Sunteți pe pagina 1din 1

n cea de-a treia zi a Festivalului Filmului Moldovenesc de la Orhei, spectatorii au avut

minunata oportunitate de a viziona filme produse de cineatii autohtoni. Paparuda, Arrivederci, Casa
Mare, Ce Lume Minunat au fost doar cteva din acestea. Publicul a avut parte i de o premier, My
name is Intiqam 2, o comedie azer co-produs i filmat n Republica Moldova. Dac a fost sau nu
umorul azer pe placul moldovenilor este incert, reacii au fost mixte, dar cu siguran putem admite c
e ceva straniu i inedit.

Zmbetele i buna dispoziie nu au lipsit nici de aceast dat. Dei publicul nu a fost tocmai
numeros, e mbucurtor c majoritatea celor care au ales s-i petreac timpul cu noi sunt
reprezentanii generaiei tinere. Ne bucurm c pedagogii i prinii acestora, adic a doua categorie
dup numr din sal, insist ca elevii i copii lor s frecventeze astfel de evenimente. Privim aceast
situaie cu optimism, deoarece anume ei sunt viitorul acestei ri i sunt acea component activ a
societii care are menirea s schimbe lucrurile spre mai bine.

Dac la Chiinu astfel de manifestri sociale sunt deja o parte component a vieii cotidiene,
atunci orheianul, ca oricare cetean provincial dedicat, cel mai probabil, n totalmente muncii, mai
greu se las convins de a-i dedica weekend-ul la cinema. Trebuie totui menionat c spre sear slile
casei de cultur au nceput treptat s gzduiasc un numr ct de ct decent de spectatori.

Muli ar spune c scopul unor astfel de festivale este cultivarea maselor. Un lucru deloc uor
innd cont de trecutul nostru, situaia politic sau migraia masiv peste hotarele rii. Dar impactul
principal nu este cultivarea, ci n primul rnd dezamorirea, reeducarea i obinuirea acestora cu un
concept nou de recreaie. Un fenomen, am putea spune, chiar revoluionar. n asemenea condiii,
existena unor evenimene ca Zilele Filmului Moldovenesc devine pur i simplu indispensabil.