GEOGRAFIA PREZENTARE GENERALA SI CLASIFICARE

Geografia (din grecescul geographia, nsemnnd a descrie pmntul)

este tiina care studiaz relieful, terenurile, trsturile, locuitorii i fenomenele
pamantului.

O traducere literal ar fi s descrii sau s scrii despre Pmnt. Prima persoan care a
folosit cuvntul geografie a fost Eratosthenes (276194 .Hr.). Patru direcii
tradiionale ale cercetrii n domeniul geografiei sunt analiza spatiala a fenomenelor
naturale i umane (geografia ca un studiu al distribuiei), studiul fizic (al locurilor i
regiunilor), studiul relaiei dintre om i uscat i cercetarea n domeniul stiintelor
pamantului.

Cu toate acestea, geografia modern este o disciplin cuprinztoare care ncearc s

neleag Pmntul cu toate complexitile sale naturale i artificiale nu doar unde
sunt obiectele, dar i cum au fost create i cum vor fi. Ca legtur dintre om i tiinele
fizice, geografia este divizat n dou mari ramuri, geografia umana si geografia fizica.

GEOGRAFIA UMANA este o ramur a geografiei ce studiaz procesele ce au loc

atunci cnd omul interacioneaz cu mediul inconjurtor. Ea studiaz ndeosebi
aspectele umane, politice, culturale, sociale si economice. Distingem ca subclasificari:

Geografia Populaiei se refer aadar la fenomenele geodemografice, la

modul de aezare a populaiei pe glob, ri,regiuni geografice, n funcie de
spaiu i timp, de condiiile concrete, naturale, sociale i economice. El
evideniaz deosebirile spaiale i cauzale ce au determinat caracterul relaiilor
dintre om i elementele concrete ale cadrului natural, condiiile sociale i
economice specifice regiunii respective
geografia aezrilor umane
Geografia economica este ramura geografiei umane care studiaza sursele de
existenta si care opereaza cu modelele spatiale ale productiei, distributiei si
consumului de bunuri si servicii.

Geografia politic este o ramur a geografiei ce studiaz harta politic.

Precursor al geografiei politice a fost geograful german Karl Ritter, dar
dezvoltarea ei ca tiin geografic separat se datoreaz elevului su, geograful
Friedrich Ratzel, prin lucrarea de referin Politische Geographie (Geografia
politic), publicat de el n 1897. Geografia politic a fost una din sursele
geopoliticii, o tiin politic cu care este frecvent confundat.

Geografia istorica este studiul geografiilor umane, fizice , fictionale, teoretice

si reale a trecutului. O tema comuna este studiul a geografiilor trecutului unei
 zone sau regiuni si schimbarile aduse de-a lungul timpului acesteia. Multi
geografi istorici analizeaza model geografice de-a lungul vremii, inclusiv cum
oamenii au interactionat cu mediul inconjurator si astfel au creat peisajul cultural.
Geografia social se ocup de studiul dimensiunii spaiale a relaiilor sociale.
Accentul se pune pe evidenierea disparitilor social-economice, ca rezultat al
nivelelor de dezvoltare i al structurii sociale pe clase i categorii sociale.
Influenat de sociologie, geografia social se bazeaz pe anchetele de teren i
pe interviu, ca metode de culegere a datelor empirice. Interpretarea acestora a
evoluat, de la varianta iniial a studiilor de peisaj influenat de evoluia
structurilor sociale, spre interpretarea de tip behaviorist, apoi fenomenologic, i
pn la curentele actuale ale postmodernismului, prin care se neag baza de
pornire a geografiei sociale, structuralismul.
Geografia cultural este ramura geografiei umane care are n vedere
abordarea teritorial a dou dimensiuni: sistemul de credine, valori, obiceiuri
care difereniaz grupurile sociale, acestea din urm fiind identificabile prin
limb, etnie, religie; elementele materiale care definesc un anumit standard de
via [diveri indicatori precum: venit pe locuitor, speran de via, calorii
zilnice, televizoare, maini, calculatoare, biblioteci publice raportate la numrul
de locuitori etc.; dintr-un asemenea punct de vedere, lumea se mparte n state
dezvoltate ("Nord") i state n dezvoltare ("Sud")].
Geografia turismului studiaza aparitia, raspandirea si dezvoltarea in timp si
spatiu a feno-menului turistic. El trebuie inteles ca o interactiune copmlexa si
specifica la nivelul mediului inconjurator
Geografia timpului sau Geografia spaio-temporal a fost promovat de
geograful suedez Torsten Hgerstrand care a pus accent pe factorul timp n
studiile sale asupra spaialitii activitilor umane.

GEOGRAFIA FIZICA Geografia Fizica este o Stiinta a pamantului care se ocup cu

studiul Pmntului i a mediului su natural folosind metode fizice i biologice. Ea
ncearc s neleag litosfera, hidrosfera, atmosfera, geosfera i flora i fauna
pmntului (biosfera).

Geomorfologia este tiina geografic a formelor de relief, cuprinznd originea,

evoluia i procesele care le modeleaz. Ea rspunde la ntrebarea De ce
formele de relief arat aa ? Termenul vine din grecescul , ge, care
nseamn Pmnt,, morf, care nseamn form si logos-vorbire, tiina
Pedologie (din cuvintele greceti , pedon, "sol", "pmnt" i , logos,
"tiin") este termenul generic pentru a desemna tiina geografic studierii,
controlrii i mbuntirii solurilor (straturile de suprafa ale Terrei) n mediul
lor natural
Hidrologia (din greac Yoo, Y+oos, avnd semnificaia "studiul
apei") este ramura geografiei fizice care se ocup de studiul proprietilor
 generale ale apelor de la suprafaa scoarei terestre, ale micrii i distribuiei
apei pe pmnt, n timp i spaiu, cu proprietile biologice, fizice i chimice i
interaciunea apei cu mediul nconjurtor, inclusiv lumea vie, legile generale care
dirijeaz procesele din hidrosfer, atmosfer, litosfer i biosfer, precum i
prognoza evoluiei elementelor hidrologice, n vederea folosirii raionale a
acestora n economie.[1]

Climatologia este o ramur tiinific interdisciplinar ntre meteorologie i

geografie. Ea se ocup cu studiul climei, care se refer la valorile medii anuale
ntr-un anumit loc geografic. Acest studiu cuprinde observarea i msurarea
radiaiilor, temperaturii, presiunii atmosferice, a curenilor de aer, innd cont de
factorii geografici care influeneaz aceste valori ca de exemplu: latitudinea,
longitudinea, altitudinea, relieful, solul i vegetaia.
Meteorologia este disciplina care se ocup de studiul fenomenelor atmosferice,
avnd ca obiect n special procesele climatice, precipitaii, temperatur, cureni
de aer, descrcrilor electrice (fulgere) i prognoza lor. tiina care se ocup cu
studiul nveliului atmosferic al Pmntului i al proceselor din cuprinsul su.
Glaciologia este studiul ghearilor, continentali sau plutitori, sau la modul cel
mai general, este studiul gheii i a tuturor fenomenelor naturale care implic
existena gheii. Cuvntul glaciologie este derivat din cuvintele glacies, care
semnific ghea n latin, i din logos, care semnific tiin n greaca veche.
Biogeografia este o disciplin geografic care se ocup cu studiul geografic al
biosferei, respectiv cu descrierea i explicarea repartiiei organismelor vegetale i
animale pe suprafaa Pmntului i, n special, a biocenozelor i biotopurilor (deci
a ecosistemelor). Ea cuprinde ca ramuri de baz: fitogeografia (geografia
plantelor) i zoogeografia (geografia animalelor), la care se adaug: ecologia,
care studiaz raporturile fiinelor vii cu mediul, i corologia, care delimiteaz ariile
de repartiie a unitilor taxonometrice de plante i animale sau biocenozele.
Oceanografia este o ramur a geografiei care se ocup cu studiul mrilor i
oceanelor, cu fenomele fizice care au aici loc, iar cu fenomenele biologice se
ocup ramura numit ecologia sau biologie marin
 GEOGRAFIA TURISMULUI ASPECTE INTRODUCTIVE HARTA SI
REGIUNILE TURISTICE

Turismul reprezinta astazi unul dintre fenomenele care domina lumea contemporana ,
unul dintre segmentele cele mai proftiabile , unul dintre segmentele cele mai profitabile
din economia mondiala, remarcabil prin dinamica , motivatii multiple si o mare
diversitate a formelor de manifestare.
Geografia turismului este acea disciplina geografica care studiaza fondul , patrimoniiul
turistic mondial (natural si antropic) repartitia si modul de valorificare a acestuia si a
dotarilor turistice in plan teritorial, fluxurile turistice.
Structura fenomenului turistic.
Fenomenul turistic in ansamblul sau este definit de o serie larga de notiuni si concepte
specifice. Cel mai intens utilizate in practica de zi de zi referitor la acest domeniu sunt:
turist, turism, fond turistic, produs turistic, oferta turistica, cere turistica.
Configuratia resurselor turistice determina tipurile de turism practicate care difera ca
pondere si intensitate de la o tara la alta. Cele mai cunoscute in practica turismului
mondial sunt:
Turismul balnear maritim
Turismul montan si de sporturi de iarna
Turismul de cura balneara
Turismul cultural,
Turismul festivalier
Turismul sportiv
Turismul de vanatoare ( safari)
Turistul este fiecare calator care efectueaza o calatorie pentru propria placere pentru
satisfacerea curiozitatilor sau pentru umplerea timpului.
Una din actualele preocupari de baza in domeniul geografiei turistice priveste studiul
expunerii spatiale a resurselor atractive. In Romania, avem urmatoarele unitati
taxonomice importante asa cum vedem mai jos.

1. Regiunea Turistica, conceputa ca un spatiu de mari dimensiuni cu o structura

organizatorica bine consolidata si un patrimoniu turistic diversificat. In Romania,
distingem urmatoarele regiuni turistice: Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat, Crisana,
Maramures, Bucovina, Moldova si Transilvania.
2. Zona turistica reprezinta un areal mai restrans, evidentiata prin activitati turistice de
un anumit tip cu importante obiective turistice, ca de exemplu:
- Litoralul Marii Negre - Valea Muresului - Muntii Apuseni
- Delta Dunarii - Zona Oradea - Marg. Sibiului
- Valea Prahovei - Valea Izei - Zona Rucar - Bran
- Nordul Olteniei - Zona Ocna Sugatag
- Muntii Fagaras - Bucovina
 - Vrancea - Sudul Transilvaniei
3. Centrele turistice reprezinta puncte de convergenta a unor fluxuri de turism si pot fi
ca de exemplu pentru Romania:
Brasov , Sibiu, Gura Humorului, Constanta, Botiza, Sighetu Marmatiei.
4.Obiectivele turistice amenajate ( pesteri, ghetari, manastiri, hoteluri alpine)
Putem concluziona c, turismul este un fenomen social economic care se
manifest sub forma unei circulaii de mas cu caracter continuu, repetat sau periodic,
la diferite intervale de timp, din zona de provenien ctre cea de destinaie turistic.
Treptat, pentru a definii ntreaga complexitate a fenomenului turistic, s-a definitivat o
terminologie specific. Dintre aceti termeni specifici amintim:

RESURSELE TURISTICE
Reprezinta totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu indiferent de originea lor si
de relatile intre ele si constituie materia prima a geografiei turismului.
Resursele turistice determina marimea intensitatea si diversitatea fluxurilor turistice si
prin aceasta eficienta economica.
INFRASTRUCTURA TURISTICA, sau baza tehnico materiala, este alcatuita din toate
dotarile tehnice si edilitare necesare asigurarii tuturor serviciilor necesare bunei
desfasurari a serviciului turistic. Aici se include capacitatile de cazare si alimentatie
publica, reteaua de servicii aferente turismului, mijloace de agrement si tratament, caile
de comunicatii, serviciile postale, bancare,medico sanitare etc.
POTENTIALUL TURISTIC, rezulta din asocierea spatiala a fluxului turistic, pe baza
tehnico materiala aferenta.
FLUXUL TURISTIC, defineste miscarea in teritoriu a vizitatorilor dinspre ariile de
provenienta spre cele receptoare. Particularitatile generale ale fluxului turistic sunt :
- directia
- ritmul
- intensitatea
PRODUSUL TURISITC reprezinta totalitatea bunurilor si serviciilor indispensabile bunei
desfasurari a activitatilor de agrement si recuperare fizico psihica.
PIATA TURISTICA se bazeaza pe oferta turistic exprimata in acest caz prin produsul
turistic si cererea turistica ce include turistii cu intregul lor cumul de optiuni si necesitati
recreative.
OFERTA TURISTICA include fondul turistic, infrastructura si produsul turistic, adica
totalitatea elementelor care motiveaza si faciliteaza actul turistic.

FACTORII EXPLOZIEI TURISTICE

Analiza fenomenului turistic conduce la reliefarea unui ansamblu cauzal caracterizat prin
interactiuni intre eementele componente. In afirmarea fenomenului turistic, o
contributie deosebita este adusa de urmatorii factori:
- demografici - psihologici
- economici - sociali
- politici - presiunea turistica

FACTORII DEMOGRAFICI
Acesti factori actioneaza prin cresterea numerica a populatiei Globului, repspectiv
explozia demografica si implicit explozia urbana. In acest acest sens , explozia
demografica pune la dispozitie, cel putin teoretic, o masa mult mai mare de persoane
dispuse sa calatoreasca, sa se deplaseze in scopuri turistice, dar si practic fara sa fie o
regula.
De asemenea , in domeniul turismului ies in evidenta caile de comunicatie si transport
feroviare si rutiere acestea permitand accesul la o mai mare varietate de obiective
turistice.
Pentru a inlesni legaturile rutiere si feroviare de o mare importanta au fost construirea
de tuneluri poduri si viaducte.
Caile de comunicatii transcontinentale atat rutiere cat si feroviare permit traversarea a
numeroase regiuni sau zone turistice si, prin construirea lor, au contribuit la
prosperitatea economica a tarilor unde s-au construit atat prin productiile de materii
prime, de bunuri industriale, de constructii si de produse agricole, luand amploare
comertul intern si international.
Toate acestea au contribuit la atragerea fortei de munca, iar pe de alta parte venituri
tot mai mari pentru un numar tot mai mare de oameni si implicit posibiliatea de a
disponibiliza o parte din acestea pentru calatorii.
Pe ansamblu are loc o crestere a venitului national, crestere refelctata si in domeniul
geografiei turismului.
FACTORII ECONOMICI exercita o puternica influenta asupra turismului intrucat pot
influenta direct si indirect promovarea turismului. Rolul transporturilor si al cailor de
comunicatii a crescut considerabil in a doua jumatate a sec XX. Fireste ca transporturile
au un nivel tehnic ridicat, viteza si intensitate a fluxurilor turistice. Adica avioanele sunt
tot mai mari si mai rapide, iar navele de croaziera orase plutitoare.
FACTORII POLITICI pot contribui la afirmarea sau restrangerea activitatii turistice prin
regimul impus deplasarilor intre state aflate in conflict sau cu oranduiri social economice
diferite. In acest sens poate fi mentionat Razboiul Rece, conflictele regionale sau locale
de pe glob, dar mai cu seama amploarea luata de terorism prin insecuritatea produsa
dar si prin consecintele dezastruoase asupra infrastructurii turistice.
FACTORII PSIHOLOGICI au inceput sa capete un rol din ce in ce mai important in
promovarea activitatilor turistice . In general factorii psihologici determina nevoia sau
necesitatea calatoria. Aici avem in vedere:
- presiunea exercitata asupra psihicului uman de factorii de stres cotidian
- indepartarea treptata a omului de natura
- imperativele cunoasterii altor locuri sau relaitati ale mediului
Tot prin prisma factorilor psihologici trebuie mentionata nevoia biologica de refacere si
mentinere a sanatatii, care se particularizeaza in persoana fiecarui individ prin:
- nivelul de instruire - dorinta de cunoastere
- interesul pentru cultura - caracterul si temperamentul individual
FACTORII SOCIALI in cadrul acestei categorii se situeaza timpul liber al populatiei.
Fireste nu intreg timpul liber este alocat activitatilor recreative, ci numai acele intervale
in care necesitatile de ordin profesional , familial sau civic nu le ocupa. Durata acestui
timp este strans legata de angajamentele sociale ale fiecarei persoane, de modul de a-si
organiza si concepe viata.
Timpul liber poate aparea zilnic, saptamanal sau anula prin concedii si vacante. Durata
de timp liber difera de la o tara la alta sau de la gradul de dezv economica la varsta
astfel incat in functie de durata putem evidentia trei forme majore de turism:
- Turism de ingrijire a sanatatii desfasurat in concedii sau vacante pe perioade
mai lungi de timp si la distante mai mari de casa.
- Turism de recreare frecvent la sfarsitul saptamanii si desfasurat la distante
reduse.
- Turismul ocazional desfasurat in timpul saptamanii in interiorul spatiului urban
sau in imediata lui vecinatate.
PRESIUNEA TURISTICA o reprezinta chiar fenomenul turistic in sine. Mai ales in
Europa cresterea numarului de turisti a distrus aproape total farmecul vechilor frumuseti
naturale a poluat in buna masura apele litorale si implicit au fost afectate obiectivele
antropice cultural istorice.
Totodata zonele supuse activitatii turistice si-au pierdut din farmecul initial prin
supunerea la presiunile neecologice care ameninta valoarea lor pitoreasca, econiomica
si stiintifica.
Se impune ca solutie diminuarea fluxurilor turistice prin amenajarea de noi zone sau
sau puncte de interes turistic in regiuni ale caror resurse naturale formeaza ambiante di
cele mai placute.

STRUCTURA TURISTICA A TERITORIULUI ROMANIEI

A) STATIUNI TURISTICE DE INTERES NATIONAL peste 40
- Statiuni montane pentru sporturi de iarna din care amintim: Poiana Brasov,
Predeal, Sinaia, Vatra Dornei, Busteni, Azuga, Petrosani - Parang
- Statiuni balneare de interes major din care amintim: Amara, Baile Felix, Baile
Tusnad, Baile Olanesti, Calimanesti-Caciulata, Covasna, Costinesti, Eforie Nord/Sud,
Moneasa.
- Statiuni de litoral pentru odihna si relaxare : Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud,
Venus, Neptun-Olimp, Mangalia
- Statiuni de litoral pentru odihna si tratament balnear : Techirghiol, Eforie Sud,
Costinesti, Saturn
B) STATIUNI TURISTICE DE INTERES REGIONAL SI LOCAL in jur de 60
- Statiuni turistice montane pentru odihna si sporturi de iarna pe partii naturale
foarte putin amenajate cum sunt: Bran, Durau, Izvoru Muresului, Moieciu, Paltinis,
Paraul Rece, Semenic, Stana de Vale, Viseu, Baia Sprie.
- Statiuni turistice balneare: Sarata Monteoru, Praid, Ocna Sibiului, Ocna
Sugatag, Lipova, Lacu Sarat, Harghita-Bai, Borsec, Baile Turda, Baile Homorod,
Balvanyos, Baile 1 Mai.
 INFRASTRUCTURA TURISTICA
Infrastructura insumeaza totalitatea bunurilor si mijloacelor prin care resursele atractive
ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.
Infrastructura turistica cuprinde
1. Bazele de cazare si alimentatie publica
2. Caile si mijloacele de transport turistic
3. Dotarile pentru recreare si cura
4. Dotarile auxiliare.
1. BAZELE DE CAZARE SI ALIMENTATIE PUBLICA.
Tipologia bazelor de cazare are origini diverse si se detaseaza doua grupe majore de
cazare si anume :
- baze de cazare Principale, in care atributele turistice sunt dominante
- baze de cazare secundare integrate domeniului turistic temporar si la un nivel
redus de functionalitate.

I.) BAZELE DE CAZARE PRINCIPALE : hotelurile, motelurile, cabanele, vilele si

hanurile
a) HOTELURILE au aparut ca unitati de cazare la sfarsitul Evului Mediu
afirmarea lor exploziva constatandu-se in sec XX.
Principala functie a unui hotel este aceea de cazare, dar el asociaza acesteia si alte
insusiri, care-l transforma adesea intr-o celula clasica a habitatului turistic sau chiar
intr-un obiectiv turistic de sine statator.
Pe langa functia de cazare , a carei importanta se reflecta in dotarile si serviciile proprii,
hotelurile modene se adapteaza tipurilor de turism practicate in sfera lor de influenta.
In cazul turismului cultural hotelurile se vor dota cu Sali de conferinta, cu spatii
expozitionale sau pentru reuniuni stiintifice, daca se afla intr-o zona caracteristica
turismului de recreere, din structura hotelului nu vor lipsi piscine, terenuri de tenis,
popicarii, discoteci, baruri etc.
Marile hoteluri isi completeaza serviciile practicate cu dotari si servicii auxiliare ( oficii
postale, birouri de schimb valutar, agentii de bilete, magazine). Dintre bazele de
alimentatie publica vor exista desigur restaurante, baruri, cofetarii, braserii etc.
Primul edifciu special pentru a indeplini cerintele de ospitalitate ale unui hotel s-a
deschis la Londra in Coven Garden (1774) In 1794 La New York se deschide City Hotel.
Primul hotel cu servicii integrate de cazare si bucatarie franceza, apare la Boston si se
numeste Tremont.
CLASIFICAREA HOTELURILOR se face dupa :
- Marime, - avem 3 categorii de hoteluri: mici ( 1-70 de locuri), mijlocii ( 71-150
de locuri), si mari ( peste 150 de locuri)
- Confort pe plan mondial sunt recunoscute 5 trepte de confort cu atribuire de
stele. Gradul de confort se oglindeste si in preturile practicate, in structura cererii
turistice si in eficienta economica.
- Pozitia in cadrul habitatului turistic Nationale si Internationale
- Modul de functionare : Temporar sau permanent

b) MOTELURILE se aseamana structural si functional cu hotelurile

singura diferenta majora, constand in dependenta lor fata de turismul de tranzit in
special cel automobilistic.

Adaptarea motelurilor la exigentele cererii se face prin:

- afirmarea puternica a functiei de deservire in locul celei de cazare.

- implementarea in structura bazei a unor servicii noi cum ar fi: statiile de

alimentare cu carburant si de service auto, spalatoriile auto, garaje si locuri de parcare
mai extinse.

- Amplasarea motelurilor la distante de 50-100 km intre ele sau in raport cu

zonele mai populate.

Dintoate tipurile de baze de cazare, in cazul motelurillor durata este cea mai scurta
c) VILELE sunt baze turistice de factura traditionala. Ca destinatie ele
servesc turismului curativ de durata medie si lunga. Din aceasta cauza le vom intalni
situate mai ales in statiunile balneare sau balneoclimaterice. Principala lor trasatura , ca
spatiu de cazare este intimitatea. O varianta moderna a vilelor este cea a caselor de
odihna construite si intretinute de anumite institutii si organizatii. Capacitatea lor de
cazare este mare.
 d) CABANELE este o grupa de unitati de cazare foarte raspandita si
legata aproape exclusiv de activitatile turistice. Denistatea maxima a cabanelor se
realizeaza in ariile muntoase dar si pe cursurile raurilor in apropierea lacurilor, pe
versantii sau culmile alpine. Capacitatea de cazare a cabanelor este variabila In general
oscileaza intre 20-100 de locuri.
e) HANURILE sunt unitati de cazare si alimentatie publica traditionale
fiind precursoarele motelurilor de astazi. In secolele XVII-XVIII aveau menirea de a
adaposti negustorii si postalioanele. Amplasarea tipica era la rascrucea drumurilor sau
de-a lungul acestora. Functiei de cazare (10-50 locuri) i se asociaza si cea de servire.
Prin arhitectura lor, multe hanuri imbraca si o functie atractiva devenind obiective
turistice de rezonanta ( Hanul lui Manuc din Bucuresti)
Hanuri faimoase in Romania mai sunt si Hanul Ancutei, Hanul Morilor, Hanul dintre
Salcii ( langa Alba Iulia)

II. BAZELE DE CAZARE SECUNDARE (COMPLEMENTARE)

Aceste baza indeplinesc o functie de unitati pioniere in desfasurarea turismului. Dintre
aceste baze mentionam: adaposturile si refugiile, pensiunile si campingurile.
a) ADAPOSTURILE SI REFUGIILE
sunt unitati turistice cu caracter incipient unde exploatarea economica este practic
inexistenta. Raspund laturii sociale a turismului oferind un adapost minim calatorilor
surprinsi de intemperii deosebite. Sunt construite in general in zonele muntoase inalte si
accidentate cu densitati reduse ale bazelor de cazare. Dotarile sunt minime: adapost,
surse de incalzire, rezerve de hrana si sunt intretinute de catre Salvamont.
b) Pensiunile si spatiile de cazare private, inclusiv fermele agroturstice ,
pun la dispozitia turistilor anumite servicii de calitate superioara , in regiunile locuite,
dar din care lipsesc celelalte baze. Nota specifica a pensiunilor ste intimitatea si
autenticitatea serviciilor. Gastronomia regionala, ambianta iedita a desfasurarii actului
recreativ, initierea turistilor in ritmurile vietii de zi cu zi a locuitorilor regiunii, au pentru
vizitatorii veniti din mediul urban o tenta indiscutabila de vie originalitate.
c) Campingurile au proliferat mult in ultimii ani, datorita necesitatilor
sporite de cazare si a investitiilor reduse necesare amenajarii lor. Structural, campingul
cuprinde casute si bungalow-uri, corturi sau rulote. Amplasarea campingurilor este
dependenta de orientarea fluxurilor turistice, morfologia terenului, prezenta surselor de
apa,vegetatie, etc.
Casutele sunt spatii de cazare de dimensiuni reduse , constuite din materiale diverse,
lemn sau caramida si care ofera un confort minim.
Spatiile de cazare de pe navele fluviatile si maritime include pontoanele dormitor sau
locurile de pe navele ancorate in porturi. In turismul international se include locurile
oferite pe marile nave ( pacheboturi) in turismul de croaziera.
Satul de vacanta reprezinta un ansamblu de cadiri reunite intr-un spatiu bine
determinat si care asigura un microclimat favorabil, ferit de poluare sau alte elemtne
care ar prejudicia sanatatea si securitatea turistilor.
2. CAILE SI MIJLOCELE DE TRANSPORT TURISTIC
Caile si mijloacele de transport turistic asigura efectuarea calatoriei adica a acelui
segment a actului recreativ fata de care turismul este de neconceput.
Turismul datoreaza extrem de mult sistemului de transport fiindca datorita lui a putut
introduce in sfera turismului, resurse situate la distante apreciabile de centrele
emitatoare de turisti sau surmontarea unor obstacole naturale deosebite.
Principalele mijoace de transport implicate in turism sunt cele rutiere, feriviare, aeriene,
navale si mijloace de transport speciale.
I. CAILE SI MIJLOACELE DE TRANSPORT RUTIERE
Acestea au vechime mare si acoperirea cea mai larga. Turismul utilizeaza reteaua de
drumuri construite cu scop economic, social sau strategic dar presupune si unele
sectoare a caror unica motivatie a fost deschiderea accesului spre resursele atractive.
Principalele trasaturi ale transporturilor rutiere sunt
- capacitatea de transport modesta (2-6 locuri pentru automobile;40-100 locuri la
autobuze)
- gradul de mobilitate depaseste conditiile oferite de transporturile feroviare ,
aeriene sau navale. El are valori speciale in cazul autoturismelor sau autobuzelor
speciale.
- confortul este limitat in cazul autoturismelor si mai ridicat la autocarele dotate
cu aer conditionat, toaleta, bufet etc.
- mijloacele de transport rutier, conduc la o economie de timp si de mijloace
financiare.
- Autocarele care deservesc turismul, pot avea un orar fix sau un regim special.
Transporturile rutiere de turisti reclama, pe langa reteaua de drumuri modernizate si o
serie de dotari complementare, indispensabile derularii lor in conditii optime, cum ar fi:
statiile de carburanti, statiile service, telefoanele de securitate a traficului, moteluri,
indicatoare rutiere si de orientare.
II. CAILE SI MIJLOACELE DE TRANSPORT FEROVIAR
Printre particularitatile transportului feroviar retinem:
O viteza medie cuprinsa intre 80-100 km/h, capacitatea de transport superioara tutror
celorlalte tipuri de transport (600-1000 de persoane), costul calatoriei este evidentiat pe
clase de transport iar siguranta calatoriei este maxima. Regularitatea traficului este
asigurata iar confortul este mai ridicat decat la transportul rutier. Un dezavantaj al
transportului feroviar ste dependenta de un anumit traseu.
III. TRANSPORTURILE AERIENE.
Au o viteza apreciabil ade deplasare, capacitatea de transport ajunge la 300-350 de
persoane, siguranta calatoriei se apropie de cea a transporturilor feroviare, confortul
asigurat este mediu el depinzand de tipul avionului si de conditiile de zbor. Dependenta
turistului de traseul si mijlocul de transport este maxima.
Transporturile aeriene se adapteaza cerintelor si particularitatilor de dezvoltare ale
fenomenului turistic intrand in serviciu, elicopterele si avioanele charter.
IV. TRANSPORTURILE NAVALE
Au in zonele litorale, o vechime similara celor rutiere desi tenta turistica au capatat-o
mai tarziu. Pe langa transporturile maritime , se impun cele de pe marile fluvii sau lacuri
interioare care au doua valente: transportul turistilor dintr-un loc intr-altul si navigatia
de agrement.
Intensitati remarcabile se constata pe tronsoanele intrurbane ale fluviilor care strabat
orasele mari, sau pe lacurile cu suprafete notabile. In Europa, turismul de croaziera se
practica mai ales pe fluviile Rin, Ron, Dunare si Volga,
Trasaturile de baza ale transporturilor navale sunt:
- viteza redusa de circulatie (15 noduri pe ora, 1 nod=1825m)
- capacitatea de transport mare peste 1000 de persoane
- confrtul cel mai ridicat datorita unor dotari variate si complexe inclusiv piscine,
discoteci, cluburi, Sali de proiectie.
-regularitatea circulatiei vine din conditiile climatice.
O prioritate absoluta revine transportului naval prin agrement. Acest lucru este atestat
de numarul apreciabil al porturilor ce adapostesc ambarcatiuni de lux.
V. TRANSPORTURILE SPECIALE deservesc in exclusivitate actul recreativ. Din
aceasta categorie fac parte telefericele ( telescaunele si telecabinele) si lifturile din
marile turnuri.
3. DOTARI PENTRU AGREMENT SI REFACEREA SANATATII
Acestea, imbarac forme si functii din cele mai complexe. Se asociaza frecvent bazelor de
cazare dar pot constitui si entitati distince in cadrul statiunilor turistice. Cele mai
importante sunt:
- terenurile pentru practicarea diferitelor sporturi in aer liber( tenis , volei,
baschet)
- partiile de schi si sanius - Sali de proiectie
- piscinele - biblioteci
- popicariile - parcuri de distractii
- Sali de jocuri mecanice si distractive - Sali de internet
- discoteci, - cluburile de vacanta
Amenajarile unor saline pentru cura si tratarea anumitor afectiuni si desigur plajele.
4. DOTARILE AUXIALIARE
Reprezinta totalitatea mijloacelor, institutiilor economice, sociale sau culturale la care
turistul apeleaza in perioada calatoriei si a sejurului sau. Fac parte din aceasta
categorie: magazinele comerciale de diverse tipuri, posta si telecomunicatiile, bancile si
sintitutiile de asigurari, oficiile de schimb valutar, agentiile de bilete, centrele de
informare, institutile culturale.
In statiunile turistice de mare anvergura gama acestor prestatii curente care sustine
actul turistic este completata de servicii tipice destinate oamenilor de
afaceri( secretariat, inchirieri de birouri, internet, traduceri, birouri notariale)
organizarea de congrese, seminarii, simpozioane, conferinte, servicii de jandarmerie si
politie, cabinete mediecale si veterinare, institurtii de invatamant pentru prescolari.