Sunteți pe pagina 1din 2

Dati-mi un trup voi muntilor

Tema si viziunea despre lume

Lucian Blaga face parte din categoria poetilor modernisti, fiind un stalp
al literaturii romane culte, un reprezentant de seama al acestui curent literar,
prin intermediul caruia reliefeaza problematica cunoasterii. Modernismul a
fost o miscare culturala si artistica aparuta ca reactie impotriva traditiei
academice si istorice caracterizata prin introducerea unor conceptii
inovatoarea asupra expresiei artistice.
Titlul poeziei este unul reprezentativ, fiind construit sub forma unei
invocatii a eului catre una din formele reprezentative ale universului, muntii,
acestia conferindu-i eului liric corporalitate aspiratiei sale de cunoastere.
Poemul "Dati-mi un trup voi muntilor" reprezinta un autoportret liric realizat
pe tema cunoasterii si a depasirii conditiei limitate a fiintei umane. Din punct
de vedere structural, textul este construit intr-o maniera modernista din 6
strofe inegale ca masura si ca versuri, si un vers final izolat care condenseaza
conluzia intregului liric. Se contureaza astfel patru secvente liricice care
definesc starile diferite ale ului.
In ceea ce priveste prima secventa, aceasta este alcatuita din prima
strofa a poemului in care predomina verbele la indicativ prezent, fiind
ilustrata o atmosfera incarcata de tristete si melancolie in urma
constientizarii de catre eul liric a propriei limitari la care este supusa conditia
umana in raport cu aspiratiile sale de a atinge absolutul cunoasterii. Desi
poemul debuteaza intr-o nota melancolica, "Numai pe tine te am trecatorul
meu trup", eul liric nu da dovada de pasivitate in ceea ce priveste
problematica cu care se confrunta ci, se revolta, nefiind impacat cu aceasta
nedreptate la care omul este supus. In sintagma "si totusi/ flori albe si rosii
nu-ti pun pe frunte si-n plete", sunt redate simboluri florale ce reflecta ideea
ca eul liric nu-i aduce ofrande mortii constientizand dezechilibrul care ii
macina existenta, produs intre trup si sulfet.
Cea de-a doua secventa este alcatuita din urmatoarea strofa, unde
verbele predominante sunt modul imperativ (dati, fiti), prin intermediul
acestora creandu-se o serie de invocatii catre cele mai notabile si mai
puternice forme ale naturii (muntii, marile si pamantul), ele fiind singurele
entitati in care eul liric s-ar putea intrupa pentru a putea obtine setea de
cunoastere pe care o incearca. Prin aceasta intrupare in aceste forme
naturale, intre trupul si sufletul eului liric s-ar crea o stare de echilibru, astfel
ca idealurile sale devin materializabile. Substantivul "nebunia" din sintagma
"dati mi un alt trup sa-mi descarc nebunia in plin" reflecta asumarea de catre
eul liric a unei anumite dimensiuni irationale a existentei la nivelul procesului
de cunoastere, iar versul "prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc"
ilustreaza zbuciumul interior pe care eul il traieste.
Secventa a treia a poeziei este alcatuita din urmatoarele 3 strofe la
nivelul carora predomina modul conditional optativ (auzi-s-ar, as iubi, as
apare) fiind ilustrata proiectia in cadrul unei lumi utopice, eul liric creand o
iluzie precum ca ar putea putea stapani intreg universul, transformandu-se
astfel intr-o forta demiurgica si totodata la nivelul unei forte luciferice,
capabile sa guverneze universul prin trufie "Prin cosmos/ auzi-s-ar atuncea
maretii mei pasi". In aceasta secventa eul liric este stapanit de sentimente
contradictorii si distructive, pe de-o parte iubirea si pe de alta parte ura,
acestea favorizand trufia de a schimba ordinea universala, astfel ca tot ceea
ce constituie esenta eterna in univers ar fi distrus de catre eul liric "as zdrobi
sub picioarele mele de stanca/ bieti sori calatori"
Ultima secventa este constituita pe baza versului izolat care are rolul de
a concluziona si a concentra sentimentul de amaraciune care se desprinde
din constientizarea lucida a eului liric cu privire la limitele impuse de conditia
umana.
In concluzie, tinand cont de aspectele mentionate si de diversitatea
ipotezelor la care incurazeaza poezia modernista, se poate afirma ca poemul
"Dati-mi un trup voi muntilor" de Lucian Blaga este o creatie modernista in
care se reflecta principiile acestui curent literar.