol. 1, f. 23.
482 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

In prim a parte a anului 1933 a continuat Conferinta dezarm arii, Parisul si Londra
aflandu-se pe pozitii divergente in ceea ce priveste prioritatile reducerea inarm arii
sau controlului armam entelor. In aceste conditii a aparut ideea directoratului celor patru
(Franta, Germania, M area Britanie, Italia), sperandu-se ca prin aceasta formula Germania
sa contribuie in mod constructiv la asigurarea securitatii europene. Reactia M icii Intelegeri
si a Poloniei, care se simteau vizate, a fost prompta, ceea ce a dus la abandonarea proiectului
initiat de catre Italia si Franta1.
G erm ania a parasit, in octom brie 1933, atat C onferinta dezarm arii, cat si Societatea
N atiunilor, organizatia de la Geneva confruntandu-se cu o noua dezertare dupa cea
a Japoniei.
In aceste conditii a castigat teren politica de securitate colectiva prin incheierea unor
pacte de asistenta m utuala intre cat m ai m ulte state, astfel m eat sa im piedice actiunile
vizand revizuirea tratatelor si in prim ul rand modificarea granitelor. U nui dintre cei mai
ferventi sustinatori ai securitatii colective a fost m inistrul Afacerilor Straine roman Nicolae
Titulescu. Aceasta politica era promovata de doua mari puteri: Franta si Uniunea Sovietica.
Parisul a recurs la solutia intaririi colaborarii cu Moscova, unii lideri francezi sperand
sa inlocuiasca factorul german cu cel sovietic in politica continentala. Demersurile Frantei
au venit in intam pinarea dorintelor liderilor sovietici. Acestia au constatat ca noul regim
politic de la Berlin nu mai dorea sa continue cooperarea inceputa in prim ii ani postbelici.
Prin urm are, Stalin a fost obligat sa recurga la o noua politica, respectiv sa coopereze
cu dem ocratiile occidentale in apararea sistem ului versaillez. El urm area practic doua
obiective: sa arate lui H itler ca U niunea Sovietica avea o varianta de schimb, ceea ce
reprezenta si un m ijloc de presiune asupra B erlinului pentru revenirea la colaborarea
anterioara, si sa-si asigure un sistem de aliante in cazul in care G erm ania va relua politica
Drang nach Osten, preconizata de H itler in Mein Kampf2.
In scopul convingerii O ccidentului, K rem linul a desfasurat o intensa activitate,
nelipsind din arsenalul m ijloacelor serviciile secrete si C om internul3. Sem nificativ este
faptul ca la Congresul al VH-lea al Internationalei Com uniste (25 iulie 20 august
1935) s-a decis trecerea la tactica frontului popular11, ce presupunea participarea partidelor
com uniste, in fapt Sectii ale C om internului, la actiunile im potriva fascismului.
N oua linie de conduita a Moscovei a fost apreciata de o serie de state europene, din
Vest si din Est, ca schimbare fundam entala a politicii statului sovietic. Prin urmare,
M oscova devenea un partener credibil in eforturile de pastrare a pacii si stabilitatii
continentale. In consecinta, U niunea Sovietica a fost prim ita 111 Societatea N atiunilor

1 N. Titulescu, Politica externi, p. 179.


2 Florin Constantiniu, 1941. Hitler, Stalin fi Rorndnia, p. 29; Idem, O istorie sincera a poporului roman,
editia a Ill-a, Bucuresti, 2002, p. 332 -33 3 . Pentru intentiile germane, a se vedea Adolf Hitler, Mein Kampf,
1 -2, Bucuresti, 1996.
3 Pentru aceste aspecte, a se vedea, intre altele, Stephen Koch, Sfdrfitul inocentei, Bucuresti, 1997;
Christopher Andrew, Oleg Gordievski, K.G.B. Istoria secretU a operatiunilor sale externe de la Ijtnin la Gorbaciov ,
Bucure?ti, 1994, p. 127-174.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 483

F ig. 2 5 4 . Paris, aprilie 1935, Quai d Orsay. Nicolae Titulescu $i Pierre Iaval,
m inistrul de Externe al Frantei.

(18 septembrie 1934), iar apropierea franco-sovietica s-a accelerat. Atentatul de la M arsilia
(9 octombrie 1934), caruia i-au cazut victime m inistrul de Externe francez Louis Barthou
si regele Alexandru al Iugoslaviei, nu a intrerupt decat pentru un tim p negocierile directe
dintre Moscova si Paris, ele fiind fmalizate de Pierre Laval, noul m inistru de Externe
francez. La 2 m ai 1935, in capitala Frantei, Pierre Laval si V ladim ir Potem kin, ambasa-
dorul sovietic, au sem nat T ratatul de asistenta m utuala intre Franta si U .R .S.S. Acesta
stipula ca in cazul cand una dintre Partiie semnatare era victim a unei agresiuni din partea
crm tate. unui stat european, cealalta Parte se angaja sa treaca im ediat la consultari in conformitate
a m - este cu art. 10 al Pactului Societatii N atiunilor. T ratatul nu a fost insotit si de o Conventie
0 august m ilitara, fapt ce arata ca sem natarii nu aveau intentia de a-1 pune in aplicare. A tat Franta,
Mrtidelor cat si U niunea Sovietica apreciau tratatul dintre ele ca un m ijloc de presiune asupra
ii. Germaniei. D oua saptam ani m ai tarziu, la 15 mai 1935, Cehoslovacia incheia, la randul
pene, din ei, un tratat asim ilar cu U niunea Sovietica. Se poate desprinde de aici concluzia c l Franta
1 urm are, a reluat strategia sa de flanc, respectiv de a am eninta dinspre est Germ ania, prin apelul
tabiiitatii la factorul sovietic, secondat de aliantele Parisului din regiunea sud-estica a Europei. Acest
id u n ilo r fapt 1-a determ inat pe Nicolae T itulescu sa aprecieze pactul franco-sovietic drept baza
organizatiei viitoare a securitatii in E uropa"1.
Raspunsul G erm aniei nu s-a lasat asteptat. D upa ce a anexat, in urm a unui plebiscit,
Aureman, regiunea Saar (1 martie 1935), a reinfiintat aviatia m ilitara (9 martie 1935), iar la 16 aprilie
f c n K unpf,
a constituit W ehrm acht-ul si a introdus serviciul m ilitar obligatoriu. La 25 mai 1935,
r c s i. 1997;
guvernul german a trimis autoritatilor de la Paris un Memorandum, in care aprecia recentul
IfGtriudov,
1Apud Viorica Moisuc, Istoria relatiilor internationale pana la m ijlocul secolului alXX-lea, p. 234.
484 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

pact sovieto-francez drept o incalcare a acordului de la Locarno (Pactul renan), obiectie


respinsa de Franta.
Sem narea tratatului dintre Franta si U niunea Sovietica a nem ultum it C abinetul de
la Londra care, la 18 iunie acelasi an, a sem nat un acord naval cu G erm ania, prin care
aceasta obtinea dreptul de a avea o flota de razboi egala cu 35% din tonajul celei britanice.
Acest gest al Londrei era si o replica la acordurile franco-italiene din 7 iunie 1935, prin
care erau im partite sferele de influenta in Africa. M area Britanie era ingrijorata de
penetratia italiana spre Egipt si Sudan, actiune incurajata de Franta.
In toam na anului 1935 s-a produs agresiunea Italian;! asupra A bisiniei, actiune pe
care Societatea N atiunilor n-a fost capabila nici sa o preintam pine, nici sa o curm e1.
Pe acest fond, la 7 m artie 1936, G erm ania a recurs la o solutie de forta. H itler a de-
nuntat T ratatul de la Locarno, iar trupele germane au ocupat zona dem ilitarizata renana.
Reactia Frantei a fost slaba, ea lim itandu-se la proteste diplom atice, in loc sa ordone
arm atei sa intervina pentru a apara interesele proprii de securitate.
M ulti istorici apreciaza ca ziua de 7 martie 1936 a modificat fundam ental configuratia
de putere a Europei. G erm ania si-a imbun&tatit situatia geostrategica, iar Franta a fost
lipsita de posibilitatea de a interveni in adancim ea teritoriului germ an. Si mai grava a
fost pierderea credibilitatii Frantei ca mare putere. Slabiciunea de care a dat dovada,
coroborata cu politica de conciliere a M arii B ritanii, au creat mari probleme tarilor din
centrul si estul continentului. M ulti oameni politici din statele situate in aceasta zona
se intrebau cum va putea Franta sa-si onoreze obligatiile pe care si le-a asum at, daca nu
a fost capabila sa-si protejeze propriile interese. Astfel meat rem ilitarizarea Renaniei
marcheaza sfarsitul statutului de mare putere al Frantei. Totodata, actiunea de la inceputul
lunii m artie a dus la sfarsitul sistem ului securitatii colective, prom ovata de forul de la
Geneva, la care s-a raliat, din motive tactice, si U niunea Soivietica.

Evolutia M icii Intelegeri. Reorganizarea M icii Intelegeri a facut din aceasta alianta
regionala defensiva o forta apreciabila pe arena internationala, ceea ce i-a lngaduit sa se
manifeste mai dinamic. Analiza documentelor, a protocoalelor, a diverselor luari de pozitie
evidentiaza cateva dom enii de manifestare: preocupari pentru constituirea unui
com andam ent unic; tendinta de legare a aliantei in totalitate de Franta; crearea unei baze
industriale unice; se adauga latura conceptuala; problem a reinstaurarii m onarhiei
habsburgice daca acest act ar fi indepartat definitiv A ustria de G erm ania (la Bucuresti,
Praga si Belgrad reinstaurarea era vazuta ca prim ul pas in refacerea dublei m onarhii cu
tot ceea ce ar fi insem nat aceasta din punct de vedere politico-teritorial). C u aceste noi
viziuni s-a deschis la Bucuresti, in ziua de 25 m artie 1934, cea dintai conferinta a sefilor
M arilor State Majore dupa semnarea Pactului de organizare din februarie 1933. Conferinta
a debutat cu expozeul generalului Ion Antonescu, m ai im portant, poate, decat proiectele
de operatiuni elaborate, el continand determinarile si motivatiile necesitatii depasirii stadiului

1 A.J.P. Taylor, Originile celui de-ul rloilea razboi mondial, Iasi, 1999, p. 83.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 485

Fig. 2 55 . Bucure$ti, august 1934. Intalnirea lui Barthou cu reprezentantii M icii Intelegeri:
Jeftid, BeiieS $i Titulescu.

de aiianta-riposta si trecerii la acela de alianta-ofensiva. D upa prezentarea


posibilitatilor de producere a unei agresiuni im potriva statelor m embre ale aliantei si a
conditiilor de colaborare si interventie a fortelor aliate (dispun sau nu dispun de libertate
com pleta de actiune), care trebuia sa se lim iteze in conditiile fixate de conventiile
politice num ai la organizarea ripostei (suficiente pentru cazul unei agresiuni izolate,
dar nu ajung s i ne dea satisfactie in cadrul unui conflict general11), generalul Ion
Antonescu facea propunerea m enita sa ridice alianta la nivelul situatiei internationale:
Pentru M ica Intelegere este imperios necesar de a nu mai astepta agresiunea din partea
Ungariei pentru a o pune in afara de cauzi, intrucat prin situatia sa strategic! ea constituie
un perm anent si im inent pericol. D im potriva, scotand U ngaria in afara de cauza, aliatii
obtin: o m ai mare libertate de actiune, o reducere foarte sensibila a fronturilor lor ungare,
o legatura sigura si directa intre ei. Generalul roman sustinea realizarea unui acord politic
atasat celor existente, care sa poata perm ite in cazul unui conflict general de a
d eclaim ofensiva im ediata a arm atelor aliate im potriva U ngariei1' 1. Se urm area, asadar,
im punerea propriei dorinte in fata inam icului, principiu fundam ental, in arta m ilitara,

1 AM R, fond 948, dosar 5/1934, pozipa 1408, f. 8 9 -10 6 .


486 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

fapt care putea contribui la


obtinerea victoriei decisive.
Im portanta reuniunii
de la Bucuresti rezida in
transformarea aliantei
chiar si pentru un timp
lim itat intr-un orga
nism care urm a sa actio-
neze in functie de stim ulii
p rim iti, precum si in
faptul ca cei doi aliati ai
Rom aniei au consim tit sa
o sprijine in cazul unui
atac dinspre est, atacand
Fig. 2 5 6. Praga, 29 mai 1 iunie 1933. Reuniunea Consiliului preventiv U ngaria (a carei
Permanent al M icii Intelegeri.
eventuala neutralitate in
cazul unui razboi romano-
sovietic era socotita de
conjunctura, ea urm and,
m ai devrem e sau m ai
tarziu, sa atace Rom ania)
si p erm itan d tranzitul
m aterialelo r de razboi.
Aceste masuri erau nece-
jM sare, potrivit celor doua
proiecte de o p eratii,
deoarece pentru Rom a
nia, sovietele sunt acelea
care prin im portanta
fortelor si a m ijloacelor de
Fig. 257. Praga, iunie 1933. Thomas Garrigue M asaryk, presedintele
razboi reprezinta dus-
Cehoslovaciei, impreuna cu Nicolae Titulescu $i Bogoljub Jeftid.
m anul cel m ai periculos.
Aceasta m odificare de
substanta in optica conducerii m ilitare romane asupra M icii Antante avea sa determ ine
reactii neasteptate tocmai la cei considerati aliati. Louis Barthou sublinia: Nu este nevoie
sa mai rem arcam ca in cazul unei atare initiative [al atacului preventiv n.n.] tarile
M icii Intelegeri s-ar situa pe o pozitie total diferita de cea in care tratatele noastre prevad
ca le-am acorda asistenta. Asistenta noastra nu va fi acordata tarilor sem natare decat in
cazul cand ar fi atacate fara o provocare din partea lor"1.

1Jean Nouzille, Aspectul m ilitaral relatiilor jranco-rom dne intre 19191939, in Revista romana de studii
internationale'1, 25, 1992, 3 -4 , p. 202.
IAIJl DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 487

e putea contribui la In cursul conferintelor urm atoare s-a parasit varianta U .R .S.S. inam icul cel mai
ea victoriei decisive. periculos, aceasta fiind cel m ai adesea trecuta in tabara neutrilor sau chiar a statelor
*crtanta reuniunii favorabile m entinerii frontierelor. D iplom atia de suprafata" a Moscovei isi facea simtite
mcuresti rezida in roadele.
rmarea aliantei
1 pentru un tim p Intelegerea Balcanica intre obiective si disponibilitati. La 9 februarie 1934, ministrii
intr-un orga- de Externe ai Greciei, Iugoslaviei, Rom aniei si T urciei au sem nat, la Atena, Pactul
ire urm a sa actio- Intelegerii Balcanice. Esenta pactului era exprim ati in prim ele doua articole: ..Rom ania,
tunctie de stim ulii T urcia, Iugoslavia si Grecia isi garanteaza m utual securitatea tuturor frontierelor lor
, precum si in balcanice11 (a rt.l); ..Inaltele P irti Contractante se angajeaza a se concerta asupra masurilor
2 cei doi aliati ai
de luat fata de even tualititi ce ar putea afecta interesele lor asa cum sunt definite prin
iei au consim tit sa prezentul acord. Ele se angajeaza a nu intreprinde nici o actiune politica fata de orice
ne in cazul unui
ispre est, atacand
:v U ngaria (a carei
I alta ta ri balcanica nesem natara a prezentului acord, fara aviz m utual prealabil si a nu
lua nici o obligatiune politica fata de orice alta tara balcanica, fara consim tam antul
celorlalte Parti Contractante" (art. 2). Acordul era insotit de un protocol-anexa ale carui
Ei neutralitate in
..preciziuni fac parte integranta din Pact". Principale erau articolele ce faceau referire la
i razboi romano-
caracterul neagresiv al aliantei, la posibilitatile punerii in practica a pactului chiar daca
era socotita de
agresorul era din zone extrabalcanice, la incheierea conventiilor apropiate scopurilor
iu ra , ea urm and,
urmarite prin Pactul de Intelegere Balcanica", ceea ce reprezenta expresia netransparenta
vreme sau m ai
a conventiilor m ilitare, la mentinerea statu-quo-\A\x\ teritorial1.
4 atace Rom ania)
Alianta a cunoscut doua perioade in dezvoltarea ei: prim a, pana la m ijlocul anului
r.n in d tran zitu l
1936, caracterizata de definirea pozitiilor fiecarui membru; a doua, pana la sfarsitul anului
iclo r de razboi.
1938, a colaborarii m ili
nasuri erau nece-
tri\it celor doua tare efective.
: de o p eratii, In p rim a etapa s-a
: ^pentru Roma- consum at m ulta energie,
: stele sunt acelea negocierile dovedindu-se
prin im portanta dificile, datorita situatiei
si a mijloacelor de geopolitice diferite a sta
- reprezinta dus- telor sem natare. Astfel,
el mai periculos. trebuiau aduse la acelasi
; ' i m odificare de num itor state cu vocatii
i'- ea sa determ ine mediteraneene (T urcia si
i: -X u este nevoie Grecia) cu altele avand
::v n.n.] tarile chemari central-continen-
:.e noastre prevad tale (R o m an ia, Iugo
m natare decat in slavia). Era necesara, de
asemenea, elim inarea sau
cel putin amortizarea unor Fig- 258. Atena, 9 februarie 1934. Semnarea Pactului Balcanic.

is n romana de studii
1 Nicolae Dascovici, Interesele si drepturile Romaniei, p. 448.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 489

diferente majore rezultate din acorduri politice existente anterior. Astfel, m inistrul de
Externe turc Tewfik R iistii Aras declara: Turcia in nici un caz nu va admite a se considera
angajata sa ia parte la nici un fel de acte indreptate impotriva U niunii Republicilor Sovietice
SocialisteL. La randul sau, Grecia preciza ca nu poate, in nici un caz, in executarea
angajam entelor asumate prin Pact, sa faca razboi uneia din m arile puteri"2.
In baza punctului 4 din Protocolul-anexa Inaltele Parti Contractante se angajeaza
sa incheie Conventiuni apropiate scopurilor urm arite prin Pactul de Intelegere Balcanica.
N egocierea acestor C onventiuni va incepe intr-un termen de sase luni" s-au purtat
discutii intre trim isii Rom aniei si T urciei, finalizate, la 5 iunie 1934, prin semnarea unei
Conventii secrete" (ratificata la 30 octom brie acelasi an). C ele doua tari isi acordau
reciproc ajutor m ilitar in urm atoarele conditii: Daca unui din statele sem natare devine,
in orice im prejurare ar fi, obiectul unei agresiuni din partea unui stat balcanic, actionand
singur sau im preuna cu un alt stat balcanic sau nebalcanic, cealalta Putere C ontractanta
se va considera ca atacata ea insasi si va trece im ediat la actiune m ilitara contra statului
sau statelor balcanice agresoare, ale caror teritorii au atingere cu ale sale" (a rt.l). In cazul
cand una din Partile C ontractante devine, pe tim pul executiei obligatiei prev3zuta de
art. precedent, obiectul unei actiuni de razboi din partea unui stat nebalcanic, cealalta
Parte C ontractanta va trebui, de asemena, sa intre in razboi contra acestuia"3. Aproape
in aceeasi perioada s-a sem nat C onventia secreta dintre T urcia si Iugoslavia, identica in
continut cu cea rom ano-turca.
Atat la Bucuresti, cat si la A nkara se socotea indispensabila analiza, pentru inceput
bilaterala, a intereselor si lim itelor de angajare ale fiecarui partener. C u ocazia Conferintei
balcanice, ce s-a desfasurat la Bucuresti intre 10 si 13 mai 19354, m inistrii de Externe
ai Rom aniei si T urciei au convenit ca M arile State M ajore respective sa procedeze la
stabilirea unei conventii m ilitare pentru asigurarea colaborarii celor doua arm ate si
trim iterea la A nkara a unei delegatii m ilitare romanesti.
Consfatuirea de la Ankara (4 -9 iunie 1935) care a debutat cu prezentarea de catre
gazde a Conventiei cu Iugoslavia si din aceasta cauza s-a decis ca in cursul lucrarilor sa
se tina seama si de cooperarea cu acel stat a u rm irit sa solutioneze urm atoarele
probleme: schimbul de inform atii asupra Bulgariei; interpretarea art. 1 si 2 din Conventia
secreta; modalitatile rezolvarii unor aspecte rezultate din Conventie5. Discutand continutul
Conventiei secrete, cele doua delegatii au ajuns la concluzia ca, pentru a face fata oricaror
alte situatii neprefigurate, deoarece nu erau specifice aliantei, se impune scoaterea Bulgariei
din cauza cat m ai repede posibil". Era evidenta asemanarea cu m isiunea fortelor M icii
Intelegeri, asa cum fusese ea stabilita la conferinta acestei aliante desfasurate la Bucuresti

1 AMAER, fond Intelegerea Balcanica, dosar 38, f. 36.


2 Ibidem, dosar 47, f. 103.
3 AM R, fond 948, Sectia 3, dosar 1608, f. 156.
4 Eliza Campus, Intelegereu Balcanica, p. 163-166.
5 AM R, fond 948. Sectia 3, dosar 1449, f. 89.
490 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

in m artie 1934. Se aprecia ca elim inarea inam icului bulgar ar fi permis: degajarea
Stram torilor; asigurarea spatelui fortelor rom ano-iugoslave care ar fi fost angajate spre
Europa Centrala; protectia zonei sensibile Bucuresti-Campina; crearea unei rezerve comune
pastrata pentru alte cazuri1.
In decursul convorbirilor au fost puse in evidenta unele diferente de opinii privind
cantitatea de forte alocata teatrului de razboi balcanic si zona de concentrare a m arilor
unitati romane destinate actiunii im potriva Bulgariei. Astfel, partea turca, plecand de
la potentialul superior de mobilizare si de la existenta unui singur inam ic si acela pe o
frontiera de aproxim ativ 100 km , solicita concentrarea unei arm ate de 30 divizii, fiecare
aliat participand cu un num ar egal de trupe. O ptiunea Ankarei era determ inata de teama
unei actiuni italiene in M editerana Orientala, zona spre care trebuia dirijat grosul fortelor.
Partea rom ana, avand in vedere situatia strategica a tari i cu frontierele am enintate
cvasiconcentric, ceea ce evidentia m ai m ulti inam ici , a respins propunerea M arelui
Stat M ajor turc, sustinand ca Turciei trebuia sa-i revina ponderea principals intr-o actiune
declansata im potriva unui inam ic balcanic. O apropiere a celor doua puncte de vedere
a fost urm arita de prem ierul Ismet Inonii care, in cursul intrevederii acordate m ilitarilor
rom ani (10 iunie 1935), a relevat ca M arele Stat M ajor turc si M inisterul de Externe al
Turciei vor actiona pentru realizarea, in cel mai scurt timp, a unui acord complet. Dorinta
a fost reiterata si de maresalul Fawzi (^akmak, seful M arelui Stat M ajor turc, care a tinut
sa adauge ca in ziua in care va avea certitudinea asupra stapanirii Stram torilor, va putea
sa mareasca considerabil aportul sau de forte in alianta"2. C onsfatuirea de la A nkara s-a
incheiat cu propunerea ca fiecare delegatie sa redacteze proiecte care sa serveasca la viitoarea
conferinta.
O hotarare sim ilara a fost luata si la incheierea consfatuirii bilaterale iugoslavo-turce
(8 -1 3 august 1935). In ceea ce priveste alianta m ilitara balcanica, Iugoslavia se situa pe
o pozitie apropiata de cea a Rom aniei, atentia ei, in acel an, fiind indreptata spre Italia
si U ngaria. D elegatia iugoslava a insistat ca discutiile sa fie angajate num ai in cadrul
unei conferinte m ilitare tripartite si a propus ca aceasta sa se desfasoare la Belgrad, in
noiembrie acelasi an, dupa conferinta M icii Antante. Datorita rezervei formulata de Grecia,
proiectele nici nu au circulat spre Atena.
Com pararea proiectelor roman si iugoslav pune 111 evidenta tendinta de armonizare
a planurilor de operatii ale M icii Intelegeri cu cele ce urm au sa se elaboreze in laboratoarele
Intelegerii Balcanice; in cazul unui conflict general, U ngaria era obiectivul asupra caruia
cei doi aliati se concentrau; in spatiul balcanic, T urcia trebuia sa-si asume partea esentiala
in operatii, atacand statul agresor (Bulgaria) cu o masa com pusa din 1516 divizii de
infanterie si una-doua divizii de cavalerie; dupa scoaterea din lupta a Ungariei si castigarea
libertatii de actiune de catre Rom ania si Iugoslavia, cele doua state puteau sa-si reorienteze
dispozitivul strategic spre Balcani.

1 Ibidem, f.90-91.
2 Ibidem, f. 106.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 491

De la nivelul M arelui Stat M ajor turc situatia se vedea, insa, altfel. C onceptiile sale
erau, in ajunul intrevederii de la Belgrad, sintetizate in doua propuneri ce urm au a fi
sustinute de generalul Asim G iindiiz, subseful acestui organism . Prim a dintre ele stipula
dislocarea grosului fortelor turce in afara spatiului balcanic, pastrand num ai trupele
necesare apararii frontierei cu Bulgaria; in cazul angajarii Rom aniei si Iugoslaviei in alte
variante de conflict, T urcia oferea ..m axim um de forte care va fi posibiP 1. C ea de-a doua
propunere avea in vedere constituirea unei arm ate ak atu ite din 4 0 -5 0 divizii, destinata
preintam pinarii oricarui pericol in Balcani in orice situatie. Exista, asadar, o deosebire
majora intre conceptia romaneasca (im partasita si la Belgrad) si cea turca; prim a socotea
alianta balcanica drept o prelungire fireasca a sistem ului de alianta din Europa Centrala,
dar si o m odalitate pentru consolidarea lui; ea era im portanta, mai ales, prin ceea ce
putea oferi M icii Intelegeri o siguranta a spatelui dispozitivului. Pentru turci, Intelegerea
Balcanica era un factor susceptibil sa preia asigurarea securitadi in platform a balcanica,
in tim p ce fortele lor ar fi fost angajate in M editerana Orientala.
La Belgrad s-a incercat gasirea unei punti de intelegere. Dar, chiar din start, era vizibil
ca problemele nu se vor rezolva integral, deoarece optiunile diferite nu puteau fi
armonizate. In liniile ei esentiale, C onventia prevedea: a) conditiile de interventie contra
Bulgariei, in cazul unei am enintari de razboi sau a unui atac din partea acesteia, vizand
o actiune im ediata, desfasurata in com un de aliati pentru a o scoate din lupta in cel mai
scurt tim p; b) fortele destinate interventiei, precizandu-se num arul de mari unitad alocat
de fiecare stat care dispunea liber de intregul sau potential militar. Daca organismul militar
al vreunei puteri se afla angajat pe alte fronturi la data actiunii bulgare, ea avea obligatia
sa intervina pe teatrul de razboi balcanic cu m axim um de forte disponibile; c) zonele
de concentrare ale armatelor aliate, modalitatile de colaborare in tim p de pace ale M arilor
State M ajore aliate, cooperare m ateriala, legaturi si transm isiuni etc.2
In substanta ei, aplicabilitatea Conventiei era am endata de cele doua rezerve rezultate
din pozitiile diferite ale partii romane si, respectiv, turce. M arele Stat M ajor roman cerea
ca fortele de interventie ale T urciei sa fie in toate cazurile acelea prevazute in conventie
(120 batalioane infanterie, 150 baterii artilerie, 24 escadroane, 100 avioane).
A rgum entul Partii romane era ca, in cazul unui conflict, Rom ania si Iugoslavia puteau
fi angajate pe alte fronturi decat cel balcanic si trebuiau sa-si concentreze efortul pentru
a scoate din cauza fortele m ilitare ungare. La randul sau, M arele Stat M ajor turc insista
pentru solutionarea grabnica a problemei zonelor de concentrare ale arm atei romane.
A rgum entul A nkarei: data fiind lungim ea frontierei Rom aniei cu Bulgaria, era necesar
ca zona de concentrare a fortelor principale romane sa fie stabilita pentru fiecare ipoteza
in parte (conceptie im partasita si de iugoslavi); de asemenea, M arele Stat M ajor turc
m ai cerea ca aceasta zona sa fie fixata in Dobrogea, la sud de D unare3.

1 Idem , dosar 41/1935, f. 1.


V Idem, dosar 1608/1935, f. 157-158.
3 Ibidem , f. 158.
492 POLITICA EXTERNA SI REIATHLE INTERNATIONALE

Rezervele de ordin m ilitar, rezultat al unei diferente politice in ceea ce priveste


organizarea A liantei Balcanice, au afectat toate tentativele de ajungere la un num itor
com un ce au urm at parafarii Conventiei la Belgrad.
Evenimentele internationale din primavara anului 1936, in prim ul rand remilitarizarea
Renaniei, s-au repercutat pana in capitala T urciei. Pozitia ferma a lui N icolae Titulescu
in num ele celor doua aliante ale Rom aniei (M ica Intelegere si Intelegerea B alcanica)1,
in conditiile in care insasi Franta nu reactionase la un act de forta care ii ameninta teritoriul,
au trezit aprehensiunea forurilor decizionale turce de a se afla angajate, fara voia lor,
intr-un conflict extrabalcanic sau extram editeraneean.
La Belgrad s-a desfasurat o noua reuniune a C onsiliului Perm anent al Antantei
Balcanice (4 -6 m ai 1936)2. Cei patru m inistri de Externe urm au sa precizeze pozitia
Aliantei fata de Bulgaria in cazul den un tirii clauzelor militare ale T ratatului de la Neuilly.
La ordinea de zi se mai afla si exprim area atitu din ii Greciei fata de Conventia m ilitara,
fapt extrem de im portant prin prism a rezervei din mai 1934. C ei patru au ajuns la
concluzia ca A ntanta Balcanica isi va da consim tam antul la solicitarea Bulgariei daca
aceasta se va obliga sa indeplineasca patru conditii socotite extrem de im portante: 1.
Bulgaria sa garanteze ca cererea referitoare la revizuirea clauzelor m ilitare nu se va extinde
si la alte prevederi; 2. Eventuala revendicare de a obtine o iesire econom ica la M area
Egee nu va antrena pretentii de ordin teritorial; 3. Asentimentul, fara conditii, al Bulgariei
la abrogarea zonelor dem ilitarizate din T racia, prevazute in a rt.l al C onventiei ad-hoc
de la 24 iulie 1923, daca aceasta chestiune ar fi ridicata de guvernele grec sau turc; 4.
Adeziunea Bulgariei la C onventia de definire a agresorului si aplicarea ei in relatiile
interbalcanice3. Constatand ca denuntarea tratatelor de pace se facea deghizat (ca in
cazul Austriei) sau pe fata (G erm ania), Consiliul Perm anent recomanda luarea masurilor
pentru asigurarea securitadi statelor Intelegerii Balcanice.
M ai im portante decat aceste discutii ipotetice erau cele privind adtudinea Greciei.
Formal, Ioannis Metaxas a asigurat ca Grecia este ferm decisa de a urma politica Intelegerii
Balcanice in cel mai sincer spirit de stransa incredere si de constanta colaborare cu aliatii
sai balcanici"4. M ai m ult decat atat: Guvernul regal considera Intelegerea Balcanica o
baza esentiala a polidcii externe a Greciei"5. D in punct de vedere pur diplom atic se poate
aprecia ca reuniunea de la Belgrad inregistra o m odificare in relatiile greco-italiene cu
efecte benefice asupra aliantei balcanice. Dar din punct de vedere m ilitar, esential intr-o
alianta de genul Intelegerii Balcanice, situada era diferita, declaraua scrisa a lui Ioannis
M etaxas nem iscand decat foarte puun Grecia din locul unde se afla in mai 1934.

1 Nicolae Titulescu, Docurnente diplomatice, doc. nr. 423.


2 Eliza Campus, Intelegera Balcanicfi, p. 187189.
3 AM R, fond 948, Sectia 3, dosar 1498, f. 2 -3 .
4 Ibidem, f.32.
5 Ibidem.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 493

Astfel, in prim avara anului 1936, in conditiile deteriorarii situatiei internationale,


Intelegerea Balcanica, la mai bine de doi ani de la aparitia ei, nu reprezenta decat o asigurare
elastica a statu-quo-ulul in regiune. Diferentele de vederi erau m ult mai profunde decat
declaratiile destinate publicitatii ale unor responsabili din tarile A ntantei Balcanice, cum
au fost, de pilda, cele ale prim ului m inistru iugoslav M ilan Stoiadinovic, care vorbea
despre om ogenitatea si forta celor doua sisteme de alian ta1.

Stabilirea relatiilor diplomatice cu Uniunea Sovietica. Evenimentele din anul 1933,


intre care se inscrie semnarea Conventiilor de definire a agresiunii, au netezit unele dintre
asperitatile dintre Bucuresti si Moscova.
In consecinta, N icolae T itulescu a insistat pentru norm alizarea relatiilor romano-
sovietice. Acest fapt a fost decis la sesiunea C onsiliului Perm anent al M icii Intelegeri
desfasurata la Zagreb (2 2 -2 3 ianuarie 1934) Cei trei m inistri ai Afacerilor Straine
se aprecia in docum entul final au hotarat intre ei, si sub conditia ca hotararea lor sa
nu fie data publicitatii, ca este oportun ca cele trei state ale M icii A ntante s i reia relatiile
norm ale cu U .R .S.S., atunci cand conditiile diplom atice pe care le reclame! interesele
fiecareia din cele trei ta r ivor fi intrunite. C ei trei m inistri sunt de acord, in acelasi tim p,
ca dl. T itulescu sa ia, cu prim a ocazie, contact cu dom nul Litvinov, pentru a conveni
cu el asupra unei formule satisfacatoare pentru R om ania112.
In mai 1934, Nicolae T itulescu a purtat convorbiri, pe Coasta de Azur, cu m inistrul
de Externe sovietic M aksim Litvinov, in urm a carora s-a ajuns la un acord privind
restabilirea relatiilor diplom atice. Regele C arol al II-lea si guvernul condus de Gheorghe
Tatarescu au aprobat cele convenite, astfel ca la 9 iunie 1934, un schimb de scrisori efectuat
la Geneva, intre T itulescu si Litvinov, consacra reluarea raporturilor norm ale intre cele
doua state, intrerupte in ianuarie 1918, printr-o decizie unilaterala a regim ului bolsevic3.
In aceeasi zi cei doi m inistri au facut un schimb de note diplom atice, avand un continut
identic, prin care tarile l r isi asigurau intregul respect al suveranitatii fiecareia si abtinerea
de la orice fel de im ixtiune in afacerilor interne.
Restabilirea relatiilor dintre cele doua doua state era un act pozitiv, apreciat astfel
de aproape tod liderii politici din Romania.

Actiuni vizand realizarea unorpacte de securitate colectiva. In vederea mentinerii


pacii stabilite prin tratatele de la Versailles, s-au cautat diferite formule, intre care, de
o reala aderenta, s-a bucurat cea vizand incheierea unor pacte de securitate colectiva.
Deosebit de activ s-a dovedit a fi m inistrul de Externe francez Louis Barthou. Acesta
avea in vedere incheierea unui sistem de aranjam ente pe continentul european, in asa
fel in d it fiecare stat sa-si aiba garantate securitatea si integritatea sa. Este vorba de Planul

1 Eliza Cam pus, op. tit., p. 190.


1 Relatiile romano-sovietice.Docurnente. 1917-1934, p. 416.
3 Ibidem, p. 4 2 8 -4 3 0 .
494 POLITICA EXTERNA SI RELATIILE INTERNATIONALE

O riental, cunoscut si sub


numele de Locarno Oriental,
de Planul m editeranean si de
cel dunarean.
C at priveste Planul Orien
tal, la inceput componenta lui
era mai restransa Germa
nia, U .R .S .S., Cehoslovacia,
Polonia si T arile Baltice. Ca
urm are a eforturilo r lui
N icolae T itulescu, Rom ania
a fost a d m isi in viitorul
aranjam ent de securitate. Un
Fig. 260. Bucuresti, 1934. Nicolae Titulescu si Louis Barthou la mom ent im portant 1-a con-
mormantul Eroului Necunoscut din Parcul Carol.
stituit vizita m inistrului de
Externe francez Louis
Barthou, in Rom ania (iunie
1934). C u acel prilej, Nicolae
T itulescu a expus principiile
pe care Bucurestii le aveau in
vedere in privinta realizarii
Pactului O riental. Politica
noastra arata m inistrul de
Externe roman consista in
a insera activitatea ta ril r
noastre [referire la M ica
Intelegere si Intelegerea Balca
nica n.n.] intr-o vasta
Fig. 261. Bucuresti, 1934. Louis Barthou impreuna cu generali si retea de state anim ate de
ofiteri romani .
acelasi ideal, in asa fel incat,
fara a sacrifica nim ic din
interesele noastre nationale, actiunea noastra sa fie in mod constant subordonata interesului
general"1.
Proiectul Pactului Oriental a stat pe agenda diplomatiilor europene in toata vara anului
1934, dar atentatul de la M arsilia din octombrie 1934, in urm a caruia Louis Barthou
si-a pierdut viata, a determ inat intrarea lui in penum bra. A ctiunile au continuat in anul
urm ator, cand s-au incheiat pactele de neagresiune intre Franta, Cehoslovacia si U niunea
Sovietica, la negocierea carora s-a im plicat si m inistrul de Externe rom an, Nicolae
Titulescu.

1 Nicolae Titulescu, Docurnente diplomatice, p. 56.


DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 495

In spiritul securitatii colec-


tive, Rom ania a condam nat
orice act de agresiune im potri
va u n u i stat m em bru al
Societatii N atiunilor.

Romania si agresiunea
Italiei impotriva Ethiopiei
(19351936). Un m om ent
critic in viata internationala s-a
inregistrat la 3 octombrie 1935,
cand Italia, fara declaratie de
razboi, a initiat agresiunea Fig. 262. Paris, iulie 1934. Gheorghe Tatarescu la mormantul
im potriva Ethiopiei. Pentru Eroului Necunoscut
a-si asigura mana libera in
declansarea acestei agresiuni,
atentia diplom atiei italiene s-a
indreptat asupra Frantei, care
tim p de 20 de ani dejucase
planurile Italiei in Ethiopia.
Acordurile franco-italiene de la
Roma din 7 ianuarie 1935, prin
care Franta obtinea libertatea
de actiune in T unisia si Italia
in Abisinia (Ethiopia) au facut : . Tv"'
posibila agresiunea italiana. M9M Wm
M area Britanie a adoptat o
F ig. 263. Paris, 1934. Palatul Elysee. Nicolae Titulescu im preuna
atitudine de com promis fata cu presedintele Frantei, Gaston Doumergue si cu ministrul de
de intentiile Italiei de a ataca Externe, Louis Barthou.
Ethiopia. N ici Statele U nite
ale A m ericii n-au raspuns favorabil cererii negusului H aile Selassie, im paratul Ethiopiei,
de a determ ina guvernul italian sa respecte Pactul Briand-K ellogg. D eclaratia de
neutralitate, prin care guvernul de la W ashington interzicea exportul de arme si materiale
de razboi catre ambele state aflate in conflict, era de natura sa dezavantajeze Ethiopia,
care avea m ult mai mare nevoie de arm am ent decat Italia.
Spre deosebire de pozitia conciliatoare a m arilor puteri, statele m ici si m ijlocii
nerevizioniste, printre care si Rom ania, ingrijorate de urm arile grave ce le putea avea
aceasta agresiune pentru soarta pacii internationale si, implicit, pentru propria lor securitate
nationala, si-au intensificat dem ersurile pentru a opri extinderea conflictului. A titudinea
R om aniei si a statelor aliate cu ea se incadra in politica lor generala de aparare a pacii,
a legalitatii, a condam narii razboiului de agresiune, pentru sanctionarea agresorului.
496 POLITICA EXTERNA SI REI ATIILE INTERNATIONALE

Lasand la o parte orice considerente de ordin


sentim ental (generate de originea com una a celor
doua popoare rom an si italian ), N icolae
T itulescu s-a dovedit a fi cat se poate de intransi
gent fata de Italia, condam nand fara sovaire
actiunea sa rdzboinica. C hiar inainte de declansarea
agresiunii, Titulescu arata ca M ussolini, prin mani-
festarile si tendintele sale de a cotropi Abisinia,
a pierdut tot simtul echilibrului si al proportiilor...
El trebuie s i fie nebun daca in acest m om ent se
leaga de A bisinia, furnizand astfel G ermaniei un
prilej adecvat pentru a starni tulburari in Austria,
nebun ca infrunta toata lum ea in cuvantarile si
actiunile sale.
C a si in cazul conflictului chino-japonez,
Societatea N atiunilor s-a dovedit incapabila de a
preintam pina izbucnirea razboiului si a solutiona
conflictul dintre Italia si Ethiopia pe cale pasnica.
In toata perioada decem brie 1934 octom brie 2<^ ' ^ 1C0'ae Titulescu.
1935 cand Ethiopia, fidela principiilor Pactului
Societatii N atiunilor, al carui membru era din 1923, a cerut, in repetate randuri, ajutorul
si m ijlocirea in vederea rezolvarii diferendelor pe cale pasnica, C onsiliul Societatii s-a
pierdut in cautari procedurale, inform ari si discutii sterile, oferind astfel lui M ussolini
linistea necesara pregatirilor de razboi. D upa ce trupele italiene au invadat teritoriul
Ethiopiei, A dunare Generala a Societatii N atiunilor a votat, la 11 octom brie 1935, cu
o mare m ajoritate pentru sanctionarea agresorului. U n C om itet de coordonare format
din reprezentantii a 50 de state, printre care si Romania, a aprobat cinci decizii privitoare
la sanctionarea Italiei: em bargoul asupra com ertului cu arm e destinate Italiei, masuri
financiare, prohibirea im portului de marfuri italiene, em bargoul asupra exporturilor de
marfuri catre Italia, organizarea ajutorului m utual intre tarile care adoptau sanctiunile.
N icolae T itulescu a luat parte activa la elaborarea tuturor propunerilor de sanctio-
nare, a cerut ca em bargoul asupra armelor sa fie pus im ediat in practica si a recomandat
m em brilor Societatii sa treaca de urgenta de la vorbe la fapte, pentru ca altfel opinia
publica ar putea considera ca Societatea N atiunilor indeplineste o activitate pur teoretica.
Potrivit propunerilor C om itetului de coordonare, la 19 octom brie 1935, guvernul
roman a interzis imprum uturile directe sau indirecte si creditele bancare facute de guvernul
italian, precum si exportul, reexportul si tranzitul destinat Italiei si posesiunilor sale, a
armelor, m u nitiilor si m aterialelor de razboi. Desi sanctiunile econom ice produsesera
unele perturbari in aprovizionarea cu m aterii prim e, mai ales a industriei m etalurgice
italiene, agresiunea nu putea fi oprita decat daca ele ar fi fost insotite de embargoul asupra
petrolului. D ar si in aceasta problema s-a m anifestat dezacordul dintre m arile puteri. In
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 497

lunile noiem brie si decem brie s-a discutat in mai m ulte randuri la Societatea N atiunilor
despre instituirea em bargoului asupra exportului de petrol in Italia, fara a se lua o masura
precisa. Rom ania se num ara printre principalii exportatori de produse petroliere in Italia.
Valoarea exportului acestor produse se ridica, in 1935, la 1 834 156 000 lei, reprezentand
70% din valoarea intregului export romanesc in Italia1. C u toate acestea, in ciuda
avertisinentului dat de catre guvernul italian, a declarat ca accepta em bargoul asupra
petrolului daca toate celelalte tari producatoare de petrol il accepta si ele2. U nii membri
ai guvernului rom an s-au opus instituirii em bargoului asupra exportului de produse
petroliere in Italia si au cerut m inistrului de Externe sa nu ia nici un angajam ent, in
num ele tarii, in aceasta chestiune. Exista pericolul ca R om ania sa fie singura tara ce ar
fi instituit embargoul asupra petrolului, deoarece Statele U nite, care exporta mari cantitati
de petrol in Italia, nu era obligata sa respecte sanctiunile, nefiind m em bra a Societatii
N atiunilor. D in capitala am ericana, m inistrul C itta D avilla recomanda ca R om ania sa
pastreze o atitudine prudenta, in aceasta problema, deoarece punctul de vedere american
nu poate fi decat strain de-al nostru, stiind ca aici obiectivele economice nu sunt niciodata
in contrazicere cu cele politice11.
Sanctiunile votate impotriva Italiei nu au dus la rezultatele scontate. Faptul ca petrolul
nu fusese inclus pe lista produselor strategice era de natura sa puna in evidenta, de la
inceput, perspectiva esecului lor. D ictatorul italian a recunoscut, in 1937, faptul ca daca
sanctiunile s-ar fi aplicat, inclusiv asupra aprovizionarii cu petrol, cam pania im potriva
Abisiniei ar fi fost co m p ro m isi5. Salvarea i-a venit de la politica de conciliere promovata
in acest caz de Franta, de prim ul m inistru Laval, in prim ul rand. In aceste conditii,
agresorul a putut si-si continue inaintarea, sa ocupe capitala Addis Abeba, la 5 mai 1936,
si cea mai mare parte din teritoriul Ethiopiei. La 9 mai 1936, regele Italiei a fost proclamat
im parat al Ethiopiei, iar la 4 iulie acelasi an, Societatea Natiunilor, recunoscandu-si esecul,
a votat ridicarea sanctiunilor.
U rm arind lin ia politicii sale externe, Rom ania a ramas, pana la capat, fidela Pactului
Societatii N atiunilor. C hiar atunci cand rezistenta ethiopiana a fost infranta si Ethiopia
incorporate R egatului italian, Rom ania a refuzat sa recunoasca faptul im p lin it si s i
consim ta, astfel, la disparitia unui stat suveran, m em bru al forum -ului m ondial.
La 1 iulie 1936 s-a desfisurat o sedinta a Societatii Natiunilor, in care Nicolae Titulescu
a avut o atitudine intransigents fata de ziaristii italieni prezenti, care se manifestasera
ostil im potriva im paratului Ethiopiei, H aile Selassie. Se pare ca Nicolae T itulescu n-a
cunoscut cine erau cei care im piedicau pe im paratul Ethiopian sa-si tina discursul; ulterior
s-a aflat ca erau ziaristi italieni. Reactia diplomatului roman, care a cerut pe un ton categoric
evacuarea lor din sala, a creat o situatie de criza in raporturile rom ano-italiene, in relatiile
Intelegerii Balcanice si M icii Intelegeri cu Italia. N icolae T itulescu a explicat atitudinea

1 AMAER, fond Dosare Speciale, 1920-1944, A-9, vol. 177, f. 94.


2 Ibidem , vol. 178, f. 205.
3 Gheorghe Barbul, Ion Solacolu, Scbimbarea alianfelor Romaniei, Iasi, 1995, p. 45.
498 POLITICA EXTERNA SI RELATIILE INTERNATIONALE

Rom aniei in aceasta criza: Pozitia pe care am adoptat-o in privinta sanctiunilor poate
fi definita ca o respectare scrupuloasa a Pactului Societatii N atiunilor, intrucat nu trebuie
sa uitam ca orice stat ar putea deveni Etiopia cuiva*. Explicatiile oferite de Italia, care
ar fi actionat in baza dreptului popoarelor la expansiune si a dreptului de a im pune prin
forta o civilizatie superioara asupra unei civilizatii inferioare, i se pareau lui Nicolae Titulescu
de-a dreptul periculoase: Isi da seam a oare Rom ania ce soarta ar avea daca, sub sim plul
pretext ca o anum ita natiune este mai civilizata decat ea, teritoriul ei ar fi ocupat ?2
D efinind politica sa fata de Italia 111 acest caz, Nicolae T itulescu reafirma, la 26 iunie
1936, cand se discuta la Societatea N atiunilor ridicarea sanctiunilor: Ca m inistru al
Afacerilor Straine am urm at o linie dreapta; insa aceasta a fost linia dreapta a glontului
care trece prin inim a pentru a-si atinge tin ta3. Pana la declansarea celui de-al doilea
razboi m ondial, episodul din anii 1 9 3 5 -1 9 3 6 a marcat adanc relatiile rom ano-italiene.

Eseculpoliticii de securitate colectiva. Nici nu se incheiase actiunea m ilitara a Italiei


im potriva A bisiniei, cand s-a inregistrat un alt act prin care Pactul Societatii N atiunilor
si tratatele de pace erau incalcate: la 7 m artie 1936, trupele germ ane au ocupat zona
dem ilitarizata a R enaniei. Prin acest act, G erm ania repudia prevederile T ratatului de la
Locarno din 1925, care prevedea in mod expres inviolabilitatea granitelor occidentale.
Desi era efectiv afectata, Franta a ridicat un protest formal, in tim p ce M area Britanie
a acceptat faptul im plinit.
D in initiativa lui N icolae T itulescu, statele M icii Intelegeri si Intelegerii Balcanice
au condam nat energic actul de agresiune comis de G erm ania. In sedinta C onsiliului
Societatii Natiunilor, Nicolae Titulescu a declarat: Daca repudierea unilateral! a tratatelor
ar putea fi acceptata fara consecinte, acesta ar fi sfarsitul si al securitatii colective si al
Societatii N atiunilor. Am intra intr-o lum e din care ne credeam iesiti pentru totdeauna
si care ar fi guvernata nu de forta dreptului, ci de dreptul fo rtei... N u m i-a fost teama
niciodata de riscurile sinceritatii. Daca Societatea N atiunilor iese invinsa din criza actuala,
ea va evoca de azi inainte mai curand un frumos ideal al trecutului, decat o realitate vie
a prezentului1'4.
In fond, Titulescu a avut dreptate. Cele doua mari puteri Franta si M area Britanie
pornisera pe calea conciliatorism ului, a cedarilor in fata agresorului. C u franchetea
care-1 caracteriza, T itulescu se adresa astfel lui Leon Blum , prim ul m inistru francez, 111
iunie 1936: Ei bine, dom nule Blum , am venit aici [la Geneva n.n.] sa va aratam
deschis marea ingrijorare a tarilor m ici, care, fara voia lor, sunt prinse 111 m enghina
econom ica a G erm aniei. Ele vor sa stie, pot oare conta pe ajutorul Frantei, cad aceste
tari, dom nule Blum , au indoieli asupra dvs. D ati-ne asigurari, dom nule presedinte al

1 Nicolae Titulescu, Politica externA a Romaniei, p. 178.


2 Ibidem, p. 179.
3 Ibidem, p. 183.
4 Dimiueaca din 20 martie 1936.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 499

C onsiliului de M inistri francez sau cel putin spuneti-ne adevarul. C a d noi nu uitam ca
daca la 7 m artie nu v-ati aparat dum neavoastra insiva, cum o sa ne aparati pe noi contra
unui agresor?"1 Evident, dem nitarul francez s-a m ultum it sa dea asigurari diplomatice,
potrivit carora R om ania se bucura de sim patia si de increderea Frantei.

Diplomatia romaneasca si razboiul civil din Spania. In iulie 1936 confruntarile


politice din Spania s-au agravat, ducand la un adevarat razboi civil. Spania a devenit
rapid teatrul de confruntare intre statele revizioniste, in principal Italia si G ermania, care
au sprijinit gruparea condusa de generalul Franco si m arile dem ocratii occidentale, care
au adoptat politica de neinterventie. Rom ania a aderat la Conventia internationala asupra
neinterventiei in Spania, dar cu o im portanta precizare facuta de T itulescu, si anum e
ca aceasta adeziune constituie un caz particular care nu poate crea un precedent si nu
im plica, pentru guvernul rom an, obligatia de a recunoaste principiul ca un guvern legal
nu poate obtine la cererea lui un ajutor de la alt guvern im potriva rebeliunii.
Razboiul civil din Spania s-a internationalizat, prin im plicarea G erm aniei, Italiei si
a unor voluntari in sprijinul generalului Franco pe de o parte, si prin constituirea
Brigazilor R osii, infiintate din initiativa Internationalei C om uniste, aflata in subordi-
nea K rem linului, care a sustinut guvernul Frontului Popular. Razboiul avea sa se incheie
in 1939, cu victoria lui Franco si a sprijinitorilor lui.

Romania si Conferinta de la Montreux (1936). Esecul planurilor de dezarmare,


incapacitatea Societatii N atiunilor de a organiza un sistem de securitate colectiva si de
a opri agresiunea in M anciuria si Ethiopia, denuntarea unilaterala a tratatului de la Locarno
si ineficacitatea garantiilor sale in martie 1936, cand Germania a ocupat zona demilitarizata
a Renaniei, toate aceste evenimente faceau ca regim ul Stram torilor M arii Negre, asa cum
fusese definit de Conferinta de la Lausanne, sa nu mai corespunda nici intereselor Turciei
si nici intereselor celorlalte tar* semnatare.
Privita prin prism a acestei realitati, nota guvernului turc din 11 aprilie 1936, trim isa
sem natarilor Conventiei de la Lausanne, prin care-i invita sa participe la negocierea unui
nou statut al Stram torilor, care sa garanteze inviolabilitatea teritoriului turc, aparea ca
un gest care contrapunea actiunilor unilaterale de revizuire prin forta sau prin amenintarea
cu forta a tratatelor existente, calea tratativelor in vederea m entinerii securitatii si pacii.
Guvernul de la Bucuresti a recunoscut caracterul legitim al dem ersului oficial al
guvernului turc si a acceptat sa participe la negocierile propuse, tinand seama de interesul
Rom aniei fata de situatia Stram torilor M arii Negre, precum si de relatiile de prietenie
efectiva ce legau cele doua state in cadrul Intelegerii Balcanice.
Conferinta de la M ontreux s-a desfasurat in perioada 20 iunie 20 iulie, delegatia
rom ana fund alcatuita din N icolae T itulescu, m inistrul Afacerilor Straine, Constantin
Contescu si Vespasian V. Pella, m inistri plenipotentiari.

Genevieve Tabouis, Doudzeci de ani de tensinne diplom atics, Bucuresti, 1965, p. 296.
500 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

Dezbaterile au fost anim ate, conturandu-se doua puncte de vedere deosebite. T urcia
dorea reinstituirea controlului sau asupra Stram torilor, ceea ce venea foarte m ult in
intam pinarea intereselor U niunii Sovietice, care urm area sa faca din M area Neagra un
lac rusesc, prin restrangerea sau chiar anularea intrarii vaselor de razboi ale neriveranilor.
M area Britanie, interesata de protejarea lin iilor sale de com unicatie m aritim a, a dorit
sa pastreze o forma oarecare de control international, prin m entinerea Com isiei
Stram torilor.
In cele din urm a a prevalat punctul de vedere al statului turc, caruia i s-a recunoscut
dreptul de a reinarm a zonele ce fusesera dem ilitarizate la Lausanne. De altfel, a doua zi
dupa semnarea protocolului, la 21 iulie 1936, trupele turcesti au ocupat zona respective1.
Conventia sem nata adauga, alaturi de principiul libertatii de trecere si de navigatie, si
ideea de siguranta a T urciei si a statelor riverane M arii Negre. Vasele de comert ale
neriveranilor puteau trece prin Stram tori nestingherite, in schimb cele de razboi erau
supuse unor restrictii. Astfel, tonajul maxim al neriveranilor ce puteau patrunde in M area
Neagra era de 15 000 tone. In schimb, riveranii puteau trece in M area M editerana cu
un tonaj de 30 000 tone, cu conditia ca vasele lor sa nu strabata Stram torile decat cate
unui. D urata de stationare a flotei neriveranilor 111 M area N eagra era de m axim um 20
de zile. O aha m lsura de siguranta era preavizul de trecere, catre autoritatile turcesti,
de opt zile, cu posibilitatea de a fi ridicat la 15 zile pentru neriverani. Trecerea avioanelor
m ilitare era cu desavarsire interzisa, la fel si a subm arinelor, cu exceptia riveranilor care
isi aduceau vase noi. Aceste prevederi se aplicau in tim p de pace. In tim p de razboi, in
cazul 111 care T urcia ram anea neutra, interveneau restrictii masive, care practic echivalau
cu blocarea Stram torilor.
Rom ania a sprijinit propunerile T urciei si ale U n iunii Sovietice, ceea ce a generat,
111 cadrul opiniei publice romanesti, reactii contradictorii. Nicolae Titulescu, 111 discursul
la sedinta de deschidere, a precizat ca procedeul T urciei de a cere m odificarea pe cale
legala a regim ului Stram torilor corespundea legislatiei internationale si, in consecinta,
nu contravenea spiritului si literei tratatelor de pace: Eu voi spune ca Stram torile sunt
insasi inim a T urciei, dar ele sunt in acelasi tim p si plam anii R om aniei. Si cand o regiune
este, prin chiar pozitia ei geografica, inim a unei natiuni si plam anii celeilalte, cea ma:
elementara intelepciune comanda celor doua natiuni sa se uneasca2. Intr-o alta interventie,
m inistrul Afacerilor Straine rom an arata ca principalul motiv al adeziunii la Conventie
il reprezenta increderea noastra nelim itata in loialitatea T urciei"3.
Acceptarea neconditionata a pozitiei T urciei insem na insa si acordul cu scopurile
sovietice, ceea ce contravenea intereselor de securitate ale Romaniei. Transformarea M arii
Negre intr-o mare inchisa, cu un regim juridic deosebit, reprezenta o prim a etapa in
transformarea ei intr-un lac sovietic. De altfel, M aksim Litvinov a declarat ca pentru statul

1 Nicolae Dascovici, Marea Neagra si regim ul Stramtorilor, p.200.


2 Nicolae Titulescu, Discursuri, p. 530.
'Idem, Docurnente diplomatice, p. 803.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 501

sovietic ..Stram torile reprezinta un nerv vital, care leaga nu num ai tara mea cu lum ea
din afara, dar care uneste, chiar intre ele, diferitele parti ale tari! insasi"1. C u alte cuvinte,
M area Neagra si Stram torile sale faceau parte din acelasi areal.
Pozitia Rom aniei, practic a lui N icolae Titulescu, avea in vedere pastrarea unitatii
de actiune a Intelegerii Balcanice. Replicand polemic delegatiei britanice cu ale carei vederi
nu era de acord, N icolae T itulescu sublinia ca: In virtutea Pactului Balcanic, T urcia
im i datoreaza asistenta daca orice tara de pe planeta m a ataca in acelasi tim p cu o ta ri
balcanica, iar dum neavoastra ati vrea sa renunt astazi, dom nilor delegati ai Regatului
U nit, la roadele unei m unci cu care m a mandresc pe plan international? V reti sa nu tin
seama de Pactul Balcanic?1'2
C hiar daca au fost adoptate pe calea negocierilor, hotararile reuniunii de la M ontreux
au reprezentat o revizuire a unuia din tratatele de pace im portante (cel de la Lausanne),
integrat sistemului versaillez. Lupta diplomatica dintre M area Britanie si Uniunea Sovietica
a sfarsit printr-un compromis ce se inscria in logica politicii de conciliere si care confirma
regula potrivit careia daca doua mari puteri se intelegeau, problemele internationale, oricat
de com plicate, capatau o rezolvare.
Pe de alta parte, hotararile de la M ontreux puteau prim ejdui interesele pe termen
lung ale R om aniei, care dorea ca, in toate cazurile, Stram torile sa ram ana deschise pentru
a putea prim i sprijin de la aliatii occidentali si a evita situatia grava cu care s-a confruntat
in prim ul razboi m ondial. De aceea, pozitia adoptata de N icolae T itulescu la M ontreux
a fost criticata de unii oam eni politici, cum ar fi Gheorghe I. Bratianu, O ctavian Goga,
M ihail M anoilescu s.a.
Singurul avantaj obtinut de R om ania la Conferinta de la M ontreux a constat in
intarirea legaturii de prietenie cu T urcia si, im plicit, consolidarea Intelegerii Balcanice.

Proiectulpactului Titulescu-Litvinov. Desi securitatea colectiva era subm inata chiar


de principalul ei initiator, guvernul francez, Nicolae T itulescu spera in continuare ca
va reusi sa redreseze situatia, iar sistem ul de la Versailles va putea fi m entinut. In acest
spirit el a negociat incheierea unui pact de asistenta m utuala cu U .R .S.S., ca o continuare
a pactelor franco-sovietic si cehoslovaco-sovietic. Nu incape nici o indoiala scria el
ca pentru noi, rom anii, prietenia franco-sovietica constituie o garantie foarte pretioasa,
intrucat orice gest de incredere, ajutor, sau chiar de sinipla consideratiune al U .R .S.S.
fata de Franta este in avantajul nostru. Si concluziona: Eu consider prietenia franco-rusa
drept o axioma. Consecinta ei inevitabila este o prietenie ruso-rom ana3.
N ecesitatea pactului de asistenta m utuala cu U niunea Sovietica deriva, dupa opinia
lui Nicolae T itulescu, si din natura raporturilor germano-sovietice: ..Rom ania are nevoie
de un asemenea Pact, fie ca G erm ania porneste un razboi contra U .R .S .S., fie ca ajunge

1 Nicolae Dajcovici, op.cit., p .188.


2 Nicolae Titulescu, Docurnente diplomatice, p.93.
3 Idem, Politica externa a Romaniei, p. 120, 132.
502 POLITICA EXTERNA SI REIATIILE INTERNATIONALE

la un acord cu ea. M ai m ult, Pactul cu Rom ania va trebui facut la tim pul potrivit;
altm interi, apropierea ruso-germ ana va avea loc fara noi si im potriva noastra, asa cum
am aratat. Apropierea ruso-germana trebuie, prin urm are, sa ne gaseasca deja aliati cu
U .R .S .S ."1 In plus, asa cum arata intr-un m em oriu catre regele C arol al II-lea, Nicolae
Titulescu vedea necesara alianta romano-sovietica atata timp cat aceasta tara duce politica
de pace si prietenie intre natiuni, pe care a practicat-o in ultim ii an i2.
Solutia aleasa de N icolae T itulescu nu a intrun it unanim itatea clasei politice din
Rom ania. Gheorghe I. Bratianu a oferit o alternative la aceasta politica: el considera ca
Romania, fara a rupe relatiile cu Franta si cu Polonia, trebuia sa se indrepte spre Germania,
pentru a separa revizionism ul germ an de cel ungar. La 5 octom brie 1935, Gheorghe I.
Bratianu a adresat o interpelare parlam entara lui N icolae Titulescu, in care isi exprim a
ingrijorarea fata de perspectiva incheierii unui acord cu Sovietele si deschiderii granitelor
de nord-est pentru trecerea Arm atei Rosii. El socotea U niunea Sovietica drept cel mai
mare pericol pentru existenta unitadi de stat a Rom aniei, care nu putea lasa apararea
granitelor ei in seama armatelor sovietice. Aceasta ar face din teritoriul romanesc campul
de bataie al imperialism elor vrajmase din Centrul si Rasaritul Europei, ducand, implicit,
la raspandirea com unism ului si la bolsevizarea ta d i3. Totodata, relatiile cu G erm ania
se bazau pe com plem entaritatea economica a celor doua tari si puteau sa duca la incetarea
sprijinului Berlinului pentru revizionism ul ungar. Astfel, U ngaria, singura, nu ar fi
indraznit sa atace Rom ania; in schimb, cu ajutorul unei m ari puteri (G erm ania) ar fi
facut-o.
La randul ei, Germania a cautat, dupa ianuarie 1933, sa dizloce R om ania din sistemul
ei de aliante, fapt ce nu a fost incununat de succese deosebite, grade in special eforturilor
lui Nicolae Titulescu si contextului international4. Oricum, o reorientare radicala a politicii
externe romanesti, la mijlocul deceniului al patrulea, era greu de realizat. Totusi, problema
aliantelor Romaniei a continuat sa reprezinte un subiect de disputa in viata politica interna.
Guvernul condus de Gheorghe Tatarescu a ramas ferm pe lin ia adoptata de Nicolae
T itulescu, acesta prim ind, in iulie 1935, depline puteri pentru incheierea unui tratat de
asistenta m utuala cu U niunea Sovietica.
Incepute in 1935, aceste negocieri au fost intrerupte in prim avara anului 1936, la
solicitarea lui Litvinov, m odvul invocat de dem nitarul sovietic fiind cam paniile
andsovietice ale unor organizadi de extrem a dreapta din R om ania, susdnute din umbra
de ambasada Poloniei si de anumite persoane interesate5. Ministrul Afacerilor Straine roman
a explicat interlocutorului sau ca aceste manifestari nu reprezentau opdunea autoritadlor

1 Ibidem, p. 131.
2 Ibidem.
3ANIC, fond Pre$edintia Consiliului de M inistri, dosar 26/1935, f. 2; a se vedea i George I. Bratianu,
La Roumanie et IU.R.S.S., Bucuresti, 1936.
4 loan Chiper, Romania si Germania nazista (ianuarie 1933 martie 1938), Bucuresti, 2000, p. 253.
5 Gheorghe Barbul, I. Solacolu, op. tit., p. 78.
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 503

rom anesti, care ram aneau cantonate ferm pe coordonatele politicii externe desfasurate
pana atunci.
Deranjat de aceste manifested si convins de necesitatea pactului cu U niunea Sovietica,
Nicolae T itulescu s-a intors in tara la inceputul lunii iulie 1936, am enintand cu dem isia
sa. Regele Carol al II-lea si prim ul m inistru Gheorghe Tatarescu au decis sa-i respinga
dem isia si sa redacteze, la sugestia lui Titulescu, un docum ent in care sa se fixeze liniile
generale ale politicii externe a Rom aniei. In acest scop, in ziua de 14 iulie 1936 s-au
intrun it Gheorghe Tatarescu, prim ul m inistru, N icolae T itulescu, V ictor Antonescu,
m inistrul de Finante, si Ion Inculet, m inistrul de Interne. In m in uta incheiata cu acest
prilej se arata necesitatea incheierii pactului intre Franta si M ica Intelegere im potriva
oricarui agresor. Actul mai stipula incetarea atacurilor presei rom ane im potriva tuturor
statelor straine si, in special, contra regim urilor lor interne, indiferent daca politica lor
externa concorda sau nu cu politica externa romaneasca. De asemenea, se hotara incetarea
atacurilor de presa contra U .R .S.S. si combaterea com unism ului intern, publicarea de
articole favorabile apropierii de U .R .S.S., Jn ved eran d ca noi nu putem pastra aliantele
noastre existente cu Franta, Cehoslovacia si T urcia, daca nu cadem la o intelegere, ba
chiar devenim inam icii U .R .S.S., aliatul aliatilor nostri111. D ocum entul preciza c l s-a
hotarat Pastrarea deplinelor puteri pentru incheierea unui Pact de asistenta m utuala
cu U .R .S.S., date deja dom nului T itulescu dem ult2.
La 21 iulie 1936, la M ontreux, Nicolae T itulescu si M aksim Litvinov au convenit
asupra principiilor de baza ale tratatului de asistenta m utuala romano-sovietic; cele doua
parti isi acordau asistenta m utuala in cadrul Societatii N atiunilor contra oricarui agresor
european. Punerea in aplicare se facea atunci cand Franta ar fi intrat in actiune. Articolul
3 prevedea: Guvernul U .R .S.S. recunoaste ca, in virtutea diferitelor sale obligatii de
asistenta. trupele sovietice nu vor putea trece niciodata N istrul fara o cerere formala in
acest sens din partea guvernului regal al Rom aniei, la fel cum guvernul regal al Rom aniei
recunoaste ca trupele rom ane nu vor putea trece niciodata N istrul in U .R .S.S. fara o
cerere formala a guvernului U .R .S.S.". Iar la art. 4 se m entiona: La cererea guvernului
regal al R om aniei, trupele sovietice trebuie sa se retraga im ediat de pe teritoriul roman
la est de N istru, dupa cum la cererea guvernului U .R .S.S., trupele rom ane trebuie sa se
retraga im ediat de pe teritoriul U .R .S.S. la vest de N istru3.
N icolae T itulescu a considerat ca, prin m entionarea N istrului ca frontiera intre cele
doua tari, Rom ania a obtinut recunoasterea apartenentei teritoriului dintre Prut si N istru
la Rom ania. El nu a intuit natura duala a politicii sovietice, fiind convins ca Moscova
a devenit, de la inceputul deceniului al patrulea, un partener credibil in viata internationala,
care isi respecta sem natura pe actele juridice. Aceasta era o opinie larg im partasita de
multe din cancelariile europene. In realitate, politica lui Stalin in aceasta perioada a fost

1 Gli. Tatarescu, MUrturiipentru istorie, Bucuresti, 1996, p. 170.


2 Nicolae Titulescu, Docurnente diplomatice, p. 7 96 -7 9 7 .
3 loan Scurtu, Romania fi Marile Puteri ( 1933-1940 ), Bucuresti, 2000, p. 63.
504 POLITICA EXTERNA SI RELATIILE INTERNATIONALE

Fig. 265. Maksim Litvinov si Nicolae Titulescu.

o sim pla m anevra tactica. In hotararea Biroului Politic al Partidului C om unist din 1924
privind constituirea R epublicii Sovietice Socialiste Autonome M oldovenesti s-a precizat
ca granita de apus a acestui stat va fi pe raul Prut. In mod evident, Litvinov nu putea
semna un docum ent care preciza de patru ori ca granita dintre Rom ania si U niunea
Sovietica raul N istru. De altfel, de m data ce a aflat despre m laturarea lui T itulescu din
fruntea M inisterului Afacerilor Straine, Litvinov a declarat ca acest act echivaleaza cu
o schim bare a politicii externe a R om aniei, astfel meat pactul de asistenta intre cele
doua state nu mai este de actualitate.

Inlaturarea lui Nicolae Titulescu din guvern. La 29 august 1936, Nicolae Titulescu
a fost inlocuit din functia de m inistru al Afacerilor Straine. Acest fapt a avut m ultiple
cauze. U nele de ordin intern: dorinta lui C arol al II-lea de a prelua in m ainile sale
conducerea politicii externe a R om aniei; manevrele cam arilei regale, care fusese
desconsiderata de T itulescu; ostilitatea unor lideri politici (Gheorghe I. Bratianu,
Constantin A rgetoianu, A .C . Cuza, Octavian Goga, Corneliu Zelea Codreanu); relatiile
personale tot mai tensionate intre m inistrul Afacerilor Straine (Titulescu) si presedintele
Consiliului de M inistri (Gheorghe Tatarescu) etc. Dar rolul cel mai important al inlaturarii
lui T itulescu din guvern 1-a avut evolutia situatiei internationale. De la inceputul lunii
DIPLOMATIA ROMANEASCA IN ANII 1929-1936 505

m artie 1936, cand Franta a fost um ilita, sistem ul securitatii colective si forul genevez
care o promova au intrat intr-o profunda criza. N icolae Titulescu a fost un exponent
stralucit al acesteia, dar in noile conditii rolul sau se dim inuase. In plus, el adunase m ulte
adversitati pe plan extern, m ai ales din partea G erm aniei, Italiei si Poloniei.
In cei patru ani in care s-a aflat in fruntea M inisterului Afacerilor Straine al Romaniei,
N icolae T itulescu s-a afirm at ca o personalitate de prim rang a diplom atiei europene,
un aparator ferm al intereselor carii sale, al pacii si cooperarii in spiritul dreptului
international. Inlaturarea lui s-a produs sub pretextul rem anierii guvernului Tatarescu,
in vederea consolidarii cabinetului, prin omogenizare (m inistrul Afacerilor Straine nu
facea parte din Partidul N ational-Liberal, aflat la putere)1. A fost doar o explicatie pentru
opinia publica, interna si internationala.

1A se vedea, intre altele: loan Chiper, Florin Constantiniu, Din non despre cauzele inltiturdrii din guvern
a l lid Nicolae Titulescu, in Revista de studii internationale1', 2/1969; George G. Potra, Ecouri in presa
internationala ale inliiturarii lui Nicolae Titulescu din viata politica a Romaniei (29 august 1936), in Mari
figu ri ale diplomatiei romanesti. Nicolae Titulescu, Bucuresti, 1982, p. 2 68 -2 9 2 ; George G. Potra, Pro si
contra Titulescu, Bucuresti, 2002.