ANALIZA STILISTICA

A TEXTULUI LIRIC

Principii

Aventura poetica este mai intai o aventura a limbajului, afirma Jean Burgos (Pentru
o poetica a imaginarului). De aceea, in literatura totul incepe cu cuvantul, pentru a ajunge
apoi la imaginarul poetic, la imaginile artistic prin care poetul modeleaza realitatea. Poezia se
constituie ca o compozitie coerenta, o tesatura armonioasa, inseparabila, intre continutul poetic
dens si forma adecvata, astfel incat partile intregului se organizeaza intr-o constructie unitara.
Expresivitatea poeziei se afla in raportul cuvantului cu sensul, caci arta inseamna
expresivitate pana la sunet, pana la atom. De aceea, in analiza textului liric se au in vedere
principiile:

(1) intelegerii progresive, descompunand discursul in secvente / unitati semantice /

tablouri / parti
(2) alternantei descompunere recompunere, analiza secventiala si interpretare
generala (de la unitati de continut spre mesaj global)
(3) alternantei text context (poetica autorului / curent)
(4) corespondentei fond forma (al relatiei dintre continut si mijloacele artistice)
(5) analizei simultane continut forma
(6) convergentei functiilor si sintezei efectelor (toate elementele vizeaza acelasi mesaj,
fie ca se afla in gradatie, simetrie, fie ca sunt in contrast)
(7) receptarii textului ca o arhitectura arborescenta armonioasa, pe mai multe straturi
expresive, avand aceeasi temelie: nivelul semnificatiilor generale, care ramane o
componenta a tuturor celorlalte niveluri. Se analizeaza astfel resursele expresive pe
fiecare nivel, urmarind coerenta si unitatea cu mesajul general; ordinea nivelurilor nu
este obligatorie
(8) al frecventei intense, al recurentei (motive, sunete-cheie, figuri de stil - cheie, etc.)
(9) al functionalitatii si expresivitatii detaliului (urmarim nu doar constantele, ci si
variabilele care aduc un plus de sugestie)
(10) al reliefarii valorii estetice (sensibilizare, forta de expresie si de sugestie); nu este
vorba de simpla insumare a elementelor componente, ci de un sistem de relatii care
uneste forma de continut si ideea de material artistic intr-o sinteza superioara

Partea introductiva a textului = contextul (epoca, scriitor, opera, stil, curent, specie, tema,
mesaj, titlu, aprecieri critice)
I. NIVELUL FONETIC
relatia sunetului cu sensul
simbolism fonetic
impune o tonalitate melodica si o atmosfera
ex.: fluiditatea melancolica a consoanei l
sunete-cheie: aliteratii, asonante, armonii imitative
eufonii, euritmii, dar si disonante (antipoezia), onomatopee
echilibrul sonor, contrastele sonore, interactiuni
joc lanturi sonore, ecouri dominante
sunete expresive prin timbru, inaltime, durata, ton, tempoul vorbirii
ex.: vocale deschise, consoane inchise
accentul, pauza, cenzura, un ritm interior al textului
jocul ritmurilor; masura versului chiar si la poezii moderne
rime variate, rare, de lux; rime interne (in vers), rime feminine / masculine
elementele prozodice aduc un ritm semantic, nu doar muzical
ex.: melancolia ritmului trohaic

II. NIVELUL MORFOLOGIOC

parti de vorbire cheie, datorita frecventei (verbe in poem, adjective in pastel, pronume in
idile)
alternanta timpurilor si modurilor verbale
tipuri de adjective si substantive (abstracte / concrete etc.)
jocul formelor pronominale
valori stilistice ale partilor de vorbire (de exemplu, gerunziul)
forme rare ale cuvintelor (arhaice, licente poetice)
dativ etic, dativ posesiv, superlativ popular
elementele oralitaii (ex. vocative, imperative, interjectii, pronume)
lipsa unor parti de vorbire
marci ale prezentei eului liric

III. NIVELUL SINTACTIC

topica (neutra / subiectiva = inversiune)
constructii redundante (reluari / anticipari)
anacolut, digresiuni, incidente
elipsa (ermetism sintactic la Barbu)
tipuri de propozitii - principale, subordonate
- exclamative / interogative
- ample, etc.
paralelismul sintactic (corespondenta ordinii si a functiilor sintactice ale cuvintelor in
versuri)
ex.: Si daca... de M. Eminescu
apozitii; noi structuri sintactice
chiasmul (repetitii incrucisate: Si polua si ninge/ Si ninge, si ploua, Bacovia Moina)
 fraze scurte sau arborescente, complexe
IV. NIVELUL LEXICAL-SEMANTIC - cuvinte cheie (nucleu)
campuri semantice motive / laitmotive
cuvinte polisemantice
valorificarea sinonimiei
limbaj popular
simetrii sau contraste (ex.: antonime)
diminutive, augmentative
arhaisme, regionalisme, neologisme
sensuri proprii sau figurate (predomina expresia figurata?)
fondul lexical de baza al poetului
pozitia unor cuvinte (rima, titlu, antepunere, asociere)
jocuri de cuvinte (calambur, etc.)
paradoxul, umorul
aspectul conotativ
originalitatea limbajului
inovatii (inventii) lexicale
bogatia (varietatea) lexicala
combinatoria verbala
valorificarea prozaicului, a termenilor antipoetici = estetica uratului (ex.: argoul)
explorarea zonelor periferice ale vocabularului, poezia banalului (postmoderni)
reactualizarea vocabularului pasiv (sensuri invechite)
unitati frazeologice

V. NIVELUL STILISTIC
campuri lexicale (ex. uman / vegetal / cosmic)
tipuri de imagini (ex. vizuale, cromatice, sinestezice)
registre stilistice utilizate (ex.: oral, cult)
ex.: termeni stiintifici, filozofici, abstracti
figuri de stil; figura de stil cheie (predilecta)
conotatii, context (elemente extralingvistice); intregul sistem de conotatii ale textului
fraza enuntiativa, analitica, filosofica
elemente ale curentelor
complexe de imagini cu semnificatii afective sau intelective