Secretele femeilor fatale ale stramosilor nostri.

Cum torturau dusmanii in Dacia si

ce trib folosea barbatii doar pentru sex
Daniel Guta,

Marturii istorice din Antichitate ofera descrieri cu totul iesite din comun femeilor din triburile care au trait in
actualul tinut al Romaniei. Arta razboiului le era cunoscuta, iar unele dintre ele faceau sacrificii extreme pentru
a urma calea armelor.

Amazoanele s-au numarat printre cele mai populare razboinice ale Antichitatii. Istoricii vremurilor lor le-au
atribuit calitati neobisnuite in manuirea armelor, dar si obiceiuri bizare. Ar fi fost de neam tracic, sustineau unii
autori, insa potrivit altor ipoteze, legendarele amazoane au fost doar rodul imaginatiei anticilor.

Amazoanele - legendarele razboinice Amazoanele traiau in triburi in care barbatii nu erau acceptati, erau
neintrecute in calarie si vanatoare, se inchinau zeilor Marte, al razboiului, si Diana (Artemis) a vanatorii, iar
singurul motiv pentru care apelau la ajutorul barbatilor, din triburile invecinate, era de procreere. ,,Fiindca ele au
nevoie de copii se duc la fluviul Halys, se intalnesc cu barbati, se unesc cu ei si, intorcandu-se pe la salasurile si
pe la casele lor, copiii de sex masculin pe care i-ar naste ii duc parintilor lor de la marginea tarii sa-i creasca.
Acestia iau fiecare pe cel pe care il gaseste spre a-l creste ca sa-i fie rob. Pe fete insa, pe care le-ar fi nascut, se
spune ca acestea le cresc pentru privilegiul sexului lor si le hranesc dupa obiceiul mamelor, (cu lapte de iapa ori
cu faguri de roua care se gasesc sub forma de miere in trestia fluviilor) cu exceptia doar ca nu le alapteaza.
Aceasta insa o fac in vederea luptelor, pentru ca sa nu se moleseasca si sa nu le creasca sanii", informa istoricul
elen Filostrat.

Sarmatide fara sanul drept Unul dintrecele mai bizare obiceiuri relatate de autorii antici despre tribul
sarmatilor, care ar fi ocupat in urma cu peste doua milenii si teritorii din actualul tinut al Romaniei, se referea la
sacrificiile facute de femei pentru a deveni bune luptatoare. ,,N-au sanul drept. In copilarie, cand sunt inca foarte
mici, mamele lor inrosesc in foc un instrument de arama facut pentru scopul acesta, il pun la sanul lor drept si il
ard. Astfel acesta isi pierde puterea de a creste, transmitand umarului si bratului drept toata taria si vlaga",
informa Hipocrate, celebrul medic din Antichitate. Tinerele sarmatide se ocupau cu vanatul, tragerea cu arcul si
calaritul, insa pentru a se casatori trebuiau sa se remarce in lupta, ucigandu-si dusmanii.

Nu se casatoreau pana nu isi sacrificau dusmanii Temut pentru barbariile savarsite, marele trib al scitilor,
ajuns la randul lui pe teritoriul actual al tarii, a fost descris in mod sumbru de istoricul Herodot. Autorul elen a
scris despre ritualurile macabre prin care scitii jertfeau prizonierii de razboi, transformandu-le apoi testele si
pielea in trofee. Si femeile se remarcau prin cruzime. ,,In Europa se afla un neam scitic care locuieste in jurul
Lacului Meotic si se deosebeste de celelalte neamuri. Sunt asa numitii sarmati. Femeile lor calaresc si, calare,
trag cu arcul si arunca sulita. Se lupta cu dusmanii ciat timp sunt fecioare. Nu se marita pana nu a omorat fiecare
trei dusmani si nu au legaturi cu barbatul inainte de a face sacrificiile randuite de lege. Daca isi ia barbat, femeia
inceteaza a calari, cata vreme o nevoie nu sileste intreg neamul sa porneasca la lupta", informa Pomponius Mela.

Dacii aveau preotese sangeroase Autori antici ca Horatiu au remarcat viata virtuoasa a femeilor dace, insa o
scena infatisata pe Columna lui Traian scoate in evidenta o latura mai putin acceptata a acestora. Basorelieful
prezenta torturarea unor prizonieri de catre un grup de femei dace, cel mai probabil preotese: trei barbati goi, cu
mainile legate la spate, torturati de cinci femei, care ii ard cu faclii.

,,Prizonierii au fost dati apoi pe mana preoteselor unui cult sangeros, pentru a-i chinui ritual, inainte de a-i omori
potrivit traditiilor lor religioase, pe care le aveau si vecinii lor traci, germani, sarmati. Testele soldatilor romani
ai lui Fuscus infipte in pari pe zidurile cetatii dace (scena XXV) confirma obiceiul. Barbaria odioasa a scenei,
menita sa provoace indignarea privitorului roman in mult mai mare masura decat sa sugereze umilinta
infrangerii, era totodata si un mijloc indirect de a spori valoarea biruintei lui Traian impotriva unui neam atat de
aprig", era explicatia oferita de istoricul Radu Vulpe, autorul volumului ,,Columna lui Traian" (2002 cIMeC -
Institutul de Memorie Culturala).

Va recomandam sa cititi si:

Secretele celor 30 de triburi din Dacia: ce ascundeau razboaiele dintre buri si romani, cine au fost dacii
liberi si ce nume ciudate aveau stramosii nostri

Autorii antici mentioneaza existenta a zeci de triburi getice care au trait in urma cu aproximativ doua milenii pe
actualul teritoriu al Romaniei.

10 lucruri putin stiute despre Decebal, ultimul rege al Daciei. De ce era renumit drept cel mai temut
dusman al Romei Antice

Decebal a fost ultimul rege al Daciei si un personaj de legenda in istoria poporului roman. A fost omul care a
condus armatele Daciei in cele mai crunte infruntari din Antichitate. Decebal a sfarsit ucigandu-se, iar dupa
moartea sa, o parte a teritoriilor aflate in stapanirea lui au intrat in componenta Imperiului Roman.

Ce limba vorbeau, de fapt, dacii si de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai putin stiute pe care ni
le-au lasat mostenire stramosii nostri

Aproape 200 de cuvinte din limba romana isi au originea in limba vorbita de daci, potrivit celor mai multi dintre
oamenii de stiinta care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o alta concluzie la
care au ajuns lingvistii consacrati, insa cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul in vremea antica
au starnit controverse.

Cele 10 secrete ale Sarmizegetusei Regia: cum a fost cucerita si distrusa de romani, ce inseamna
Decebalvs per Scorilo si misterele sanctuarelor solare

Sarmizegetusa Regia a fost capitala Daciei, inainte de razboaiele romane care au dus la distrugerea ei. In prezent
situl arheologic al vechiului oras antic este inclus in patrimoniul UNESCO, importanta fiindu-i astfel
recunoscuta pe plan mondial.