Oamenii se trec i mor Ca i miile de unde, Ca un suflet le ptrunde, Treiernd necontenit Snul mrii infinit. Numai poetul, Ca psri ce zboar Deasupra valurilor, Trece peste nemrginirea timpurilui: n ramurile gndului, n sfintele lunci, Unde psri ca el Se-ntrec n cntri.