Sunteți pe pagina 1din 3

Tactica utilizarii probelor la audiera banuitlui, invinuitului

Cunoasterea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea si stabilirea corecta a datelor privind
persoana invinuitului,banuitului folosesc ofiterului de urmarire penala la stabilirea procedeelor tactice
de efectuare a audierii.

Tactica audierii invinuitului sau banuitului cuprinde metode si mijloace legale folosite in activitatea de
ascultare, in scopul obtinerii unor declaratii complete si veridice, care sa contribuie la aflarea adevarului
si clarificarea tuturor aspectelor cauzei. Dispozitiile legale si regulile tactice criminalistice reprezinta
elemente de baza in stabilirea tacticii de audiere. O tactica adecvata presupune adaptarea regulilor
generale la fiecare cauza in parte, la personalitatea celui ascultat si la pozitia invinuitulu

Un procedeu tactic pentru demascarea declaratiilor false ale banuitului, invinuitului este audierea
acestuia cu utilizarea probelor existente in dosar. Pe parcursul audierii, corect aranjate, sub presiunea
probelor de vinovatie prezentate, banuitul, este nevoit treptat sa se dezica de tactica aleasa si sa depuna
declaratii veridice.

Probele de vinovatie pot fi utilizate la audierea banuitului doar dupa verificarea lor minutioasa. In caz
contrar, la infractor poate aparea ideia sau chiar convingerea ca ofiterul de urmarire penala nu dispune
de date autentice care confirma vinovatia persoanei respective. Probele, de obicei, se prezinta la
audierea invinuitului cand acesta nu da declaratii veridice referitor la cele savirsite, iar organul de
urmarire penala dispune de probe concrete pentru a-l demasca. In acelasi timp, nu se exclude si
prezentarea acestora si banuitului, la etapa initiala de cercetare, in functie de trasaturiele specific ale
infractorului concret, rolul lui intr-un grup organizat, srcinile cercetarii la etapa respective etc.

La prezentarea probelor in cadrul audierii banuitului, invinuitului se poate purcede doar dupa
verificarea lor minutioasa, audierea initiala a infractorului asupra circumstantelor cauzei si cunoasterii
pozitiei negative a acestuia.Ofiterul de urmarire penala trebuie sa prevada verosimilitatea reactiei si
raspunsurilor care pot urma la prezentarea probelor. Totodata el, pina la prezentarea probelor, trebuie
sa adreseze audiatului asemenea intrebari, raspunsurile la care ar exclude reactia si aprecierea negative
a probelor prezentate ulterior.

La prezentarea probelor in cadrul audierii banuitului, invinuitului se purcede atunci cind sunt mai multe
probe in cauza si infractorul nu recunoaste vinovatia sau recunoaste partial. Trebuie de tinut seama ca
pentru infractor o proba nu este proba de convingere, doar cumulul acestoranpoate convinge, poate
zdruncina pozitia invinuitului, banuitului trebuie sa fie legate reciproc, sa se consolideze sis a completeze
un ape alta. Acestea trebuie prezentate rind pe rind, una dupa alta.

Moduri de prezentarea a probelor

In raport cu personalitatea infractorului sunt utilizate citeva moduri de prezentare a probelor intru
demascarea lor in depunerea declaratiilor false.

Persoanele care comit infractiuni grave sau sunt recunoscute drept recidivisti si neaga activitatea lor
criminala, li se pot prezenta probe in cadrul audierii lor pe masura progresarii importantei acestora. In
astfel de cazuri, ofiterul de urmarire penala incepe cu prezentarea probelor mai putin importante, care
nu dovedesc nemijlocit savirssirea faptei infractionale, vinovatia audiatului, si se refera mai mult la
circumstantele de importanta secundara, continuind apoi cu cele ce au relevanta deosebita, din care
rezulta vinovatia banuitului, invinuitului.

Infractorilor care au savirsit pentru prima oara o infractiune, si care recunosc intr-o oarecare masura
cele comise, regret cele intimplate, li se pot prezenta probele de baza(cele convingatoare) chiar de la
inceput.

La o astfel de audiere trebuie de atras atentie deosebita faptului cum reactioneaza persoana
respective la prezentarea probelor de vinovatie. Desi comportamentul si emotiile celui audiat nu detin
importanta probanta, tactic este foarte important sa fie apreciata dispozitia lui, surprins momentul cand
apar emotii ori ezita. Aceasta poate fi util pentru corectarea directiei audierii si demascarii banuitului,
invinuitului.

Fiecare fapt de prezentare la audiera banuitului, invinuitului probelor respective, urmeaza tot atunci sa
fie consemnat in mod obligatoriu in proces-verbal. Acest lucru se inscribe in forma de intrebare, cu
solicitare de a prezenta explicatii referitor la datele aduse la cunostinta sau obiectele prezentate. In
formularea intrebarii, trebuie sa reflecte concret ce proba a fost prezentata persoanei audiate. La fel, se
recomanda ca in raspunsul banuitului sau invinuitului la intrebarea respective sa fie fixat faptul ca el a
luat act de proba prezentata si in legatura cu aceasta face anumite explicatii.

Audierea cu utilizarea probelor in scopul demascarii banuitului, invinuitului in darea de declaratii false
poate fi efectuata in una sau mai multe etape (intr-o serie de audieri, pe masura obtinerii si verificarii
noilor probe de vinovatie a lui). O astfel de tactic ail pune intr-o stare de framintare de lunga durata pe
infractor. La un moment dat, in urma analizei si evaluarii probelor prezentate, el poate veni singur cu
declaratii de recunoastere a vinovatiei sale. Procedeul se foloseste in ascultarea invinuitului nesincer,
care incear-ca sa denatureze adevarul, sa ingreuneze cercetarile, mai ales daca este recidivist. Acesta, de
regula, recunoaste faptele numai in masura in care este convins despre existenta si temeinicia probelor
administrate impotriva sa. Procedeul se utilizeaza numai dupa cunoasterea exacta a pozitiei invinuitului.
Aceasta presupune ca invinuitului ascultat sa i se consemneze declaratia, indiferent de pozitia avuta fata
de faptele pentru care este invinuit, intrucat numai astfel se poate adopta procedeul tactic de audiere
adecvat.

Cerinte fata de ofiterul de urmarire penala la utilizarea probelor la audierea banuitului,invinuitului

Obtinerea de rezultate bune prin folosirea acestui procedeu este asigurata de respectarea unor cerinte,
printre care:

- cunoasterea temeinica de catre anchetator a tuturor problemelor din dosar, a legaturii ce exista intre
acestea si activitatea ilicita desfasurata de catre banuit, inyinuit;

- cunoasterea valorii fiecarei probe din dosar;

- stabilirea celui mai indicat moment pentru folosirea probelor de vinovatie si a ordinii in care acestea
vor fi prezentate;

-stabilirea judicioasa a intrebarilor ce vor insoti prezentarea probelor.

Atentia care trebuie acordata folosirii acestui procedeu de ascultare se explica prin aceea ca orice
eroare din partea ofiterului de urmarire penala poate compromite intreaga munca desfasurata pentru
determinarea invinuitului,banuitului sa faca declaratii veridice si complete. Luand cunostinta prematur
de probele existente, cel audiat va recunoaste numai ceea ce este dovedit sau, convingandu-se de
insuficienta ori de forta probanta redusa a dovezilor de vinovatie prezentate, va continua sa persevereze
in a respinge invinuirea adusa, in raport de personalitatea si psihologia invinuituluis sau banuitului, se
poate proceda la prezentarea frontala sau prezentarea in mod neasteptat, de la inceput, a probelor care
ii dovedesc vinovatia si adresarea de intrebari directe cu privire la fapta savarsita, inaintea acestui
moment invinuitul ori inculpatul trebuie sa fie intrebat in legatura cu imprejurarile dovedite prin probele
care urmeaza a fi folosite, urmarindu-se, astfel, crearea momentului psihologic necesar cunoasterii
faptelor, renuntarii la pozitia de nesinceritate.

In practica organelor de urmarire penala este mai frecvent folosita prezentarea progresiva a probelor de
vinovatie, ce consta in ascultarea in mod treptat, plecandu-se de la aspecte mai putin importante, cu
prezentarea de probe care nu dovedesc nemijlocit savarsirea faptei, vinovatia, continuandu-se cu cele ce
au relevanta deosebita, din care rezulta direct vinovatia.