INFECTIILE NOSOCOMIALE

Infectia nosocomiala este infectia dobandita de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta
afectiune (contaminarea bacteriana anterioara internarii cu manifestare clinica intraspitaliceasca
nu reprezinta o infectie nosocomiala), cel mai adesea manifestata clinic pe parcursul internarii
actuale, dar posibil si dupa externare. Rata acestor infectii in patologia infectioasa generala este
de 5-20% (incidenta maxima, de 28-30%, in serviciile de reanimare), fiind responsabile de 70%
din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala.
Infectia nosocomiala determina consecinte importante atat in plan medical, cat si in plan
economic (sanitar si nu numai): infectii respiratorii grave la cei intubati mai multe zile,
complicatii postoperatoarii tardive (peritonite tardive, abcese intraperitoneale, granuloame de
corp strain, etc.), posibile interventii chirurgicale ulterioare, prelungire a duratei de spitalizare,
incapacitate temporara, prelungita sau definitiva de munca, etc.

Incidenta este in crestere peste tot in lume, cauzele sunt comune dar si diferite, in raport
cu gradul de dezvoltare a unei tari sau regiuni.

Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, parazitilor sau micetelor,
pot produce infectie nozocomiala, in functie de:

- conditiile generale dintr-o unitate medico-sanitara,

- natura gazdelor umane,

-particularitatile agentilor patogeni circulanti,

-specificul prestatiilor efectuate,

-situatia din populatia generala, etc.

Surse de agenti patogeni

-bolnavi cu boli netransmisibile, care pot prezenta forme atipice de boala transmisibila sau
sunt purtatori de agenti patogeni

-bolnavi cu boala transmisibila, dar purtatori ai altor agenti patogeni.

Sursele de agenti patogeni pot proveni din urmatoarele categorii populationale:

-personalul medico-sanitar de baza,

-stagiari (medici, studenti, elevi),

- personalul auxiliar (intretinere, bucatarie, spalatorie, magazii)

- vizitatori.

Moduri si cai de transmitere

Modul direct presupune transmiterea agentilor patogeni prin relatii intre bolnavi, intre
acestia si personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuarii diferitelor prestatii si in cadrul modului
de viata specific serviciilor de asistenta spitaliceasca sau de ambulator, cu aglomeratii si conditii
igienico-sanitare cu risc.

Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenti patogeni cu

rezistenta mare, avand astfel posibilitatea de a fi vehiculati prin aer, apa, pulberi de sol, obiecte
(inclusiv instrumenatr medico-chirurgical, mobilier, elementele bailor si WC-urilor, termometre,
spatule), medicamente si produse biologice cu administrare fractionata si expuse contaminarii;
deasemeni, mainile bolnavilor si diferitelor categorii de personal care vin in raport cu acestia.

Simptome

Se manifesta prin:
- infectii urinare - ascendente - uretrite, cistite pina la pielonefrite si diseminare hematogena care
determina septicemii;
- infectii ale pielii si partilor moi - frecvent la bolnavii imobilizati indelung apar escare sacrate ce
se suprainfecteaza;
- infectii peritoneale postoperatorii: peritonite postoperatorii (dupa interventii chirurgicale
digestive, vasculare, urologice, ginecologice) sau peritonite ce survin dupa o spitalizare
indelungata (pe fondul unei pancreatite, ischemii digestive cu perforatii, unui ulcer de stress,
etc.); semne mai putin evidente in cazul bolnavilor gravi decat in cazul peritonitelor
extraspitalicesti, datorita medicatiei simptomatice analgetice pe care o primesc bolnavii in spital;
- pneumopatii nosocomiale - mai ales la pacientii intubati la care se mai asociaza si o imunitate
deprimata;
- infectii secundare unor dispozitive prostetice (intravasculare, parietale, etc.).
Tratament

Tratamentul presupune in primul rind respectare riguroasa a principiilor de asepsie si

antisepsie, antibioticoterapie rationala, utilizare de compartimente (sali operatorii, sali de
pansamente si instrumentar, saloane, etc.) total separate pentru pacientii septici si aseptici,
asigurarea circuitelor corespunzatoare (rufe murdare, rufe curate, vizitatori, personal medical,
alimente, etc.), respectarea principiilor de igiena individuala si colectiva,
schimbarea antibioticelor folosite la fiecare 3 luni (pentru a impiedica selectarea unei flore
rezistente agresive), antibioterapie tintita, etc.

Profilaxie

Tratamentul profilactic presupune in primul rind respectare riguroasa a principiilor de

asepsie si antisepsie, antibioticoterapie rationala, utilizare de compartimente (sali operatorii, sali
de pansamente si instrumentar, saloane, etc.) total separate pentru pacientii septici si aseptici,
asigurarea circuitelor corespunzatoare (rufe murdare, rufe curate, vizitatori, personal medical,
alimente, etc.), respectarea principiilor de igiena individuala si colectiva, schimbarea
antibioticelor folosite la fiecare 3 luni (pentru a impiedica selectarea unei flore rezistente
agresive), antibioterapie tintita etc.