Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
N. Testemieanu
Panri Sergiu
Chiinu 2012
Chirurgia pediatric
Chirurgia pediatric este domeniul tiinei medicale care se ocup de diagnosticul, tratamentul i managementul
bolilor chirurgicale la copii (de la perioada neonatal i adolescena inclusiv) i include urmtoarele
subspecialiti: chirurgia general i urgent, chirurgia nou-nscutului, ortopedia, traumatologia i
vertebrologia, urologia, oncologia, chirurgia septic, arsurile, chirurgia toracic, endoscopic, oncopediatria,
neurochirurgia, anesteziologia i reanimaia pediatric la baza crora stau metodele diagnostice i chirurgicale
specifice de tratament i, totodat, se ocup i de elaborarea lor.
Direcii de cercetare
Infecia chirurgical i afeciunile parazitare la copii.
Chirurgia reconstructiv a malformaiilor congenitale i afeciunilor dobndite a organelor cavitii abdominale
(tubul digestiv, pancreasul, ficatul i cile biliare), toracice (plmnilor, esofagului, pleurei, mediastinului,
diafragmului) i sistemului urinar.
Metode ortopedice i chirurgicale de tratament al maladiilor congenitale i dobndite ale aparatului locomotor
inclusiv i a coloanei vertebrale.
Tratamentul chirurgical al leziunilor traumatice ale aparatului locomotor.
Tumorile la copii.
Combustii i degerturi.
Anesteziologie i reanimatologie.
Intervenii chirurgicale endoscopice i microscopice.
Afeciuni neurochirurgicale: diagnosticul, tratamentul, recuperarea.
Metode de explorare.
ENDOSCOPIE DIGESTIV SUPERIOAR
Endoscopia digestiv superioar este o metod performant de vizualizare a leziunilor esofagului, stomacului i
duodenului, oferind, n unele situaii (hemoragii, polipi, stenoze), posibilitatea efecturii i a unor tratamente
care s evite interveniile chirurgicale.
Marele avantaj al acestei metode const n vizualizarea i diagnosticul superior al leziunilor menionate, cu
rezultate superioare examenului baritat eso-gastro-duodenal. Metoda permite confirmarea diagnosticului
(leziuni benigne sau maligne) prin prelevare de esut (biopsii).
Se pot diagnostica astfel diverse boli ale tractului digestiv superior (esofag - stomac - duoden):
varice esofagiene sau gastrice la pacienii cu ciroz hepatic
diverticuli esofagieni
esofagite de reflux sau hernii hiatale
tumori esofagiene
diagnosticul de certitudine al infeciei cu Helicobacter pylori
ulcere gastrice
suferine ale stomacului rezecat
tumori gastrice
ulcere duodenale
diverticuli duodenali
tumori duodenale
Marele avantaj al acestei metode const n posibilitatea de a efectua multiple gesturi terapeutice care
nlocuiesc unele intervenii chirurgicale.
ECOGRAFIE ABDOMINAL
Explorarea ultrasonografic (ecografia) este o metod modern i eficient de investigare, neinvaziv, lipsit de
efecte secundare, ce a revoluionat imagistic medical a ultimilor ani prin tehnicile ncorporate n sistemele
ultrasonografice performante (armonici tisulare, Doppler color, power Doppler etc.) Deoarece folosete
ultrasunete pentru explorarea organelor interne (ficat, colecist, pancreas, rinichi, vezic urinar, prostat etc.),
ecografia nu produce practic nici un efect secundar, indiferent de durata examinrii.
Ultimele doua decenii au dirsificat neasteptat gama posibilitatilor de explorare invaziva si neinvaziva ale tubului
digestiv, incepand chiar din perioada de nou nascut. Precizarea cu acuratete a anomaliilor si leziunilor a fost
impusa de avantul extraordinar al chirurgiei pediatrice, care amelioran-du-si tehnicile de interntie si metodele
de reanimare, abordeaza cu succes varstele cele mai mici, nou nascut sau chiar fat.
De exemplu, se considera astazi ca malformatiile obstructi ale tubului digestiv trebuie operate cat mai devreme
(chiar din prima zi de viata), inainte de a produce dezechilibre hidroelectrolitice, acido-bazice si nutritionale gra.
Nou nascutul prezinta imediat dupa nastere cateva "avantaje", care-l recomanda unui tratament chirurgical si
anume:
- imunitatea pasiva transmisa de la mama;
- rezistenta relativ buna la traumatisme (cu care este inzestrat pentru a trece cu bine momentul nasterii);
- hematocritul mare, consecinta relatii hipoxii. Fara utilizarea metodelor de explorare paraclinica,
tubul digestiv este putin accesibil examenului clinic direct.
Examenul radiologie
Examenul radiologie isi pastreaza intreaga actualitate, utilizat din prima zi de viata, cu sau fara substanta de
contrast. Trebuie reamintit ca imobilizarea sugarului necesita tehnici speciale, pentru a se evita iradierea
personalului medical si a pacientului insusi.
Radiografia abdominala "pe gol" poate aduce informatii sugesti in stenoza duodenala congenitala, ileus
meconial, ileus dinamic si mecanic, pneumo-peritoneu, corp strain radioopac in lumenul digestiv, etc.
Examenul radiologie cu substanta de contrast completeaza mult informatia obtinuta. Solutia baritata este mai
fiziologica decat substantele de contrast iodate, care fiind hipertone pot genera deshidratare la varstele mici.
Solutiile de contrast neionice vor deni variante in viitor. Solutia baritata este relativ usor de administrat si
asigura o buna rezolutie, cu conditia sa nu existe tulburari de deglutitie sau fistule aero-digesti si aceasta sa
ajunga in plamani. Ea poate fi administrata pe sonda de gavaj sau cu biberonul. Cu exceptia fistulelor eso-
traheale si a tulburarilor de coordonare ale deglutitiei prin achalazie cricofaringiana, administrarea substantei de
contrast prin cateterizarea esofagului aduce informatii valoroase in toate leziunile obstructi ale tubului digestiv
la nou nascut, cum sunt stenoza hipertrofica de pilor, stenoza duodenala, stenoza intestinala, viciile de rotatie
etc.
Explorarea functionala a esofagului la nou nascut necesita tehnici mai sofisticate si experienta medicului
radiolog in examinarea sugarilor. in mod ideal, pentru tulburarile de deglutitie si entualele comunicari anormale
aero-digesti se folosesc ca substanta de contrast solutiile iodate si pentru a limita cat mai mult timpul de
expunere, metodele cineradiografice. Caseta video inregistrata in frontal si lateral permite derularea
examenului cu incetinitorul, fara a expune sugarul la iradiere excesiva in timpul examenului. Imaginea de "linie
de cale ferata", considerata patognomonica pentru achalazie cricofaringiana si aspirarea substantei de contrast
concomitent cu inghitirea ei, este dintre cele mai sugesti. Acest tip de explorare este recomandat si in
suspiciunea de fistula eso-traheala sau orice malformatie de esofag, cu sau fara fistula aero-digestiva.
Desi incoordonarea motorie faringo-esofagiana nu este foarte rara, explicand multe din pneumoniile recurente
(de aspiratie), obiectivarea radiologica este rareori facuta in tara noastra. Ea va fi sugerata de aparitia tusei in
timpul alimentatiei, refluarea alimentelor la nilul foselor nazale, stare de nutritie deficitara, toate constatate la
fosti mari prematuri, copii cu encefalopatie cronica infantila, mielo-meningocel, micrognatie, dermatomiozita
etc.
Refluxul gastro-esofagian nu este bine obiectivat radiologie, asa cum se credea in pediatria clasica, deoarece nu
exista standarde de "normalitate" pentru varstele mici. Un grad moderat de reflux este comun in orice
examinare radiologica cu substanta de contrast la sugarul mic. Este important de obiectivat, deoarece refluxul
gastro-esofagian ser este incriminat in patogenia varsaturilor recurente urmate de afectarea starii nutritionale,
bronsita recurenta, pneumonii de aspiratie cu infectii pulmonare cronice si chiar moartea subita la sugari. De
fapt, se cere nu sa se identifice refluxul gastro-esofagian (care este cvasi-constant la varstele mici), cat
semnificatia lui clinica, coincidenta sau cauza manifestarilor patologice. Se poate admite ca scintigrafia
esofagiana si monitorizarea pH-ului esofagian inferior ar putea aduce informatii mai pertinente.
Oricum, orice sugar care varsa are reflux gastro-esofagian si orice instigare radiologica a sugarului varsator are
drept scop identificarea sau excluderea unor leziuni gastrointestinale obstructi cu sanctiune chirurgicala.
Tratamentul chirurgical al refluxului prin fundoplicatura Nissen este inca o interntie exceptionala.
Ca rezultat al excesii si prelungitei regurgitari de continut gastric acid in esofag, se poate dezvolta chiar in
perioada de sugar esofagita de reflux si ulcer esofagian (aflat la originea hematemezei la varstele mici). Esofagita
are ca efect scurtarea si stenoza esofagului in portiunea inferioara, dar obiectivarea radiologica a acestor leziuni
este posibila in stadii relativ tardi.
Stenoza hipertrofica de pilor este cea mai frecnta leziune digestiva din primele saptamani de viata. Precizarea
diagnosticului se face exclusiv prin examen radiologie. Demonstrarea "canalului piloric" care este stramtat si
alungit, la care se adauga dilatarea enorma a stomacului si hiperperistaltica gastrica, contribuie la silirea
diagnosticului prin mijloace exclusiv radiologice. Foarte recent, ultrasonografia regiunii pilorice, care identifica
ingrosarea peretelui gastric, pare sa inlocuiasca clasicul examen. Orice sugar al carui perete piloric este mai gros
de 4 mm (depistat echografic), sufera de stenoza hipertrofica de pilor.
Examenul radiologie (cu sau fara substanta de contrast) se dodeste de neinlocuit in diagnosticul herniei
diafragmatice prin orificiul Bochdaleck. Ulcerul gastro-duodenal evidentiat prin nisa pe seriografie, necesita
confirmare endoscopica la nilul exigentelor actuale.
In sfarsit, examenul radiologie cu substanta de contrast administrata pe sonda anorectala se dodeste valoros in
identificarea sediului obstructiei intestinale in invaginatie. Se conteaza si pe efectul terapeutic al presiunii
hidrostatice pentru "dezinvaginarea" segmentului. Pentru aceasta, radiologul trebuie sa dispuna de o buna
experienta la copil.
Rezultatele examenului radiologie si valoarea lui in diagnosticul bolilor inflamatorii cronice ale intestinului vor fi
expuse pe larg la modulul consacrat acestor afectiuni.
Diagnosticul de enterocolita ulceronecrotica la nou nascut va fi sugerat radiologie de distensia enorma a
intestinului subtire, urmata de distensia colonului si semne de pneumatoza intestinala (gaz in peretele
intestinal) asociat sau nu cu pneumoperitoneu (indicand perforarea peretelui intestinal).
Vizualizarea radiologica a colonului se face dupa introducerea retrograda de suspensie de bariu prin rect si, mai
rar, prin obiectivarea modificarilor la 6 - 24 de ore de la ingestia substantei de contrast (aceasta ultima
entualitate fiind recomandata mai ales pentru demonstrarea modificarilor functionale). Injectarea de aer dupa
bariu (in clisma baritata) constituie un excelent dublu contrast pentru demonstrarea unor modificari fine ale
reliefului mucoasei colonului. Examenul radiologie este de neinlocuit pentru obiectivarea megacolonului
aganglionar neurogenic din boala Hirschpning, caracterizata prin absenta congenitala sau deficienta celulelor
ganglionare din plexul mienteric si submucos in portiunea distala a rectului, sub zona dilatata a colonului.
Portiunea aganglionara nu se relaxeaza si nu prezinta miscari peristaltice, de aceea zona proximala se dilata si isi
ingroasa peretii, facand efort pentru invingerea obstacolului. Aganglionoza (portiunea stenozata a colonului) se
limiteaza de obicei la rect si segmentul terminal al sigmoidului. Aspectul radiologie pato-gnomonic este
reprezentat de un lumen rectal si sigmoidian inferior foarte stramt, urmat de o dilatare brusca si enorma a
segmentului supraiacent, de obicei la nilul marginii superioare a sacrului. Lungimea segmentului stramtorat este
de obicei 8-l0 cm. Tehnica radiologica este dificila si presupune un profesionalism ireprosabil in examinarea
copiilor.In ciuda numeroaselor posibilitati de explorare paraclinica a tubului digestiv, intrate recent in practica
clinica si in tara noastra, examenul radiologie isi pastreaza actualitatea cu toate limitele lui, fiind inca cea mai
utila si frecnt utilizata metoda de diagnostic, in special pentru leziunile obstructi congenitale ale tubului digestiv
la sugar.
Explorarea endoscopica in pediatrie
Endoscopia fibrooptica a tractului gastrointestinal superior a denit o metoda utilizata pe scara tot mai larga in
pediatrie, in special dupa introducerea instrumentarului modern flexibil, cu mare putere de rezolutie in
examinarea leziunilor. Exista 5 indicatii majore ale endoscopiei superioare in pediatrie si anume:
1. Dureri abdominale cronice, de etiologie incerta;