De-a lungul istoriei sale, turismul a prezentat mai multe forme.

Funcia global a
turismului a fost plasat n cadrul socio-economic, pe fundalul istoric al diferitelor
perioade traversate de umanitate. Definiia logic a noiunii este cltoria fr un
anumit motiv. Pelerinii, de exemplu, cutau s-i izbveasc sufletele, conchistadorii
doreau s cucereasc noi teritorii.

Cteva discipline academice au ncercat, n mod repetat, s trateze semnificaia

turismului, de la cele mai primare forme de cltorie din lumea clasic i Evul Mediu,
traversnd perioada precursoare a turismului modern - Bildungsreisen, cltoriile n
scop educativ -, pn la turismul de mas, explodat n anii '60 i expansiunea unic de
care se bucur astzi, ajungnd pn la turismul spaial.

2.000 de ani inaintea lui Hristos, in India si

Mesopotamia
Calatoriile in scop comercial au fost considerate foarte importante inca de la
inceputurile civilizatiei. Portul Lothal (sudul Indiei) a fost un centru comercial
esential, situat intre civilizatiile de pe valea Indului si cele sumeriere.

Anul 600 i.Hr.

Cea mai veche forma de turism sub forma de agrement poate fi datata din aceasta
perioada de timp, in Imperiul Babilonian si cel Egiptean. In Babilon a existat un
muzeu de antichitati, deschis pentru public. Egiptenii, pe de alta parte, organizau
ceremonii religioase, la care participau credinciosi devotati. Multi oameni vizitau
orasele mari pentru a admira opere de arta, in special cladirile cu caracter religios sau
monumental. In India, regii calatoreau in interesul imperiului. Brahmanii si oamenii
obisnuiti calatoreau si ei, la randu-le, in scopuri religioase. Mii de aristocrati si plebea
se aglomerau in Sarnath sau Sravasti pentru a fi intampinati de zambetul celui luminat
- maritul Buddha.

500 i.Hr. in civilizatia greaca

Calatorii greci calatoreau in locurile in care existau temple dedicate zeilor, pentru a le
aduce ofrande. Grecii se delectau, de asemeni, cu diferite festivaluri religioase, iar in
mod treptat, aceste activitati s-au legat din ce in ce mai mult de placerea de a calatori
si in mod particular, in activitati sportive. Atena avea sa devina un centru important
pentru multi calatori dorind sa vada atractii majore, precum Partenonul. Au fost
infiintate hanuri si dependinte portuare pentru a raspunde nevoilor turistilor.
Curtezanele erau principalul "serviciu" de divertisment.

Aceasta marcheaza si era nasterii textelor turistice. Herodot poate fi considerat

parintele cartilor de calatorie, fiind primul care a pus pe hartie anumite experiente din
diferite destinatii ale regiunii Marii Mediterane. Au aparut si primele ghiduri turistice
scrise, descrind, in principal, destinatii precum Atena, Sparta sau Troia. Rasar si
semnele care indicau directia spre un anumit han sau obiectiv, dispuse de-a lungul
principalelor cai de acces.

Imperiul Roman
Inexistenta unor granite standard si siguranta calatoriilor pe mare oferita de protectia
patrulelor romane, faciliteaza primele calatorii in Imperiul Roman. Drumurile
principale, laolalta cu hanurile aparute de-a lungul lor (precursoarele motelurilor
moderne), promoveaza si favorizeaza cresterea turismului. Romanii obisnuiau sa
calatoreasca in Sicilia, Grecia, Rhodos, Troia sau Egipt. Incepand cu anul 300 d.Hr.,
Tara Sfanta a devenit o destinatie populara. Romanii introduc ghidurile turistice
scrise, numite "itineraria", cu liste de hoteluri si notite privind calitatea acestora. Au
fost construite case secundare, in preajma Romei, folosite de catre aristocrati ca
resedinte de primavara/vara. Foarte la moda erau resedintele in jurul orasului Napoli,
la sud de Roma. Napoli atrage deopotriva intelectualii sau personalitatile retrase din
viata sociala sau politica. Cumae a atras partea superioara a societatii, asa cum Baiae
atragea plebea.

Evul Mediu
Calatoriile devin periculoase si dificile pentru cei care calatoresc din motive
comerciale sau profesionale. Europenii incearca sa gaseasca noi rute care sa-i faca
faimosi sau pentru a gasi noi piete de desfacere pentru produsele lor. Muzicieni sau
fete religioase incearca sa raspandeasca mesajele lor mutandu-se din loc in loc.
Calatoriile in scop de expansiune a sferei de influenta sunt deja o obisnuinta.

Marele turism
Apare in prima jumatate a secolului al XVII-lea si este o consecinta directa a
principiilor Renasterii. Sub conducerea reginei Elisabeta I, tinerii invatacei de la
curtea Marii Britanii sunt incurajati sa paraseasca regatul si sa-si continue studiile in
diferite alte orase sau tari, pentru a dobandi experienta sau pentru a invata alte limbi,
obiceiuri. Mai tarziu, aceasta traditie devine una comuna, o persoana bine educata
fiind obisnuita sa calatoreasca perioade mai lungi, impreuna cu un tutore, completand
un Grand Tour. Calatoriile de placere apar laolalta cu cele in scopuri educationale,
aristocratia si chiar patura de jos a societatii, doresc sa vada civilizatii sau orase
precum Venetia, Paris sau Florenta. Pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, turismul
asa cum il cunoastem astazi, se dezvolta in etape, luand locul celui educational.
Activitatea turistica este inhibata de inceperea Razboaielor Napoleoniene, pentru
aproximativ 30 de ani, marcand astfel sfarsitul modei Grand Tour.

Dezvoltarea SPA-urilor
SPA-urile prezinta anumite forme din cele mai vechi timpuri, baile romane sau
terapiile englezesti sunt asociate cu o stare de sanatate mai buna. Astfel, resorturile de
gen de pe uscat se aglomereaza, permitand celor de pe malul marii sa ia avant.
Introducerea vapoarelor cu aburi din secolul XIX, inseamna largirea orizontului
turistic, resorturile de la mai mare departare devenind, cel putin pentru perioada verii,
un loc de intalnire pentru multi nobili.

Turismul in secolul XX
Primul razboi mondial permite acumularea la scara larga de noi informatii privind
teritorii mai putin cunoscute, crescand curiozitatea potentialilor turisti. Emigrarea
masiva spre Statele Unite ale Americii da startul unui turism permanant, noii cautatori
de terenuri sau de aur, miscandu-se constant pe continentul nord-american. Pe vechiul
continent, aparitia masinilor permit calatoriile pe distante mai lungi, intr-un timp mult
mai scurt, astfel, resorturile de pe malurile marilor devenind destinatii populare.
Mai tarziu in secolul XX, apar avioanele si vapoarele de croaziera care definitiveaza
produsul turistic. Apar noi oportunitati de afaceri, noi zone turistice beneficiaza de
investitii din ce in ce mai mari. Destinatiile exotice precum insulele din Pacific sau
Asia de sud-est se dezvolta laolalta cu cele mai putin conventionale, precum
Patagonia, Tibet sau Alaska. Turismul se diversifica si ia amploare, ajungand in forma
in care il cunoastem astazi, cu ajutorul internetului si a colaborarii internationale.