Sunteți pe pagina 1din 9

Tulburarea de personalitate antisociala

Definitie
Sus
Tulburarea de personalitate antisociala este o conditie in care persoana arata
lipsa de consideratie fata de lege si de drepturile celor din jur. Persoanele cu
tulburare de personalitate antisociala tind sa minta sau sa fure si nu-si
indeplinesc obligatiile profesionale si cele de parinte. Termenii sociopat sau
psihopat sunt uneori folositi pentru a descrie o persoana cu tulburare de
personalitate antisociala.
Debutul adolescentei reprezinta o perioada critica pentru dezvoltarea tulburarii
de personalitate antisociala. Oamenii care cresc intr-un mediu abuziv sau in care
sunt neglijati prezinta cel mai mare risc, iar adultii care prezinta aceasta
tulburare au avut debutul simptomelor de conduita inainte de varsta de 15 ani.
Tulburarea de personalitate antisociala este de trei ori mai frecventa la barbati
decat la femei si este mult mai prevalenta in populatia din inchisoare decat in
populatia generala.
Tulburarea de personalitate antisociala este o conditie cronica si reprezinta una
dintre cele mai dificil de tratat tulburari de personalitate. Totusi, psihoterapia si
unele medicamente pot ajuta la ameliorarea simptomelor. In multe cazuri,
simptomele tulburarii de personalitate antisociala descresc odata cu inaintarea in
varsta.
Cuprins articol

1. Definitie
2. Simptome
3. Cauze
4. Factori de risc
5. Consult de specialitate
6. Diagnostic
7. Complicatii
8. Tratament
9. Preventie
Simptome
Sus
In mod clasic persoana cu personalitate antisociala este indiferenta la nevoile
celorlalti si pot manipula prin minciuna sau intimidare. Acesta arata o lipsa de
respect galagioasa pentru ce e bine si ce e rau, poate avea probleme in a-si
mentine un loc de munca, si deseori esueaza in a-si plati datoriile si a-si
indeplini obligatiile parentale. De obicei sunt singuratici.
Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala pot fi violenti si agresivi si e
foarte probabil sa aiba probleme cu legea. Totusi, unii dintre acestia pot avea
farmec si prezenta de spirit.
Caracteristicile comune ale celor cu tulburare de personalitate antisociala sunt:
- mint si fura in mod persistent
- dificultati recurente cu legea
- tendinta de a viola drepturile altora (la proprietate, fizica, sexuala, legala,
emotionala)
- agresivitate, comportament violent; deseori este implicat in lupte
- inabilitatea de a pastra un serviciu
- persistenta unei dispozitii agitate sau depresive (disforie)
- inabilitatea de a tolera plictiseala
- lipsa de interes fata de siguranta sa si a altora
- diagnostic de tulburare de conduita in timpul copilariei
- lipsa regretului ca au facut rau altora
- prezenta unui farmec superficial
- impulsivitate
- un simt extrem de indreptatire
- inabilitatea de a-si face sau a mentine prietenii.
Intensitatea maxima a simptomelor apare in anii adolescentei si la adultul tanar
si tind sa scada cu varsta. Nu se stie sigur daca acesta este rezultatul imbatranirii
sau a constientizarii consecintelor comportamentului nebunesc.
Totusi, desi o persoana cu tulburare de personalitate antisociala are risc mai mic
de a comite o crima la varsta mai inaintata, acea persoana poate continua sa fie
un sot sau un parinte inadecvat sau un salariat pe care nu se poate pune baza.
Cauze
Sus
Personalitatea este suma felului in care o persoana gandeste, simte, se poarta si
reactioneaza la mediul sau de viata. Cand cineva, in mod constant, se poarta si
simte intr-un mod nepotrivit, cel mai probabil acea persoana sufera de o
tulburare de personalitate.
Cauzele exacte ale tulburarii de personalitate antisociala nu sunt cunoscute, dar
expertii cred ca atat factorii ereditari cat si circumstantele de mediu influenteaza
dezvoltarea acestei conditii.
Un istoric familial cu aceasta tulburare cum ar fi un parinte antisocial creste
riscul de dezvoltare a tulburarii. De asemeni pot contribui un numar de factori de
mediu din casa, scoala si comunitate, factori care actioneaza in copilarie.
Spre exemplu, multi adulti cu tulburare de personalitate antisociala au crescut
intr-un mediu haotic, cu conflicte familiale constante si absenta supravegherii.
Parintii au fost alcoolici abuzivi sau consumatori de droguri si, ca rezultat, copiii
au dificultati in realizarea legaturilor emotionale. Au putine modele de
comportament sanatos si nu exista recompense pentru actiuni acceptate social.
Ei pot ajunge sa vada lumea ca fiind periculoasa si imprevizibila si in consecinta
se apara.
Un mediu familial extrem de punitiv sau un mediu scolar de acest tip reprezinta
de asemeni un factor puternic de corelatie. Spre exemplu, un copil care
este agresat de parinte sau de profesor se poate izola sau poate reactiona prin
vandalism si provocarea de certuri cu un frate sau un coleg de scoala. Cand nu
exista reguli clare pentru conduita si disciplina, copilul poate crede ca pedeapsa
este data la intamplare si poate deveni confuz in ce priveste comportamentele
acceptate si neacceptate.
Factori de risc
Sus
Dezvoltarea personalitatii este influentata atat de factori genetici cat si de factori
de mediu, cum ar fi experientele din copilarie. Majoritatea factorilor care cresc
riscul de aparitie a tulburarii de personalitate antisociala sunt legati de genetica
si de un mediu familial in care copilul este neglijat sau abuzat.
Factori de risc pentru tulburarea de personalitate antisociala:
- adult care a suferit abuzuri in copilarie
- mediu in copilarie cu neglijare si deprivare afectiva
- parinte cu tulburare de personalitate antisociala
- parinte alcoolic
- implicarea intr-un grup de prieteni care au comportament antisocial
- prezenta tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie
- prezenta unei tulburari de invatare.
Consult de specialitate
Sus
Se recomanda consult medical de urgenta daca o persoana are ganduri de a se
rani sau de a rani pe altii.
Prietenii sau rudele unei persoane cu personalitate antisociala, daca suspecteaza
prezenta acesteia, trebuie sa caute anumite semne. Spre exemplu, persoana poate
avea dificultati in a-si indeplini obligatiile profesionale sau pe cele financiare, si
poate reactiona violent sau agresiv. Rudele ii pot sugera, in mod delicat ca ar
avea nevoie de ajutor medical, care poate incepe cu consultarea medicului de
familie. Eventual, medicul poate trimite pacientul la specialistul in sanatate
mentala.
Diagnostic
Sus
Nu exista teste de laborator pentru a stabili diagnosticul de tulburare de
personalitate. Acesta se pune dupa o evaluare psihiatrica atenta. Medicul va
pune intrebari despre simptome, starea sanatatii mentale si va face un istoric
medical, psihiatric si social. Examinarea fizica va exclude alte afectiuni.
Diagnosticul de tulburare de personalitate antisociala este, in general, rezervata
pacientilor cu varsta peste 18 ani. Totusi, un diagnostic pozitiv necesita
identificarea unui diagnostic de tulburare de conduita inaintea varstei de 15 ani.
Aceste tulburari de conduita includ agresarea altora, furtul, minciuna, cruzimea
fata de animale, vandalismul si fuga de la domiciliu.
Un diagnostic necesita, de asemeni, prezenta a cel putin trei din urmatoarele
criterii:
- esecul in a se conforma normelor sociale
- escrocherii si inselaciuni
- impulsivitate sau esecul de a planifica
- iritabilitate si agresivitate
- un dispret constant fata de munca si obligatiile familiale
- un dispret constant fata de siguranta sa si a celor din jur
- lipsa regretului si a remuscarilor.
Complicatii
Sus
Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala au un risc crescut pentru:
- deces datorat unei traume fizice, cum ar fi un accident
- abuz de droguri si alcool
- suicid
- crima
- alte afectiuni mentale cum ar fi depresia, tulburarea bipolara si anxietatea
- alte tulburari de personalitate cum ar fi borderline si tulburarea de personalitate
narcisica
- comiterea unor infractiuni serioase care pot determina incarcerarea.
Tratament
Sus
Tulburarea de personalitate antisociala este considerata cel mai greu de tratat
dintre toate tulburarile de personalitate. Persoanele care sufera de aceasta
afectiune rareori cauta tratament din proprie initiativa si pot cauta terapia doar
daca le este impusa de justitie. Pot abuza de medicatia prescrisa sau pot neglija
sa o ia. In general, tratamentul tulburarii de personalitate antisociala are o rata
scazuta de succes, dar exista abordari care pot ajuta la ameliorarea simptomelor.
Tratament psihofarmacologic
Persoanele cu tulburare de personalitate antisociala deseori sufera si de afectiuni
asociate cum ar fi depresia,anxietatea si abuzul de substante. Medicul poate
prescrie antidepresive sau medicatie antipsihotica pentru a ajuta la ameliorarea
afectiunii. Din nefericire, majoritatea pacientilor cu tulburare de personalitate
antisociala nu urmeaza tratamentul asa cum a fost prescris.
Psihoterapia

Aceasta poate ajuta pacientul sa dezvolte abilitati adecvate de relationare


interpersonala si sa imprime un cod moral. O parte critica a terapiei este
dezvoltarea si mentinerea unei relatii puternice intre terapeut si pacient. Acest
lucru poate fi dificil, intrucat pacientul este deseori furios, instabil emotional,
inadecvat in relatiile interpersonale si cu un comportament impulsiv. In unele
cazuri, medicul recomanda terapie de grup sau de familie atunci cand terapia
individuala nu a avut succes.
In unele cazuri, cand exista riscul de vatamare a propriei persoane sau a altora,
persoanele cu tulburare de personalitate antisociala necesita spitalizare si
supraveghere permanenta.

Abilitati de a face fata cu tulburarea

Pentru persoanele apropiate unui pacient cu tulburare de personalitate


antisociala este important sa invete sa comunice cu pacientul intr-un mod clar si
nonpunitiv si sa ajute la definitivarea unui set de reguli pentru interactiunea
sociala.
Preventie
Sus
Intrucat tulburarea de personalitate antisociala isi are radacinile in primii ani ai
adolescentei, interventia timpurie poate ajuta la diminuarea dezvoltarii
tulburarilor de conduita. Se recomanda ca parintii si profesorii sa fie atenti la
copiii antisociali pentru a interveni la timp pentru prevenirea sau ameliorarea
problemelor comportamentale. Acestea pot include:
- reducerea metodelor punitive de control al comportamentului
- oferirea de reguli clare despre comportament si disciplina
- minimizarea esecului scolar
- invatarea de abilitati de a interpreta corect mesajul interlocutorului si a lega
relatii cu alti oameni
- constanta in a aplica consecintele pentru comportamentul nepotrivit
- invatarea respectului pentru diferentele etnice, culturale sau religioase dintre
oameni.
Cum s recunoti un psihopat

Publicat pe 28 Martie 2013


Termenul psihopatie desemneaz o personalitate patologic caracterizat prin
instabilitate, impulsivitate i o mare varietate a trsturilor de caracter i care se
manifest in primul rnd prin comportamente antisociale, nensoite de
culpabilitate contient.
E. Esquirol a fost primul care a descris o monomanie instinctiv, fr tulburri
de judecat, numai cu afectarea voinei i mpingnd subiectul s comit delicte.
Fapt reluat de englezul J. Prichard, n 1835, care a descris o nebunie moral
(engl. moral insanity). Lui V. Magnan i se datoreaz apoi noiunea de
dezechilibru mental (specific degenerailor-dezechilibrai), care va deveni,
din perspectiva constituionalist a lui E. Dupre, perversiune instinctiv.
Psihiatrul german K. Schneider o va numi, n 1923, psihopatie.
Prima particularitate comun a personalitilor psihopate este exprimat n
capacitatea diminuat sau n incapacitatea lor de adaptare armonic i supl, la
condiiile obinuite de via.
Caracterul lucid al aciunilor psihopatului, ct i inteligena lui care uneori poate
depi nivelul mediu, nu snt capabile s corecte/e eficient anomalia
comportamental din cauz c psihopatul nu o recunoate i ca atare nu are
posibilitatea de a formula fa de ea un sistem critic, eficient, capabil s
antreneze i s ntreasc frnele voinei n sensul armonizrii relaiilor sale cu
ambiana.
A doua particularitate comun const astfel n nerecunoaterea defectelor
structurale care face ca de cele mai multe ori psihopatul s-i explice ieirile
brutale, ct i insuccesele repetate prin atitudinea altora, n principal a celor din
jur, fa de el.
A treia particularitate a psihopailor const n faptul c sunt persoane venic
nemulumite de poziia pe care societatea le-o ofer n snul ei, dup criterii de
obicei reale i obiective. Aceast poziie alimenteaz starea permanent de
tensiune n diverse moduri.
Imaginea eronat pe care i-au format-o despre persoana proprie izbindu-se de
refuzul acceptrii ei de ctre anturaj stenizeaz i amplific excesiv preocuparea
psihopailor n a cere s fie recunoscui, s li se dea dreptate. In lupta respectiv
aliaii rmn prieteni de drum doar atta timp ct evit contrarierea, admind
prerea psihopatului d<spre el nsui i faptele lui de obicei exagerate i
arbitrare. Reversul conduce rapid la o atmosfer schismatic, care face ca
psihopatul s declare rzboi tuturor, s lupte el unul" mpotriva tuturor.

Semne dup care poate fi recunoscut un psihopat

1. Are un sentiment grandios de autoimportan, considernd c este o pe drept


cuvnt o persoan care merit s primeasc mai mult de la via dect alii.
2. Minte cu mare uurin cu oricine, fr ca s se simt vreodat ruinat() de
acest comportament reprobabil.
3. Se pricepe s nele i s manipuleze i, datorit lipsei de scrupule morale
recurge frecvent la aceste comportamente.
4. Nu este capabil() s resimt remucri sau vinovie dup ce a comis o
fapt urt
5. Nu este capabil() s se ataaze emoional de o alt persoan, este rece i
egoist().
6. Nu are capacitatea de a se transpune n mintea altuia (i lipsete empatia).
Din aceast cauz aceste persoane dau dovad adesea de o duritate anormal
sau chiar de sadism.
7. Duce o via parazitar. Consider ca este normal s fie ntreinut() de
altcineva i s nu munceasc.
8. Nu i poate controla impulsurile de moment. Din acest motiv poate s i
pun viaa n pericol consumnd alcool n exces sau droguri, sau conduce
imprudent sau i cheltuie banii la jocuri de noroc.
9. i schimb frecvent partenerul de via i are un comportament sexual
promiscuu
10.A avut nc din copilrie probleme cu disciplina colar sau cu legea
11.Manifest irascibilitate i poate deveni cu uurin agresiv()

Ce este un psihopat
Tot auzim expresii de genul: psihopat violent, psihopat ucigas in serie,
criminal psihopat. Insa, s-a descoperit de curand ca aceste expresii creeaza o
impresie gresita asupra personalitatii unui psihopat. Intr-adevar,putine afectiuni
sunt la fel de putin intelese ca personalitatea psihopatica.
Se vehiculeaza prin presa numeroase conceptii gresite asupra persoanelor
suferinde de psihopatie( termen generic pentru bolile mintale; stare morbid
caracterizat prin reacii neadecvate la mediu, prin ciudenii n comportare, de
care bolnavul este constient),adesea fiind confundate cu cele suferinde de
psihoze (boal psihic manifestat prin grave tulburri ale comportamentului,
gndirii i afectivitii, de care bolnavul nu este contient).
Psihopatii nu sunt violenti, sunt rareori psihotici si raspund la tratament.

Conform primei descrieri sistematice a psihiatrului Hervey M. Cleckley(1941)


de la Medical College din Georgia, psihopatia consta intr-un set de caracteristici
si comportamente. La prima vedere fermecatori, psihopatii fac de obicei o prima
impresie buna si arata o normalitate remarcabila. Sunt egocentrici, necinstiti si
nedemni de incredere, iar uneori au comportamente iresponsabile aparent fara
alt un motiv decat pentru distractie. In mare masura lipsiti de vina, empatie si
iubire, au ocazional si superficial relatii de prietenie si iubire.

In mod curent,psihopatii isi cauta scuze pentru comportamentul lor nesabuit si


imoral, dand vina pe altii. Foarte rar invata din greselile lor si au dificultati in a-
si stapani impulsurile. Cei mai multi psihopati sunt barbati, motivele pentru
aceasta diferentiere pe baza sexului fiind inca necunoscute.

Fara sa surprinda, psihopatii sunt suprareprezentati in inchisori; studiile arata ca


aproximativ 25% dintre bolnavii internati primesc diagnosticul de psihopatie.
Totusi,cercetarile mai sugereaza ca un numar semnificativ de psihopati ar putea
sa existe printre noi in viata de zi cu zi. Unii cercetatori speculeaza ca
psihopatii de succes detin pozitii importante in societate, in politica, afaceri si
divertisment.

In 1976, antropologistul Jane M. Murphy, pe atunci la Universitatea din


Harvard,a descoperit un grup restrans de inuiti care obisnuiau sa se descrie ca
oameni care mint, inseala repetat, fura si care profita sexual de femei, persoane
care nu dau atentie mustrarilor si care sunt intotdeauna scutiti de pedepse mari.
Cand Murphy a intrebat care ar fi comportamnetul grupului fata de un astfel de
om, ei i-au replicat: Cineva l-ar impinge pe gheata cand ceilalti nu sunt atenti.

Cea mai bine-stabilita masuratoare a psihopatiei (The Psychopathy Checklist-


Revised, PCL-R), dezvoltata la University of British Columbia, de catre
psihologul Robert D. Hare, necesita interviuri standardizate cu subiectii si o
examinare a cazierului lor, precum si a istoriei lor criminale si
educationale.Analizele PCL-R arata ca exista trei caracteristici care se suprapun,
dar care sunt separabile: deficiente interpersonale (precum aroganta,
supraestimarea si perfidia), deficiente afective (lipsa de vinovatie si empatie, de
exemplu) si comportamentul criminal (care include promiscuitatea sexuala si
furtul).

In ciuda descoperirilor substantiale din ultimele decade, perceptiile gresit asupra


personalitatii psihopatice continua sa existe. Iata trei dintre ele:
1. Toti psihopatii sunt violenti. Cercetarile au aratat ca psihopatia este un risc
pentru viitoarele violente fizice si sexuale. Mai mult, unii criminali in serie
manifesta numeroase trasaturi psihopatice, incluzand farmecul si profunda
absenta a vinovatiei si empatiei. Totusi, cei mai multi psihopati nu sunt
violenti, si cei mai violenti oameni nu sunt psihopati.

2. Toti psihopatii sunt psihotici. In comparatie cu oamenii cu probleme


psihotice, precum schizofrenia, care adesea pierd contactul cu realitatea,
psihopatii sunt aproape intotdeauna rationali. Ei sunt constienti ca actiunile lor
nu sunt privite bine de catre societate, dar ridica din umeri cu nonsalanta.
Criminalii in serie notorii catalogati de presa ca psihopati, dau dovada mai
degraba de caractere de psihoza ( boal psihic manifestat prin grave tulburri
ale comportamentului, gndirii i afectivitii, de care bolnavul nu este
contient) decat de psihopatie ( termen generic pentru bolile mintale; stare
morbid caracterizat prin reacii neadecvate la mediu, prin ciudenii n
comportare). Psihopatii sunt rareori psihotici.

3. Psihopatia este netratabila. Psihopatii prezinta adesea lipsa de motivatie in


cautarea tratamentului. Atat psihopatii cat si non-psihopatii pot beneficia de
tratament psihologic. Chiar daca miezul caracteristicilor personalitatii
psihopatice este extrem de greu de schimbat, comportamentul criminal s-a
dovedit mult mai influentabil sub actiunea tratamentului.

Descrierea din presa a bolilor mentale adesea contine multa fictiune. Mai mult,
numeroasele conceptii gresite asupra acestor boli pot produce consecinte
nefericite.

Bibliografie: www.sciam.com