Clasificarea undelor electromagnetice

Notiuni Generale :

Cimpul electromagnetic: ansamblul cimpurilor electrice si magnetice ,care oscileaa si se

genere aza reciproc.

Unda electromagnetica: un cimp electromagnetic care se propaga .

Undele (radiatiile) electromagnetice pot fi grupate dupa fenomenul care sta la baza producerii lor. Astfel
, radiatiile numiteheriene se datoresc oscilatiei electronilor in circuitele oscilante LC sau in circuitele
electronice speciale.

Prin transformarea energiei interne a oricarui corp in energie

electromagnetica rezulta radiatiile termice. Radiatiile electromagnetice ,

numite radiatiile de frinare , apar la frinarea brusca a electronilor in

cimpul nucleului atomic.Radiatiile sincrotron ( denumirea se datoreste

faptului ca acest fenomen a fost pus in evidenta la o instalatie de

accelerare a electronilor in cimp magnetic , numit sincrotron ) si au

originea in miscarea electronilor intr-un cimp magnetic .

Acestor grupe de radiatii le corespund anumite domenii de frecvente.

Cea mai uzuala mprire a radiaitilor electromagnetice se face insa dupa frecventa si lungimea sa de unde
in vid. Aceasta mprire cuprinde urmatoarele grupe :

1.Undele radio. Domeniul de frecventa a acestor unde este cuprins intre zeci de hertzi pina la un
gigahertz ( 1GHz = 109 Hz ) , adica au lungimea de unda cuprinsa intre citiva km pina la 30 cm . Se
utilizeaza in special in transmisiile radio si TV. Dupa lungimea de unda se subimpart in unde lungi (2
Km - 600 m ) , unde medii ( 600 - 100 m ) , unde scurte ( 100 - 10 m ) si unde ultrascurte ( 10 m - 1
cm ).

2.Microundele. Sunt generate ca si undele radio de instalaii electronice .Lungimea de unda este
cuprinsa intre 30 cm si 1 mm . In mod corespunzator frecventa variaza intre 109 -- 31011 Hz. Se
folosesc in sistemele de telecomunicatii , in radar si in cercetarea stiintifica la studiul proprietatilor
atomilor , moleculelor si gazelor ionizate. Se subimpart in unde decimetrice, centimetrice si
milimetrice.

3.Radiatia infrarosie. Cuprinde domeniul de lungimi de unda situat intre 10-3 si 7,810-7 m ( 31011--
41014 Hz ). In general sunt produse de corpurile incalzite. In ultimul timp s-au realizat instalatii
electronice care emit unde infrarosii cu lungime de unda submilimetrica.

4.Radiatia vizibila. Este radiatia cu lungimea de unda cuprinsa intre aproximativ 7,610-7 m si 41014 m.
5.Radiatia ultravioleta. Lungimea de unda a acestei radiatii este cuprinsa in domeniul 3,810-7 si 610-
10 m. Este generat de catre moleculele si atomii dintr-o descarcare electrica in gaze. Soarele este o
sursa puternica de radiatii ultraviolete.

6.Radiatia X ( sau Rontgen ) . Aceste radiatii au fost descoperite in 1895 de fizicianul german W.
Rontgen. Ele sunt produse in tuburi speciale in care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei
tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de volti , bombardeaza un electrod.

7.Radiatia . Constituie regiunea superioara ( 3 10 18 - 3 10 22 Hz ) in clasificarea undelor

electromagnetice in raport cu frecventa lor. Sunt produse de catre nucleele atomilor.

Inductia electromagnetica
Unsprezece ani a cautat Faraday (intre 1820 si 1831) sa descopere producerea curentului electric sub
actiunea cimpului magnetic. Totul parea atit de simplu , dar toate experimentele erau sortite
esecului pentru ca se rationa astfel : din moment ce apare un cimp magnetic in jurul unui curent electric ,
de ce nu apare si un curent electric intr-un conductor plasat intr-un cimp magnetic ? intr-adevar , cimpul
magnetic apare , in jurul unui curent electric , dar acesta este intretinut printr-un consum de energie din
exterior. In cazul in care plasam in repaus un conductor intr-un cimp magnetic , nu se consuma energie ,
deci nu poate sa apara un curent electric.
Experienta cruciala a lui Faraday , care prefigura transformatorul de mai tirziu a fost efectuata in felul
urmator : pe un cilindru de lemn a infasurat doua bobine , una legata la un galvanometru ( B1 ) si alta la o
baterie ( B2 ). In mod neasteptat , in bobina B1 aparea un curent numai atunci cind
intrerupatorul K stabilea sau intrerupea curentul prin B2. Semnalul aparut in B1 era slab , dar disparea
chiar daca prin B2 circula curentul , deci exista un cimp magnetic ale carui linii treceau si prin B1. O
alta observatie : curentul inregistrat in B1 avea un sens la inchiderea circuitului , dar si schimba sensul la
intreruperea curentului. O analiza atenta a curentului din B1 , numit curent indus , a aratat ca la
inchiderea circuitului , cind se stabileste un cimp magnetic , sensul curentului indus este astfel , incit
cmpul magnetic creat de el are sens invers cimpului generat de B2. Dimpotriva , la intreruperea
curentului , deci cind cimpul magnetic dispare , sensul curentului este astfel , inct cimpul creat de el are
acelasi sens cu cel care dispare. Fenomenul astfel descoperit de Faraday a primit
numele de inductie electromagnetica.