Sunteți pe pagina 1din 5

PREGATIREA FIZICA IN GIMNASTICA ARTISTICA

Gimnastica in zilele noastre se caracterizeaza printr-un arsenal bogat


de exercitii, ale caror dificultate si complexitate sunt in continua crestere. Pe
parcursul anilor, exigentele fata de procesul de pregatire in gimnastica au
crescut foarte mult.
Pe langa ceilalti factori ai antrenamentului, pregatirea fizica ocupa un
loc determinant in realizarea procesului de formare si perfectionare a
gimnastilor si gimnastelor.
Exercitiile de gimnastica artistica la aparate, sariturile, acrobatica
solicita o dezvoltare corespunzatoare a fortei musculaturii bratelor,
abdomenului, spatelui si o detenta foarte buna. De asemenea o buna
mobilitate si o suplete a coloanei vertebrale, a articulatiei scapulo-humerale,
a celei coxo-femurale si a gleznelor. O viteza corespunzatoare, cu accent pe
viteza de reactie si de executie, o rezistenta specifica adecvata efortului
complex determinat de cerintele concursului si, nu in ultimul rand, o buna
coordonare si indemanare. Toate acestea se inscriu in sfera calitatilor
motrice si fac obiectul pregatirii fizice.
Exercitiile specifice, multiple si armonioase din gimnastica, spre
deosebire de alte sporturi, prezinta avantajul ca asigura o anumita dezvoltare
sau mentinere a calitatilor motrice.
Experienta practica avansata si cercetarea au demonstrat ca acest lucru
nu este suficient pentru obtinerea rezultatelor la nivelul cerintelor actuale,
asa cum s-a sustinut de catre specialisti intr-o anume perioada. Astazi,
pregatirea fizica in gimnastica se constitue intr-un sistem pine organizat si cu
un scop clar conturat, cu sarcini si mijloace precise pe tot parcursul ciclurilor
si etapelor de antrenament.
Principalele sarcini ale pregatirii fizice in gimnastica
1. Formarea si educarea unei tinute corecte, estetice, prin
asigurarea unei dezvoltari armonioase.
2. Asigurarea unui nivel corespunzator de dezvoltare si educare a
calitatilor motrice specifice gimnasticii.
3. Cresterea capacitatii de efort a organismului in vederea obtinerii
sau mentinerii formei optime de concurs.
4. Asigurarea continua a unui raport optim al dezvoltarii intre toate
calitatile motrice, avand in vedere modificarile dinamice determinate de
procesul de crestere.
5. educarea calitatilor psihice necesare si a rezistentei la stresul
impus de efortul dingimnastica.

Calitatile motrice

In cadrul antrenamentului de dezvolatere a calitatilor motrice exista o


interactiune intre acestea, in sensu ca actionand asupra unei calitati, implicit
vom exercita o influenta pozitiva sau negativa asupra alteia.
Pregatirea fizica necesita un volum mare de munca, continuitate,
perseverenta si vointa, avand ca efect dezvoltare functiilor vegetative si
motrice ale organismului.
Calitatile motrice specifice gimnasticii, in ordinea importantei lor
pentru realizarea continutului efortului competitional, sunt urmatoarele: forta
musculara – in diferite forme de manifestare, mobilitatea si supletea,
rezistenta specifica, indemanarea sub forma coordonarii superioare si viteza
sub forma vitezie de reactie si executie segmentara.
Forta

Forta poate fi considerata o calitate motrica fundamentala, deoarece


orice miscare presupune contractie musculara. Ea este indispensabila si in
procesul de dezvolatare a calitatilor motrice.
Forta musculara este determinata de activitatea sistemului nervos, mai
precis de cortex, care regleaza activitatea toturor proceselor sistemului
muscular dar si a organelor, reprezentand factorul central. Al doilea factor
este cel periferic in care se incadreaza structura muschiului, numarul si
grosimea fibrelor musculare, dispunerea lor, gradul de excitabilitate,
activitatea si natura proceselor biochimice.
Forta impulsului nervos primita de catre muschi in activitate determina
intr-o mare masura gradul de contractie al acestuia.
Efectuarea corecta a miscarilor, coordonarea muschilor flexori, a
antagonistilor si fixatorilor este dirijata de sistemul nervos central.
In functie de trecventa inpulsurilor nervoase pot fi angrenate un numar
diferit de unitati motrice (cateva fibre musculare care au inervare comuna),
intre 15-18% din numarul total de unitati.
O alta particularitate a lucrului unitatilor motrice rezida in participarea
lor alternativa, dirijata de sistemul nervos central, mai ales in efortul
prelungit cu o sarcina optimala.
Forta mai depinde si de starea mecanica a muschiului inainte de
contractie, conform principiului bine cunoscut ca „muschiul se contracta cu
mai multa eficacitate daca in prealabil a fost intins”
Forta mai depinde de starea de vascularizare sanguina a muschiului.
Exista capilare in repaus si un numar restrans de capilare sunt in actiune. In
acest caz, sarcina revine incalzirii la antrenament pentru mobilizarea unui
numar mare de capilare.
Se cunosc trei tipuri sau regimuri de activitate musculara:
a) Contractia izotonica - Lucrul se efectueaza prin contractie, fara

ca tonusul sa se modifice. Aici se incadreaza toate miscarile de elan la


diferite aparate.
b) Contractia izometrica – Lucrul se efectueaza prin cresterea

tonusului, dar muschiul nu-si schimba lungimea. Aici se pot incadra pozitiile
statice si de echilibru, actiunile de sustinere a tinutei corpului.
c) Contractia auxotonica (mixta) – Lucrul in care se intalneste si

cresterea tonusului si a contractiei musculate. In acestgen se incadreaza


trecerea de la pozitii statice la elemente dinamice si invers.
Un alt gen de contractie este cea excentrica, numita de unii autori
„pliometrica”. Se intalneste la miscarile de cedare, amortizare sau incetinire,
cum sunt aterizarile. Este o transmitere a contractiei prin alungirea
muschiului.
In gimnastica forta are diferite forme de manifestare, si anume: forta
dinamica, forta exploziva si forta statica.
Fiecare din aceste forme se educa, folosind metode si mijloace
diferite in functie de caracterul activitatii musculare solicitat de miscarile
care se efectueaza. De exemplu pentru forta dinamica se folosesc exercitii
dinamice, exercitii cu ingreuiere – gantere, benzi elastice sau helcometru.
Exercitiile cu benzi elestice sunt recomandate si au eficienta pentru
acele miscari care reclama un efort mai mare spre finalul lor; exercitiile la
helcometru sunt utile pentru acele elemente unde efortul este mai mare la
debutul miscarilor, iar ganterele dezvolta puterea de contractie pe toata
durata efectuarii miscarii respective.
Pentru dezviltarea fortei explozive (de impulsie), se pot folosi
exercitii cu ingreuiere (sarituri repetate, balansari), precum si exercitii la
helcometru.
Pentru dezvoltarea fortei statice este necesar mai intai sa sa
efectueze exercitii dinamice, cu si fara ingreuiere, pentru fortificarea
grupelor musculare respective, dupa care se poate trece la exercitii cu
contractii izometrice, la inceput cu ajutor, apoi cu ingreuiere si mentinere
progresiva pana la 10-12 secunde.
La dezvolatarea fortei, in special sub forma dinamica si exploziva, se
va tine seama de directiile principale ale actiunilor grupelor musculare care
intervin in miscarile la aparate si, in general, la probele din gimnastica
artistica. Aceste directii ale grupelor musculare sunt urmatoarele:
• Anteductia si retroductia bratelor;
• Adductia bratelor (la masculin);
• Flexia si extensia din articulatia coxo-femurala, cu picioarele
intinse;
• Extensia trunchiului;
• Detenta bratelor (extensia bratelor);
• Detenta pe doua picioare;
Aceste grupe si directii speciale trebuie dezvoltate cu precadere,
deoarece ele reprezinta un numitor comun pentru toate exercitiile pa aparate,
sarituri si acrobatica.

S-ar putea să vă placă și