Sunteți pe pagina 1din 12

CAPITOLUL IX

EXPERTIZA MEDICO-LEGALA PSIHIATRICA

II

Responsabilitatea, care implica posibilitatea tragerii la raspundere penala a


invinuitului, este o notiune de asemenea juridica si care sub aspect medical, reprezinta
"totalitatea particularitatile psihice ale individului care-l fac pe acesta capabil sa inteleaga
libertatea si necesitatea actiunilor sale si sa aprecieze consecintele faptelor sale atunci cind
actioneaza contrar normelor de convietuire sociala si a legilor.
Cele trei conditii de sustinere a notiunii de responsabilitate sunt date de:
- existenta unei legi (sociale sau morale);
- faptul de a fi in deplinatatea facultatilor mintale si
- libertatea (deoarece nu poti fi considerat responsabil fata de un act pe care l-ai savarsit prin
constrangere).
Pe de alta parte, motiveaza necesitatea unei expertize in activitatea de probatiune care devine
obligatorie atunci cand fapta antisociala apare ca rezultat al unei actiuni patologice, deci cand
trebuie obiectivata existenta unei boli psihice si totodata demonstrate legatura cauzala dintre
boala si fapta respectiva, obligativitatea expertizei fiind prevazuta de art.117 c.p.p.
Din cele de mai sus rezulta ca primul criteriu de determinare a responsabilitatii penale este pur
si simplu criteriul cauzalitatii.
In aplicarea acestui criteriu, judecatorul trebuie sa-si puna urmatoarele probleme:
- exista o boala sau o deficienta mintala (desigur este o problema de ordin medical in care in
cele din urma judecatorul va trebui sa decida);
- actul comis este rezultatul unei boli sau unei deficinte mintale (judecatorul poate raspunde la
aceasta problema desigur in toate cazurile in baza avizului medical de expertiza);
- acuzatul poate fi considerat ca responsabil (judecatorul raspunde la intrebare nu numai in
baza concluziilor expertizei medico-legala psihiatrice care furnizeaza exclusive criteriile
medico-legale ale acestei notiuni cu criteriile de ordin social, juridic penal, civil, procedural,
criterii de ordin educativ, psihologic, etc).
S-a aratat in literatura de specialitate ca in determinarea responsabilitatii penale exista trei
trasaturi psihologice - in mod fundamental - care pot fi aplicate si anume:
- din ordin cognitiv (perceptie, rationament, cunoastere)
- de ordin afectiv (emotii, sentimente) si
- cele referitoare la impulsuri, dorinte, vointa (Kruger: Mental Health Law in South Africa,
1980, p 228).
Fiind o notiune strans legata de cea a culpabilitatii, responsabilitatea a fost mai concret
caracterizata de juristi, pornind de la cauzele care o anuleaza sau care inlatura raspunderea
penala si de la insasi definitia infractiunii. Responsabilitatea este aparent legata de culpabilitate
si imputabilitate cu care insa nu se confunda, termenii neputand fi substituiti. Singurul temei de
raspundere penala este infractiunea (art.17 C.P. al.2). Principala caracteristica a infractiunii
care o defineste ca fapta antisociala prevazuta de legea penala, este vinovatia (art.18 C.P.).
Principalul temei al vinovatiei este intentia cu care a fost comisa fapta sau culpa (art. 19 C.P.).
Criteriul esential de definire al vinovatiei este discernamantul, deoarece infractorul prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savarsirea acelei fapte, sau, desi nu
urmareste rezultatul faptei, accepta posibilitatea producerii lui. Din punct de vedere medico-
legal psihiatric s-a propus ca fiind un criteriu mai corespunzator si mai apropiat in traducerea
responsabilitatii, notiunea de capacitate psihica a persoanei, care este caracterizata prin
modalitatile sale de discernamant.
Ajungem astfel la un criteriu principal care trebuie analizat in amanunt in cadrul notiunii de
responsabilitate si anume acela care este dat de structura personalitatii subiectului si
caracterizarea trasaturilor tipologice ale acesteia.
Notiunea de responsabilitate defineste un cadru mult mai larg ce cuprinde concomitent o
capacitate potentiala de afirmare pe plan social a personalitatii subiectului, traducand partial
trasatura de imputabilitate si cea de culpabilitate, deci concomitant raspunderea penala,
capacitatea civila, raspunderea administrativa cu laturile etico-morale ale constiintei sociale.
Avand in vedere ca responsabilitatea este conditionata de integritatea discernamantului, care
la randul sau este conditionat de starea de constiinta ce depinde de nivelul structurarii
personalitatii (nivelul inteligentei plus cele 4 trepte de structurare psihopatologica: nevrotica,
psihopatica, psihotica si organic-deteriorata=dementiala), consideram ca, in ansamblu,
aprecierea responsabilitatii depinde de evaluarea capacitatii psihice. In plus, evaluarea
discernamantului minorului prezinta aspecte specifice ce tin de criteriile medicale
(personalitate, constiinta, motivatie) si cele juridice (mobil, conditiile de producere a faptei)
care definesc comportamentul din timpul comiterii faptei. Tocmai de aceea s-a ajuns la
afirmatia oportunitatii utilizarii unui criteriu considerat mai cuprinzator pentru categoria
infractorilor minori si anume: capacitatea psihica, propunand o serie de nuantari - legate de
caracterizarea unor personalitati in formare.
Medicina legala atribuie notiunii de discernamant un continut mai amplu decat reflectarea pur
si simplu a functiilor de cunoastere, ea reflectand si calitatea functiei de afectivitate si de
vointa, fiind bine cunoscute situatiile in care, in anumite tulburari afectiv volitive, stari care pot
duce la ingustarea campului de cunostiinta, la alterarea nivelului axiologic al constiintei -
discernamantul este afectat in sensul diminuarii acestei capacitate de apreciere critica in special
asupra consecintelor faptelor.
Discernamantul nu variaza numai in raport cu nivelul de dezvoltare a functiilor psihice in
cadrul dezvoltarii ontogenetice, ci si in cadrul aceluiasi tip de personalitate, in raport cu situatia
de moment, de conditiile endogene si circumstantele exogene din momentul comiterii faptelor.
Discernamantul nu trebuie raportat in mod automat la varsta cronologica (desi legislatia in
vigoare fixeaza niste limite de varsta), acestea sunt la fel de arbitrare, legiuitorul subliniind
necesitatea expertizei medico-legale psihiatrice pentru categoria 14-16 ani, in vederea
precizarii acestei capacitati. Raportarea nu se face nici la diagnosticul psihiatric sau stadiul
evolutiv al bolii psihice, fiind cunoscute situatiile in care discernamantul variaza in functie de
natura faptei, exista fapte pentru care unii minori sau unii bolnavi psihici au discernamant si
fapte antisociale pentru care nu il au, sunt bolnavi care au pastrata aceasta capacitate intr-un
anumit stadiu al bolii (examplu in remisiune) si nu in cadrul aceleiasi boli intr-un stadiu
evolutiv (de decompensare).
Discernamantul mai trebuie interpretat si prin faptul ca el reprezinta o calitate a persoanei si
totodata o functie operationala, prin care un individ este capabil sa organizeze motivat
activitatea pe care o desfasoara.
Noi consideram ca in cadrul expertizei si cercetarii medico-legale psihiatrice, exista doua etape
in care se discuta determinismul si se stabilesc relatiile cauzale si anume:
I. Caracterizarea persoanei (a subiectului), caracterizarea actului antisocial comis si stabilirea
unor relatii cauzale ale acestora cu capacitatea psihica, capacitatea penala si capacitatea de
exercitiu (respectiv responsabilitatea - care nu se exprima in concluzii); si
II. Stabilirea legaturii de cauzalitate intre trasaturile individuale ale personalitatii si elementele
constitutive ale actului infractional.
In legatura cu prima etapa, caracterizarea persoanei se va face privind principalele
componenete structurale bio-psiho-sociale, pulsiuni, tendinte, nivel de constiinta si trasaturile
individuale normale si patologice. Instrumentul de lucru il constituie stabilirea naturii
motivatiei si analiza conflictului.
In ceea ce priveste caracterizarea actului se vor deduce concluzii de ordin diagnostic - in mod
indirect - plasand agresivitatea de la normal la patologic, reactivitatea si conflictualitatea
antisociala.

Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza de catre o comisie instituita in acest scop,


formata dintr-un medic legist si doi medici de specialitatea psihiatrie. Comisia poate functiona
numai in centrele unde exista servicii sau cabinete medico-legale si spital sau sectii de
psihiatrie. Daca expertiza priveste un minor in comisia de expertiza vor fi cooptati specialisti
de neuropsihiatrie infantila si eventual psihopedagogi.
Capacitatea psihica reprezinta ansamblul de nsusiri psihice ale persoanei, de ordin cognitiv-
intelectiv, caracterial si afectiv-volitional, care pot asigura performanta n desfasurarea unei
activitati si de a organiza motivat aceasta activitate, determinata de aptitudini si de gradul de
maturizare a personalitatii si tradusa prin fapte si rezultate cuantificabile. Capacitatea de a
raspunde presupune n consecinta integritatea capacitatilor cognitiv-intelectuale si volitional-
cognitive ale personalitatii mature, inclusiv a discernamntului. Astfel putem defini
discernamntul drept capacitatea psihica a unei persoane de a-si da seama de caracterul si
urmarile faptelor sale.
Expertiza medico-legala psihiatrica trebuie sa stabileasca care e structura personalitatii, gradul
de dezvoltare intelectuala, gradul de instruire generala si profesionala, gradul de educatie
familiala si institutionalizata, experienta de viata.
Discernamintul este capacitatea unei persoane de a aprecia critic coninutul si consecintele
faptei sale. Cu alte cuvinte este functia psihica de sinteza prin care persoana este in masura sa
conceapa planul unei actiuni, etapele de desfasurare ale actiunii, cit si urmarile ce decurg din
savirsirea actiunii. Este deci capacitatea subiectului de a organiza motivat activitatea sa. El
exprima libertatea de actiune a individului de a savirsi acte conform normelor de convietuire
sociala, norme prin care individul le-a insusit si le respecta ca o comanda sociala interiorizata,
ca o datorie morala a cetateanului. Aceasta functie depinde de doua categorii de factori :
a) de structura personalitatii individului;
b) de structura constiintei acestuia in momentul comiterii faptei.
Expertiza trebuie sa stabileasca care este structura persoanalitii, gradul de dezvoltare
intelectuala, gradul de instruire generala si profesionala, gradul de educatie familiala,
constitutionala, experienta de viata a subiectului. Se poate constata prezenta unui factor organic
cerebral sau somatovisceral susceptibil de a scadea nivelul personalitatii, factori traumatici,
toxici etc.
Momentul de constiinta (oboseala, ingestia de alcool, bolile concomitente) sau circumstantele
psihopatologice (amenintarea, frica, izolarea etc) pot oferi informatii asupra acestei stari.
In structura constiintei se pot distinge patru niveluri :
1. constiinta elementara, care asigura nivelul de veghe, vigilenta si nivelul de
prezenta temporo-spatiala;
2. constiinta operational-logica prin care procesele intelectuale, perceptuale si de
gindire au coerenta si reflecta obiectiv realitatea;
3. constiinta axiologica, de optiuni a valorilor dupa criteriile sociale curente;
4. constiinta etica prin care subiectul este capabil sa discearna binele si raul pe care
faptele sale le pot produce societatii.

AFECTIUNILE PSIHIATRICE
Prezentm cteva aspecte medico-legale ntlnite n cele mai frecvente afeciuni psihiatrice:
a) Psihopatia este o dizarmonie de personalitate ce antreneaz o dizarmonie individ-mediu,
dezechilibru caracterizat prin pstrarea funciei de cunoatere n contrast cu agenezia
sentimentelor etico-sociale. Psihopatul este o personalitate privat de integrarea valorilor etico-
sociale n structura sa i, implicit, n comportament i grefat de un risc accentuat de nocivitate
social care, n cazurile discomportamentale incoercibile, ajunge pn la ceea ce criminologii
au numit infractor din obicei. Psihopatia este deci o sociopatie sau o personalitate anomic
(antisocial sau delicvent) i pe care Prichard o caracteriza drept nebunie moral".
Ca delict de engramare a valorilor etico-sociale n personalitate nc de la vrst precoce,
psihopatia se caracterizeaz prin 5 trsturi de in":
- inemotivitate;
- insensibilitate;
- inafectivitate;
- impulsivitate;
- inintimidabilitate.
Trsturile psihopatiei sunt:
- impulsivitatea i prevalenta instinctiv n motivarea actelor;

- absena sentimentelor de culp, n locul crora psihopatul plaseaz regretul de a nu fi fcut


mai ru;
- absena empatiei, adic a simirii a ceea ce simt i alii, datorit insensibilitii i indiferentei
sale afective;
- egofilia i efortul de a obine, pe orice cale, plcerea proprie. Prin egocentrismul instalat
consecutiv carenei afective din copilrie, psihopatia este o maladie a narcisismului;
- lipsa remucrilor fa de faptele proprii negative, lips ce aduce incapacitatea de a nva
din experiena proprie de via;

- lipsa simului de responsabilitate;


- scderea sau lipsa de toleran la frustraii, ce genereaz agresivitatea;
- malignitatea premeditrii;
- lipsa de loialitate, ca i a sentimentelor de nelinite n faa interrelaiilor contractate;
-psihoplasticitatea, ce aduce o exteriorizare strident a tririlor proprii prin tatuaje
i autovtmare;
- scderea self-controlului consecutiv cutrii i acceptrii unui hedonism (unei plceri) pe
termen scurt;
- lipsa angoaselor n faa anomaliilor i eecurilor sale comportamentale;
- nclinaia spre perversiune i sexopatie consecutiv nepsrii morale;
- reiterarea i recidiva discomportamental frecvent.
In esen, ca o personalitate egocentric i labil, psihopatul nu rezist tentaiilor, este
insensibil afectiv i amoral, construindu-i aceast personalitate dup metode antisociale, pn
la a deveni o adevrat personalitate asocial, dominat de egocentrism i incapacitatea
relaiilor afective, de lips a sentimentelor de culp i dificulti de control al pulsiunilor, de
lips a crizei de responsabilitate i a loialitii, cu egofilie i intoleran la frustraii, cu tendina
de obinere a pretinselor merite din blamarea altora i cu incapacitatea de a nva din
experiena proprie, cnd antisocialitatea devine singura cale a vieii.
Forme clinice: psihopatia histero-impulsiv; ciclotim; epileptoid; paranoid; cveralent;
schizoid.
In psihopatie, discernmntul critic este pstrat.
b) Oligofrenia este un delict global al funciilor de cunoatere, caracterizat prin srcie
intelectual, imaturitatea afectiv consecutiv i sugestibilitate marcat. Deficitul intelectual nu
permite acestor subieci elaborarea de acte antisociale subtile, de aceea, dac frecvent ntr-un
mediu obinuit i elementar de via apar ca adaptai, n situaii noi, insolite de via, nu se pot
adapta i se decompenseaz comportamental. De aceea, sub aspect intelectiv, ei devin mai
frecvent instrumente ale realizrii unor astfel de acte antisociale, datorit sugestibilitii
marcate, aderenei la scopurile i actele judecate de tere persoane i care pot ajunge pn la
subordonarea total a comportamentului (inducie), cnd oligofrenul devine un fel de robot al
unor acte comandate, adevraii responsabili ai lor.
Imaturitatea afectiv se manifest prin impulsivitate i instinctualitate grosier, foarte
frecvent actele de violen fiind motivate de impulsivitate, resentimente, frustrare afectiv. Prin
sugestibilitate, oligofrenii aglutineaz n grupuri delicvente conduse de un lider care este
superior mintal.
Dup O.M.S., n funcie de gradul deficitului mintal, oligofrenia se clasific:
- gradul I (uoar) cu Q.I. sub 50-70 i nivel mintal analog vrstei de 10 ani;
- gradul II (medie) cu Q.I. - 50 i nivel mintal analog vrstei de 7 ani;
- gradul III (sever) cu Q.I. sub 40 i nivel mintal analog vrstei de 5 ani.
Gradul II i III sunt dresabili, dar nu educabili.
Sub aspect medico-legal, oligofrenia poate fi armonic (utilizabil) sau dizarmonic
(neutilizabil), cnd Ia deficitul mintal se adaug tulburri de caracter ce fac dezvarea mai
dificil dect nvarea.
Dac imbecilul (gradul II), prin deficitul mintal grosier devine indus n actul de furt,
prostituie, homosexualitate, ceretorie, debilul mintal (gradul I) nu are totdeauna capacitatea
de a prevedea consecinele actelor lui, nu are capacitatea discriminrii critice i autocritice, nu
nelege semnificaia antisocial a unor acte (n raport de situaie i de faptul comis), avnd un
nivel de adaptare social elementar sub nivelul de 14 ani, care este vrsta discernmntului
dup lege.
Debilitile mintale uoare cu deficit de originalitate i infantilism nu altereaz, de regul,
discernmntul dect dac unele sentimente de umilin declaneaz agresiviti nejustificative
sau evideniaz o slab capacitate de rezisten la tentaii i n faa unor necesiti ce devin
dorite patologic.
c) Epilepsia n medicina legal. n crizele epileptice de grand mal nu exist posibilitatea
unor acte penale. n echivalenele epileptice, riscul unor fapte patologice este major, datorit
asocierii strii de confuzie mintal cu amnezia i pstrarea automatismelor motorii.
Dintre acestea, epilepsia temporal (centru al afectivitii instinctualitii i memoriei, cu
forma sa clinic de paroxism psiho-motor) este ncrcat cu un maxim de agresivitate n raport
direct cu gradul de aderen afectiv a bolnavului.
Paroxismele psiho-motorii se nsoesc de automatisme i alte activiti motorii involuntare,
precum i de amnezie i pot fi scurte, cu obnubilare, sau lungi, cu stri crepusculare.
Paroxismele psiho-senzoriale, datorit tulburrilor de contiin, se nsoesc de stri de vis, cu
triri n stare imaginar i nstrinare, iar paroxismele afective se asociaz cu anxietate, furie i
sexualitate pulsionar.
In epilepsia temporal, actele de violen se consum subit, nepremeditat, cu contiina
obnubilat i, deci, cu amnezie, automatic i deseori de intensitate extrem, cu motivaie legat
de o frustrare afectiv, uneori cu exprimare prealabil a inteniei, dar cu o consumare a actului
n stare de tulburare a contiinei. n strile de echivalene epileptice cu automatisme motorii
pstrate i confuzie, se comit: acte de furt, fug sau chiar omor patologic, caracterizate prin
aceea c sunt fcute la vedere, cu expuneri la riscuri vitale, cu furt de obiecte neutile i
abandonate, cu amnezia faptului comis, fr o finalitate sau beneficiu i cu evidene de
epilepsie.
Caracteriopatia epileptic este caracterizat prin: instabilitate, vscozitate afectiv,
lentoare psiho-motorie trite deseori bipolar:
- aderen i violen afectiv;
- oscilaii ntre amabilitate i violen;
- oscilaii ntre vscozitate i explozivitate;
- oscilaii ntre lentoare i impulsivitate.
In general, caracteriopatia implic un pol de staz psihic cu lentoare i adezivitate i un
pol opus, de agresivitate cu rzbunare i reacii imprevizibile.
Diagnostic diferenial cu:
- caracteriopatia ce precede schizofrenia;
- caracteriopatia de vrst;
- caracteriopatia ca cicatrice a altor psihoze.
Psihoza epileptic se asociaz cu halucinaii imperative i deliruri mistice, comindu-se
violene grave: omucidere mpotriva oricrei persoane ieite n acest moment n calea
bolnavului, lipsite deci de premeditare, ca atacuri brute, feroce (de descrcare motorie sub
form de raptus ce duce la nenumrate lovituri, de unde imaginea c epilepticul omoar un
cadavru), cu lipsa disimulrii actului, lipsa regretelor i remucrii pentru faptul comis i
deseori cu amnezia celor petrecute.
Bolnavul epileptic, cu tot tratamentul actual, se afl n pragul delicventei oricnd i ale crui
fapte grave a fcut s se afirme c un epileptic blnd este mai periculos dect un maniac furios.
Actul antisocial comis n timpul crizei epileptice disculp total.
Actul comis ntre crize, la un bolnav fr tulburri psihice, de regul l inculp.
Actele comise n stare de automatism confer iresponsabilitate ca i comportamentul n criz,
de natur psihotic cu debutul brutal i neateptat.
In caracteriopatia epileptic, rspunderea se apreciaz dup gradul tulburrilor de personalitate.
1. Medicina legal a psihozelor maniaco-depresive

In manie, prin fuga de idei i, astfel, prin trecerea rapid la act, se comit ultraje sau
violene banale, dar fr forme scabroase.
Maniacii fac mai mult zgomot dect sunt periculoi, deoarece nu au timp pentru
pregtirea actelor i, pe lng ultrajele publice la pudoare, comit deseori i false
recunoateri.
Frecvent, debutul accesului maniacului se face prin acte antisociale.
Hipomania, ca form minor, se reflect ntr-o delicvent variat: acte de nelciune,
furt, huliganism (hipomaniacii fac mai multe nerozii dect cei triti, ale cror acte sunt ns
mult mai grave). Excitaia psiho-comportamental, controlul insuficient al actelor,
diminuarea criticii atenueaz rspunderea n hipomanie dup cum stabilirea diagnosticului
de psihoz maniacal anuleaz responsabilitatea.
Melancolia se impune ca un exil interior, cu idei de culpabilitate i contiin a
tragicului, cu durere moral profund, idei delirante de vinovie, ce fac ca atunci cnd
trecutul este condamnabil, prezentul s fie insuportabil i viitorul expiator. Ieirea din
aceast stare este suicidul, melancolia fiind psihoza suicidal prin excelen.
In acest scop, bolnavul i disimuleaz ideile de devalorizare existenial i, nu rareori,
nainte de expierea prin suicid, suprim viaa celor apropiai, asupra crora proiecteaz
tririle sale delirante, considernd c triesc aceeai durere moral (un fel de mercy
killingpsihotic - omor altruist), dup care urmeaz suicidul sau autodenunarea n scopul
expierii pe via a unei privaiuni de libertate.
In aceeai finalitate, bolnavii fac deseori autodenunri patologice, dndu-se drept autori
imaginari sau fali ai unor fapte, des reale, n acelai scop de expiere a suferinei lor morale.
In cadrul melancoliilor puerperale, reactive, se ntlnesc aceleai simptome i riscuri
comportamentale.
Sinuciderea de diminea sau dup tratamentul cu neuroleptice este cunoscut i frecvent
n melancolie.
Depresia este o stare limitrofa, consecutiv realitii c, n via, succesul i eecul sunt
antitetice, multe triri i sentimente omeneti avnd aceast bipolaritate. Depresia este o
suferin moral datorit unui eec ce aduce prbuirea tonusului afectiv, care, frecvent, este
responsabil de actul de suicid ca decompensare a unei personaliti fragile ntr-o situaie
traumatizant, suicid precedat de o stare de agonie moral manifestat prin dezangajare
psihic.

2. Medicina legal a schizofreniei

Schizofrenia este o psihoz grav cu disociaie intrapsihic, ce se caracterizeaz prin cei 6


A:
- abulie;
- asociaii anormale;
- afectivitate inversat;
- ambivalen a judecilor;
- autism;
-anhedonie.
Schizofrenia este precedat deseori de o caracteriopatie schizoid, cu via psihic nchis,
rece, izolat, opozant.
Hebefrenia ncepe, de asemeni, cu indiferen afectiv, ostilitate familial, originalitate
caricatural i tendin de reverie, pentru a manifesta apoi izolare i rceal afectiv,
raionamente morbide i rigiditate psihic, asociate cu descrcri impulsive.
In sindroamele discordante, ntlnim triri psihice contradictorii de dorin i repulsie,
rigurozitate i laxitate, dragoste i ur, negativism i agresivitate, ca expresie a ambivalenei
psihice acompaniat de bizarerii, detaare psihic i impenetrabilitate.
Schizofrenia prezint deseori o faz medico-legal de debut, cu impulsivitate i violen
nejustificat, intempestiv, cu pulsiuni sexuale aberante sau negativism.
In perioada de stare, bolnavul prezint o permanenta ostilitate, cu apragmatism i
bizarerii i cu fapte comportamentale motivate delirant. In cazul acestor violene, bolnavul
proiecteaz delirul asupra celor apropiai, care sunt vinovai de otrvirea sa, de posedarea
sexualitii sale i disimuleaz delirul pn ce realizeaz actul de violen n scopul de a scpa
de dumanii si imaginari.
Deseori, el pregtete patologic actul, l motiveaz delirant i nu prsete locul faptei,
fiind gsit lng victim, fr remucri, ci dimpotriv satisfcut c a scpat de dumani".
Actul este comis feroce, inafectiv, fr emoii i regrete.
Diagnosticul de schizofrenie stabilete iresponsabilitatea, iar n strile de remisiune,
rspunderea se apreciaz n raport cu desfurarea i motivaia actului, precum i de
tulburrile bazale ale personalitii.

Alcoolismul patologic n medicina legal

Alcoolismul cronic degradeaz personalitatea i evolueaz n mai multe faze, printre care: faza
nevoii de alcool (a disimulrii consumului), faza incapacitii de abinere, a dependenei
psihice i apoi a dependenei fizice cu pierderea controlului comportamental, n fazele descrise
de Jelineck, trecerea de la consumul seral la cel matinal constituie faza crucial, cnd bolnavul
trebuie convins pentru tratament. Dup O.M.S., alcoolismul cronic se desfoar n mai multe
faze:
- o faz prealcoolic (de consum al alcoolului ca tranchilizant);
- o faz prodromic (de disimulare i raionalizri n scop de scuz);
- o faz cronic (de degradare psihic i fizic).
In final, comportamentul bolnavului devine dependent de alcool i adaug comporta-
mentului su manifestri instinctiv-primitive, cu tulburri sexuale, sentimente de devalorizare
i gelozie nct, dac la nceput alcoolul trece de la sociopatie la distrugerea trsturilor celor
mai fine (generozitate, altruism, responsabilitate), ulterior, prin distrugerea sistemelor de
feedback comportamental, bolnavul se dezinhib i pierde controlul faptelor proprii, devenind
instinctual i trind pe seama unor structuri psihice subcorticale.
Alcoolismul cronic este o maladie a personalitii, fiind frecvent un epifenomen al unei
personaliti fragile, dezechilibrate, dizarmonice. n cadrul tulburrilor de comportament se
instituie: perversiunile sexuale, actele de huliganism, idei prevalente de gelozie, furtul pentru
nevoia de alcool, exhibiionismul n faza pierderii autocontrolului.
Starea de delirium tremens apare cu o confuzie mintal, halucinaii vizuale (cu atitudini
delirante acute de ameninare, fug, agresivitate) declanat de sevraj. Etilismul este factorul
criminogen major al actelor de incest.
Psihoza Korsakov sau sindromul confabulator-amnestic exprim o confuzie mintal cu
amnezie de fixare i, consecutiv, cu umplerea golurilor de memorie prin diverse fabulaii
(bolnavii fac frecvent false recunoateri).
In alcoolismul psihotic, multe crime au o motivaie delirant de gelozie, cnd alcoolicul
lovete pentru a recunoate" (omorul Othello). In general, n gelozie domin tirbirea
amorului propriu.
Beia patologic apare ca o stare excepional de confuzie mintal, ce se instituie dup o
cantitate sczut de alcool, la un subiect cu malabsorbie, cu amnezia faptului
comis, cu svrirea unui fapt nemotivat i cu o stare de depresie acut sau de agitaie psiho-
motorie, pe fondul unei atrofii corticale. Se fac, n aceast stare, furturi la vedere, acte de
exhibiionism ori violent.
n afara formelor psihotice i a beiei patologice, alcoolicul va fi responsabil de
actele proprii.

RAPORT DE EXPERTIZ MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC

Comisia de prim expertiz medico-legal psihiatric formata din:

Dr......................................................................................, medic primar legist la


SJML/IML/INML,
Dr............................................................................, medic primar / specialist psihiatru la
Spitalul ......................................................................./ la Institutul Naional de Medicin
Legal "Mina Minovici" Bucureti,
i Dr........................................................................, medic primar/ specialist psihiatru/
Spitalul .................................................................../ la Institutul Naional de Medicin
Legal "Mina Minovici" Bucureti, n baza adresei dosar nr......................................................
din................... a....................................................................., lucrare primit spre
soluionare la data de........................, am examinat la datele..................................................pe
numitul (a)............................................................................................................... n vrst de
...... ani, din .................................................., fiul/ fiica lui................................... i
................................., nscut la data de................................ n ............................................., cu
domiciliul actual n ................................................................................................, CNP
.............................................., Bl/CI seria......... nr............................. La examinare pacientul
a fost nsoit de ...................................................................... legitimat cu

Expertizarea s-a fcut prin examinarea/examinri succesive in cadrul comisiei.


Comisia a/nu a avut la dispoziie dosarul/acte din dosarul cauzei, respectiv
............................................................................................... precum i urmtoarele acte
juridice, medicale i medico-legale ...............................................................................................

Raportul vizeaz cauza de ...........................................................................................................,


relaionat cu data/datele de......................................................................................................
Raportul de expertiz (prin analiza actelor corelate cu examinarea psihiatric) a fost
ncheiat la data de ................................. i redactat la data de.........................., expertiza fiind
efectuat cu respectarea drepturilor individuale ale persoanei, respectiv dreptul la
asisten medical, la aprare, la intimitate i la protejarea datelor personale, cu respectarea
drepturilor bolnavului psihic i ale deinuilor precum i cu respectarea drepturilor experilor,
prevzute de normele legale interne i de cele internaionale derivate din Conveniile la care
Romnia este parte.

I. DATE DIN DOCUMENTAIA NAINTAT DE INSTITUIA SOLICITANT


1. Obiectivele i motivarea expertizei medico-legale psihiatrice
1.1. Prin adresa mai sus menionat se solicit s se stabileasc:
1.2. Se motiveaz solicitarea prin /astfel / Nu se motiveaz solicitareaXXXXXXX

2. Istoric conform datelor naintate de instituia solicitant


2.1. Se rein din datele de istoric privind cauza urmtoarele:
(fapt, comportament antefaptic, mod de comitere a faptei, comportament postfaptic)

2. Alte date (consum de alcool/droguri, arestat la data de................................, eliberat la data


de..................., alte date ce pot fi reinute)

3. Antecedente penale

4. Informaii oficiale privind aspecte de sociopsihogenez (din dosar i din


anchet social)

5. Alte informaii

II. CONSTATRILE COMISIEI DE EXPERTIZ MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC


3.1.Date de personalitate premorbid/anamnestice, relevante n cauza, sub aspect medico-legal
psihiatric

3.1.1.Date generale (cetenie, sex, vrst, stare civil, etnie, religie):


3.1.2. Elemente de sociopsihogeneza (mediu, nivel economic familial, familia, climat
intrafamilial, relaii afective intrafamiliale, ruta educaional, rut profesional, relaii la locul
de munc):

3.1.3. Antecedente personale fiziologice (menarha, cicluri, nateri, avorturi):

3.1.4. Antecedente personale patologice nonpsihiatrice (somatice - inclusiv neurologice i


Trr. CC, toxice):

3.1.5. Antecedente personale patologice psihiatrice (la nevoie se va folosi anex):

3.2. Examenul strii psihice actuale (Aspect exterior, Atitudine, Contact psihic;
Contient, Orientare, Contiina bolii, Percepia, Atenia, Memoria, Gndire, Limbaj,
Intelect, Imaginaia, Afectivitate, Voina i activitatea voluntar, Viaa instinctual, Ritm
nictemeral, Personalitate modificat, Nivel de ndeplinire a rolurilor social-profesionale)
4.Consulturi interdisciplinare 5.
Investigaii complementare:
5.1. Ex. psihologic (se va ataa integral, se noteaz nr., nume psiholog):

6. Discuia cazului (la nevoie se poate folosi anex)

7. Alte specificaii necesare

8. Concluzii (diagnostic reconstituit i prezent, codificri ICD - 10, rspunsuri punctuale la


obiective)
REDACTAT DE DR.: xxxxx
DACTILOGRAFIAT:

COMISIA (semnaturile membrilor comisiei)