Aspecte definitorii ale comportamentului individual

I.Mecanisme phihice

Vom constata ca natura psihicului este una contradictorie constand din mai multe aspecte
bipolare opuse unele altora. Aceasta natura contradictorie a psihicului a dat nastere multor
controverse in legatura cu modul sau de organizare, de structurare si de functionare care a dus la
puncte de vedere diferite.

1. Psihicul este obiectiv si subiectiv

Obiectivitatea psihicului este data de faptul ca psihicul unei persoane este independent de
psihicul altei persoane, el este o realitate distincta care s-a format si a evoluat independent
avand premise si influente diferite.

Psihicul este subiectiv din punct de vedere al cunoasterii, fiecare persoana ia cunostinta de
mediul in care se afla intr-o maniera subiectiva, personala, influentata de insusirile si
particularitatile sale proprii.

Exemplu: Sa ne imaginam doua persoane aflate in vacanta, vizitand un castel medieval. Cele doua
persoane se afla in aceeasi situatie, in acelasi mediu. Ele pot fi amandoua atente la ceea ce vad si
la ceea ce le explica ghidul, sau una poate sa se gandeasca la problemele cu care se confrunta la
serviciu dupa terminarea vacantei. In ambele cazuri in mintea celor doua persoane au loc procese
de prelucrare a unor informatii: fie legat de vizita la muzeu, fie legat de problemele de serviciu. Cele
doua persoane prelucreaza informatiile independent una de cealalta. Ceea ce se petrece in mintea
uneia nu are nici o legatura cu ceea ce se petrece in mintea celeilalte. La aceasta se refera aspectul
obiectiv al psihicului.

Referitor la aceeasi situatie una dintre persoanele aflate in vacanta la castelul medieval
poate avea cunostinte de istorie si poate fi o persoana interesata de istoria locului, iar cealata
persoana poate fi indiferenta la istoria locului, dar poate fi interesata de stilul arhitectonic al cladirii
si de detaliile decorative. Astfel, aflate in aceeasi situatie si primind aceleasi informatii, cele doua
persoane vor percepe in mod diferit castelul si isi vor face impresii diferite, personale, filtrate prin
interesele si cunostintele fiecareia. La aceasta se refera aspectul subiectiv al psihicului.
 2. Psihicul este material si ideal

Am discutat in ora anterioara ca psihicul apare din materie si evolueaza odata cu ea. Exista o
relatie de identitate intre psihic si creier, psihicul fiind aspectul formal al proceselor creierului.
Activitatea psihica se bazeaza pe procese fiziologice care se produc in creier. Anumite leziuni ale
creierului produc tulburari ale proceselor psihice. Influenta substantelor halucinogene sau a
alcoolului asupra sistemului nervos se manifesta in tulburari ale imaginilor perceptive sau ale
motricitatii. Aceste fapte demonstreaza ca suportul material al psihicului este activitatea nervoasa
din creier.

Psihicul este ideal deoarece poseda un continut de idei si imagini dobandite prin cunoastere
individuala si sociala, colectiva.

Exemplu: Orice imagine sau idee, orice concept exista in psihicul nostru in urma unei experiente
proprii. Cuvatul koranay nu are nici o semnificatie pentru voi daca nu l-ati auzit inainte, va ramane
indiferent sau va atrage prin sonoritate. Daca va spun ca el inseamna familie in limba pashto vorbita
in Afganistan, veti lega cuvantul de o semnificatie, va capata sens pentru voi. Pentru un afgan insa
cuvantul koranay actualizeaza sentimente de afectiune, respect, amintiri legate de familie, reguli ce
trebuie respectate in familie, traditii. Atunci cand va spun semnificatia cuvantului veti activa la randul
vostru trairi si imagini legate de familie, ele vor semnificativ diferite pentru ca familia europeana
este foarte diferita de familia traditionala afgana. Cultura musulmana influenteaza intr-un mod diferit
experientele personale legate de familie fata de cultura occidentala.

3. Psihicul este atat un proces cat si un produs

Procesul reprezinta desfasurarea in timp, seriala, a fenomenului psihic, la succesiunea

transformarilor produse la nivelul subiectului. Produsul este rezultatul obtinut in urma interactiunii
dintre subiect si obiect. Procesul si produsul interactioneaza in sensul ca produsul conditioneaza si
fasoneaza dinamica viitoare a procesului, iar un nou proces poate modifica structura produselor
realizate anterior.

Exemplu: Pe masura ce invatam noi informatii ele restructureaza, reorganizeaza cunostintele

pe care le-am acumulat anterior. Mai exact, invatam in copilarie ca exista animale salbatice si
animale domestice. Rinocerul este un animal salbatic, iar calul este un animal domestic, cele doua
animale fac parte din categorii diferite, foarte largi. Mai tarziu, la scoala, la biologie, invatam
clasificari mai precise, stiintifice, care includ calul si rinocerul in acelasi ordin - imparicopitate, prin
urmare in aceeasi categorie. Vom pastra informatiile despre cele doua animale, dar le vom
restructura pentru a se potrivi cu informatiile nou invatate.

Exemplu: Pentru a ilustra mai bine calitatea de proces si cea de produs a psihicului si relatiile dintre
ele, vom folosi exemplul rezolvarii unei probleme. N.Maier a realizat un experiment semnificativ in
acest sens: intr-o incapere, atarna de plafon o franghie, de un perete era fixata o alta, se cerea
subiectilor sa lege cele doua franghii. Franghiile erau in asa fel asezate, incat o persoana nu putea
ajunge la franghia verticala tinand in mana franghia fixata de perete si invers. Solutia era sa imprime
o oscilatie pendulara franghiei verticale, ca sa poata fi prinsa in timp ce se tine cealalta franghie.
Pentru aceasta, trebuia sa se atarne de ea un obiect greu. In camera erau puse doua asemenea
obiecte: un electromotor si un intrerupator mare. In prealabil, subiectii erau pusi sa faca o
experienta, intr-un laborator alaturat. Unii au folosit electromotorul in aceasta experienta, altii au
folosit intrerupatorul. Introdusi in camera cu franghiile s-a observat ca cei care au lucrat cu
electromotorul au ales ca greutate intrerupatorul, evitat insa de cei care il folosisera in experienta
anterioara. Persoanele care nu participasera la experienta anterioara au ales electromotorul sau
intrerupatorul la intamplare, fara preferinte. S-a dovedit ca functia anterioara face ca un obiect sa
para mai putin disponibil pentru alta.

Psihicul ca proces se manifesta in rezolvarea problemei: observarea franghiilor ce trebuie

legate, observarea faptului ca nu se poate ajunge la cele doua franghii in acelasi timp, aparitia ideii
de a imprima o oscilatie franghiei verticale, aparitia ideii de a utiliza un obiect greu pentru aceasta,
alegerea unui obiect din cele doua disponibile. Toate acestea sunt etape ale unui proces psihic:
rezolvarea problemei.

Produsul este solutia problemei pe baza interactiunii persoanei cu obiectele aflate in camera,
cu alte cuvinte produsul psihic obtinut este ideea care duce la rezolvarea problemei. Observam insa
in experimentul lui Maier cum produsul unui proces anterior influenteaza desfasurarea procesului
curent in sensul ca obiectul utilizat anterior cu functia sa de baza este mai putin disponibil pentru a
fi folosit cu o alta functie, aceea de greutate. Iar procesul curent modifica perceptia noastra asupra
electromotorului si intrerupatorului acordand acestora o noua functie la care nu ne gandisem
anterior.

Concluzia este ca atunci cand evaluam elementele unei probleme facem apel la rutine
mentale sau seturi cognitive, produse ale proceselor anterior activate. Conceptul de set cognitiv se
refera la o modalitate obisnuita de abordare sau percepere a problemei. Acest set cognitiv impiedica
utilizarea flexibila a elementelor problemei date. In acest sens este necesara o experienta cat mai
variata in utilizarea unor obiecte concrete sau abstracte pentru a putea rezolva creativ o problema.

Exercitiu: Va propun spre rezolvare o problema similara celei cu funiile. Uniti punctele de mai jos
cu numai patru linii drepte, fara sa ridicati creionul de pe hartie:

. . .

. . .

. . .

4. Psihicul exista in stare latenta (interiorizata), dar si in stare manifesta

(exteriorizata)

Dificultatea cunoasterii psihicului uman vine din faptul ca nu intotdeauna starea latenta
coincide cu starea manifesta, de multe ori starea afisata fiind contradictorie cu cea reala.

Exemplu: De ziua voastra primiti un cadou foarte nepotrivit, care nu va face placere si nici nu va
este util, nu coincide deloc cu interesele voastre. Din politete fata de persoana care va face cadoul
si pentru ca ati fost invatati de mici ca nu trebuie sa criticati cadourile primite, veti afisa, in loc de
nemultumirea pe care o simtiti, o alta stare, aceea de bucurie, de surpriza si de multumire fata de
cadoul primit.

5. Psihicul prezinta manifestari normale, dar si manifestari patologice

In privinta acestei probleme dificultatea consta in a stabili ce este normal si ce este patologic
in manifestarile psihicului uman. Pe fondul unui psihic normal putem observa uneori manifestari
ciudate, atipice, iar pe fondul unui psihic bolnav exista suficiente momente de normalitate. Criteriile
de diferentiere a starilor normale de cele patologice sunt greu de stabilit, de aceea se propune
renuntarea la o delimitare fixa, acceptandu-se mai degraba idee unui continuum ce merge de la
anormalitatea extrema la normalitatea ideala sau de la patologia extrema la sanatatea perfecta.
Persoanele bine adaptate sunt mai aproape pe aceasta axa de polul normalitatii ideale. Astfel de
persoane isi cunosc potentialul si il manifesta in mod creativ.

Normalitatea a fost definita pe baza criteriului statistic, care este un criteriu obiectiv,
independent de toate sistemele de valori si stabilit in maniera practica. Este studiat un esantion
semnificativ din populatie din punctul de vedere al unei caracteristici psihice, de exemplu inteligenta,
se face o medie a tuturor rezultatelor obtinute, care devine etalonul de normalitate, deviatiile intr-o
directie sau alta fata de tendinta centrala sunt considerate anormale, in cazul nostru, abaterile
extreme de la medie sunt persoane cu deficit intelectual sever sau idioti si persoane cu un inalt nivel
de inteligenta sau genii.

Alt criteriu pe baza caruia este definita normalitatea este teoria normei sociale: persoanele
au rolul lor si anumite asteptari referitoare la maniera in care ceilalti isi exercita rolul. Teoria normei
sociale tine cont de normele culturale. Este considerat anormal tot ceea ce se departeaza de ceea
ce este cunoscut ca un comportament moral. Normalitatea si anormalitatea se stabileste in functie
de contextul cultural al persoanei.

Exemplu: Pentru a ilustra importanta contextului cultural in aprecierea normalitatii unui

comportament vom observa diferentele care exista in alegere partenerului de viata in societatea
moderna si in societatea traditionala. In societatea moderna consideram ca este anormal ca parintii
sau familia extinsa a tanarului sa aleaga pentru acesta un partener de viata, normalitatea constand
in alegerea liber consimtita a celor doi parteneri. In societatea de tip traditional este anormal ca
tinerii sa-si aleaga singuri partenerul, normal fiind ca familia sa alega pentru tineri cu cine ar trebui
acestia sa se casatoreasca. (tibetani Situ Jiarong). Alte traditii bizare si anormale la

Schimbarea valorilor culturale ale societatii determina schimbari in maniera de categorizare

a unor manifestari.

Exemplu: Multa vreme homosexualitatea a fost considerata o boala psihica, o tulburare a

comportamentului sexual. In Manualul de Diagnostic si Statistica a tulburarilor mentale in vigoare
(DSM-IV) homosexualitatea nu mai apare in capitolul Tulburarile sexuale si de identitate
sexuala. Aceasta este rezultatul acceptarii sociale a acestei minoritati si cresterea tolerantei fata de
acest segment din populatie, deasemenea este efectul implicarii organizatiilor pentru drepturile
minoritatilor sexuale.

6. Psihicul este detreminat dar si determinant

Psihicul este cauzat, influentat, determinat de factori si de conditii naturale si sociale, de

experienta personala a fiecarui individ. Psihicul uman este rezultatul capacitatilor proprii speciei sale,
al caracteristicilor individuale, determinate genetic, dar si al socializarii, al educatiei, al influentei
mediului asupra dezvoltarii individului. Psihicul uman, in masura in care poate invata si intre in
contact cu ele, beneficiaza de toate achizitiile anterior acumulate de societate. In lipsa contactului
cu parintii si cu societatea, capacitatile innascute proprii speciei sunt inutile dezvoltarii psihicului
uman, acesta ramanand la un nivel de dezvoltare inferior, de tip animal. Acest fapt este demonstrat
de studiul de caz asupra copiilor salbatici.

In ceea ce priveste aspectul determinant al psihicului, acesta se refera la toate influentele

pe care la poate avea psihicul uman asupra exteriorului sau.

Clasificarea proceselor psihice

 Criteriile dupa care se diferentiaza procesele psihice sunt:

Continutul informational
Structurile functionale si operatorii
Modul in care se organizeaza si se regleaza

In functie de aceste trei aspecte exista urmatoarele procese psihice: senzatii, perceptii,
reprezentari, gandire, memorie, imaginatie, motivatie, emotie si vointa. La acestea se adauga
atentia si limbajul, care nu sunt procese psihice pentru ca nu furnizeaza informatii specifice, dar
faciliteaza si insotesc desfasurarea anumitor procese psihice.

Procesul psihic este definit prin trei parametri:

Un continut informational: forma, marime, tridimensionalitate pentru perceptie, gustul

pentru senzatiile gustative, leziunile unor organe interne pentru senzatiile de durere.
Functii si structuri operationale (functia de cunoastere, de reglare, de directionare a
activitatii).
Modalitati subiective si comportamente caracteristice: imaginea pentru perceptie, ideea
pentru gandire, trairea subiectiva pentru afectivitate, efortul psihic pentru vointa.

Procesele psihice nu sunt izolate, ele intra in interactiune, functionand simultan si alcatuind un
sistem.

Un sistem este un ansamblu de elemente aflate in interactiune ordonata, non-intamplatoare, din

care rezulta proprietati ale ansamblului diferite de proprietatile elementelor componente
 II. Pshishicul

Tipuri de personalitate Carl Jung

Teoriile psihologului si medicului elvetian Carl Gustav Jung stau la baza majoritatii sistemelor
de personalitate de mare prestigiu de astazi. Desi Jung este cel mai mare teoretician din toate
timpurile care si-a concentrat atentia asupra vietii si modului in care oamenii relationeaza cu
aceasta, aici vom face referire doar la teoriile sale privind intelegerea personalitatii.
Jung este unul dintre marile personalitati care s-au inspirat din modelul grecesc antic al celor
patru temperamente sau umori si interpretarea acestora de-a lungul secolelor. Cercetarile sale
in aceasta privinta sunt incluse in volumul Tipuri psihologice, publicat in anul 1921. Acesta
face parte dintr-un set mai larg de idei privind energia psihica, in cadrul caruia Jung a dezvoltat
concepte importante pentru psihoterapie si psihanaliza clinica - diagnosticul si terapia
psihiatrica.
Jung a abordat tipurile psihologice din perspectiva psihanalizei; acesta era un colaborator
principal al lui Sigmund Freud, un alt ganditor prolific in domeniul psihanalizei, psihologiei si
comportamentului uman. Oameni de stiinta pasionati, Jung si Freud erau preocupati de
descoperirea, dezvoltarea si cunoasterea profunda a mintii umane si a modului in care aceasta
functioneaza.
Dovada a durabilitatii valorii si importantei teoriilor lui Jung sunt faptul ca structura tipurilor
psihologice continua sa fie o baza a celor mai importante sisteme si instrumente psihometrice
utilizate astazi, inclusiv Myers Briggs si Keirsey.

Tipuri de atitudini generale: introvertit si extravertit

Jung a impartit energia psihica in doua `tipuri de atitudini generale` de baza: introvertit si
extravertit. Aceste tipuri sunt imbinate cu celelalte, explicate mai tarziu, pentru a crea tipurile
de personalitate Jung. In plus, `tipuri de atitudini generale` introvertit si extravertit ale lui Jung
apar ca doua caracteristici total opuse in cadrul mai multor sisteme de personalitate moderne,
inclusiv Myers Briggs si Keirsey.

EXTRAVERTIT
-energia psihica este directionata extern, spre lumea din afara persoanei
-obiectiv - spre exterior
"... pastreaza o relatie pozitiva cu obiectul. Isi afirma importanta atat de pregnant, incat
atitudinea sa subiectiva este orientata si relationata in mod continuu fata de obiect.... (jung)
-" o atitudine extravertita este motivata din exterior si este directionata de factori obiectivi si
externi, precum si de relatii" (Hyde)
-comportamentul este directionat spre exterior, pentru a influenta factorii si evenimentele din
afara" (Benziger)

INTROVERTIT
-energia psihica este directionata intern)
- subiectiv - spre interior
-".... atitudinea fata de obiect este de abstractie.. se confrunta permanent cu dilema distantarii
libidoului fata de obiect...." (Jung) "
-"un introvertit este motivat din interior si directionat de chestiuni subiective, interne" (Hyde)
"
-"comportamentul este directionat spre interior, pentru intelegerea si administrarea sinelui si a
experientelor" (Benziger)
Cele `patru tipuri functionale`
Pe langa cele doua atitudini - introvertit si extravertit, Jung a mai dezvoltat si un cadru de `patru
tipuri functionale` ale psihicului. Acestea sunt:
- reflexiv
- afectiv, acestea ajutandu-ne sa decidem si judeca (au fost numite functii `rationale`),
- senzorial
- intuitv, despre care Jung a spus ca sunt necesare pentru a percepe si judeca (a aduna
informatia si a decide), in scopul de a supravietui si a avea un comportament normal. Potrivit
psihologului elvetian, fiecare dintre noi prefera una din doua modalitati prezente in fiecare
pereche.

Reflexiv ceea ce este ceva,semnificatia si intelegere ,analitic, obiectiv, principii,

standarde, criterii,ambele se opun functiilor dejudecata si rationament - oamenii prefera
in mod constient una sau cealalta - Jung a numit aceste functii`rationale`
Afectiv daca este bun sau nu,greutate si valoare,subiectiv, personal, apreciaza
intimitatea, uman
Senzorial ceva exista perceptie senzoriala,realistic, rational, practic, sensibil,ambele se
opun functiilor deperceptie - oamenii prefera in mod constient una sau cealalta - Jung
a numit aceste functii `irationale`
 Intuitiv:de unde vine si unde se indreapta;posibilitati si atmosfera;intuitii, viitor,
speculativ, fantezie, imaginative

Functia `Reflexiv` este un proces `rational` de intelegere a realitatii, implicatiilor,

cauzelor si efectelor, intr-un mod logic si analitic. Este sistematic, evalueaza adevarul
si este atat de obiectiv, incat evaluarea este bazata pe inteligenta si intelegerea
personala. `Reflexiv` este opusul lui `Afectiv; judecativ ;(functiile `rationale` ale lui
Jung)
Functia `Afectiv` emite judecati pe baze subiective si personale. Este un proces
`rational` de formare a opiniei subiective personale in legatura cu un lucru: daca este
bun sau rau, acceptabil sau inacceptabil, etc. Implica sentimentalism si umanitate.
`Afectiv` este opusul lui `Reflexiv`.
Functia `Senzorial` transforma semnalele simturilor in date efective. Nu exista o
judecata despre caracterul bun sau rau, implicatii, cauze, directiuni, context, posibilitati,
teme sau concepte relationate. Senzorialul vede ceea ce este, asa cum este. `Senzorial`
este opusul lui `Intuitiv`; perceptiv (functiile `irationale` ale lui Jungs)
Functia `Intuitiv` transforma lucrurile, datele efective si detaliile in imagini conceptuale
mai largi, posibilitati, oportunitati, misticism si idei noi. Intuitia ignora in mare parte
faptele si detaliile esentiale, logica si adevarul. `Intuitiv` este opusul lui `Senzorial`.

Cele opt tipuri psihologice ale lui Jung

Informatia prezentata pana acum duce la cele opt Tipuri Psihologice majore ale lui Jung,
construite adaugand cate unul din cele patru tipuri functionale la un tip de atitudine generala
introvertita sau extravertita. Astfel sunt realizate cele opt tipuri psihologice principale. Acestea
nu includ functiile auxiliare si prin urmare nu reprezinta tipuri de personalitate complete.
denumirea tipului caracteristicile tipului

Reflexiv Extravertit analitic, strategic, planifica, implementeaza, ii organizeaza pe

ceilalti
Reflexiv Introvertit contemplativ, descopera, teoretic, urmareste autocunoasterea
Afectiv Extravertit sociabil, sentimental, urmareste succesul personal si social
Afectiv Introvertit inaccesibil, enigmatic, autonom, urmareste intensitatea
interioara
Senzorial Extravertit practic, participativ, cauta placerea, inflexibil
Senzorial Introvertit intens, obsesiv, detasat, cunoscator, expert
Intuitiv Extravertit aventuros, inovativ, cauta noutatea, propune schimbarea
Intuitiv Introvertit idealist, vizionar, esoteric, mistic, rezervat
III Prezentarea catorva tipuri de comportamente phihologice

Cele 16 tipuri de personalitate ale lui Jung

Aceste tipuri reies din teoria lui Carl Gustav Jung, desi psihologul elvetia nu le-a evidentiat in
mod special. Acestea ne ajuta sa avem o privire de ansamblu completa asupra teoriei lui Jung
si sunt legate in mod direct de interpretarea Myers Briggs si echivalentele aferente acestor tipuri
(pentru echivalentele respective Myers Briggs a utilizat doua dimensiuni aditionale: Judecativ
- Perceptiv, pentru a determina dominanta intre cele doua tipuri funtionale preferate, dupa
atitudinile introvertit sau extravertit).
1. Extravertit Reflexiv Senzorial - ET(S)
2. Extravertit Reflexiv Intuitiv - ET(N)
3. Extravertit Afectiv Senzorial - EF(S)
4. Extravertit Afectiv Intuitiv - EF(N)
5. Extravertit Senzorial Reflexiv - ES(T)
6. Extravertit Senzorial Afectiv - ES(F)
7. Extravertit Intuitiv Reflexiv - EN(T)
8. Extravertit Intuitiv Afectiv - EN(F)
9. Introvertit Reflexiv Senzorial - IT(S)
10.Introvertit Reflexiv Intuitiv - IT(N)
11. Introvertit Afectiv Senzorial - IF(S)
12.Introvertit Afectiv Intuitiv - IF(N) 13.Introvertit Senzorial Reflexiv - IS(T)
14.Introvertit Senzorial Afectiv IS(F)
15.Introvertit Intuitiv Reflexiv - IN(T)
16.Introvertit Intuitiv Afectiv - IN(F) Cu ajutorul acestor informatii despre tipurile functionale
si de atitudini, fiecare dintre noi poate identifica si intelege mai bine propriul tip de
personalitate Jung.
Desi teoriile lui Jung sunt utilizate pe scara larga in testele psihometrice si de personalitate,
acestea au fost initial destinate cercetarilor clinice pentru intelegerea si tratarea afectiunilor
mintale, precum si imbunatatirea calitatii existentei umane. Prin urmare Jung a pus un accent
mai profund pe subconstient decat se obisnuieste in psihometria moderna si teoriile comerciale
ale personalitatii.
Daca privim dincolo de acest model de categorisire a personalitatilor, putem observa ca
acceptarea si constientizarea celor patru functii sunt importante pentru a beneficia de o
existenta sanatoasa, chilibrata. In schimb, reprimarea uneia dintre aceste patru functii, de catre
sine sau de cineva din exterior, este nesanatoasa si duce mai devreme sau mai tarziu la aparitia
unor probleme.
Dovada celor spuse anterior este conditionarea parintilor care isi forteaza copiii sa adopte un
anumit comportament sau cazurile in care adultii isi reprima sau neaga sentimentele. Alte
exemple de iesire la suprafata si patrundere a subconstientului in comportamentul constient
sunt starile aflate sub influenta alcoolului sau a stresului. Subconstientul este un element
principal in teoriile analizei tranzactionale; acestea, impreuna cu teoriile lui Jung, ofera o
perspectiva importanta asupra personalitatii si comportamentului.
Scopul studierii si invatarii acestor idei duce chiar la obiectivele lui Jung si la recomandarile
acestuia de a incerca sa dezvoltam functiile care au fost reprimate si de a accepta toate cele
patru functii ca facand parte integranta a unei persoane normale.