Sunteți pe pagina 1din 15

Senzori de temperatura

1. Senzori de temperatura bazati pe principiul dilatarii


corpurilor
Prin utilizarea unor metale care au coeficienti de dilatare mari se realizeaza senzori de
temperatura cu tija si bimetalici, iar pe baza dilatarii lichidelor senzori de temperatura cu rezervor.

Acesti senzori se bazeaza pe proprietatile de dilatare liniara a corpurilor. Astfel, daca se considera
cu tija metalica de lungime l0 la temperatura 0, acesta va avea lungimea l la temperatura , in
conformitate cu relatia:

l =l0 [1+med( 0)]

unde med este coeficientul de dilatare liniara medie, pe intervalul de temperatura considerat
0 al tijei.

In mod obisnuit senzorii de temperatura cu tija asigura o precizie de 1.5%, pe un domeniu


maxim de temperatura 0.1000C, tija avand lungimea de 40.600 mm. Se utilizeaza ca
termocontacte pentru supravegherea si semnalizarea depasirii limitelor in rezervoare de prelucrare
sau in depozite, iar asociate cu amplificatoare tip ajustaj-paleta constituie traductoare de
temperatura cu semnal de iesire pneumatic.

Au avantajul ca urmaresc temperatura medie, fiind ieftine, robuste, cu putere mare de


actionare si dezavantajul ca sunt putin precise avand dimensiuni mari, cu timp mare de stabilizare.

2. Senzori bimetalici de temperatura


Sezori de acest tip au la baza acelasi fenomen de dilatare a corpurilor solide, diferentiindu-
se de cele cu tija prin modul de realizare constructiva.

Deplasarea d a capatului liber, cauzata de variatia temperaturii = 0 , este data de relatia:

d = K12* *l2/x

unde l este lungimea bimetalului, x- grosimea acestuia, K12 o constanta care depinde de diferenta
coeficientilor 1-2 si de raportul modulelor de elasticitate ale celor doua metale.
In general senzorii de temperatura bimetalici se utilizeaza la supravegheri si reglari
bipozitionale pentru procese termice simple, cu domeniul de masurare maxim cuprins intre -100C
si +600C, asigurand o precizie de 1.3%. Au avantajul ca sunt foarte ieftine, robuste, cu forta mare
de actionare, dar dezavantajul ca sunt mai putin precise, de dimensiuni mari, cu timp mare de
raspuns.

3 Senzori de temperatura cu rezervor


Functionarea acestor senzori pe dilatarea volumetrica a lichidelor aflate in incinte
prevazute cu unul sau mai multe contacte, care au rolul de a sesiza atingerea unor valori de
temperatura prestabilite; avand forme si constructii similare termometrelor cu lichid se mai numesc
termometre regulatoare(avand contacte electrice).

Principiul de functionare al termometrelor regulatoare se bazeaza pe variatia volumetrica


cu temperatura a lichidului termometric in conformitate cu relatia:

V =V0 [1+ med ( 0)]

unde V , V0 -volumele lichidului la temperaturile si 0, iar med este coeficientul mediu de


dilatare volumica a lichidului in intervalul de temperatura 0 , la care s-a aplicat corectia de
dilatare volumica a rezervorului si capilarului unde se pastreaza lichidul si are loc expansiunea
acestuia.

Datorita preciziei ridicate si domeniile mari de utilizare termometrele care au contacte fixe sau
mobile sunt folosite in instalatiile de termostatare, camerele climatice, vagoane de cale ferata,
incubatoare etc; pentru protectia contactului electric al termometrului se utilizeaza fie relee
intermediare de curenti mici care comanda circuitele de forta, fie circuitele electronice cu
elementele de prag adecvate .

2.2.4. Senzori de temperatura cu dispozitive


semiconductoare
Principiul de functionare. Functionarea senzorilor de temperatura realizati cu dispozitive
semiconductoare se bazeaza pe dependenta de temperatura a tensiunii directe - in cazul unei diode
semiconductoare - respectiv a tensiunii baza - emitor - in cazul unui tranzistor - atunci cand
acestea sunt strabatute de un curent constant. Avand la baza proprietatile dispozitivelor
semiconductoare s-au realizat circuite integrate, sub forma de dioda Zener sau sursa de curent, la
care semnalul de iesire este proportional cu temperatura absoluta.

Dioda semiconductoare poate fi folosita ca element sensibil (senzor) de temperatura

avand in vedere ca dependenta dintre curentul prin jonctiune I A si tensiunea de polarizare directa
UA se exprima conform [23], prin relatia practica:
in care : q - sarcina electronului, Io - curentul de saturatie, k - constanta lui Boltzmann, T -
temperatura absoluta, iar m este un coeficient care ia valori intre 1 si 2 (in cazul diodelor cu siliciu,
pentru tensiuni UA mici predomina curentul de recombinare si m=2, iar la tensiuni UA mari
dominant este curentul de difuzie, deci m=l). Se observa ca relatia (10.6), dupa o prelucrare
simpla, poate fi scrisa in forma:

(10.6)

care arata faptul ca, prin alimentarea diodei aflate in polarizare directa cu un curenti constant (I A=
const), intre tensiunea UA si temperatura T, considerata temperatura : jonctiunii (Tj), rezulta o
dependenta liniara, aspect evidentiat pentru o dioda cu siliciu, infigura 10.6.

Fig. 10.6. Dependenta de temperatura a tensiunii directe


la o dioda strabatuta de curent

Constant

In mod obisnuit, o dioda semiconductoare cu siliciu


are sensibilitatea de 22,5mV/C, cu o buna stabilitate in timp, fapt
pentru care este utilizata ca senzor temperatura in domeniul
20+100 /120C. Intrucat sensibilitatea diodei cu temperatura este redusa, sunt necesare masuri
suplimentare in prelucrarea tensiunii UA si amplificarea acesteia.

Tranzistorul bipolar se poate utiliza ca senzor de temperatura avand in vedere


dependenta

curentului de colector Ic in functie de tensiunea baza-emitor UBE- Astfel, daca UCE este suficient de
mare si UBE > > kT/q, in conexiunea emitor comun curentul IC, este conform [23], de forma:

unde F- factorul de amplificare in curent direct, IES - curentul de saturatie al jonctiunii emitor-baza,
masurat cand colectorul este scurtcircuitat la baza

Observatie:

O exprimare detaliata a curentului de colector prin concentratia intrinseca de purtatori n i arata o


dependenta FIES KT n2ideoarece ni se modifica cu temperatura dupa legea T 3/2 rezulta ca variatia
cu temperatura a curentului Ic va fi de forma:
cu observatia ca aportul factorului exponential este decisiv fata de cel rezidual FIES (de exemplu la
tranzistoarele cu siliciu lucrand la temperaturi sub 100C efectul variatiei factorului rezidual cu
temperatura este neglijabil.

Relatia precedenta este valabila si pentru junctiunea baza-emitor a


unui tranzistor bipolar din figura de mai sus si, neglijind contributia curentului
de baza la curentul de colector, se poate scrie :

Exprimand tensiunea dintre baza si emitor din relatia precedenta:

vom observa ca aceasta este direct proportionala cu temperatura mediului in care se afla
jonctiunea. Pe aceasta dependenta se bazeaza folosirea unor structuri integrate cu tranzistori
pentru masurarea temperaturii. La 300K marimea raportului kT/e este de26 mV.

Considerand o structura formata din n tranzitori identici conectati in paralel din figura de
mai jos curentii de colector ai tranzistorilor vor fi si ei identici, astfel incat curentul total de colector
al structurii va fi :

Printr-o prelucrare similara celei aplicate relatiei (10.6), relatia (10.8) poate fi scrisa in forma:

rezultand o dependenta liniara intre UBE si T, in ipoteza ca IC= constant si neglijand efectul
factorului rezidual FIE.

Ca senzor de sine statator, tranzistorul lucreaza in montaj avand colectorul


scurtcircuitat la baza conform relatiei (10.9), alimentat de la un generator de curent constant
(IC =constant), fiind posibil de
utilizat (cel cu siliciu) pe un domeniu de temperaturi intre -55C si +150C, cu o sensibilitate tipica
de -2,21 m7C si o eroare de neliniaritate de 1 %. Desi prezinta o buna stabilitate in timp,
tranzistorul din productia curenta nu are un nivel ridicat de interschimbabilitate.

Daca o
astfel de
structura se
asociaza cu inca
un tranzistor
(T11) identic cu
primii si cu o
oglinda de
curent (T12 si
T13), se
realizeaza un
senzor de
temperatura ca
cel din figura de
mai sus.

Oglinda de curent asigura egalitatea curentilor de colector pentru tranzistorul T 11 si


pentru structura T1, T2, , Tn. Tensiunea dintre baza si emitorul a tranzistorului T11 este data de
relatia (10.6) iar tensiunea UBEn va fi cea data de relatia (10.6). Intre tensiunile marcate in figura
exista relatia :

UBE=UBEn+Uies

astfel incat tensiunea de iesire va fii:

Pe acelasi principiu fizic se bazeaza folosirea amplificatorului operational Norton ca senzor


de

temperatura. Conexiunea folosita atunci cand este folosit in acest scop este prezentata in figura de
mai jos a.

Jonctiunea baza-emitor a tranzistorului T1 din structura interna a amplificatorului (b) este


prezentata doar partea de intrare a acestuia , este polarizata direct de catre tensiunea de iesire
care apara ca urmare a alimentarii amplificatorului cu tensiunea V +.

Expresia tensiunii de iesire poate fi calculata pe baza schemei echivalente din (c),
din care pot fii scrise ecuatiile:

i-<<i1i2i1 i2

V=i2R2+i1R1

V=ud

Considerand constante valorile rezistentelor din circuit, din excutia de mai sus se
observa ca tensiunea de iesire depinde exclusiv de tensiunea jonctiunii baza-emitor a tranzistorului
T1. Este cunoscut faptul ca pentru o jonctiunii de Si, tensiunea in polaritate directa este dependenta
de temperatura. Ea variaza cu aproximativ -2mV/C, astfel incat pe baza ecuatiei de mai sus poate
fi scrisa ecuatia de variatie a tensiunii de iesire:

Observatie : S-a observat ca de la exemplar la exemplar, in cadrul aceluiasi tip


de tranzistor UBE scade cu temperatura, cu o rata de 22,5 mV/C, ceea ce corespunde unei dispersii
de 10C, inacceptabila in realizarea unui traductor de temperatura. Pe plan mondial sunt
disponibile, la preturi foarte scazute tranzistoare selectionate, destinate special utilizarii ca senzor
de temperatura (de exemplu firma MOTOROLA comercializeaza astfel de tranzistoare cu o dispersie
de 2C.

Pentru a reduce efectul neliniaritatilor introduse de factorul rezidual se lucreaza dupa


aceeasi relatie (10.9), la care insa curentul de colector IC este modificat astfel incat IC /((FIES) =
constant, pe intreg domeniul temperaturilor de lucru. Pe acest principiu s-au realizat termometre
de inalta precizie.

2.2.5. Senzori si traductoare de temperatura bazate pe


efecte termoelectrice si termorezistive
Aceasta categorie traductoare de temperatura prezinta cea mai mare diversitate
constructiva si utilizare industriala, deoarece acopera un domeniu larg de temperatura, cu o buna
precizie de masurare. De asemenea, aceste traductoare, au o constructie relativ simpla si pretabila
unei productii de serie mare, nu prezinta piese in miscare, sunt capabile sa lucreze in medii
ambiante agresive cu variatii mari ale factorilor de mediu (presiune, umiditate, temperatura,
vibratii, socuri etc.).
Senzorii cu frecventa de utilizare cea mai mare in constructia traductoarelor bazate pe
efecte termoelectrice sunt termocuplurile, termorezistentele, termistoarele, peliculele rezistive si
semiconductoarele. Acestea se prezinta in diverse tipodimensiuni si forme constructive,
recomandabile unei anumite aplicatii sau pentru un domeniu de temperatura mai larg, dand astfel
posibilitatea utilizatorului sa implementeze solutia cu eficienta maxima.

2.2.5.1. Senzorul termoelectric (termocuplu)


Un traductor de temperatura cu termocuplu (figura 10.10), este alcatuit, in principiu, din
senzorul de tip termocuplu, care face conversia din temperatura in tensiune termoelectromotoare,
cablurile de prelungire, prin intermediul carora jonctiunea de referinta este adusa de la locul
masurarii intr-o zona unde este posibila mentinerea constanta a temperaturii, si adaptorul prin
intermediul caruia se obtine semnalul unificat de iesire I e.

Un termocuplu (figura 10.11) reprezinta ansamblul a doua conductoare omogene (A si B),


de natura diferita (denumite termoelectrozi) sudate la unul din capete - sudura este denumita
jonctiune de masurare sau sudura calda - fiind in contact cu mediul a carui temperatura se
masoara. La capetele libere, care constituie jonctiunea de referinta (sudura rece), aflate la
temperatura 0, se obtine o tensiune termoelectromotoare ETC (t.te.m.)- efect Seebeck - a carei
valoare este data de relatia aproximativa:

ETC=KTC(-0)

in care KTC [mV/C] este sensibilitatea termocuplului, dependenta de natura celor doi
termoelectrozi.

Efectul Seebeck consta in aparitia unei tensiuni electromotoare nete intr-un


circuit cu doua jonctiuni intre metale diferite, aflate la temperaturi diferite.

Explicativa pentru functionarea


senzorului termocuplu

Dependenta tensiunii
termoelectrice de temperatura este
polinomiala

insa pe intervale restranse se poate considera liniara dupa cum arata si relatia :

U= A (2 - 1)

Tensiunile generate sunt mici (de ordinul milivoltilor) si pentru ca ele sa fie cat mai mari
trebuie ca parametrul A sa fie cat mai mare. Astfel in constructia unui termocuplu se tine cont la
alegerea metalelor de seria tensiunilor termoelectrice ordonate dupa platina - tabelul de mai jos (s-
au masurat tensiunile termoelectrice care apar intre diverse metale si Pt pentru q 2 - q1 =100 C).

Metalul Uq , mV pentru q2 - q1 = 100 C


Constantan - 3,47 - 3,04
Nichel - 1,91 - 1,2
Pt 0
Cu 0,72 0,77
Fe 1,87 1,89
Ni-Cr

In tabelul de mai jos se prezinta cateva termocupluri si intervalul de utilizare.

Termocuplu Utilizare C
Cu-Constantan - 200 300
Fe-Constantan - 200 600
Pt-Pt/Rh 800 1500

). 10.10. Schema de principiu a unui Fig. 10.11. Termocuplu

traductor de temperatura cu termocuplu. (reprezentare principala

Pentru aceleasi doua metale diferite si o aceeasi diferenta de temperatura dintre jonctiuni,

tensiunea electromotoare neta (suma algebrica a celor doua t.e.m.) este aceeasi. Ea poate fi
masurata si calibrata in unitati de masura a temperaturii.

masura sau
Sonda propriu-zisa este reprezentata de una din jonctiuni (jonctiunea de
calda) care poate fi pusa intr-o manta protectoare. Ea este plasata in mediul a
carui temperatura vrem sa o masuram.

Marimea si sensul curentului


care va parcurge circuitul atunci cand
jonctiunile se afla la temperaturi diferite
depinde de diferenta de temperatura si de
tipul metalelor folosite. De regula, t.e.m.
rezultanta este mica (de ordinul mV). Un
voltmetru conectat in circuit reprezinta
iesirea pentru utilizator si este calibrat in
unitati de temperatura.

Pentru o
buna acuratete a
rezultatelor, cea de a
doua jonctiune
(jonctiunea de
referinta sau
jonctiunea rece)
trebuie mentinuta la o
temperatura
constanta, eliminand
astfel erorile datorate driftului termic. Jonctiunea de referinta este denumita si jonctiune rece, chiar
daca temperatura ei (de regula 0C) poate fi mai mare decat temperatura jonctiunii de masura.

T.e.m. rezultanta nu este influentata de dimensiunile conductorilor,


de ariile suprafetelor jonctiunilor sau de modul in care sunt sudate metalele.

Metalele tipice folosite pentru constructia termocuplurilor sunt rodiul, aliajele de nichel si
crom, aliajele de aluminiu si nichel sau aliajele de nichel si cupru. Metalele care se imperecheaza cu
acesta sunt platina, cuprul si fierul. Incinta de protectie in care este introdusa jonctiunea de
masura trebuie sa fie rezistenta din punct de vedere mecanic si la mediile corozive .

In general, ele sunt ieftine si versatile. Utiliand termocupluri se pot masura temperaturi de
la -265C pana la 2300C, cu o precizie care depinde de felul de metalelor folosite pentru
constructia lor. Dintre senzorii cu care temperatura se masoara direct, termocuplurile acopera cel
mai larg domeniu de temperaturi. Ele raspund destul de rapid la variatiile de temperatura dar au o
acuratete mai mica decat termometrele cu rezistenta metalica.

Cea mai la indemana metoda de mentinere la o temperatura constanta a jonctiunii


de referinta era plasarea ei intr-o baie de apa cu gheata la 0C. Azi este insa mult mai practic sa se
foloseasca metode electronice de realizare a tensiunii de referinta corespunzatoare temperaturii de
0C, chiar daca jonctiunea rece la o alta temperatura.

Jonctiunea de referinta, aflata la o


temperatura oarecare este plasata intr-un bloc
izoterm a carui temperatura, t, este masurata de un
alt senzor de temperatura. Semnalul electric (curent
sau tensiune) furnizat de senzor este aplicat unui
circuit electronic care furnizeaza la iesirea sa o
tensiune Ucomp care compenseza diferenta dintre
tensiunea jonctiunii la temperatura t si tensiunea ei la
0C. Circuitul electronic de compensare poate fi
realizat de exemplu cu un amplificator operational
conectat ca apmplificator diferential.

Analizand schema din figura de mai sus se


poate observa ca :

Uies-Ucomp =V(t1)- V(t2)

Tensiunea de la iesirea comparatorului este functie de temperatura blocului izoterm.


Calibrarea
dispozitivului de masurare se face in felul urmator: se plaseaza jonctiunea de masura la 0C si se
ajusteaza amplificarea circuitului de compensare astfel incat tensiunea de iesire sa fie de 0V. In
aceste conditii :

-Ucomp =V(0C)-V(t2)

Substituind tensiunea de la iesirea comparatorului in expresia tensiunii de iesire, se obtine


pentru tensiunea de iesire la o temperatura oarecare t, expresia :

Uies=V(t1)-V(0C)

Observatii:

In circuitele termoelectrice (formate din termoelectrozii A si B) apar doua tensiuni


electromotoare:

t.e.m. de contact (efect Volta);

t.e.m. datorita efectului Peltier - Thomson.

Aparitia celor doua t.e.m. se poate explica cu ajutorul teoriei electronilor liberi din metale.
Pentru intervale restranse de temperatura, expresia t.t.e.m. este:

unde: K - constanta lui Boltzmann; e - sarcina electronului; NA si NB - numarul de electroni liberi pe


unitatea de volum a termoelectrodului A, respectiv B.

Relatia (10.19) reprezinta expresia simplificata a t.t.e.m. data prin (10.20), atunci cand
temperatura sudurii reci 0 este constanta.

Termoelectrozii sunt confectionati din materiale omogene (metale, aliaje metalice,

nemetale) - fara impuritati, tensiuni mecanice, deformari - care trebuie sa dezvolte o t.t.e.m, in
functie de temperatura, cat mai mare, sa aiba o conductibilitate termica ridicata, un coeficient de
variatie cu temperatura a rezistentei electrice mic, sa fie rezistente la coroziune, socuri termice si
mecanice, sa nu-si schimbe in timp caracteristicile. Cele mai utilizate materiale pentru constructia
termoelectrozilor, precum si cele mai importante proprietati ale acestora sunt date in tabelul 10.1.

In figura 10.12 este reprezentata dependenta t.t.e.m. in functie de temperatura pentru


diverse tipuri de termocupluri, iar in tabelul 10.2 sunt enumerate termocuplurile utilizate in tara,
normalizate prin standarde si instructiuni romanesti.

Tabelul 10.1

Compozitie Rezistivitate Coeficient mediu de Conductibilitate termica Punct de topire


variatie a rezistentei
la 0C cu temperatura
[ W/mK] [ C]
K-1
[mm2/m]
4.310-3 389 la 20C
Cupru electrolitic 0.017 1083
(intre 20600C) 356 la 500C
45% Ni 0.05103 41.9 intre
0.480.50 1280
55% Cu (intre 20600C) 0300C
Fier tehnic pur
9.510-3 (intre 75.4 la 20C
(sub 0.1% S, Si, 0.110.13 1539
20600C) 33.5 la 800C
Mn C)
85% Ni,

10% Cr 0.2710-3 (intre 12.6 intre


0.70.75 1430
201000C) 0300C
5% adaosuri de
dezoxidare
95% Ni, 5%
1.210-3 58.6 intre
adaosuri de 0.250.35 1458
(intre 201000C) 20700C
dezoxidare
90% Pt 1,410-3
0.193 30.1 la 20C 1830
10% Rh (intre 201600C)
3.110-3
100% Pt 0.107 69.5 la 20C 1769
(intre 201600C)
70% Pt 0.810-3
0.198 - 1910
30% Rh (intre 01600C)
94% Pt 1.410-3 (intre
0.178 - 1810
6% Rh 01600C)

1- Cromel-Alumel (E) ;

2- Fier-Constantan (J) ;

3- Cupru-Constantan (T) ;

4- Pallaplat ;

5- Cromel-Alumel (K) ;

6- Wre(3%)-Wre(25%) ;

7- Wre(5%)-Wre(26%) ;
8- PtRh(13%)-Pt(R) ;

9- PtRh(10%)-Pt(S) ;

10- PtRh(30%)-PtRh(6%) (B).

Fig. 10.12 T.e.m, functie de temperatura (KTC) pentru diferite tipuri de termocupluri

Tabelul 10.2

Limita de utilizare[C] T.e.m.


Tip termocuplu Simbol Minima Maxima
continua intermitenta maxima [mV]
Fier- Constantan J -200 600 760 42,922
Cupru-Constantan T -270 400 400 20.869
Cromel-Constantan E -270 600 1000 76.358
Cromel-Alumel K -270 1000 1370 54.807
Cupru-Copel - -200 100 100 4.721
Cromel-Copel - 0 600 800 66.47
PtRh(10%)-Pt S 0 1400 1760 18.612
PtRh(13%)- Pt R 0 1400 1760 21.006
PtRh(30%)- PtRh
B 0 1700 1820 13.814
(6%) PtRh-18
PtRh(20%)- PtRh(5%) - 0 1700 1790 12.509
IrRh(40%)-Ir - 0 2000 2150 11.612
IrRh(50%)-Ir - 0 2000 2140 12.224
IrRh(60%)-Ir - 0 2000 2100 11.654
Wre(5%)-Wre(26%) C 0 2300 2500 33.636
Wre(3%)-Wre(26%) - 0 2300 2400 40.678
Crommel-FeAu(0.07%) - -273 - 0 52.629

Observatie: Denumirea fiecarui tip de termocuplu este astfel facuta incat primul
termoelectrod are polaritatea (+) iar al doilea polaritatea (-).

Pentru masurari de temperatura in reactoare nucleare se utilizeaza termocuplul PtMo(5 %)


- PtMo(0,l %), care acopera acelasi domeniu de masurare ca si termocuplul PtRh-Pt, folosirea
acestuia din urma nefiind indicata intrucat rhodiul, intr-un flux de neutroni, se transforma usor in
paladiu, ducand la decalibrarea termocuplului.

Ca termocupluri nemetalice se mentioneaza: MoSI2- WSI2, utilizat in medii agresive pana la


1700C; grafit - ZrBa, utilizat la masurari in metale topite pana la 1800C; grafit - TiC, folosit in
medii reducatoare pana la 2500C; Zr-CbC, folosit in vacuum si atmosfere neutre pana la 3000C;
aceste termocupluri sunt putin raspandite datorita fragilitatii, dimensiunilor mari si slabei
reproductibilitati in procesul de fabricatie, dar au avantajul ca pot functiona la valori ridicate de
temperatura.
Sensibilitatea KTC, asa cum rezulta si din prezentarea grafica din figura 10.12 este de
valori reduse - uzual intre 0,005 si 0,07 mV/C - nefiind constanta pe domeniul maxim de
masurare, deci relatia (10.19) este valabila pe intervale mici din domeniul total de functionare. In
consecinta, caracteristica statica a unui termocuplu este data sub forma tabelata, prin specificarea
t.t.e.m. pentru fiecare crestere cu 1 C a temperaturii pe intreg domeniul de masurare, incluzand si
zona cu functionare intermitenta, jonctiunea de referinta fiind considerata la 0C [54].

Forme constructive.

Un termocuplu industrial se compune (figura 10.13) din cei doi termoelectrozi 1, teaca de
protectie 2, cutia de conexiuni 3 si placa de borne 4; in exteriorul tecii de protectie se afla un
dispozitiv de fixare, care poate fi de tip niplu sudat sau mobil 5, flansa fixa (sudata) 6 sau mobila 7.
Cablul de prelungire este adus la placa de borne 4 prin zona de acces 10, fixarea acestuia facandu-
se dupa desurubarea capacului 9.

Fig.
10.13 Elementeconstructive
ale unui termocuplu industrial

Elementele
constructive ale unui
termocuplu industrial:

1-termoelectrozi; 2-teaca de protectie; 3-cutie de conexiuni; 4-placa de borne; 5-niplu sudat; 6-


flansa fixa; 7-flansa mobila; 8-jonctiune de masurare; 9-capac; 10- presetupa-trecere conductoare
de prelungire.

Intrucat, in timpul functionarii, temperatura exterioara cutiei de conexiuni nu trebuie sa


depaseasca 150C, lungimea nominala a termocuplului L N trebuie sa fie cu cel putin 100 mm mai
mare decat lungimea de imersie Li.

Pentru izolarea termoelectrozilor intre ei si fata de peretele interior al tecii de protectie se


utilizeaza materiale ceramice sub forma de margele sau tuburi (figura 10.14).

Forma, dar in special materialul din care sunt confectionati izolatorii, pot influenta t.t.e.m.
generata de termocuplu, in special la utilizarea acestuia in medii gazoase cu temperaturi ridicate.
Astfel, odata cu cresterea temperaturii, se constata o scadere a rezistivitatii si a rezistentei de
izolatie a izolatorului ceramic (datorita ionizarii spatiului dintre termoelectrozi), in special la cel de
tip margea. Se constata ca cea mai buna configuratie este obtinuta la folosirea termoelectrozilor
izolati in tuburi ceramice, acest ansamblu fiind, la randul sau, introdus in teaca de protectie.
Forma de termocuplu, exemplificata in figura 10.13 reprezinta varianta normala
(standard), cu cea mai larga utilizare industriala. Dat fiind diversitatea proceselor industriale (la
care sesizarea temperaturii se face cu ajutorul termocuplurilor), aceasta s-a rasfrant si asupra
formelor constructive pe

care le prezinta termocuplurile, drept criterii de departajare utilizandu-se presiunea de lucru a


mediului in care se face masurarea, pericolul de explozie, modalitatea de preluare a temperaturii,
timpul de raspuns impus termocuplului la variatia temperaturii mediului. Criteriile anterior enuntate
se regasesc in formele speciale si dimensiunile de gabarit pe care le prezinta teaca de protectie si
cutia de borne, materiale folosite in confectionarea acestora, cat si modalitatea diferita de prindere
pe recipientul in care se afla mediul cu temperatura de lucru.

Fig. 10.14. Modalitati de realizare a


izolatorilor ceramici

a- termoelectrozi bara fara izolatori;

b- termoelectrozi cu izolatori din margele cu un singur orificiu;

c- termoelectrozi cu izolatori margele cu doua orificii;

d- termoelectrozi cu izolatori tip imbinare os de peste;

e- termoelectrozi cu izolatori ovali cu doua orificii;

f- termoelectrozi cu izolatori tip tub cu un singur orificiu;

g- termoelectrozi cu izolatori tip tub cu 2 sau 4 orificii (tubul cu 4 orificii se utilizeaza pentru
montarea a doua termocupluri in acelasi ansamblu);

h- termoizolatori izolati cu pulberi minerale (oxid de magneziu).

Teaca de protectie are rolul de a feri termoizolatorii de actiune corosiva a mediului a


carui

temperatura se masoara, impiedica deteriorarea lor mecanica, asigura o montare corecta si


comoda a termocuplului in zona de masurare. Tecile de protectie trebuie sa fie rezistente la
socurile termice, sa nu se deformeze in gama temperaturii de masurare, sa aiba o buna
conductibilitate termica in scopul transmiterii rapide a temperaturii mediului la jonctiunea de
masurare, sa asigure o buna etansare in vederea izolarii termoelectrozilor de mediul in care se face
masurarea.
Materialele ,utilizate in realizarea tecilor de protectie sunt metale(otel de constructie, otel
inoxidabil, otel refractar, cupru, aluminiu), aliajele metalice (inconel, sicromal), materiale ceramice
(oxid de aluminiu, oxid de magneziu, oxid de zirconiu, oxid de beriliu, oxid de thoriu) si cuartul.

La utilizarea termocuplurilor cu teaca se va avea in vedere ca montarea acestora sa se


faca pe directia gradientului maxim de temperatura, in scopul minimizarii erorilor de masurare. De
asemenea, utilizarea tecilor de protectie trebuie facuta cu mare discernamant in mediile de lucru cu
agenti puternic corozivi, care scurteaza durata de functionare a acestora, sau pot produce
modificari structurale in timp avand drept efect inrautatirea proprietatilor de transmisie termica.

Dimensiunile si materialul tecii de protectie influenteaza decisiv in stabilirea constantei de timp T a


unui termocuplu (sub aspect dinamic un termocuplu este echivalat unui element de intarziere de
ordinul I, caracterizat deci de o singura constanta de timp); in functie de valorile lui T se utilizeaza
clasificarea [16]:

-termocupluri foarte rapide avand T<5s;

-termocupluri rapide cu 5 T<15s;

-termocupluri semirapide cu 15 T<90s;

-termocupluri lente la care T este in domeniul 90 T<240s;

-termocupluri foarte lente avand T 240s.

Atingerea valorii de temperatura din incinta in care se face masurarea - valoarea de regim stabilizat
- se realizeaza practic dupa un timp de raspuns ts=3T( cand TC=0.95s unde TC - temperatura
jonctiunii de masurare a termocuplului, S - temperatura stabilizata a incintei), respectiv t s = 4T
(cand TC =0,989s). Cunoscandu-se constanta de timp a termocuplului T - valoare inscrisa
obligatoriu pe eticheta acestuia se pot face corectii ale valorilor masurate dupa un timp de
imersare de 3T, respectiv 4T, in vederea obtinerii cat mai exacte a temperaturii incintei.