Tomas Hobes

1.1Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Thomas Hobbes.

Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe de oparte
de frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si starea care
trezeste in fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe toti la
respect va putea sa stabileasca principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine ideea
ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de fiecare
altul de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract social
abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes exista doua
contracte:cel prin care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate drepturile
suveranului. . Hobbes afirm posibilitatea de a iei din acest impas, graie unui contract care
conine renunarea fiecrui individ la acea libertate nengrdit, proprie dreptului natural
renunare n favoarea unui suveran care impune legile i stabilete ce este just i injust, licit i
ilicit.

1.2Determinai raportul dintre drept i lege dup Thomas Hobbes.

Hobbes furnizeaza urmatoarea formula:autoritatea, nu adevarul este cea care face legea.Legea
este expresia vointei celui care dispune de dreptul de a comanda, ea nu este validata nici de
particulari nici de juristi ci unicul legislator este suveranul, singura sursa a legislatiei politice .
Astfel toi oamenii prin acest contract social abandoneaz dreptul de a se guverna pe ei nii,
suveranului. . Deci oamenii creeaz, prin contract, suveranul, conferindu-i o putere colosal prin care
intimideaz voinele indivizilor, oprindu-le de la rzbunare i violen.15 Oamenii au creat suveranul cu
gndul ca acesta s-i reprezinte. Dar, ncepnd prin a vorbi n numele oamenilor, suveranul ajunge s
vorbeasc n locul lor. n lumina doctrinei lui Hobbes, statul nu mai e natural, nici supranatural, ci n
ntregime artificial; aadar, societatea, statul, dreptul apar nu pentru c omul ar fi prin natur animal
politic cum afirmau Aristotel, Toma DAquino, Grotius ci pentru c i folosesc s-i apere viaa.
Rdcinile lor stau nu n raiune, ci n interes

1.3Exprimai o atitudine fa de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul nnscut al

omului.
Hobbes afirma ca omul nu este sociabil de la natura , omul este in mod natural egoist, cauta
numai binele sau propriu este insensibil fata de cel al altora.Daca omul ar fi privit ca guvernat
numai de natura sa ar trebui sa se recunoasca drept inevitabil un razboi permanent intre fiecare
individ si semenii sai, pentru a fiecare cauta sa aiba un folos in dauna celorlalti.
 John Locke
1.1.Descriei teoria contractului social n viziunea lui John Locke.
Lock afirma ca omul este o fiinta sociala,daca omul nu ar fi astfel societatea civila nu ar fi fost
posibil sa fie constituita.Trecerea de la starea de natura la societatea civila a fost posibila pentru
ca starea de natura are unele caracteristici care o apropie de societatea civila si face posibila
aceasta trecere.Lock sustien ca trecerea de la starea naturala la societatea civila a avut loc in
urma unui consens general prin care oamenii au dorit un maximum de securitate si
libertate.Trecerea de la Statul natural la statul civil sa facut in baza unui contract bazat pe
consimtamintul comun.Obiectul contractului este garantia drepturilor naturale nu suprimarea lor
in favoarea suveranului.Singurul drept pe care asociatii il pun la dispozitia societatii civile este
acela de a pedepsi si a face dreptate.Ca in orice contract daca una dintre parti nu respecta
obligatia, contractul poate fi anulat.

1.2.Analizai principiile obligatorii pentru stabilirea regimului de libertate evideniate de

John Locke.
Libertatea indivizilor reprezint o regul imuabil de via, obligatorie pentru toi membrii
societii. Garania libertii o constituie egalitatea tuturor, obligativitatea legii. Legile elaborate
de stat trebuie s corespund legii naturale, ca expresie general pentru toi, att pentru legislator,
ct i pentru indivizi. Membrii societii trebuie s se conduc de acele legi de care se conduce
societatea, deoarece toi snt egali dup legea naturii.

1.3.Apreciai contribuia lui John Locke la formularea teoriei separrii puterilor.

Dup convingerea lui LOCK n statul englez contemporan lui, ar exista urmtoarele puteri:

a) Putere legislativ (puterea suprem, care edicteaz legi obligatorii);

b) Puterea executiv (ca putere a monarhului);
c) Puterea federativ (atribuit statului, o putere a regelui).
El consider, c funcionarea n bune condiii a Constituiei pretinde separarea puterii legislative
de puterea executiv, ceea ce nseamn c Parlamentul fiind puterea suprem i marea nobilime,
are controlul asupra statului. Lock considera ca nici o putere in stat nu poate fi o putere absolut
arbitrara.Pentru aceasta puterile in stat trebuie sa fie separate pentru c exercitarea puterilor in stat
de catre acelasi organ al puterii poate duce la tentatia de a abuza de aceasta, in felul acesta
drepturile naturale ale omului putind fi incalcate. dei legislativul este preeminent n stat, aceast
putere suprem este i ea limitat de legea naturii. c puterea legislativ ncredinat unei
persoane sau mai multora, pentru totdeauna sau pentru un interval de timp este puterea
suprem n stat. n ceea ce privete diferena dintre ele, arat c, n timp ce puterea legislativ
este discontinu, cci nu e totdeauna necesar s se fac legi, puterea executiv este continu
cci e totdeauna necesar s se aplice legile fcute. . n acest sens, aprtorul dreptului natural
este poporul. Aadar, puterea legislativ nu poate fi absolut, cci oamenii nu se pot plasa ntr-o
situaie mai rea dect starea natural.

Charles Montesquieu
1.1.Prezentai doctrina politico-juridic a lui Charles Montesquieu.

Charles-Louis de Secondat Montesquieu elucideaz problema dreptului i statului n opera sa cea

mai reprezentativ Despre spiritul legilor. Preocuprile lui au avut drept obiect de cercetare
problema privind libertatea politic ca fundament al dreptului i statului. Monesquieu susine c
pentru a asigura aceast libertate este nevoie de existena unor legi juste i de o organizare
corespunztoare a statului.Cercetnd natura uman, el constat c la diferite popoare exist
diferite legi i moravuri i c acestea rezult nu numai din fantezia arbitrar a oamenilor, ci i din
o cauz comun . Legilein conceptia lui Montesquieu nu trebuie s fie separate de mprejurrile
n care au fost fcute. Orice lege trebuie s corespund factorilor geografici, climei,
particularitilor poporului, numrului popilaiei unui stat, tradiiilor formate, etc. Toi aceti
factori determinai creaz spiritul legilor, ca expresie a raionalitii, legalitii, justiiei, care
preced existena acestora.

1.2.Determinai completrile i precizrile aduse de Charles Montesquieu teoriei

contractului social.
In conceptia lui M.preocuparea pentru conservarea fiintei sale in face pe om fricos.Datorita fricei
fiecare se simte inferior fata de toti ceilalti fapt pentru care oamenii se simt egali intre ei.Teama
ii face pe oameni sa se fereasca unii de altii dar de vreme ce ar vedea ca teama lor e reciproca, ei
vor simti necesitatrea de a se apropia unii de altii.Dupa M.inca din starea de natura oamenii
simteau nevoia de a trai impreuna in pace.Statul civil apare ca urmare a manifestarilor de vointa
a tuturor vointelor individuale.La M. Starea de razboi incepe odata cu constituirea societatii.De
indata ce se afla in societatea oamenii pierd simturile slabiciunilor, egalitatea care exista intre ei
inceteaza si incepe starea de razboi.In societate oamenii devin constienti de forta lor incercind sa
obtina cit mai multe avantaje.Fiecare societate constienta de forta sa va incerca sa obtina
avantaje in relatie cu alte societati, ceea ce duce la starea de razboi intre popoare.Starea de razboi
duce la aparitia legilor pozitive in cadrul societatii.Aceasta societate nu sar putea mentine fara un
guvernamint,de aceea gruparea tutror fortelor individuale formeaza ceea ce se cheama statul
politic.

1.3.Apreciai contribuia lui Charles Montesquieu la dezvoltarea teoriei separaiei

puterilor.
 Meritul lui Charles-Louis de Secondat, baron de Montesquieu este c a sistematizat toate ideile
referitoare la teoria separrii puterilor existente pn la el i le-a dat o nou interpretare n sensul
existenei unor puteri distincte, atribuite unor organe separate i independente unele de altele. Spre
deosebire de predecesorii si, Montesquieu a realizat c aplicarea eficient n practic a teoriei respective
i garantarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor este incompatibil cu imixtiunea
puterilor, de aceea este necesar existena a trei puteri distincte i anume: legislativ, executiv i
judectoreasc. Aceast tez este expus n opera Spiritul Legilor, potrivit creia puterea executiv
revine regelui, puterea legislativ adunrilor populare (Camera Comunelor), iar puterea judectoreasc
este ncredinat unui corp de judectori profesioniti i independeni. Acestea trebuie s fie clar separate,
s nu interfereze una n ,,treburile celeilalte, fiecare avnd funcii bine definite: elaborarea legilor,
aplicarea lor i judecarea corect a conflictelor care apar n societate, n funcie de prevederile legii
existente la un moment dat. n acest context, fr ndoial, certificatul de natere a teoriei
separriiputerilor n sensul atribuit n prezent este opera Spiritul Legilor n care Montesquieu face
celebra descriere a celor trei puteri ale statului, descriere care contureaz o teorie rmas pentru totdeauna
n contiina celor care cred n valorile democraiei i libertii: ,,n fiecare stat exist trei feluri de puteri:

Jean J. Rousseau
1.1.Prezentai teoria contractului social n viziunea lui Jean J. Rousseau.

In conceptia lui Rousseau acordul vointelor libere este cauza aparitiei societatii.Libertatea este
principiul care o face sa existe si totodata sa subziste.Contractul social nu este obligatoriu pentru
popor decit daca el este liber consimtit.Pacea sociala nu poate fi obtinuta decit printro conventie,
oamenii au ajuns intrun stadiu in care nu mai puteau raminea in starea de natura.Aceasta
necesitatea ia impins pe indivizii izolati spre unirea fortelor pentru a invinge orice
rezistenta.Daca contractul nu este respectat fiecare din asociati il poate denunta si va reintra in
drepturile sale naturale anterioare.Fiecare asociat se uneste in felul acesta cu toti si nu se uneste
cu nimeni in particular el nu se supune decit lui insusi si ramine liber ca inainte.In conceptia lui
Rousseau societatea nu este o adunare de indivizi ci o structura de relatii , de relatii juridic
stabilite si aparate, protejate de corpul social in intregul sau.

1.2.Comparai cauzele de apariie a statului dup Jean J. Rousseau i Thomas Hobbes.

La Hobbes Oamenii mereu se afla intre ei intr-o stare de razboi, aceasta stare este determinata pe
de oparte de frica oamenilor de moarte iar pe de alta parte de cautarea gloriei.dar aceasta este si
starea care trezeste in fiecare constiinta necesitatii instituirii unei puteri politice care tinindui pe
toti la respect va putea sa stabileasca principiile unei paci si unei concordii civile.Hobbes sutine
ideea ca statul este intemeiat printr-un ac voluntar prin care fiecare om se angajeaza fata de
fiecare altul de a investi un tert cu dreptul de al guverna.Astfel toti oamenii prin acest contract
social abandoneaza dreptul de a se guverna pe ei insisi, suveranului.In conceptia lui Hobbes
exista doua contracte:cel prin care indivizii se asociaza intre ei si cel prin care ei cedeaza toate
drepturile suveranului. La Rousseau insa oamenii in starea lor naturala sunt fericiti , liberi,
independenti si inocenti.Conform opiniei lui R. Asocierea nu este in fiinta omului, asocierea
oamenilor fiind un act de deliberare, o decizie prin care oamenii contrar tendintelor lor naturale
se asociaza pentru a face fata impreuna amenintarilor.

1.3.Apreciai influena doctrinei lui Jean J. Rousseau asupra programului revoluiei

franceze.
Rousseau a influenat hotrtor, alturi de Voltaire i Diderot, spiritul revoluionar, principiile
de drept i contiina social a epocii; ideile lui se regsesc masiv n schimbrile promovate de
Revoluia francez din 1789.Rasunetul ideilor lui Rousseau este dovedit de faptul ca "Declaratia
drepturilor omului si ale cetateanului", devenita program al Revolutiei de la 1789, din Franta a
fost elaborata pe baza "Contractului social", regasit, n mare parte apoi, n prima Constitutie
republicana a Frantei, precum si n alte constitutii europene. Impactul puternic al ideilor
contractualiste rousseau-iste a fost asupra iacobinilor care au vzut n minitratatul de drept
politic, Contractul social, instrumentul de distrugere a statului monarhic-feudal, de construire a
unei noi ordini politice. Jean Jack Rousseau n lucrari criticnd regimul din Franta a scos n
evidenta noi cai de solutionare. In special Rousseau sustinnd ca statul apartine poporului i nu
conducerii a fost eficient n nsuirea ntelesului de stat-natiune. A initiat prabuirea suveranitatii
divine a regelui i n loc a scos n evidenta vederea suveranitate a poporului. Rousseau sustinnd
ca toti oamenii s-au nascut egali i liberi a subliniat stringenta continuarii i n viata sociala a
egalitatii i libertatii. Cu notiunea de consens social a atras atentie la reprezentarea vointei
generale, a pus bazele legilor i constitutiei actuale. Razboaiele la care a participat n sec. 18
Franta a adus statul n pragul falimentarii cu exceptia regelui i aristocratiei poporul traia n
saracie i mizerie, toate acestea au constituit motive ce au instigat revolta.

Immanuel Kant
1.1Prezentai ideile lui Immanuel Kant referitor la stat i drept.
Filosofia sa politic pleac de la filosofia sa moral, care are n centru noiunea de lege
universal a raiunii, umanitatea ca scop n sine. Scopul Statului, dup Kant, este numai
protecTia dreptului; statul trebuie s asigure cetTenilor posibilitatea de a se bucura de drepturile
lor, dar nu trebuie s se amestece n activitTile individuale, nici s ngrijeasc de activitTile
individuale. El si-a ndeplinit funcTia sa, cnd a asigurat libertatea tuturor; n acest sens trebuie
s fie Statul de drept.n mai multe texte politice, el si arat preferinTa clar pentru ordinea
ntruchipat de drept: e mai bun un stat puternic care i ofer suveranului puterea de a garanta
dreptul, dect un stat slab ce duce la haos.Kant reia ideile lui Montesquieu si recunoaste
existenTa a trei puteri n stat (legislativ, executiv si judectoreasc), ns consider c aceast
triad trebuie vzut ca o ficTiune: ea aminteste faptul c orice concentrare excesiv a puterii
devine un leagn al despotismului. n schimb, nu trebuie s pun n discuTie unitatea dreptului.
Cele trei puteri nu sunt, de altfel, separate, ci complementare.

1.2Analizai raportul dintre drept i moral n concepia lui Immanuel Kant.

Kant face distinctie intre ceea ce apartine dreptului si ceea ce apartine vointei, adica
moralitatii.Dreptul in opinia lui kant nu poarta decit asupra actelor exterioare ale oamenilor, deci
acestea fiind inferioare actelor morale care poarta asupra interioritatii umane.Libertatea nu
intemeiaza si nu se intemeiaza decit pe actele morale.Chiar daca dreptul este intemeiat pe ratiune
el nu poate sa-si extinda sfera asupra actelor pur interioare, acestea raminind in afara
reglementarilor dreptului.Dreptul in conceptia lui Kant deriva din moralitate, o moralitate ce
functioneaza ca o constringere, ca un imperativ.Pentru a actiona in conformitate cu conceptul
unei legislatii rationale interioare, omul trebuie sa fie supus constringerilor juridice si morale.In
morala fiecare om se raporteaza la sine insusi conform regulii autonomiei vointei,in drept fiecare
om se raporteaza la fiecare om si la ceilalti conform unui principiu de constringere.Dreptul se
fondeaza pe constiinta pe care o are fiecare de a fi obligat sa se conformeze legii.

1.3Adaptai ideile lui Im. Kant din lucrarea Despre pacea perpetu la ideia
contemporan despre integrare european.
. A gndi pacea nu este o iluzie politic, le amintete Kant eventualilor si detractori:
este un ideal spre care umanitatea trebuie s tind. Despre pacea perpetu, tratat tiprit de Kant
n 1795, prezint principiile filosofice ale dreptului internaional. Kant susine c vocaia
umanitii este de a forma un Stat unic; timpul cnd popoarele se vor uni n acest mod este nc
departe, dar nu putem tgdui c tendina este n acest sens, nici nu ne putem ndoi c scopul va
fi atins. Fr ndoial c opera lui Immanuel Kant marcheaz etapa cea mai important n istoria
doctrinei pacifismului. Lucrarea Zum ewige Frieden reprezint concluziile practice ale
conceptelor sale sociologice asupra rzboiului si a pcii. Se pronunT pentru crearea unui
Congres al Statelor, mprtsind ideea c pacea se va statornici definitiv pe msur ce libertatea
popoarelor va fi cstigat si rzboiul nlturat pentru totdeauna.Planul lui Kant de organizare a
lumii preconiza o Uniune de state, aceasta fiind, dup el,singurul mijloc de a mpiedeca rzboiul
si de a nltura violenTa. Kant credea c rzboaiele pot fi nlocuite cu arbitrajul. De altfel, toate
principiile stabilite de ctre el n Spre pacea etern sunt astzi aproape universal recunoscute.
Aceasta ne arat c doctrine de acest fel nu sunt numai exerciTii dialectice, ci chiar factori
istorici, care nsoTesc si reglementeaz progresul real.

Utilitarismul englez (Jeremy Bentham, John Mill, Herbert Spencer)

1.1Expunei ideile lui Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez.

Bentham considera ca utilul este cel care poate aduce fericirea unui numar cit mai mare de
oameni, constituindu-se astfel o adevarata democratie fondata pe interconexiunea indivizilor ce
isi urmaresc fiecare interesul.Bentham nu intemeiaza utilul pe ratiune ci pe placere ca simplu
sentiment.B.inlocuieste contractul social cu utilul, el considera ca contractul este un simplu
sofism, menit sa consolideze pozitia guvernarii.Statul si dreptul sunt un sistem de echilibru intre
interesele fiecaruia si interesele comunitatii. Exista totusi la baza societatii reguli dar nu fondate
pe ratiune ci pe utilitate.B.promoveza egoismul ca regula a convietuirii sociale.Iar scopul
individului este de a acumula maximum de avantaje personale.Interesele individuale sunt
singurele reale statul avind ca misiune coordonarea care asigura fericirea tuturor. Concluzia este
c, dup Bentham, fiecare om a oarecare dup tendina pe care ea pare s-o aib de a mri sau de a
mpiedica fericirea prii interesate. n baza acestui principiu al utilitii, despre care Bentham
afirm c este singurul care nu depinde de vreun principiu superior i singurul criteriu pentru
separarea justului de injust, este obligatoriu comportamentul care duce la fericirea
oamenilor.1cioneaz numai n scopul realizrii propriului interes de a evita suferina i a
dobndi plcerea.
1.2Determinai efectele adaptrii oamenilor la viaa social pe baza teoriei lui Herbert
Spencer.
Pe baza concepiilor evoluioniste, Spencer a construit un sistem ntreg de filosofie.
Potrivit lui Spencer, viaa este un gigantic proces ritmic, o micare continu de formaie i de
descompunere. Sensul acestei micri este ceea ce constituie evoluia, iar ea consist n mod mai
precis dintr-o trecere de la omogen la heterogen, de la nediferenial la diferenial, de la incoerent
la coerent. Societatea uman este asimilat unui organism biologic. Prin efectul seleciei
naturale, speciile se transform, adaptndu-se ncetul cu ncetul condiiilor mediului, cele care nu
se adapteaz, pier.
O privire interesant asupra relaiei om societate o realizeaz Herbert Spencer. Contemporan i
admirator al lui Ch. Darwin, Spencer proiecteaz o viziune organicist, considernd societatea ca
un cmp al luptei pentru existen. n domeniul dreptului, Spencer formuleaz un ansamblu de
Principii de Etic absolut, intre care principiul fundamental este: Fiecare poate s fac ceea
ce voiete, numai s nu lezeze libertatea egal a celorlali; complementarul acestui principiu se
refer la consecine, i el sun astfel: fiecare trebuie s suporte consecinele propriei sale naturi
i ale propriei sale conduite.
n baza acestor principii, Spencer formuleaz o list a drepturilor naturale ale omului, derivate
din ele: dreptul de a se mica liber, dreptul de proprietate, dreptul liberului schimb, dreptul
libertii de credin, libertatea cultului, a cuvntului, a presei libere, etc.Esena concepiei lui
Spencer este organizarea vieii sociale, astfel nct individului s i se permit maximum posibil
de drepturi i liberti, statul fiind doar un protector al acestora.

1.3Apreciai contribuia lui John Mill la dezvoltarea doctrinei utilitariste.

Mill va schimba in totalitate utilitarismul, adaptindu-l societatii.El va aduce o noua clasificare a
placerilor in cele fizice si cele spirituale.Astfel placerile spirituale sunt superioare celor fizice,
chiar daca mai greu de atins.Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui
principiu actiunile sunt corecte proportional cu tendinta lor de a promova fericirea si sunt
incorecte in masura in care tind sa produca inversul fericirii.Prin fericire Mill intelege prezenta
placerii si absenta durerii(nu placere fizica ci spirituala).Mill isi constituie propria viziune despre
utilitarism avind in vedere distinctia bine persona- bine public.El considera ca sacrificiul unui
individ poate fi considerata cea mai inalta virtute.
John Stuart Mill incearca sa concilieze notiunile de justitie cu cea de interes, recurgind la
notiunea de interes general, superior interesului individual. Pentru Mill utilitatea este
fundamentul moralei. Conform acestui principiu aciunile sunt corecte proporional cu tendina
lor de a promova fericirea i sunt incorecte n msura n care tind s produc inversul fericirii.
Prin noiunea de fericire Mill nelege prezena plcerii i absena durerii, dar termenul de plcere
trebuie neles ntr-o accepiune general care nu nseamn doar plcere fizic ci i plcerea
frumosului, a decorativului, a delectrii. Mill nu abandoneaz teoria lui Bentham i accept
utilitatea ca fiind un principiu al valorilor morale motiv pentru care o aciune poate fi judecat n
funcie de fericirea pe care o aduce unui anumit numr de indivizi.Spre deosebire de Jeremy
Bentham, Mill accentueaz diferena dintre plceri i imagineaz o ierarhie a plcerilor care ar
sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este un hedonist (hedonismul privit ca o doctrin a
porcilor), el vorbete de dou categorii de plceri: trupeti i spirituale. Ultimele sunt dezirabile,
cci spune acesta, sunt superioare calitativ plcerilor trupeti, deci implicit conduc la o fericire
mai mare.Mill i construete propria viziune despre utilitarism avnd n vedere distincia bine
personal - bine public. Acesta este un alt punct n care utilitarismul lui Mill se deosebete de cel
al lui Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit i Utilitarism altruist. Dei
Mill este contient c un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal n funcie de binele public
este un demers dificil care nu poate fi atins cu uurin, el consider c sacrificiul unui individ
poate fi considerat cea mai nalt virtute
 George Hegel
1.1Relatai principalele idei politico juridice a lui Georg Hegel.

Un exponent al istoricismului, i anume al curentului istoricismului filosofic sau idealismului

obiectiv, se consider filosoful german Georg Wilhem Hegel n abordarea problemei dreptului
Hegel pornete de la ideea de baz a sistemului su filosofic - ce este raional este real i ce este
real este raional. Aceast idee, dup Hegel, st la baza att a spiritului universal, ct i a naturii.
Statul n/i pentru sine este eticul n ntregime, realizarea libertii reale care este, n acelai
timp, scopul absolut al raiunii.Ideea etic a statului presupune ca universalul s fie legat cu
libertatea deplin a particularilor i cu propirea indivizilor astfel, ca interesul familiei i al
societii civile s se reuneasc, impunndu-se statului, dar, totodat, n recunoaterea c
universalitatea scopului nu poate progresa far tiina i voina proprie a particularitii, care
trebuie s-i pstreze drepturile ei. Deci numai atunci cnd n ambele momente generalul i
particularul i pstreaz puterea, numai atunci un stat poate fi considerat ca stat pe deplin
articulat i cu adevrat organizat.
1.2Analizai evoluia spiritului obiectiv dup Georg Hegel.
Trebuie s reinem c Hegel a fost, n primul rnd, un filosof idealist, a crui gndire nu a
ncremenit la nivelul unui cult al statului, adic la nivelul spiritului obiectiv; el a fost profund i
definitiv ataat de ideea absolut. Una din nuanele subtile ale spiritului universal se refer la
spiritul-naiune. Fiecare popor are propria sa istorie ghidat de un spirit naional specific, care
atinge cea mai nalt form de exprimare n cadrul statului-naiune. Fiecare popor are constituia
pe care o merit. Naiunile au o evoluie proprie i se dezvolt gradual, trecnd prin etapele de
cretere, maturitate i declin. Dac spiritul subiectiv aparine entitilor individuale, iar
spiritul obiectiv este specific contextelor sociale, spiritul absolut iese n eviden ca stadiu nalt
de dezvoltare metafizic. Locul suprem n cadrul acestei evoluii e rezervat de Hegel artitilor i
filosofilor, singurele entiti capabile s se simt confortabil n cercul restrns al gndirii pure.

1.3Evaluai distincia dintre stat i societatea civil pornind de la ideile politico - juridice
ale lui Georg Hegel.
Hegel i apoi Karl Marx defiena societatea civil ca: ...o stare atins de popoarele avnsate, dar
marcate ns de egoism i avariie, lips de coeziune moral, deci se referea n special la ordinea
economic i social cu principii proprii, independent de cerinele etice, juridice sau politice.
Ideea de societate civil reprezint treapta de mijloc pe drumul organizrii sociale de la familie la
stat.
Destinul conceptului de societate civil n opera lui Hegel trebuie judecat de pe un palier teoretic
n care statul apare ca ntruchipare absolut a ideilor universale de libertate, dreptate i
moralitate. Totodat, statul exprim ideea de ntreg, de unitate civil deplin i reprezint un
factor unic de stabilitate social i politic. la baza constituirii societii civile se afl trei
moment eseniale: deplina coeren ntre trebuinele individuale i sistemul trebuinelor sociale;
asigurarea libertii individuale; alturi de ocrotirea proprietii, impunerea unei puteri
administrative care s aib grij de interese particulare i comune ale societii.Referindu-se la
ideea de stat Hegel i-a imaginat o structur piramidal de organizare politic i administrativ.
n prefaa Prelegerilor de filosofie a istoriei a oferit un top cratologic n cadrul cruia locul
suprem revine monarhului. Urmtorul nivel este ocupat de funcionarii de stat i guvernani, iar
ultimul loc revine corporaiilor i strilor. Relaia individului cu statul este mediat de societatea
civil, n sensul c realizarea idealurilor individuale este n strns legtur cu satisfacerea
intereselor comune ale cetenilor.

Hans Kelsen

1.1Descriei normativismul i premizele teoriei pure a dreptului la Hans Kelsen.

In principala sa lucrare, Doctrina pura a dreptului, considerata de exegeti ca fiind expresia
desavrsita a normativismului juridic, autorul respinge categoric teoria dreptului natural, teoria
sociologica privind justitia si teoria scolii istorice asupra dreptului. Convingerea lui Kelsen era
ca teoria dreptului trebuie sa fie pura, adica sa respinga orice influenta de natura politica, morala,
sociologica ori istorica, sa fie o teorie eliberata de orice ideologie politica si de toate elementele
stiintelor naturii, constienta de legitatea proprie a obiectului ei si in acest fel constienta de
specificul ei
Kelsen a sintetizat urmtoarele premise ale teoriei pure a dreptului:
-scopul teoriei dreptului este s readuc haosul i multiplicitatea la unitate;
-teoria pur a dreptului este tiin. Ea nu vizeaz dorina sau voina n drept, ceea ce trebuie s
fie n drept ci ceea ce este;
-tiina dreptului este o tiin normativ, nu o tiin a naturii;
-teoria dreptului ca tiin normativ nu are ndatorirea de a cunoate eficacitatea normelor
juridice.
Conceptul pe care se fundamenteaza normativismul lui Kelsen este cel de validitate, in sensul ca
validitatea oricarei norme juridice este asigurata sistemic, in functie de conformitate cu norma
juridica superioara. Astfel, crede autorul, teoria dreptului ramane pura, adica este ferita de orice
amestec din afara sferei stiintei strict juridice. Aceasta inseamna ca validitatea normei juridice nu
depinde nici de eficacitatea sa, nici de actul de vointa care i-a dat nastere, ci este legata doar de
ansamblul edificiului juridic existent intr-un anume spatiu si intr-un anume timp.
1.2Demonstrai identitatea statului i dreptului n doctrina lui Hans Kelsen.
Dreptul, n concepia lui Kelsen, este o ierarhie de norme, dar nu o succesiune de cauze i
efecte cum este cazul legilor naturale studiate de tiinele naturii (ex. dac este nclzit un metal,
acesta se dilat, dilatarea fiind cauzat de nclzire; un ho trebuie pedepsit, furtul nu este cauza
pedepsei, pedeapsa nu este efectul furtului). Statul se identific cu dreptul pentru c el nu este
altceva dect un sistem juridic, un sistem de conduit uman i o ordine de constrngere social.
Statul nu poate fi i aciona dect n virtutea normelor juridice care l calific ca atare. Or,
ncercarea de a legitima un stat ca stat de drept este n realitate perfect inadecvat, pentru
simplu motiv c orice stat trebuie s fie cu necesitate stat de drept.Astfel in acceptiunea lui
Kelsen Statul ale carui elemente esentiale sunt poporul ,teritoriul si puterea se defineste ca o
ordine juridical relative centralizata, limitata in domeniul sau de validitate spatial si temporal
supus direct dreptului international si eficace in ansamblu si in general.Pentru ca statul si dreptul
sunt unul si acelasi fenomen a vorbi despre un stat de drept devine un pleonasm.Statul nu este
altceva decit personificarea ordinii de constringere.

1.3Apreciai trsturile normei juridice pornind de la ideile lui Hans Kelsen.

Dup Kelsen, norma juridic se caracterizeaz prin cinci trsturi:
-imperativul ipotetic, spre deosebire de imperativul categoric (norma moral) care-i fr condiii,
fr de ce, fr pentru c, prevederile normei juridice snt subordonate unei condiii, dac nu
plteti datoria, confiscarea bunurilor; svrirea unei infraciuni - pedeapsa etc.;
-constrngerea; -validitatea, norma juridic provine dint-o norm superioar, preexistent,
deoarece ea este conceput ca o component a sistemului; -nlnuirea dreptul constituie un
sistem ordonat, coerent. Aceast ordonare se realizeaz pe niveluri, care constituie piramida
nivelurilor juridice. Or, ordinea juridic este o piramid, o ierarhie format dintr-un anumit
numr de niveluri de norme juridice, ntre care exist o condiionare ce determin fundamentul
validitii sale, existnd i norma fundamental - Grundnorm. Aceasta nu face parte din teoria
pur a dreptului, natura acesteia formnd obiectul tiinei politice, eticii sau religiei.
-eficacitatea norma juridic este valabil numai dac este efectiv.

Herbert Hart
1.1Relatai ideile neopozitiviste a lui Herbert Hart.
Herbert Lionel Adolphe Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens,
o acceptie centrala unica nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care
poate fi descoperit prin analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale
dreptului, ca mijloc de control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care
este folosit pentru a controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se
caracterizeaza prin generalitate si permanenta. Normele de baz se clasific n trei categorii:
analitice ntlnite la Hans Kelsen, normative ntlnite la Kant i empirice ntlnite la
Hart.La Hart dreptul ca sistem de reguli capata realitatea sa nu de la stat ci de la o oarecare
norma fundamentala, regula finala, seperioara.

1.2Stabilii condiiile minime ale existenei unui sistem de drept dup Herbert Hart.
Herbert Hart pornete de la idea fundamental c scopul minim a vieii sociale a omului e
supravieuirea.Aceasta creeaz necesitatea existenei dreptului i morale. Din punct de
vedere structural, dreptul este format din dou categorii de norme: norme juridice primare i
secundare. Cele primare au 3 dezavantaje:incertitudinea, caracterul static, ineficacitatea presiunii
sociale care asigur norma data.Orice sisitem juridic este format din unitatea normelor primare i
secundare. El indic 2 condiii minime de existent a unui system juridic: 1) respectarea de ctre
majotitatea populaiei a normelor juridice valabile; 2)admiterea de ctre autoriti a normelor de
cunoatere, de schimbare i de deciziie n calitate de modele publice i commune de conduit.

1.3Apreciai raionalitatea normelor juridice i morale dup Herbert Hart.

Hart sustine ca fiecare norma, fiecare cuvint, fraza ar avea un sens, o acceptie centrala unica
nesusceptibila de dispute, determinata de uzajul lingvistic comunsi care poate fi descoperit prin
analiza contextului si referinta la limbajul comun. Functiile esentiale ale dreptului, ca mijloc de
control social, trebuie cautate nu in litigiile private ci in modul in care este folosit pentru a
controla, conduce si organiza viata in afara instantelor. Normele se caracterizeaza prin
generalitate si permanenta.
 The Concept of Law (1961) este o analiz a relaiei dintre drept, constrngere i moral. Este de
asemenea o ncercare de a gsi rspunsul la ntrebarea dac toate legile ar trebui conceptualizate
n sens de ordine constrngtoare sau de comenzi morale. Hart susine c nu exist o legatur
logic necesar ntre lege i constrngere, nici ntre lege i moral. El afirm ca a clasifica toate
legile ca ordine constrngtoare sau comenzi morale ar nsemna o simplificare a relaiei dintre
drept, constrngere i morala. n opinia lui Hart, o conceptualizare a legilor n acest fel, de ordine
coercitive sau comenzi morale ar impune ideea fals a uniformitii diferitelor tipuri de legi i a
funciilor sociale diverse pe care dreptul le are. O astfel de conceptualizare a dreptului ar avea ca
efect o interpretare gresit a scopului i funciilor acestuia, dar i o ntelegere deformat a
coninutului, originii i criteriilor de clasificare a legilor.Legile sunt reguli care interzic
indivizilor s acioneze ntr-un anume mod; le-ar putea impune diverse obligaii. Legile impun
pedepse asupra indivizilor care au fcut vreun ru altor indivizi. De asemenea, n aceast lucrare,
Hart, specific modul n care trebuie fcute contractele, dar i felul n care documentele oficiale
trebuie create. Pot specifica de asemenea modul de convocare al legislaturilor sau modul de
funcionare al Curilor de Judecat. Specific modul n care noile legi sunt activate, dar i modul
n care legile vechi pot fi modificate. Pot exercita o putere coercitiv asupra indivizilor prin
impunerea unor penaliti asupra acelora care nu ii ndeplinesc datoriile i obligaiile. Cu toate
acestea, nu toate legile pot fi considerate nite ordine constrngtoare deoarece unele legi pot s
confere unor indivizi puteri sau privilegii, fr s le impun acestora datorii sau obligaii.

Doctrina liberalist
1.1Prezentai fundamentele liberalismului. Curentul liberalist asa cum reiese chiar din
denumirea sa este legat de conceptul de libertate.SE cunoaste ca dea lungul istoriei liberalismul a
fost criticat pentru ca ideile liberale nu se gasesc in viata sociala reala si ca aservirea a continuat
sa ramina una din rocile societatii contemporane.Cu toate acestea liberalismul a ramas o miscare
care a condus la afirmarea individualitatii umane, constituita ca o contrapondere la etatism.In
zilele noastre liberalismul a stat la baza miscarilor care a condus la eliminarea
totalitarismelor.Liberalismul este un curent rational si echilibrat a carui conceptie se
fundamenteaza pe afirmarea individului dar nu prin desfiintarea oricarei autoritati ci prin crearea
unui climat social in care puterea sa fie limitata prin drept.Reducerea sferei de influenta a statului
in problemele ce tin de domeniul privat este unul din telurile democratiei liberale.
1.2Analizai egalitatea condiiilor ca principiu de baz a democraiei evideniat Alexis de
Tocqueville.
Alexis de Tocqueville n lucrarea Despre democraie n Americaeste de fapt o meditaie
asupanobilimii, pentru c Tocqueville ncurajeaz egalitatea n drepturi, iar nobilimea este acea
clas social,care, prin dorina de a domina, nu permite dezvoltarea acestei noi concepii.
i atrage atenia urmrile pe care le produce aceast egalitate a condiiilor. Acest fapt implic o
anumitorientare a spiritului public, o formulare ct mai accesibil a legilor, atrage dup sine
percepte noi aleguvernanilor, iar celor guvernai le formeaz o atitudine fa de superiorii lor,
aa cum Tocqueville nu a mai cunoscut-o.Egalitatea aceasta are o mare influen deopotriv
asupra celor care guverneaz i a celor ce sunt guvernai.Tocqueville afirm c atuncicnd
inegalitatea este legea obinuit a unei societi, cele mai profunde inegaliti nu sar n ochi,
cndtotul este aproximativ la acelai nivel, cele mai mici inegaliti rnesc. De aceea dorina de
egaliate devinemai greu de potolit pe msur ce egalitatea este mai mare. . In aceste conditii, el
vede egalitatea ca un intreg compus din:-egalitatea in fata legii; -egalitatea politica;-egalitatea de
conditii..Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti, instaurarea unei egaliti de drept ntre
indivizi n locul unei jurisprudene distincte pentru fiecare stare sau ordin, cum se ntmpla n
Vechiul Regim; n al doilea rnd, egalitatea condiiilor nseamn mobilitate social potenial ca
urmare a abandonrii principiului ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor nseamn o puternic
i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul viziunii ierarhice tradiionale asupra societii. ns
egalitatea condiiilor nu semnific i dispariia diferenelor i inegalitilor economice i sociale
dintre indivizi; de fapt,spune Tocqueville, principiul democratic impune o egalitate imaginar n
ciuda inegalitii reale dintre acetia.

1.3Evaluai conceptul libertii individuale pornind de la ideile lui F.Hayek.

Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate.Libertatea nu inseamna doar ca
individul are atit oportunitate cit si povara optiunii ea mai inseamna si ca el trebuie sa suporte
consecintele actiunilor sale ca va fi laudat sau blamat.In zilele noastre Hayek este de parerea ca
sentimentul responsabilitatii a disparut, acest lucru fiind explicat prin frica de responsabilitate si
implicit prin frica de libertate. Friedrich Hayek.El definete libertatea ca acea stare n care
coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor este redus, att ct este posibil acest lucru
n societate sau posibilitatea de a aciona conform propriilor decizii i planuri, precum i
independena fa de voina arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este supus coerciiei, prin
voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea denumit libertate individual sau personal.
Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper individul uman ca scop si
nu ca mijloc . Libertatea zice Hayek este inseparabila de responsabilitate..In zilele noastre
Hayek este de parerea ca sentimentul responsabilitatii a disparut, acest lucru fiind explicat prin
frica de responsabilitate si implicit prin frica de libertate. Friedrich Hayek.El definete libertatea
ca acea stare n care coerciia la care unii oameni ii supun pe semenii lor este redus, att ct este
posibil acest lucru n societate sau posibilitatea de a aciona conform propriilor decizii i planuri,
precum i independena fa de voina arbitrar a altuia.Starea n care un om nu este supus
coerciiei, prin voina arbitrar a altuia sau a altora este adesea denumit libertate individual
sau personal. Hayek afirma ca ordinea sociala se poate stabili numai avind ca reper individul
uman ca scop si nu ca mijloc
Doctrina sociologic
1.1Prezentai concepia sociologico juridic a lui Max Weber.
Cea mai cunoscut lucrare a sa este eseul Etica protestant i spiritul capitalismului, lucrare
care a fost piatra de temelie n studiile sale de sociologie a religiilor. n aceast lucrare, Weber a
argumentat faptul c religia este una dintre cauzele cele mai importante, care explic diferenele
de dezvoltare dintre culturile Occidentale i cele Orientale, i a subliniat importana
protestantismului ascetic care a condus la naterea capitalismului, a birocraiei i a statului
raional-legal din Vest.ntr-o alt lucrare important, Politica, ca i vocaie, Weber definete
statul ca o entitate ce posed monopolul asupra folosirii legitime a forei. Sociologia weberian
este numit i sociologie comprehensiv, deoarece nu vizeaz sensul obiectiv al aciunii, ci
sensul gndirii. Totodat, el a adus o contribuie valoroas n dezvoltarea metodologiei
tiinelor umaniste i, n special, a tiinelor politice.Max Weber face o distinctie categorica intre
viata sociala reala si modul nostru de a cunoaste aceste realitati .Oricit de perfectionata si orice
metoda ar folosi o stiinta sociala ea nu poate surprinde intreaga bogatie a vietii reale.

1.2Determinai coninutul noiunii mas de contiine individuale n cadrul teoriei

dreptului obiectiv a lui Lon Duguit.
Duguit susine c supremaia unei voine asupra alteia e o noiune metafizic implicnd o
ierarhie a persoanelor i a valorilor ce trebuie exclus dintr -o disciplin pozitiv.Voina general
se poate impune, dar cu condiia ca ea s fie legitim, adic conform cu dreptul obiectiv i cu
morala politic.Statul e doar un aparat de gestionare a serviciilor publice nsrcinat cu realizarea
solidaritii sociale. Antivoluntarismul l va mpinge pe Duguit s conteste i noiunea de
drept subiectiv ce atribuie voineiindividuale o putere a proape mistic metafizic.
 Dar dac dreptul nu este ceea ce doresc guvernanii, atunci ce este? Duguit cere guvernanilor s
respectedreptul obiectiv, adic cere s existe independent de voina lor. Stabilitatea acestui
drept s-ar face princonstatarea sa sociologic i ar fi constituit din ceea cemasa spiritelor
dorete s impun printr -o reaciesocial organizat. Omul este n acelai timp individual i
social i aceste dou caracteristici inseparabile ale contiinei i voinei lui se fortificate reciproc.
Asociat, omul se simte mai om n grupurile corporative individualitatea crete. Astfel, Duguit
trage concluzia c solidaritatea oamenilor este un fapt prim i c acestfapt real al solidaritii
este fundamentul dreptului. Dreptul devine un fapt social derivat din solidaritate, care este sursa
real a regulilor de drept i a instituiilor juridice.
1.3Evaluai raportul dintre stat i individ la Emile Durkheim
Dreptul reprezinta forma esentiala de structura a societatii stabilea Emile Durkheim In
conceptia sa,societatea si dreptul sunt inevitabil legate intre ele, acestea din urma fiind de
fapt forma speciala de structurare a societatii, viata sociala neputand exista fara ca viata juridica
sa nu existe simultan.Dreptul reprezinta forma solidaritatii sociale, in ea fiind reflectate
multiplele fatete ale solidaritatii sociale. Durkheim este cel care a fondat scoala sociologica
franceza, sociologismul reprezentand acel curent careconsidera fenomenele sociale ca fapte sau
lucruri sociale concretizate in moduri colective de ganduri. Potrivitautorului,dreptul este un mod
de conduita creat de colectivitate. Durkheim urmarind relatia ntre "eul" individual si
"interactiunea sociala". n viziunea sa indivizii, ba chiar grupurile se pot prabusi n dezordine, n
anarhie. Societatea vede mai departe si mai bine ca indivizii"
Societatea deci este exterioara, are putere morala, vede mai departe ca indivizii, este coercitiva,
etc. Acestea sunt trasaturile generale ale faptului social.

Teoria psihologic a dreptului

1.1Descriei ideile lui Nicolae Petrajiky ca fondator a teoriei psihologice a dreptului.
Teoria psihologic a fost ntemeiat la nceputul sec. Al XX-lea, fiind dezvoltat n lucrrile
savantului L.LPetrasycki. El i concentreaz atenia asupra studierii fenomenului dreptului,
aynd la baz viaa luntric a omului, n cercetrile lui Retrasycki, tiina empiric cerceteaz
existena umansub aspectele fizic i psihic. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii
psihice i poate fiexplicat numai prin prisma proceselor psihice emoionale i intelectuale. El este
un fenomen emotiv.Spre deosebire de emoiile morale, emoia juridic face parte din sfera
emoiilor irnperativ-atributive.In timp ce emoiile morale se caracterizeaz prin adeziune liber,
emoiile juridice nu snt libere,deoarece o alt persoan poate s insiste i s impun realizarea
acestei emoii . Dreptul se divizeaz ndrept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie
emoiile generate de ndemnul contiinei.Dreptul pozitiv este edificat pe o autoritate strin, ce-
i gsete expresie n actul normativ, stabilind,astfel, prescripii juridice obligatorii pentru toi
subiecii de drept. Normele juridice, fiind o emanaie a statului, reprezint o reflecie a emoiilor.

1.2Stabilii rolul emoiilor n drept conform teoriei psihologice a dreptului.

. Dreptul, ca fenomen al existenei, aparine laturii psihice i poate fi explicat numai prin prisma
proceselor psihice emoionale i intelectuale. Astfel, el este un fenomen emotiv i face parte din
sfera emoiilor imperativ-atributive. Emoiile juridice au la baz emoiile atributive ale datoriei,
iar temelia celor morale o formeaz numai emoiile imperativ-etice. Dup Petrazycki, dreptul se
divizeaz n drept autonom i drept pozitiv. Dreptul autonom constituie emoiile, care snt
ndeplinite dup ndemnul contiinei. Contiina moral pune temelia obligaiei morale i are la
baz emoiile morale, care, la rndul lor, l pot determina pe om la o anumit aciune sau,
dimpotriv, l pot stvili de a aciona liber.
 1.3Formulai o atitudine fa de ideea despre drept ca factor psihologic al vieii sociale
promovat de teoria prsihologic a dreptului.

Mircea Djuvara

1.1Descriei principalele idei filosofico - juridice a lui Mircea Djuvara.

O contribuie remarcabil a lui Mircea Djuvara s-a produs n planul analizei raportului dintre
drept, stat i naiune. Respingnd ideea dreptului pur i pozitivismul juridic care au instaurat
divinizarea absolut a autoritii legii scrise fr s o controleze prin apelul la ideea de justtie,
dovedindu-se a fi astfel o concepie greit i chiar primejdioas, Mircea Djuvara a fost convins
c dreptul se ntemeiaz pretutindeni pe realitile istorice ale comunitii umane concrete.Astfel,
poporul romn i ntemeiaz dreptul pozitiv pe viaa naional.Naiunea este o realitate istoric
ridicat la rangul de ndatorire etic suprem, iar statul a devenit numai expresia ei
juridic.Djuvara sustine ca Filosofia dreptului se leaga de teoria cunoasterii si este nevoita sa-si
intinda cercetarile in domeniul epistemologiei.M.Djuvara pune in centru atentiei individual
uman,acesta fiind cel ce creaza valorile, morale sau juridice avind inscrisa in el in mod apriori
principiul justitiei.

1.2Analizai raportul dintre dreptul pozitiv i dreptul raional la Mircea Djuvara

Dreptul, precizeaz M. Djuvara arat actele permise, interzise sau impuse n societate pe baza
ideii de justiie. El face o distincie important ntre dreptul raional i dreptul pozitiv.Astfel,
toate judecile prin care se constat justiia aciunilor n societate, de dreptul pozitiv, sunt
numite aprecieri de drept raional.Dreptul raional este i sursa idealurilor de justiie pe care
fiecare societate i le furete raportnd ideea de justiie la condiiile ei specifice. Justiia,
apreciaz juristul romn, este o valoare raional i se impune prin propria sa autoritate. . Spre
deosebire de conceptul dreptului natural,dreptul rational conceput de Mircea Djuvara este
variabil in loc si timp, in functie de schimbarile obiective .Dreptul pozitiv, respectiv normele
juridice impuse prin cutume i legi, este dreptul care se aplic ntr-o societate la un moment dat
i care trebuie s dezvolte, s aplice i s organizeze principiile i normele dreptului
raional.Djuvara considera ca dreptul pozitiv nici nu se poate concepe fara un drept gindit si
anume dreptul rational, si ca acesta din urma intemeiaza dreptul pozitiv ii da viata si il patrunde
in toate manifestarile reale.Djuvara va sustine ca aplicarea dreptului pozitiv nu este posibila fara
sa nu intervina judecati intemeiate pe principia juridice superioare dreptuli pozitiv.

1.3Apreciai rolul voinei legislatorului la aplicarea legii, pornind de la ideile lui Mircea
Djuvara.
Pentru realizarea justiiei este nevoie de o conducere politic,pentru realizarea unei ordini in
aciunile naiunii este nevoie de conducerea unei elite politice, de o legatur solid ntre condui
i conductori. Iat de ce Mircea Djuvara considera c politicul nu poate fi desfcut de juridic, ci
el este forma cea mai nalt a juridicului,ntruct se subordoneaza ideii de justiie.Asa fiind,
activitatea rationala a legislatorului nu mai pare suficienta pentru realizarea acestei ordini de
drept rational. Pentru aceasta Mircea Djuvara merge cu conceperea judiciarului pana la
interzicerea avocatilor de a face greva: pentru ca avocatul ,, este si trebuie sa ramana aparatorul
ordinii legale, el reprezinta in definitiv subtilitatea rafinata a ratiunii si a convingerii, adica
Dreptul insusi, in lupta victorioasa cu forta patimasa si brutala.

Eugeniu Sperania

1.1Expunei principalele idei despre stat i drept ale lui Eugeniu Sperania.

Principalele sale opera:Principii fundamentale de filosofie juridic (1936), Via, spirit, drept i
stat (1938), Introducere in filosofia dreptului (1946). Din activitatea sa filosofico-juridica putem
delimita citeva probleme cheie care au fost abordate de ginditor.:-contributia sa la conturarea statului dreptului
ca stiinta-aprecierile cu privire la opera de legiferare si autoritatea legii-combaterea teoriilor rasiste privind
dreptul-raportul dintre drept subiectiv si drept obiectiv-preocuparea de a descoperi legile obiective ale evolutiei
dreptului.Statul este prin originea sa o dezvoltare,o amplificare a nevoii de justitie.Statul tinde sa devina un
scop insine.Scopul principal si fundamental al statului dupa E.S. este de a asigura si apara aplicarea
consecventa a unui anumit ansamblu de principii referitoare la viata sociala,adica realizarea unei justitii
conceputa intr-unanumit mod.

1.2Generalizai i analizai legile obiective ale evoluiei dreptului dup Eugeniu Sperania.

Abordand problema legilor evoluiei dreptului, Eugeniu Sperania stabilete urmtoarele dou
legi generale, i anume: 1) Dreptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vieii, evolueaz in mod
analog cu orice proces vital; 2) Dreptul, ca fapt spiritual, evolueaz prin afirmarea progresiv a
spiritualitii omeneti.Dreptul obiectiv:dreptul este un system deductiv de norme sociale destinate
ca,printr-un minimum de justitierealizabila sa asigure un maximum de socialitate intr-un grup social
determinat.Dreptul subiectiv:interes garantat printr-o norma sociala.Are 3 elemente:1.interesul2.obiectul
interesului3.garantarea interesului printr-o norma.Ginditorul recunoaste ca exista dovezi suficiente care sa
demonstreze faptul ca poate exista norme ce aparainteresele individuale independente de atitudinea
societatii.aceste norme tot fac parte din drept deoareceprovin din ratiunea umana.De asemenea E.S. specifica
ca aceste norme,acest drept nu fa vi recunoscutniciodata de dreptul obiectiv deoarece este o creatie a societatii
pentru societate si are drept scop unmaximum de sociabilitate posibila.

1.3Estimai sanciunea ca element definitoriu pentru drept (prin prisma ideilor lui
Eugeniu Sperania).

Speranta afirma ca sanctiunea sau nesanctiunea nu caracterizeaza numai normele de drept, ea se

exercita sub toate aspectele vietii sociale.Societatea insasi este o realitate care ne constringe si ne
obliga sa ne suordonam modului ei de a fi.Sperantia afirma ca constringerea este o modalitate de
imitatie prin ea procesul de uniformizare deci de imitatiune se generalizeaza si se
inlesneste.Constringerea dupa Djuvara este o consecinta a nevoii de identitate.La nivel social
normele sunt impuse de mase care instinctive elaboreaza normele coercitive.Normele pe care
aceste sanctiuni sunt destinate sa le garanteze, nu sunt ele insele creatia legislatorului ci sunt
formule agreate si adaptate fanatic de catre spiritul colectiv.

Hugo Grotius
1.1.Definii i determinai fundamentul, principiile i metodele de cunoatere a dreptului
natural dup Hugo Grotius.Puternic influentat de noua orientare de gindire produsa de
Renastere, convisn fiind ca dezbinarile teologice nu pot duce la principii unitare care sa
intemeieze activitatea politico-juridica,Grotius considera ca singurele care pot asigura aceasta
unitate sunt principiile dreptului natural.Grotius considera dreptul natural izvoraste din nevoia de
a trai in societate, din grija pe care o are omul de a pastra societatea.Gr. afirma ca apartine
dreptului natural tot ceea ce este in conformitatea cu natura rationala si sociala a
omului.Deasemenea dreptul natural nu apartine vointei fie ea umana sau divina.Sustinind ca
dreptul natural este imuabil,Grotius va spune ca aceasta nu numai ca nu depinde de vointa
omului ci nici chiar vointa lui Dumnezeu nu-l poate schimba.Deci dreptul natural este o
dispozitie a ratiuni care isi trage valoarea din natura sa din puterea sa inascuta dintrun imperativ
nascut din constiinta sociala a omului.

1.2.Determinai contribuia lui H.Grotius n dreptul internaional public. Hugo Grotius

considerat printele tiinei dreptului internaional, prin operele sale i ndeosebi (Marea Liber)
i (Despre dreptul rzboiului i pcii), realizeaz prima expunere de ansamblu a dreptului
internaional. El ddea astfel, un fundament juridic puternic independenei i suveranitii
statelor, care creau reguli de conduit ntre ele. A dat, de asemenea, dovad de toleran,
respingnd discriminrile n relaiile dintre statele cretine i cele infidele i admind
ncheierea de tratate cu acestea. Dezvoltnd ideea rzboiului just, a formulat reguli de purtare a
acestuia, inspirate din considerente umanitare. Nu ntmpltor literatura consacrat evoluiei
dreptului internaional public precizeaz c adevratul fondator al dreptului internaional
rmne ns olandezul Hugo Grotius, creatorul unei teorii intermediare ntre concepia
tradiional, bazat pe religie, i concepia pozitivist, potrivit creia dreptul nu se ntemeiaz pe
voina divinitii, ci pe contiina i raiunea umanitii. Tratatele Westfalice inaugureaz n
istoria Europei nceputul congreselor europene i reaezarea raporturilor ntre statele
continentului. H. Grotius formula principiul libertii de comer, navigaie i pescuit n largul
mrii n sensul c marea dincolo de o anumit limit de la rm nu poate fi nsuit de state sau
persoane particulare, prin ocupaie sau alte mijloace, iar folosirea mrii de un stat s nu
mpiedice libertatea altor state.

1.3.Argumentai aplicabilitatea principiului pacta sunt servanda n dreptul intern i n

dreptul internaional.
Pacta sunt servanda se refer la tratate, n sens larg, cuprinznd toate instrumentele
internaionale care exprim acordul de voin al statelor de a crea raporturi juridice ntre ele i
care au intrat n vigoare ndeplinind condiiile de validitate cerute de dreptul internaional.
Principiul pacta sunt servanda nu are, ns, un caracter absolut. Nu orice tratat trebuie respectat,
ci numai acelea ncheiate n mod licit, n conformitate cu dreptul internaional. Tratatele inegale,
nrobitoare, care stabilesc condiii de subordonare a unui stat fa de altul, care ncalc principiile
fundamentale ale dreptului internaional, pot fi anulate de statele care au fost silite s le ncheie.
. n alte cuvinte, executarea actului juridic civil este obligatorie pentru pri, iar nu facultativ. n
aplicarea principiului pacta sunt servanda, s-a decis c o parte contractant nu poate s modifice,
n mod unilateral, preul convenit n momentul ncheierii contractului. Uniunea europeana este
fondata pe principiul libertatii, democratiei, respectului drepturilor omului si libertatilor
fundamentale, precum si al statului de drept, principii care sunt comune statelor membre.
Uniunea respecta identitatea nationala a statelor member. Pacta sunt servanda este o expresie
latin cu sensul tratatele trebuie s fie respectate, care definete un principiu fundamental al
dreptului internaional. Este consacrat n documentele internaionale adoptate dup primul i cel
de-al doilea rzboi mondial, ns el a aprut nc din antichitate, fiind cel mai vechi principiu de
drept internaional.