Chirita in provintie de V.

Alecsandri-modernism si fariseism

V. Alecsandri a fost liderul miscarii literare a epocii pasoptiste. El a fost un deschizator de

drumuri pentru diferite specii si genuri literare si a avut un rol hotorator in formarea si
dezvoltarea in teatrul romanesc national. Mare parte din piesele comice ale lui V.Alecsandri
(comedii, vodeviluri, farse ) au caracter satiric si critic impotriva moravurilor sociale si politice,
ridiculizand demagogia, snobismul si parvenismul. ,,Chirita in provintie, ,,comedie cu cantic
in 2 acte este reprezentata pe scena in anul 1852. Chirita reprezinta un anumit tip uman:
boieroaica de provintie dornica de parvenire, reprezentativa pentru epoca imediata de dupa
1848. Conflictul se contureaza intre conceptia conservatoare reprezentata de Barzoi sau de fals
progres reprezentat de Chirita, personaje zugravite caricatural. Conflictul se desfasoara gradat
intr-o actiune complicata cu situati comice pline de neprevazut. Chirita si Barzoi sunt
reprezentantii ideilor parvenite, ai snobismului si coruptiei. V. Alecsandri satirizeaza imitarea
modei occidentale de catre Chirita fara asimilarea culturii corespunzatoare: ,,Chirita este o
chocheta batrana si totodata o buna mama, o burgheza cu dor de parvenire, dar si o inteligenta
deschisa pentru ideea de progres, o bonjurista. ,,Amestecul de anteree si fracturi, de
moldoveneasca grecizanta si de jargon franco-roman, de tabieturi patriarhale si de inovatii de
lux occidental dau un tablou inedit, incantator pentru ochiul de azi. (G.Calinescu, istoria
literaturii romane de la origini pana in prezent, Ed.Minerva, Bucuresti, 1986). Chirita, sotia lui
Grigore Barzoi, boier de tara, este dornica de a fi la moda, de marire, combinatie de parvenitism
si snobism. Prin contrastul intre ceea ce este si ceea ce vrea sa para Chirita este un personaj
ridicol. Chirita are 3 scopuri: sa aduca la Barzoieni moda timpului, sa devina ispravniceasa si
sa-l insoare pe Gulita, fiul natang, cu Luluta, orfana crescuta in casa ei, care va mosteni o mare
avere. Chirita, boieroaica de provincie, recent intoarsa de la Iasi, vrea sa impuna moda vremii
la Barzoieni. De aceea fumeaza ,,ca un caporal tigari ,,de halva , calareste imbracata in
,,amazoanca, cocheteaza cu barbati mai tineri (Leonas, profesorul Sarl) spunand de fiecare
data, ,,daca-i moda. Pentru ca e la moda, il plateste pe Sarl, profesor, sa-l invete frantuzeste pe
fiul sau Gulita, un gogoman prost crescut, care ucide viteii taranilor pe care ii batjocoreste, le
aprinde bordeile ,,cu ciubucul cel de hartie. Chirita isi expune ,,temeiurile ridicole ale
pretentiei ca Barzoi sa obtina ispravnicia intr-o discutie cu Safta. Demagogia, falsul patriotism,
parvenitismul, ii definesc monologul si anticipeaza persoanejele caragialiene, precum
Catavencu (,,vreau ce mi se cuvine dupa o lupta de atata vreme) sau Dandanache (,,Eu, familia
mea, de la patuzsopt lupta, lupta si da-i, si da-i si lupta ) vrea sa introduca la Barzoieni
eticheta din casele de la oras, imita cu orice pret moda, situatie comica infatisata magistral in
scena 4 a primului act. Nerabdatoare sa afle denumirea lui Barzoi in functia de ispravnic, Chirita
vrand sa respecte ,,obiceiurile din Iesi si nu deschide ravasul primit de la Iasi, pana cand Ion,
feciorul din casa i-l aduce pe o tava cu servet. Barzoi este comod, lipsit de initiativa. Chirita il
obliga sa-si schimbe obiceiurile vestimenare, culinare, dupa moda. El stie cum sa obtina
avantaje materiale din fuctia sa, ca in scena vanzarii repetare a curcanului si a primiri
peschesiului. Spre deosebire de Chirita, Barzoi este un provincial conservator, cu nostalgia
traiului patriahal. Chirita ii marturiseste lui ,,monsiu Sarla ca a invatat singura franceza, limba
de conversatie in saloanele vrenii. In realitate ea foloseste un jargon roman-francez, care
amesteca ciudat graiul neaos moldovenesc cu ,,frantuzisme construite de ea: ,,nous disous
comme ca en moldove. In schimbul de replici dintre cei dou soti, se confrunta vechiul si noul,
orientul si occidentul caracteristic civilatiei romanesti pasoptiste. Barzoi se plange de moda
noua ,,nemteasca: ,,Barzoi: Apui da! de cand m-ai scos din minte ca sa ma schimonosesti din
strae stramte pun cate 2 ceasuri pana ma imbrac Si ian priveste ce seaman cu bumbii isti
mariParca-s negustor de farfurii. Grigore Barzoi ramane la fel de necioplit, li sta rugina de
o schioapa la ceafa, cu toata stradania Chiritei de a-l ciopli. Se chinuie in straie stramte nemtesti,
se rusineaza de nasturii mari cat niste farfurii si jinduieste dupa bucatele cele crestinesti
sanatoase si usoare pe care dumneaei cucoana nu sa mai catadiesaste sa le pregateasca. Abaterile
de la moralitate ale ispravnicului Barzoi sunt sintetizate in modalitatea ingenioasa de a stoarce
bani de la impricinati: un curcan este cumparat de solicitant in anticamera cancelariei si oferit
ca plocon ispravnicului, astfel incat, in scurt timp, pasarea fusese vanduta de 57 de ori.
Conturand cele doua personaje, ,,Alecsandri a creat tipul boierilor provinciali dornici sa parvina
in lumea buna a capitalei de la mijlocul veacului trecut, dupa tipurile comediei clasice, dar nu
mai putin originala si in stiluri diferite, (G. Calinescu), proiectata pe fundalul autohton.