Sunteți pe pagina 1din 4

Recuperarea medicala in sindromul Down

Sindromul Down reprezinta o afectiune cromozomiala (o afectiune din nastere care este prezenta la copil inca din momentul
conceperii) cauzata de existenta unui cromozom 21 suplimentar. In cazul trisomiei 21 fiecare celula a organismului poseda trei
cromozomi 21. Acest extra-cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune ca in timpul formarii celulelor sexuale cei
doi cromozomi 21 nu se separa (nondisjunctie). In timpul fertilizarii, la fuziunea dintre ovul si spermatozoid (in mod normal fiecare cu
23 cromozomi) unul va avea un cromozom in plus in pozitia 21 rezultand o celula cu 47 cromozomi. Aceasta celula, cu dezvoltarea
embrionului se multiplica, astfel ca fiecare celula va avea 47 cromozomi, dezvoltandu-se sindromul Down.

Au fost emise mai multe teorii in legatura cu etiologia acestei boli dar cauza exacta nu este inca cunoscuta. Probabil intervin mai multi
factori ca: tulburari hormonale, radiatii, infectii virale, probleme imunologice dar factorul cel mai implicat este varsta mamei.
Probabilitatea ca copilul sa aiba sindrom Down creste direct proportional cu varsta mai inaintata a mamei. La 20 ani riscul este 1 la
1600, la 35 ani 1 la 365, la 40 ani 1 la 100. Riscul ca si al doilea copil sa se nasca cu sindrom Down este 1 la 100.

Kinetoterapia are un rol important in recuperarea copiilor cu sindrom Down, inca din primele luni de viata pentru a avea o dezvoltare
neuromotorie adecvata si armonioasa. Se considera ca inceperea tratamentului recuperator cat mai timpuriu posibil, va determina in
viitor la obtinerea unui grad cat mai mare de independenta. Tratamentul kinetic are pe langa scopul de dobandire a unui grad de
independenta cat mai mare a copiilor cu sindromul Down si scopul de prevenire si corectare a deficientelor asociate.

Tratamentul recuperator, trebuie sa raspunda cerintei de baza a dezvoltarii si cresterii copilului. In perioada de dezvoltare a
deprinderilor motorii de baza se pune fundamentul dezvoltarii motorii viitoare. Este obligatoriu sa tinem seama ca interventia
kinetoterapeutului sa aiba loc in aceasta perioada. Un aspect important dar si elementar de stiut este ca in aparitia limitarilor in
comportamentul motor in cazul copiilor cu sindrom Down este incapacitatea-dizabilitatea - de stabilizare a posturilor. In programul
specific kinetic trebuie dezvoltata fiecare deprindere neuromotorie de baza, trebuie stimulata postura primara de baza.

Terapia prin joaca in cadrul procesului de recuperare are un succes mare in randul acestor copii. De asemenea, acesti copii trebuie
introdusi in grupe de copii cu acelasi sindrom, dar si fara dizabilitati, antrenarea si angajarea in executii fiind favorizata de dorinta de
imitatie specifica copiilor cu sindrom Down.
O sedinta de kinetoterapie trebuie sa inceapa cu manevre de masaj terapeutic, acest lucru favorizeaza apropierea copilului de catre
kinetoterapeut si apoi se va continua cu un program de exercitii care contribuie la dezvoltarea fortei musculare, a echilibrului, a
mobilitatii articulare si a orientarii in spatiu.

Validarea bolii se face cu testul de snge al copilului pentru a confirma prezena cromozomului
de adugare a cromozomului numrul 21.

De asemenea, testele pot fi efectuate n timpul sarcinii prin teste de snge, examen ultrasunete
sau analiz de lichid amniotic.

Elaborarea programelor de kinetoterapie se efectueaza dupa testarea clinica musculo-articulara


care consta in:

-bilant articular (laxitatea articulara este specifica pentru copiii cu sindrom Down);

-bilant muscular (hipotonia musculara fiind una din caracteristicile copiilor cu sindrom Down);

-evaluarea aliniamentului si posturii corecte a corpului

-evaluarea mersului;

-evaluarea globala.
Obiectivele kinetoterapiei

-relaxarea prin efectuarea de miscari pasive, deoarece nu intotdeauna se poate conta pe


capacitatea de concentrare a copilului, dat fiind si retardul psihic.

-alinierea coloanei cervicale, corectarea cifozei;

-alinierea coloanei toracice si a centurii scapulare (ridicarea umerilor si indreptarea spatelui);

-alinierea coloanei lombare si a pelvisului (reducerea hiperlordozei lombare;

-alinierea extremitatilor inferioare, corectarea platfusului, ridicari pe varfuri, purtarea de


talonete

Cresterea fortei musculare, tehnici si exercitii de cresterea fortei:

-exercitii izometrice;

-exercitii dinamice cu rezistenta;

-alte tipuri de exercitii (exercitii complexe, jocul cu coarda, jocul cu mingea);

-masajul.

Mijloace utilizate:
- miscari cu rezistenta;
- exercitii pentru musculatura abdominala;
- exercitii pentru musculatura spatelui;
- intoarcerea din decubit dorsal in decubit ventral cu rezistenta ;
- exercitii efectuate cu diferite aparate (balon, plansete, balansoare, etc.).

Cresterea rezistentei musculare, rezistenta fiind capacitatea de a sustine un efort. Pentru


obtinerea rezistentei principiul metodologic este repetarea cotidiana si cresterea lenta a duratei
exercitiului.
Cresterea coordonarii, controlului si echilibrului. Realizarea controlului motor are
urmatoarele etape de baza:

reeducarea mobilitatii;

reeducarea stabilitatii;

reeducarea mobilitatii controlate;

Stimularea echilibrului:
Mijloace utilizate: copilul este asezat in diferite pozitii (pe minge, platforma de echilibru etc) si
trebuie stimulat sa isi mentina echilibrul in timpul miscarilor fata-spate, stanga-dreapta a
obiectelor pe care este asezat.
Stimularea proprioceptiva:
Mijloace utilizate: stimularea pielii cu diferite materiale (pensule, bureti, blana, etc.)

Prevenirea si combaterea atitudinilor deficiente: picior plat, genuvalgum, coxavara bilateral,


lordoza lombara datorata hipotoniei musculare, etc.
In functie de deficienta asociata seutilizeaza diferite exercitii care trebuie sa fie variate,
interesante si schimbate des pentru a capata atentia si interesul copilului. Utilizarea exercitiilor
sub forma jocului este binevenita.

Exemple de exercitii pentru piciorul plat:

- stimularea plantara prin masaj;


- rularea cu suprafata plantara (talpa)-piciorul descult- a unui baston;
- mers descult;
- ridicari pe varfuri;
- apucarea de diferite obiecte cu degetele de la picioare.
Ortezarea in Sindromul Down

Ortezarea are scopul de a preveni si combate atitudinile deficiente.


Cel mai frecvent se utilizeaza ortezarea membrului inferior, mai exact a piciorului avand ca
obiectiv principal corectia piciorului plat-valg prin utilizarea de incaltaminte ortopedica sau
orteze de glezna picior.
Caracteristici ale incaltamintei ortopedice pentru piciorul plat valg:
- caramb inalt si tare pe partea interna
- sustinator plantar

exmple de exercitii

exercitiul 1

*stand fata in fata cu copilul ii oferim o minge mica pe care il ajutam sa o tranfere dintr(o mana
in alta! miscarea se efectueaza progresiv prin fata sau pe sus deasupra capului si se repeta pana
se reuseste sa se execute miscarea corectq repeta de 8 10 ori!

exercitiul 2stand fata in fata cu copilul ii oferim o minge mica si il ajutam sa ne paseze mingea
cu mana dreapta inainte, apoi cu mana stanga! repetam exercitiul pana reuseste sa isi
coordoneze miscarea!*e repeta de 8(1; ori!

exercitiul 3

sezand pe sol, indemnam copilul sa ridice la verticala picorul stang si mana dreapta, dupa aceea
se repeta pentru piciorul drept si mana stanga! Coordonarea miscarilor este foarte
importanta!*e repeta de 8(1; ori!

exercitiul 4

avem 2 mingi mici de diferite culori si 2 cercuri de aceeasi culoare puse in linie pe sol!
indemnam copilul sa se aplece in genuflexiune sa ridice mingea si sa o transporte la cercul
corespunzator culorii acesteia!*e repeta de 8 ori!

ercitiul 5

sezand in fata unei oglinzi se indeamna copilul sa isi ridice alternativ mana dreapta si piciorul
stang si invers!*e repeta de 8(1; ori!
n ceea ce privete prognosticul este important ca diagnosticul sa fie pus individual pentru c
orice copil cu sindromul Down se afl ntr -un stadiu diferit deoarece materialul su genetic este
genetic este normal i patologic i are valori diferite de la caz la caz.

Asadar n realizarea prognosticului trebuie s avem n vedere ca i kinetoterapeui de:

Anamnez care implic cunoaterea trecutului patologic i a istoricului bolii

-Examenul clinic(semne obiective,subiective,locale i generale-legate de partea somatic


neurologic,psihiatric)

Investigaii paraclinice(biochimice,radiologice,,E.F.G, E.M.G)

Rezultatele investigaiilor psihologice(acestea au legatur gradul tulburarii psihice i pot

determina progresul programului kinetic)

Trebuie sa avem n vedere extinderea leziunilor neurologice,existena simptomatologiei

somatice asociate

Aplicarea tratamentului adecvat ca urmare a evalurii corecte realizate

Modul cum este integrat n familie care va da o alt valoare i eficien terapiei.

Prognosticul n cazul copiilor cu Sindromul Down depinde de mai muli factori pe ca re i

-am enumerat mai sus i se poate realiza pe masur ce timpul va soluiona parial problemele
acestei maladii pentru ca dupa cum tim nu putem fi dect rezervai din cauza substratului
anatomo-patologic i mecanismului etiopatogenetic poate agrava starea ducnd uneori la
involuii