Biocompatibilitatea reprezint acceptarea unui implant artificial de ctre esuturile

nconjurtoare i de ctre corpul uman n totalitate. Aadar, biomaterialele trebuie s nu

prezinte toxicitate, sau s nu produc reacii inflamatorii atunci cnd este introdus n
organismul uman, ca implant.
Exist dou categorii de biocompatibilitate:
- intrinsec: suprafaa implantului trebuie s fie compatibil cu esutul gazd, din
punct de vedere chimic, biologic i fizic (incluznd morfologia suprafeei);
- extrinsec: se refer la proprietile mecanice ale materialului, cum ar fi modulul
de elasticitate, caracteristicile de deformaie i transmiterea optim a solicitrilor
la interfaa dintre implant i esut.
Condiionarea optim dintre biomaterial i esutul viu este atins cnd
compatibilitatea suprafeei i cea structural sunt ndeplinite.
Factorii determinani ai biocompatibilitii:
Pentru biocompatibilitatea intrinsec:
- insolubilitate;
- rezisten la coroziune la un pH de 6,6 7,5;
- neutralitate electric;
- rezisten mecanic.
Pentru biocompatibilitate extrinsec:
- biostabilitate;
- form macroscopic;
- structur micromorfologic de suprafa.
Biocompatibilitatea unui implant depinde de numeroi factori precum: starea de
sntate a pacientului, vrsta, permeabilitatea esutului, factori imunologici i
caracteristicile implantului (rugozitatea i porozitatea materialului, reaciile chimice,
proprietile de coroziune, toxicitatea acestuia).
Din punct de vedere chimic, materialele biocompatibile trebuie s fie stabile i s
aib o bun rezisten la coroziune, avnd n vedere particularitile solicitrilor la
care sunt supuse n corpul uman:
 - compoziia mediului intern variaz continuu, avnd un caracter de la bazic la
acid; are loc i o coroziune microbiologic imposibil de estimat n condiii de
laborator;
- n funcie de destinaie, unele materiale sunt supuse solicitrilor mecanice
constante, genernd coroziunea sub tensiune, respectiv ciclice, caz n care
apare coroziunea la oboseal;
- la aliajele dentare apare pregnant fenomenul coroziunii electrochimice.
Din punct de vedere fizic, conductivitatea termic are o mare importan. Datorit
lipsei electronilor liberi, esuturile au o conductivitate termic sczut, ceea ce duce la
evitarea ocurilor termice. De aceea, materialele biocompatibile sunt cu att mai bune
cu ct conductivitatea lor termic este mai mic.