Angelina - George Cobuc

Balada din Albania

Ca Dumitru-n albanime

Mai viteaz nu era nime,

Nici la brat mai viguros,

Nici la umblet mai frumos :

Era inger la iubire,

Zmeu era la razboire ;

Intre fete curcubeu,

La batai trasnet si leu.

El cu dragii sai tovarasi

La razboi pornit-a iarasi,

Dar pe drumul lat si -ntins

L-a cuprins un dor pe cale :

Dorul Angelinei sale.

Si el zice catre frati :

Dragii mei ! Voi m -asteptati,

Pana-n seara, pana-n noapte,

Pane maine-seara poate,

Pan ma duc la draga mea

Caci nu pot de dor de ea !

Astfel zise lin si bland

Si-apoi pleaca suierand

Pe poteca mult batuta,

Care duce la paluta !

La palat daca-a sosit

Portile-nchise-a gasit.

Ce-i aceasta ? Niciodata

N-a fost poarta sub lacata,

Si-acum pentr -ntaia oara

 Geme poarta sub zavo ara ? !

Greu uimit d-aceste, el

Bate-n poarta-ncetinel.

Vine-o baba si-l priveste,

De pe zid apoi vorbeste :

Ce tot bati ? Mergi inapoi !

N-ai sa cati nimic la noi !

Si Dumitru greu mahnit

De raspunsul ce -a primit,

Bate-n poarta cu piciorul,

Sparge poarta cu toporul :

Intra-n casa si gemea ;

Caci in casa ce vedea ?

Un fecior oh, bata -l vina

Tinea-n brate pe -Angelina,

Si glumea, si-o dezmierda

Si cu foc o saruta.

Trist Dumitru geme, zbiara

Si-n mania lui amara

Prinde lemnul sclipicios :

Angelina cade jos,

Crud bolboroseste -n sange,

Lin ofteaza si se stange.

Vipera cu doua limbi !

Astazi juri si maini te schimbi !

Astazi juri pentr-a-nsela,

Maine-nseli pentru-a jura :

Deci sa moara miseleste

Inima care minteste !

Apoi crunt si disperat

Catre tanar s-a-nturnat :

Vezi cadavrul ! Dubla crima

Este chiar a ta victima

 San zdrobit de doua ori

Pleaca fruntea taci si mori !

Barda fulgera prin aer ;

Un suspin infrant si -un vaier,

Si-un fecior tanar frumos,

Mort de barda cade jos.

Ucigasul lung priveste

Sangele cum abureste

Si tacut ca fierul stand

El se pare tremurand :

Simte-ale mustrarii icuri

Si din gene-i lunec picuri.

Iar in urma s -a plecat,

Trupurile -a ridicat

Si-asteptand pana deseara,

Cu ele-a grabit la moara

Si la tarm groapa sapa,

Acolo le-nmor manta.

Si de-atunci Dumitru n -are

Liniste si zi cu soare ;

Si d-atunci mereu plangea

Langa moara si zicea :

Moara ! pentru orisicine

Macina farina bine !

Caci copila ce-am ucis

A fost singur ul meu vis,

A fost blanda cum e steaua

Si mai alba decat neaua !

Macina farina bine,

Moara, pentru orisicine !

Caci voinicul ucis azi

A fost nobil si viteaz !

Si pe locul, unde fu
 Tanar u-ngropat, crescu

Un cipres cu frunza lata ;

Unde-a fost dansa -ngropata,

Au crescut vite de vii.

Si d-atunci prin batalii

Toti la chiparos s -adun

Si pe rane frunza pun :

Caci e frunza fermecata,

Vindeca ranele-ndata.

Iar la vie rand pe rand

Curg bolnavii, caci gustand

Fructul vitei fermecate

Iar le da lor sanatate.