In gradina Bunicului

In gradina la bunicul
Unde se usuca nucul
Se vad cum se-ntind la soare
O mana de oscioare.

Le adun, le pun gramada

La bunicul in ograda
Si ma-ntreb cum de-au ajuns
Os cu os de timp rapus?

Unde-i viata lor si unde

Se ascund izvoare crude
Ca-n gradina asta mare
Toamna este trecatoare.

Vine neaua si albeste

Frunza care rugineste
Si o poarta far' temei
S-ascunda oasele ei.

Ma intreb, din nou, in timp

Viata este Cros de-Olimp?
Oricum ea usuca nucul
In gradina la bunicul.

Pandesc mii de oscioare

Ce se lafaie la soare,
Astazi sunt, maine vor fi
Pe urma vom povesti!