Consilierea familiei şi a persoanelor deficiente

Ce este consilierea?
 Un serviciu profesional
 Un proces în care relaţia consilier-client este fundamentală
 Vizează luarea de decizii şi rezolvarea de probleme
 Implică învăţarea de noi comportamente şi formularea de noi atitudini din partea
clientului
 Este un demers mutual din partea consilierului şi a consiliatului
 Este o entitate dinamică
 Este un mod de viaţă

Obiective
 Informarea cu privire la principalele teorii psihologice care fundamentează consilierea şi
dezvoltarea personală
 Formarea unor abilităţi de ascultare activă, înţelegere şi sfătuire cu privire la situaţii şi
probleme umane
 Formarea unor atitudini empatice şi de implicare în relaţionarea cu alte persoane
“Actorii”
 Psiholog
 Psihiatru
 Psihoterapeut (terapeut)
 Consilier
 Subiect / Individ vs. grup
 Bolnav / pacient
 Client

Teorii ale consilierii şi dezvoltării personale

 “Afective”
 Interesate de trăirile afective ale persoanei
 Vizează înţelegerea şi acceptarea acestora
 Ajutarea subiectului să dezvolte un anumit nivel de înţelegere de sine
 Când o persoană se simte altfel, ea va acţiona diferit

 “Cognitive şi comportamentale”
 Important este ceea ce persoane gândeşte şi face
 Gândirea precede trăirea
 Acţiunea poate schimba trăirea şi atitudinile cu privire la sine şi la mediu
 Consilierul – profesor

Teoriile “afective”
 Psihanaliza
 Psihologia individuală

1
 Existenţialismul
 Terapia centrată pe persoană
 Gestaltismul

PSIHANALIZA
Sigmund Freud (1856-1939)

Psihanaliza
 Psyche (suflet) + analiză (desfacere)
 “Arheologie a sufletului”
 “Urmăreşte izolarea şi examinarea aspectelor neglijate şi ascunse ale sufletelor noastre”
 Teorie deterministă: în minte, nimic nu are loc la întâmplare
 Comportamentul prezent este determinat de comportamentul anterior şi de instinctele
biologice

Instanţe psihice
 Conştiinţă – tot ceea ce cunoaştem cu privire la noi şi la mediu
 Inconştient – aria cea mai vastă; cuprinde evenimente, dorinţe şi impulsuri refulate sau
cenzurate
 Preconştient – sediul cenzurii care acţionează asupra amintirilor din inconştient

Structuri ale psihicului

 Id – “principiul plăcerii”, animalic, prezent încă de la naştere; rămâne primar; scop: supravieţuire
şi reproducere. Pulsiuni sexuale şi agresive
 Ego – se dezvoltă din Id, “principiul realităţii”, scop: adaptare; echilibru
 Superego – emerge ca rezultat al introiectării normelor morale şi sociale; “conştiinţa morală”

Mecanisme de apărare (ale Ego-ului)

 Refularea (reprimarea)  Identificarea

 Raţionalizarea  Sublimarea
 Regresia  Formaţiunea reacţională
 Proiecţia  Compensarea
 Deplasarea  Fantasma

 Izolarea  Negarea
 Anularea  Întoarcerea împotriva self-ului

Freud despre “sexualitate”

 În sens freudian, sexualitate = eros
 Căutarea plăcerii, evitarea durerii
 Satisfacerea trebuinţelor - eliberarea tensiunilor

2
 Eros vs. Thanatos; Principiul Nirvana
 Pulsiunea sexuală, Stadii ale dezvoltării psihosexuale
 Zone erogene; Plăcere
 Auto-erotism, perversiune

Stadii ale dezvoltării

 Stadiul oral (~0-1 an)
 Stadiul anal (sadic) (~1-3 ani)
 Stadiul falic (oedipian) (~3-6 ani)
 Perioada de latenţă (~6 ani - pubertate)
 Stadiul genital (adolescenţă →)
 Personalitatea de bază. Fixaţii

Critica
 “Pansexualism”
 “Copilul este un pervers polimorf”
 Contextul istoric al ideilor lui Freud

Nevroza
 Conflict inconştient între Id şi Ego:
 Id-ul caută să descarce impulsul
 Ego-ul urmează comanda Superego-ului de a respinge descărcarea impulsului şi
blochează calea sa spre conştiinţă
 Id-ul distorsionează pulsiunile instinctuale
 Superego-ul creează ego-ului sentimente de vinovăţie
 Ego-ul îşi cheltuieşte energia pentru a împiedica accesul pulsiunilor la conştiinţă şi ap.
motor

Terapia psihanalitică
 Obiectiv:
 Să facă inconştientul accesibil conştiinţei prin identificarea şi depăşirea rezistenţelor
(catharsis)
 Obiectiv final:
 Recuperare prin restaurarea capacităţii subiectului de a se bucura şi de a duce o
viaţă activă

Tehnicile terapiei psihanalitice

1. Menţinerea cadrului analitic
2. Asociaţiile libere
3. Interpretarea
4. Analiza viselor
5. Analiza şi interpretarea rezistenţei
6. Analiza şi interpretarea transferului

3
 1. Menţinerea cadrului analitic

 Menţinerea unui cadru particular orientat spre îndeplinirea obiectivelor terapiei; “alianţa
terapeutică”
 Se bazează pe o serie de factori procedurali şi stilistici:
 Anonimatul relativ al analistului
 Regularitatea şi consecvenţa întâlnirilor (~”hrănitul regulat al unui
sugar”)
 Începerea şi încheierea şedinţelor la timp

2. Asociaţiile libere

 Clientul spune orice îi trece prin minte, indiferent cât de dureros, caraghios, trivial, ilogic
sau irelevant poate fi
 Vizează minimizarea cenzurii
 Pe baza asociaţiilor libere şi a blocajelor, terapeutul identifică materialul refulat,
orientând clientul spre insight
 Terapeutul “ascultă cu a treia ureche” – nimic nu este luat în aparenţă

3. Interpretarea

 Constă din indicarea, explicarea şi instruirea subiectului cu privire la semnificaţiile

comportamentului manifestat în asociaţiile libere, vise, rezistenţe, relaţia terapeutică
 Permite ego-ului să asimileze noul material şi grăbeşte procesul descoperirii de nou material
inconştient
 Presupune identificarea, clarificarea şi traducerea materialului clientului

4. Analiza viselor

 În timpul somnului, apărările sunt scăzute şi trăirile refulate ies la suprafaţă

 Visele – “calea regală spre inconştient”
 Visele au două niveluri de conţinut: manifest
şi latent
 “Travaliul visului”
 Furnizează o înţelegere a funcţionării curente a persoanei

5. Analiza şi interpretarea rezistenţei

 Rezistenţă – orice (indisponibilitate) care se opune progresului terapiei şi îl împiedică pe client

să producă material anterior inconştient
 Idei, atitudini, trăiri, acţiuni cs şi ics
 Rezistenţa este o apărare împotriva anxietăţii produse de conştientizarea impulsurilor şi trăirilor

4
6. Analiza şi interpretarea transferului

 Relaţiile anterioare ale clienţilor contribuie la distorsionarea prezentului cu terapeutul

 Clienţii adesea reacţionează faţă de terapeut ca faţă de o persoană semnificativă
 Oferă oportunitatea de a reexperienta trăiri altfel inaccesibile
 Oferă insight aici-şi-acum privind influenţa trecutului asupra prezentului
 “Contratransferul”

PSIHOLOGIA INDIVIDUALĂ (Consilierea adleriană)

Alfred Adler (1870-1937)

Psihologia individuală
 Dezvoltarea a psihanalizei
 Individul constituie un întreg → o parte a unei persoane nu poate fi schimbată fără a schimba
celelalte părţi

Perspectiva asupra persoanei

 Oamenii trăiesc într-o lume a semnificaţiilor.
 Nu realitatea în sine este importantă, ci semnificaţia pe care i-o acordăm.
 Oamenii dau sens experienţelor lor pentru a le face consecvente cu “semnificaţia vieţii”
individuală.

Întrebări fundamentale privind viaţa

 Trei probleme principale compun realitatea personală:
 (OCUPAŢIONAL) Oamenii trăiesc în prezent, într-un mediu anume → Cum găsim o
ocupaţie care să ne permită să supravieţuim, sub limitările impuse de natură?
 (SOCIAL) Oamenii se asociază cu alţi oameni şi trebuie să coopereze între ei → Cum să
găsim o poziţie între semenii noştri astfel încât să putem coopera şi să împărtăşim
beneficiile cooperării?
 (SEXUAL) Fiinţele umane sunt de două sexe; aceste două sexe sunt complementare →
Cum să ne acomodăm la faptul că există două sexe şi continuarea umanităţii depinde de
viaţa noastră amoroasă?
CONSERVAREA ŞI DUCEREA MAI DEPARTE A VIEŢII ÎN MEDIUL NOSTRU

Dezvoltarea individului
 Importanţa femeii ca mamă
 Trei arii periculoase care conduc la greşeli
 Imperfecţiunea corpului
 Răsfăţarea copilului
 Neglijarea copilului

5
 Importanţa ordinii de naştere

Scopul vieţii
 Viaţa psihică a omului este determinată de scopul său
 Scopul se formează în primii 5 ani de viaţă
 Stilul de viaţă – modul în care persoana trăieşte pentru a-şi atinge scopul personal
 Trebuie înţeleasă utilitatea simptomelor
 Sentimente de inferioritate – complex de inferioritate
 Sentimente compensatorii – complex de superioritate – sentiment de superioritate
Obiectivul terapiei
 Sporirea conştiinţei de sine a persoanelor suficient de mult pentru ca acestea să-şi depisteze
greşelile fundamentale şi să se schimbe → schimbarea stilului de viaţă
 Este un proces de educare şi reeducare

Procesul terapeutic
 Patru obiective (faze) întreţesute:
1. Stabilirea relaţiei terapeutice adecvate
2. Explorarea dinamicii psihologice care operează în client (analiza şi evaluarea)
3. Încurajarea dezvoltării înţelegerii de sine (insight)
4. Ajutarea clientului să facă noi opţiuni (reorientare şi reeducare)

1. Stabilirea relaţiei
 Sentiment de grijă profundă, implicare şi prietenie
 Atenţia concentrată preponderent asupra experienţelor subiective ale clientului
 Tehnici:
 Ascultarea participativă
 Identificarea şi clarificarea obiectivelor
 Oferirea empatiei

2. Explorarea dinamicii individului

 Obiectiv:
 Înţelegerea stilului de viaţă
 Stabilirea relaţiei dintre acesta şi sarcinile vieţii (logica personală a individului) (Ex: “Dacă
nu sunt perfect sunt un ratat”)

2. Explorarea dinamicii individului

 Arii de interes:
 Constelaţia familială şi istoria timpurie
 Amintirile timpurii
 Visele

6
  Priorităţile de viaţă: superioritate, control, confort, pleasing
 Integrare şi rezumare; erori fundamentale: suprageneralizări, obiective
false/imposibile, percepţii greşite asupra vieţii, negarea valorii personale, valori
greşite
 Încurajare

3. Încurajarea insight-ului
 Provocarea subiecţilor să dezvolte insight-uri privind obiectivele greşite şi comportamentele
auto-defetiste
 Accent: traducerea aceste înţelegeri de sine în acţiune constructivă
 Tehnică: interpretarea comportamentului aici-şi-acum şi a expectaţiilor persoanei, mai puţin
asupra “cauzelor”; “sugestii”

4. Ajutarea în ce priveşte reorientarea persoanei

 Vizează reorientarea, reeducarea, punerea în practică a insight-urilor

 Persoana încurajată să acţioneze ca şi când ar fi persoana care doreşte să fie

4. Ajutarea în ce priveşte reorientarea persoanei

 Tehnici:
 Imedianţa
 Intenţia paradoxală
 Comportarea ca şi când
 “Devalorizarea”
 Suprinderea pe sine
 Tehnica apăsării pe buton (ex. de vizualizare)
 Evitarea capcanelor
 Stabilirea sarcinii şi dedicarea
 Terminarea şi rezumarea şedinţei
 Sfătuirea, temele pentru acasă, umorul, tăcerea

EXISTENŢIALISMUL
Viktor Frankl (1905-1997) Rollo May (1909-1994

Existenţialismul
 Preocuparea centrală este existenţa umană luată în realitatea ei concretă, la nivelul individului
integrat în societate
 Omul este la început “neant”. El trebuie să dea sens existenţei sale
 “Existenţa precede esenţa”
 Omul este condamnat să fie liber → Anxietatea existenţială

Perspectiva asupra persoanei

7
 Fiinţare şi alegere
 Existenţă vs. Fiinţare-în-lume
 A fi om înseamnă a fi implicat în lume
 Transcendenţă – căutarea dincolo de natura umană
 Fiinţarea înseamnă devenire

 Anxietate şi vinovăţie existenţială

 Anxietatea existenţială apare din contemplarea morţii şi a neantului
 Vinovăţia existenţială apare atunci când persoanele simt că nu au devenit ceea ce puteau
să devină
→ Nevroza existenţială

Obiectivele terapiei
 Să ajute clienţii să găsească scop sau semnificaţie în viaţă.
 Astfel, ei vor face alegeri şi îşi vor asuma responsabilitatea pentru propria existenţă

Procesul de consiliere
 Proces de ajutare a clienţilor să “experienteze” – să devină mai conştienţi de sine şi de lumea
din jurul lor
 Accent pe autenticitatea consilierului:
 Abordare persoană-persoană
 Relaţie mutuală – experienţă de tipul “noi”
 Responsabilităţi
 Orientare spre dezvoltare
 Clientul tratat ca o persoană întreagă
 Alegeri şi decizii din partea clientului
 Consilierul ca model în stilul de viaţă; atingere potenţial
 Creşterea libertăţii în căutarea semnificaţiei
 Reducerea dependenţei clientului
 Fiinţare autentică

Procesul de consiliere
 Confruntarea aspectelor fundamentale de viaţă
 Dependenţă vs. Independenţă
 Raţional vs. Iraţional
 Libertate vs. Determinism
 Confruntarea “realităţilor interne critice”
 Disperare, anxietate, vinovăţie, moarte, nimicnicie

 “Confruntare de sine, imagini de sine, validare de sine, bazare pe sine”

Faze

8
 Iniţială – asistarea clientului să identifice şi să clarifice premisele sale despre lume
 De mijloc – încurajarea clientului să examineze în profunzime surse şi autoritatea sistemului
valoric prezent
 Finală – ajutarea clienţilor să pună în acţiune ceea ce au învăţat despre sine

1. Faza iniţială
 Clienţii definesc şi chestionează modul în care ei percep şi înţeleg existenţa lor
 Examinează valorile, credinţele, premisele lor pentru a le determina validitatea
 Modul în care alte persoane “îi fac să se simtă”

2. Faza de mijloc
 Auto-explorare cu privire la sursa şi autoritatea sistemului valoric prezent
 Restructurarea valorilor şi atitudinilor
 Dobândesc o imagine mai bună asupra tipului de viaţă care merită trăită
 Proces intern de valorizare

3. Faza finală
 Clienţi găsesc moduri de a implementa valorile examinate şi internalizate, într-un mod
concret
 Descoperă punctele lor forte şi le folosesc în serviciul unei existenţe semnificative

ABORDAREA CENTRATĂ PE PERSOANĂ

Carl Rogers (1902-1987)

Consilierea centrată pe persoană

 Accentul este asupra oferiri condiţiilor facilitatoare care permit persoanei libertatea individuală şi
siguranţa pentru dezvoltare

Perspectiva asupra persoanei

 Organismul este un sistem total
 Subiecţii reacţionează la câmpul perceptiv – realitatea lor subiectivă, nu la evenimente în sine →
Există o realitate obiectivă distinctă de perspectiva individului asupra ei?
 Concept de sine, Nevoia de consideraţie pozitivă
(positive regard), Sistemul de auto-apreciere
 Experienţe inconsecvente cu conceptul de sine
 Anxietatea: discrepanţă între sinele care experientează şi conceptul de

9
 sine

Obiective
 Obiectivul fundamental – persoana să devină mai funcţională
 Individul este văzut ca fiind motivat în direcţii pozitive: are potenţial de auto-actualizare
 Dacă este oferit mediul adecvat, subiectul va “înflori şi creşte”
 Obiectivul consilierului – să recunoască şi să confrunte incongruenţa dintre experienţele
clientului şi conceptul de sine al acestuia

Procesul de consiliere
 Demersul principal: crearea relaţiei, climatului, condiţiilor adecvate pentru stimularea
dezvoltării terapeutice
 Dacă (condiţii terapeutice) – atunci (auto-actualizare a clientului)
 Condiţii:
 Consideraţie pozitivă necondiţionată
 Autenticitate sau congruenţă
 Înţelegere empatică
 Cauza primară a modificării şi dezvoltării clientului este relaţia terapeutică în sine

“Tehnici”
 Nota bene: Relaţia terapeutică este variabila critică, nu ce spune sau face terapeutul
 “Tehnici”:
 Ascultarea
 Acceptarea
 Respectarea
 Înţelegerea
 Răspunsul

ABORDAREA GESTALTISTĂ
Fritz Perls (1893-1970)

Gestaltismul
 Teorie a formei; gestalt = formă
 “Întregul este mai mult decât suma părţilor sale”
 Bazată pe studii asupra percepţiei

10
Principii
 Elementele unei forme sau ale unui eveniment dat sunt definibile numai în termeni ai
relaţiilor lor cu acel eveniment
 Întregul este experientat chiar şi atunci când lipseşte o bucată sau interine o distorsiune
 O formă (experienţă) este percepută într-o manieră structurată, ordonată, închisă şi chiar
stabilă
 Sarcina perceptivă a subiectului este să vadă ordinea şi semnificaţia conţinută în structura
globală a unui eveniment

Perspectiva asupra persoanei – Ipoteza 1/5

 Subiecţii sunt o totalitate constând din părţi interrelaţionate (corp, emoţii, gânduri, senzaţii,
percepţii)
 Nici una nu poate fi înţeleasă în afara contextului persoanei integrale
 Subiecţii sunt parte a mediului lor şi nu pot fi înţeleşi separat de acesta

Perspectiva asupra persoanei – Ipoteza 2/5

 Subiecţii aleg cum răspund la stimuli externi şi interni

 Subiecţii sunt actori nu re-actori
 Au potenţialul să facă opţiuni, întrucât au potenţialul de a fi deplin conştienţi de toate
senzaţiile, gândurile, emoţiile şi percepţiile

Perspectiva asupra persoanei – Ipoteza 3/5

 Subiecţii au capacitatea de a-şi guverna eficient viaţa

Perspectiva asupra persoanei – Ipoteza 4/5

 Subiecţii nu pot experienta trecutul sau viitorul

 Ei se pot experienta doar pe sine înşişi, în prezent

Perspectiva asupra persoanei – Ipoteza 5/5

Subiecţii nu sunt în esenţă nici buni, nici răi

Perspectiva asupra persoanei – 5 ipoteze

 Subiectul total, în context

11
 Subiectul este un actor
 Subiectul are capacitatea de auto-determinare
 Subiectul poate experienta doar prezentul
 Subiectul nu este nici bun, nici rău

Dezvoltarea personalităţii
 Forţa motivantă: auto-actualizarea (self-actualization) → Rogers
 Rogers: potenţialitate, scop; Perls: proces
 “Devenirea – a fi ceea ce eşti”; centrat-pe-prezent; aici-şi-acum
 Limita ego-ului: Identificare vs. Alienare
 Sinele vs. Imaginea de sine
 Frustrarea

Câmpul perceptiv
 “Ceea ce un individ percepe”
 Închidere, proximitate, similaritate
 Nu răspundem la fiecare stimul din câmpul nostru perceptiv
 Alternanţa Figură vs. Fundal → formarea gestalt-ului: “ceea ce a fost de cândva de importanţă
primară nu mai este la fel”
 Gestalt complet vs. Gestalt incomplet
 Câmpul perceptiv al subiectului este organizat în funcţie de nevoile sale şi activităţile care îl
vor satisface

Câmpul perceptiv
 Învăţarea prin insight – restructurarea câmpului perceptiv – găsirea unei noi soluţii
 Accent asupra prezentului aici-şi-acum
 Trecutul poate fi rejucat pentru a realiza
închiderea (chestiunile neterminate afectează dezvoltarea personală ~ fixaţie Freud)

Obiectivele terapiei
 Obiectivul principal: unificarea individului – reunirea tuturor părţilor pe care acesta le-a repudiat
+ recunoaşterea faptului să subiectul se auto-reglează
 Perls – Subiectul trebuie să dobândească:
 schimbarea concepţiei generale asupra lucrurilor (outlook)
 tehnică adecvată de auto-exprimare (self-expression) şi asimilare
 abilitatea de a extinde conştientizarea la nivel verbal
 Sporirea conştientizării şi maturizarea

12
Experimentul în terapia gestaltistă

 Se naşte din interacţiunea client-terapeut

 Piatra de temelie a învăţării experienţiale
 Un mod de a aduce la viaţă un conflict intern, un blocaj
 Presupune dramatizare, joc de rol

Situaţii pentru experimente gestaltiste

 imaginarea unei întâlniri viitoare ameninţătoare

 punerea în scenă a unui dialog între un client şi o persoană semnificativă din viaţa sa
 dramatizarea amintirii unui eveniment dureros
 retrăirea unei experienţe timpurii particular profunde
în prezent
 asumarea identităţii mamei sau tatălui unei persoane prin joc de rol
 concentrarea asupra gesturilor, posturii sau altor semne nonverbale ale expresiei interne
 purtarea unui dialog între două aspecte conflictuale
în interiorul persoanei

Tehnici
 Exerciţiul dialogului: scindare în funcţionarea personalităţii
 Top dog: virtuos, autoritar, moralist, solicitant,
şef,manipulator, părintele critic, “trebuie să”, ameninţări casatrofale
 Underdog: victima, defensiv, apologetic, neajutorat, slab, mimează lipsa de putere, latura
pasivă, fără responsabilitate, caută scuze

Tehnici
 Tehnica scaunului gol
 părintele interior versus copilul interior
 latura responsabilă versus latura impulsivă
 latura puritană versus latura sexuală
 „băiatul bun” versus „băiatul rău”
 self-ul agresiv versus self-ul pasiv
 latura autonomă versus latura încărcată de resentimente
 cel care munceşte din greu versus trântorul

 SCOP: Persoana să înveţe să trăiască cu polarităţile

Tehnici
 “Îmi asum responsabilitatea pentru”
 Ex: “Mă simt exclus şi singur şi îmi asum responsabilitatea pentru sentimentul meu de
excluziune”
 Jocul de-a proiecţia: joc de rol
 Ex: “Nu pot avea încredere în tine”

13
 Tehnica inversării
 Ex: “Nu pot refuza oamenii când îmi cer ceva”

Tehnici
 Exerciţiul repetiţiei
 Repetarea în fantezie a rolului pe care alţii se aşteaptă să îl jucăm
 Exerciţiul exagerării
 Tremor, postură delăsată, pumni încleştaţi, încruntare, grimase faciale, braţe încrucişate,
declaraţii trecute cu vederea + (verbalizare)
 A rămâne solidar cu trăirea

Tehnici
 Abordarea gestaltistă faţă de vise
 Visul nu se interpretează, se re-trăieşte
 Visul nu este povestit ci este jucat în prezent
 Visătorul devine parte a propriul său vis
 Fiecare parte a visului este o proiecţie a propriei persoane → imaginarea unor dialoguri
între părţi
 Perls: “calea regală spre integrare”
 Visul: o situaţie necompletată dar şi un mesaj existenţial

Recapitulare: Teoriile “afective”

 Psihanaliza
 Psihologia individuală
 Existenţialismul
 Terapia centrată pe persoană
 Gestaltismul

Teorii ale consilierii şi dezvoltării personale

 “Afective”
 Interesate de trăirile afective ale persoanei
 Vizează înţelegerea şi acceptarea acestora
 Ajutarea subiectului să dezvolte un anumit nivel de înţelegere de sine
 Când o persoană se simte altfel, ea va acţiona diferit
 “Cognitive şi comportamentale”
 Important este ceea ce persoane gândeşte şi face
 Gândirea precede trăirea
 Acţiunea poate schimba trăirea şi atitudinile cu privire la sine şi la mediu
 Consilierul – profesor

14
Teorii “cognitive si comportamentale”

 Teorii ale învăţării (comportamentale)

 Abordarea raţional-emotivă (REBT) (cognitiv-comportamentală)

ABORDAREA COMPORTAMENTALĂ
B.F. Skinner (1904-1990)
Arnold A. Lazarus (n. 1922)

Behaviorismul
 Psihologia ca ştiinţă → obiectivitate
 Accent pe ceea ce este observabil – comportamentul manifest
 Stimul – Reacţie

Consilierea comportamentală
 Implică aplicarea principiilor învăţării, derivate şi stabilite experimental
 Vizează slăbirea sau eliminarea comportamentului maladaptiv şi învăţarea (construirea sau
întărirea) comportamentelor alternative adaptative

Perspectiva asupra persoanei

 Accent asupra modului în care oamenii
învaţă şi îşi modifică comportamentul
 “Tabula rasa” – John Locke
 Oamenii învaţă comportamente

Comportamentul de învăţare
 Condiţionarea clasică (Pavlov)
 Stimul necondiţionat, răspuns necondiţionat
 Stimul neutru
 Stimul condiţionat, răspuns condiţionat
 Condiţionarea operantă (Skinner)
 Operans – a face
 Consecinţă – Întărire vs. Pedeapsă
 Învăţarea prin imitaţie (modelare) (Bandura)
 Observare şi reproducere motorie

15
Factori în comportamentul de învăţare
 Întărirea
 Pozitivă
 Negativă
 Pedeapsa
 Programe de întărire
 Continuă
 Intermitentă (variabilă)

Factori în comportamentul de învăţare

 Stingere
 Generalizare
 Discriminare
 Fasonare (shaping)
 Dezvoltarea personalităţii

Obiectivele terapiei
 Obiectiv general: stingerea comportamentului maladaptiv şi întărirea comportamentului
adaptativ
 Obiective specifice: diferă în funcţie de client

Procesul terapeutic
1. Definirea problemei
2. Aflarea istoriei developmentale
3. Stabilirea obiectivelor intervenţiei
4. Selectarea metodelor de utilizat
5. Evaluarea şi încheierea

Tehnici
 Antrenamentul de relaxare
 Desensibilizarea sistematică
 Antrenament de relaxare
 Dezvoltarea ierarhiei anxietăţilor

16
  Desensibilizarea sistematică
 Modelare

Tehnici
Antrenament deasertivitate
Util pentru:
 cei care nu pot exprima furia sau iritarea
 cei care au dificultăţi în a spune nu
 cei care sunt excesiv de politicoşi şi care permit altora să profite de ei
 cei care găsesc dificil să exprime afecţiunea sau alte răspunsuri pozitive
 cei care simt că nu au dreptul să-şi exprime gândurile, credinţele şi trăirile

Tehnici
 Programe de învăţare (auto-management, auto-direcţionare)
Paşi:
 Selectarea obiectivelor
 Traducerea obiectivelor în comportamente ţintă
 Auto-monitorizarea (jurnal comportamental)
 Conceperea unui plan de schimbare
 Auto-contractarea
 Evaluarea planului de schimbare

Terapia multimodală (Lazarus)

 BASIC ID - abordarea personalităţii complexe
 Behavior – comportament
 Affect – răspunsuri afective
 Sensations – senzaţii
 Imagery – imagerie
 Cognitions – cogniţii
 Interpersonal relationships – Relaţii interpersonale
 Drugs/Biology – Substanţe, chimism, biologie

ABORDAREA RAŢIONAL-EMOTIVĂ
Albert Ellis (1913-2007)

17
Terapia raţional-emotivă
Metodă activ-directivă şi didactică

Perspectiva asupra persoanei

 Omul este o fiinţă atât raţională cât şi iraţională
 Iraţionalitatea este sursa problemelor emoţionale: vinovăţie, anxietate, furie, depresie
 Gândirea, emoţia şi comportamentul se produc simultan

Modelul A-B-C al comportamentului

 (A) – evenimentul Activator

 (B) – sistemul de credinţe (Beliefs)
 (C) – Consecinţa emoţională

 Tulburarea emoţională are la bază un lanţ de propoziţii false, ilogice

 Nevroza rezultă din gândire şi comportament iraţional

De unde vin credinţele iraţionale?

 Ele îşi au originea în gândirea magică:
 Necesitate (am nevoie de...) vs. Dorinţă (aş dori să...)
 Catastrofizare / exagerare (este îngrozitor că...)
 Imperiozitate (trebuie să...)

11 idei iraţionale → nevroză

1. „Este absolut esenţial ca un individ să fie iubit sau aprobat de fiecare persoană semnificativă din
mediul său”
2. „Este necesar ca fiecare individ să fie complet competent, adecvat şi realizat în toate ariile pentru
ca individul să fie demn de valoare”.
3. „Unii oameni sunt răi, vicioşi, malefici şi aceste persoane ar trebui blamate şi pedepsite”
4. „Este teribil şi catastrofal când lucrurile nu sunt aşa cum un individ doreşte ca ele să fie”
5. „Nefericirea este o funcţie a evenimentelor din afara controlului individului”
6. „Dacă ceva poate fi periculos ori lezant, individul ar trebui să fie constant preocupat şi să se
gândească la acel lucru”
7. „Este mai uşor să fugi de dificultăţi şi responsabilitate decât să te confrunţi cu acestea”
8. „Indivizii au nevoie să fie dependenţi de alţii şi să aibă pe cineva mai puternic decât ei pe care
să se bazeze”
9. „Evenimentele trecute din viaţa unui individ determină comportamentul prezent şi nu pot fi
modificate”
10. „Un individ ar trebui să fie foarte preocupat şi afectat de problemele altor indivizi”
11. „Există totdeauna un răspuns corect şi precis la fiecare problemă şi este catastrofal dacă acesta

18
 nu este identificat”

Obiective
 Generic: Minimizarea concepţiei centrale auto-defetiste a persoanei şi dobândirea unei filosofii
de viaţă mai realiste
 Operaţional: Re-perceperea şi re-gândirea evenimentelor de viaţă
 Cum?
 Demonstrează persoanei că vorbirea cu sine (self-talk) este sursa tulburării
 Reevaluarea acestei vorbiri pentru a o schimba şi elimina ideile ilogice subsecvente

Desfăşurare
1. Identifică idei iraţionale de bază subiacente comportamentului tulburat
2. Provoacă şi confruntă clientul pentru a valida aceste idei
3. Încearcă să demonstreze natura ilogică a gândirii
4. Analizează logic gândurile pentru a minimiza credinţele iraţionale
5. Demonstrează inoperativitatea credinţelor şi modul în care ele conduc la tulburări emoţionale şi
comportamentale
6. Foloseşte absurditatea şi umorul pentru a confrunta iraţionalitatea gândurilor clientului
7. Explică cum pot fi înlocuite gândurile iraţionale cu cele raţionale care sunt mai
fundamentate empiric
8. Predă aplicarea metodei ştiinţifice asupra gândirii astfel încât clientul va fi capabil să o aplice la
ideile prezente şi viitoare

Metode
 Metode cognitive
 Disputarea credinţelor iraţionale
 Temele pentru acasă cognitive
 Intervenţia asupra limbajului clientului
 Utilizarea umorului

Metode
 Metode emotive
 Imageria raţional-emotivă
 Jocul de rol
 Exerciţii de atacare a ruşinii
 Folosirea forţei şi a vigorii

 Metode comportamentale

19