Ion

de Liviu Rebreanu
(Eseu: Relaia dintre cele doua personaje)

Liviu Rebreanu, autorul romanului modern ,,Ion este un reprezentant al

realismului si ai perioadei interbelice, respectand principiile impuse de Eugen
Lovinescu prin intermediul teoriei modernismului. Printre creatiile sale se mai
numara si ,,Padurea Spanzuratilor, ,,Adam si Eva, ,,Rascoala, si asa mai
departe. Relatia dintre personajele Ion si Ana este una bazata pe interes, Ana
fiind o unealta in atingerea obiectivului lui Ion.

Relaia dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul

elementelor de structura si de compoziie precum: titlul, relaiile temporale si
spaiale, perspectiva narativa, incipitul si finalul.

Titlul este in directa relatie cu continutul si aniticipeaza tema, conditia

taranului si rolul personajului eponim. Morfologic, titlul este alcatuit dintr-un
substantiv propriu ,,Ion, ce reprezinta un nume generic si totodata personaj tip
al romanului modernist, acesta fiind inzestrat atat cu calitati, cat si cu defecte.

Un conflict puternic evidentiat in acest text este cel dintre Vasile Baciu si
Ion. Conflictul debuteaza la hora, unde Ion o curteaza pe Ana si o ia la dans.
Vasile Baciu observa acest lucru si nedorindu-l pe Ion ca ginere, incepe sa-l
jicneasc, numindu-l ,,sarantoc, fapt ce starneste mania lui Ion dar si dorinta
lui de razbunare. Ion isi propune sa o lase pe Ana insarcinata astfel incat sa ia
averea lui Vasile Baciu. Asadar, conflictul se accentueaza intervenind orgoliul
celor doi, a caror victima este Ana. Conflictul se finalizeaza o data cu cedarea
pamanturilor, insa in cele din urma, dupa moartea lui Ion, acestea revin bisericii.

Temporal, actiunea incepe intr-o zi de duminica in curtea Todosiei,

vaduvei lui Maxim Oprea, in care locuitorii satului Pripas se afla la hora,
conturandu-se astfel intriga romanului. Relatiile spatiale sunt evidentiate de
anumite repere semnificative precum: Ardeal, Pripas, casa lui Ion, casa
invatatorului Herdelea, dar si curtea Todosiei.
 Perspectiva narativa a romanului ,,Ion de Liviu Rebreanu, consta in
prezenta unui narator omniscient, ce relateaza la persoana a III-a, focalizarea
fiind 0.

Mai mult decat atat, relaia dintre cele doua personaje este evideniata si
cu ajutorul statutului social, moral si psihologic.

Din punct de vedere social, Ion este un taran fara pamant dar a carui
mama provenea dintr-o familie instarita. Tatal sau, un om fara ambitii vinde
zestrea sotiei sale, prapadind veniturile si averea. Asadar, Ion se casatoreste cu
Ana pentru a obtine pamanturile tatalui sau, Vasile Baciu. In urma casatoriei cu
Ana, cei doi au un copil, Petrisor, care in cele din urma moare din pricina
neglijentei acestora. In ceea ce priveste statutul moral, Ion este prezentat intr-o
maniera obiectiva, avan datat calitati cat si defecte. Asadar, este inteligent si
ambitios, dar in acelasi timp mandru si orgolios, dorinta sa de a avea pamant
ducand la infaptuirea unor actiuni condamnabile. Ion este autorul moral al
mortii Anei, comportamentul sau fata de aceasta fiind blamat pe tot parcursul
romanului. Psihologic, acesta pare sa aiba o personalitate puternica la inceput,
dar in partea a doua a romanului devine slab, fiind interesat doar de Florica.

Social, Ana este orfana de mama, asadar, creste impreuna cu tatal sau
alcoolic si violent. Mai apoi, se casatoreste cu Ion si devine mama lui Petrisor.
Din punct de vedere moral, Ana este harnica, rabdatoare dar extrem de naiva in
relatia sa cu Ion. De asemenea, alegerea sa de a se sinucide reprezinta o dovada
clara a slabiciunii sale. In ceea ce priveste statutul psihologic, atat Ion cat si Ana
reprezinta slabe, aceasta dorind intr-un mod obsesiv afectiunea si protectia lui
Ion, suferind de labilitate psihica.

Nu in ultimul rand, relatia dintre Ion si Ana este scoasa in evidenta si prin
intermediul secvenelor semnificative.

Prin personajul Ion, Rebreanu pune pentru prima data in literatura noastra
,,problema taraneasca dintr-o alta perspectiva, renuntand la viziunea idealizata
asupra satului, dar si asupra taranului, pe care il prezinta in simplitatea sa
complexa fara a-i aseza in penumbra latura brutala si primitiva.

O prima secventa semnificativa este cea din incipitul romanului

secventa horei. Aceasta este o secventa anticipativa pentru principalele
conflicte, dar totodata reprezinta o pagina monografica care ne prezinta traditiile
si relatiile dintre oamenii locului. Hora se tinea intr-o zi de duminica in curtea
vaduvei lui Maxim Oprea, iar oamenii erau impartiti in tabere, srntocii fiind
marginalizati. Ion, din dorinta de a avea pamant, o ia la dans pe Ana desi nu o
placea, facandu-i curte si sperand ca o va lua in cele din urma de nevasta. Inca
din aceasta secventa este evident faptul ca Ana este o unealta pentru Ion, dar
surprinsa de atentia lui, se indragosteste. In urma acestei secvente, Ion este
caracterizat direct de catre Vasile Baciu, care il numeste ,,srntoc.

Cea de a doua secventa este cea a nuntii care are loc in acelasi timp cu
cea din lumea intelectualilor a Laurei cu Pintea. Desi sunt diferite din punct de
vedere social si cultural, ambele pastreaza traditiile si obiceiurile locului. Ion o
ignora pe Ana pe tot parcursul nuntii, luand-o la dans pe adevarata sa iubire,
Florica. Ana incepe sa realizeze ce se intampla de fapt, dar Ion isi motiveaza
gestul prin faptul ca sotia sa este insarcinata. Aceasta secventa anticipeaza
destinul tragic al Anei, insa si numele sau accentueaza faptul ca este un personaj
predestinat suferintei. Inca o data, Ion este caracterizat prin comportament ca
fiind materialist si mincinos - nu se bucura de eveniment, fiind preocupat de cati
bani s-au strans la nunta.

In opinia mea, relatia dintre Ion si Ana este una bazata pe interes,
anticipand tema, conditia taranului fara pamant.

In primul rand, inca din scena horei putem observa ca Ana este o
unealta in atingerea obiectivului lui Ion, acesta cucerind-o pe Ana doar pentru
averea sa. Desii este evident ca are sentimente pentru Florica, Ion face tot ce ii
sta in puteri pentru a ajunge bogat si a pune mana pe pamanturile lui Vasile
Baciu.

In al doilea rand, in cea de a doua parte a romanului, (,,Gasul

iubirii), Ion merge la Florica in ciuda sinuciderii Anei si a mortii lui Petrisor,
demonstrand inca odata prin intermediul actiunilor sale ca nu a tinut nicio clipa
la familia sa. Totodata, acesta este condamnat pentru gestul Anei fiind
considerat vinovat din pricina comportamentul sau.

In concluzie, datorita folosirii Anei pe post de unealta pentru a deveni

bogat si ,,om prin intermediul pamantului, pot spune ca tema - conditia
taranului fara pamant, se reflecta prin relatia dintre Ion si Ana.

Astfel, relatia celor doi este una tipica acelor vremuri, bazata pe
interes,Ion facand tot ce ii sta in putinta pentru a-si indeplini scopul, chiar daca
mijloacele pot fi considerate condamnabile.