Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA NATIONALA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

REFERAT LA HANDBAL
-Driblingul-

Profesor: Hantau Cezar Student: Patrascu Radu-Alexandru

Grupa 16 SPM
Driblingul este o veriga de baza a tacticii jocului de handbal.

Din punct de vedere tactic, handbalul prezinta, o complexitate de situatii ivite atat in atac cat si in
aparare, ca urmare a multitudinii mijloacelor de manevrare a mingii si a insusi continutului
jocului.

Existenta unui numar mare de procedee si multiplele posibilitate de a le lega prin forme variate
de miscare, pe zone mai mari sau mai reduse din teren, asigura jocului un pronuntat continut
tactic, caracterizat prin dinamism.

In literatura de specialitate, multi autori o definesc ca activitate, concept, proces sau sistem de
mijloace.

Mihai Epuran, (1968) defineste tactica precum ,,un proces psihomotric complex care angajeaza
factori cognitivi, volitivi si motrici .

O alta definitie a aceluiasi autor, ,,tactica este activitatea prin care un sportiv isi desfasoara toate
posibilitatile sale tehnice, fizice si psihice, pentru a dobandi rezultatele cele mai bune in
conditiile si in fata unor adversari diferiti.

Ca o sinteza putem spune ca tactica reprezinta organizarea si coordonarea actiunilor individuale


si colective in mod rational si unitar, in scopul realizarii randamentului maxim, folosind in
limitele regulamentului si sportivitatii, cele mai corespunzatoare procedee, valorificand calitatile
si particularitatile jucatorilor proprii, precum si lipsurile adversarilor.

Pregatirea tactica nu trebuie confundata cu insusirea mecanica a instructiunilor, regulilor,


schemelor sablon sau cu un complex standard de activitate. Dezvoltarea spiritulu de observatie,
perfectionarea capacicatii de orientare in conditii schimbatoare, rezolvarea creatoare a situatiilor
variate din timpul jocului, analiza rapida, spontana a actiunilor proprii si in special ale
adversarului sunt cateva din elementele esentiale, componente ale tacticii de joc.

Actiunile tactice sunt instrumente practice de realizare a planului tactic si conceptiei tactice. Sunt
componente concrete ale tacticii si se desfasoara pe mai multe faze, cele mai multe fiind de
natura psihologica si una motrice, practica, concreta de rezolvare a situatiei tactice.

Putem incadra driblingul sau conducerea mingii ca fiind o actiune individuala tactica de atac
deoarece prin acest element tehnic se urmareste deplasarea catre poarta echipei adversare si
inscrierea golului

Din punct de vedere tactic, jocul individual in atac sta la baza actiunilor colective. Pentru un joc
colectiv eficient este nevoie sa se actioneze cat mai periculos.
Actiunile tehnico-tactice individuale de atac presupun:

-driblingul simplu si multiplu, acesta reprezinta pentru jucatori modalitatea de a se deplasa cu


mingea in teren fara ajutorul unui coechipier;

In desfasurarea jocului acest procedeu constituie uneori singurul mijloc de deplasare cu mingea
in teren. Din punct de vedere tactic folosirea lui se recomanda numai atunci cand situatiile o
impun, excesul determinand pierderea mingii si incetinirea jocului. Dupa intrarea in posesia
mingii jucatorul are voi esa faca in continuare trei pasi cu mingea in mana, iar daca nu are
posibilitatea sa paseze unui coechipier sau sa arunce la poarta, trebuie sa bata mingea de sol.

Driblingul se realizeaza cu o mana inainte si oblic fata de piciorul pe partea caruia se executa
driblingul. Impulsia mingii catre sol se realizeaza oblic inainte pentru a nu impiedica jucatorul sa
alerge.

Acesta se recomanda in urmatoarele situatii:

-jucator singur pe contraatac;

-actiune individuala de depasire;

-pentru pastrarea mingii

Driblingul se executa prin impingerea mingii cu o mana, lateral si putin in fata, la nivelul
soldului, incat sa nu impiedice alergarea. Dupa ce revine dinspre sol, palma reia contactul printr-
o miscare de insotire elastica a mainii din articulatia pumnului, cu palma rotunjita si degetele
rasfirate urmand ca inainte de punctul maxim al inaltarii sa se repete miscarea de impingere.

Driblingul se utilizeaza in doua forme:

-dribling simplu : o singura impingere a mingii pe sol si prinderea ei;

-dribling multiplu: impingerea succesive a mingii pe sol

Greseli frecvente:

-driblingul se executa in fata corpului;

contactul rigid al palmei cu mingea

Se recomanda ca in timpul executarii driblingului, jucatorii sa nu priveasca spre sol sau minge.
Sa priveasca tot terenul pentru a cunoaste in orice moment pozitia si miscarea partenerilor si a
adversarilor.
Exercitii pentru invatarea driblingului:

1. Pase in doi din alergare, precedate de dribling simplu


2. Dribling multiplu pe loc, cu impingerea mingii la diferite inaltimi
3. Deplasare libera in teren folosind driblingul multiplu
4. Dribling cu ocolire de obstacole alternativ stanga-dreapta
5. Dribling cu incercuirea obstacolului
6. Dribling printre jaloane, cu conducerea mingii si cu mana neindemanatica
7. Leapsa in dribling
8. Pase in doi din alergare, precedate de dribling simplu
9. Deplasare libera in teren folosind dribling multiplu
10. jucatorii dispusi in forma de suveica, deplasare in dribling, pasa si trecere la coada sirului
opus.

In concluzie, driblingul este un element tehnic vital in desfasurarea jocului de handbal, prin
invatarea corecta a driblingului atat simplu cat si multiplu, jucatorul ce il efectueaza reuseste sa
isi creeze avantaj fata de ceilalti adversari, poate da un ton de rapiditate jocului si astfel sporeste
sansele echipei de a marca sau de a realiza un contraatac rapid.
Bibliografie

1. M.D.S Jocuri de echipa Marina Igorov


2. Handbal Curs in tehnologia IFR Lector Universitar Dr. Catuna George Cristian,
Asistent universitar Dr. Alupoaie Mihaela