oamenii - o emoie copleitoare... Ei sunt nite fructe plimbtoare ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatr cztoare, oamenii-s o lin apsare... Sunt micare-adaugat la micare i lumina ce-o zreti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de psri, arip n arip zbtnd. Oamenii sunt psri nemaintlnite, cu aripi crescute nluntru, care bat plutind, plannd, ntr-un aer mai curat - care e gndul!
Marii stlpi ai Galaxiei sunt,
din punctul de vedere al omului, gnduri din gnduri, pururea neclintite... Ei sorb neatinse vibraii, din neatinsul frig, din simpla i de neatins singurtate !
Florilor, la margini de-nserare,
din punctul de vedere-al gndului, s-ar cuveni s li se cearn norii... Prin site micate de visuri, numai lor, asemenea spumei albastre din mare!
Mamei, cea de toate zilele,
din punctul de vedere-al deprtrii, doar Soarele rmne-o deprtare ... ir de mngieri diafane peste venica lin-lumin, mereu mictoare!