Demutizarea presupune trecerea de la limbajul mimicogesticular la cel

verbal. Limbajul mimicogesticular presupune un ansamblu de gesturi prin care

se codifica cuvinte, litere si stari de spirit. Fazele demutizarii sunt: 102

1) obisnuirea copilului de a vorbi prin obiecte, cu indicarea lor;

2) nsusirea notiunilor concrete;

3) nsusirea celorlalte notiuni.

Se pot folosi si protezele auditive pentru amplificarea

intensitatii sunetelor, acestea fiind de mai multe feluri:

- proteze cu amplificare lineara - folosite pentru toate frecventele;

- proteze cu amplificare selectiva - prin selectia frecventelor utile de cele

inutile.
Demutizarea mai nseamna si nvatarea labiolecturii, adica
citirea cuvintelor, a frazelor de pe buzele interlocutorului. Dupa C.
Pufan, demutizarea se produce astfel:
1) etapa premergatoare demutizarii - cu predominanta gndirii
si limbajului concret;
2) etapa de nceput a demutizarii - gndirea si limbajul se realizeaza
pe baza imaginatiei si partial pe baza de cuvinte;
3) etapa demutizarii concrete - predominanta gndirii si a limbajului pe
baza de cuvinte si partial pe baza de imagini;
4) etapa demutizarii realizate - cnd gndirea si limbajul au aceleasi
posibilitati la auzitor.
n procesul educational al copiilor cu deficiente de auz se
utilizeaza anumite forme de comunicare:

1. Comunicarea verbala - orala, scrisa (are la baza un vocabular dirijat

de reguli gramaticale si se bazeaza si pe labiolectura - suport important de
ntelegere).

2. Comunicarea mimico-gestuala (este cea mai la ndemna forma de

comunicare, de multe ori, folosita ntr-o maniera stereotipa si de auzitor).
3. Comunicarea cu ajutorul dactilemelor (are la baza un sistem de
semne manuale care nlocuiesc literele din limbajul verbal si respecta anumite
"reguli gramaticale" n ceea ce priveste topica formularii limbajului).

103

4. Comunicarea bilingva (comunicare verbala + comunicare mimico-

gestuala, comunicare verbala + comunicare cu dactileme).
5. Comunicare totala (presupune folosirea tuturor tipurilor de
comunicare, n ideea de a se completa reciproc si de a ajuta la
corecta ntelegere a mesajului).
Observatii:
 . Educatorii sunt cei mai n masura sa decida forma de
comunicare adoptata n relatiile cu deficientii de auz, n functie de: nivelul
deficientei, nivelul inteligentei copilului, de particularitatile personalitatii
deficientului.

. Nu se poate spune care dintre aceste forme de comunicare

este superioara, eficienta lor se vede doar n practica, important fiind
ca deficientul sa stie sa comunice si sa nteleaga mesajul.
. Legislatia din tara noastra permite persoanelor cu handicap care au
absolvit cursurile liceale cu diploma de bacalaureat sa se poata nscrie la
cursurile nvatamntului superior cu respectarea normelor si a metodologiilor
elaborate de fiecare institut de nvatamnt superior si cu asigurarea conditiilor
necesare exprimarii cunostintelor si competentelor din partea persoanei
deficiente.
. n tara noastra, persoanele cu handicap de auz au posibilitatea sa se
pregateasca n meserii ca: desenator tehnic, tehnician dentar,
croitor, instalator, matriter, frezor, tmplar etc.
. Copiii se nasc cu o minte deschisa, fara prejudecati, acceptnd
n totalitate lumea nconjuratoare. Copilul hipoacuzie nu se considera a
fi "handicapat" dect daca este facut sa creada asta.
. Oamenii sunt incredibili atunci cnd este vorba de a-si compensa o
deficienta fizica sau psihica. De fapt, fiecare este obisnuit sa aiba o deficienta,
mai mica sau mai mare cu care se confrunta zi de zi - vedere proasta,
constitutie slaba, irascibilitate.
. Parintii sunt n general primii care suspecteaza o pierdere de auz n
cazul copilului lor. O interventie imediata din partea lor are un impact favorabil
asupra copilului.