Sunteți pe pagina 1din 2

http://viorelciobanu.blogspot.

com
MIHAI VITEAZU – UN ILUSTRU COMANDANT,
DAR SI UN BUN DIPLOMAT
Prof. Gheorghe Vlad
Col. R. Viorel Ciobanu

Campania din anul 1599 a fost un exemplu strălucit în care se poate vedea ce rol joacă
inteligenţa diplomatică într-un conflict militar. Campania anticipează cu câteva secole
modul în care trebuie organizată şi gândită o campanie modernă.
Până în 1599 în Imperiul Otoman se păstra o deosebită discreţie asupra pregătirilor
militare. Numai sultanul ştia care va fi obiectivul pregătirilor, marele vizir era pus în temă cu
puţin înainte de începerea campaniei, iar vecinii aflau care era direcţia atacului în momentul
când trupele otomane se puneau în mişcare.
Aceasta era prima treaptă spre concepţia modernă, a doua o va realiza Napoleon
Bonaparte în anul 1800 – utilizând presa în scopuri militare, pentru a masca adevăratele
intenţii şi pentru a realiza surpriza la momentul potrivit.
Campania realizată de Mihai în 1599 anticipează cu 200 de ani ceea ce a făcut
marele Napoleon.
Admirabil este talentul şi abilitatea lui Mihai Vitezul.
La începutul lui martie 1599 Mihai se pregătea de noi lupte ofensive. La 29 martie
Sigismund Bathory renunţă la tron în favoarea lui Andrei Bathory, care era favorabil unei
înţelegeri cu turcii.
Mihai se vedea izolat de aliatul său Rudolf al II lea, de la care nu mai putea primi
ajutoare militare şi băneşti. Toţi vecinii săi: sultanul, Ieremia Movilă, Andrei Bathory
urmăreau să-l înlăture din scaunul Ţării Româneşti. În mai s-au purtat tratative polono-
moldavo-turce pentru recunoaşterea lui Andrei Bathory ca principe al Transilvaniei, fiind cel
mai periculos duşman al lui Mihai. Andrei Bathory făcuse planul să atace Ţara Româneasacă
în acelaşi timp cu o armată moldo-polono-tătară iar un sol al său, îl îndemna pe Mahmud –
Paşa, să-l atace pe Mihai din sud şi să-l înlocuie cu Simion Movilă.
În această situaţie tactica lui Mihai a fost să câştige timp. Mihai depune o vie
activitate diplomatică pentru a evita orice acţiune militară contra sa. Turcii erau atunci cei mai
periculoşi pentru el. Mihai profită de faptul că Andrei Bathory nu era recunoscut de turci şi
pe acest considerent, atacă. Atrage atenţia turcilor că o alianţă moldo-transilvano-polonă ar fi
foarte periculoasă pentru ei, căci ar pierde toate ţările române. Cum Andrei Bathory era
cetăţean polon şi cum Simion Movilă s-ar fi aflat sub influenţa polonă, s-ar fi realizat o unire
a celor trei ţări române sub egida coroanei polone. Probabil Mihai duce tratative cu turcii ca
să-i reânnoiască scaunul de domnie. La 27 august 1599 marele vizir îi trimite steagul de
recunoastere ca domn.
Pe de altă parte Mihai duce tratative cu Andrei Bathory pentru a câştiga timp, mai
ales că acesta se considera stăpân şi al Moldovei şi al Ţării Româneşti. La 26 iunie, Mihai
împreună cu boierii săi au jurat credinţă lui Andrei Bathory, vanitatea acestuia era satisfăcută
şi acesta îi trimete o scrisoare domnului moldovean Ieremia Movilă în care îi cerea să nu-l
mai atace pe Mihai. Situaţia internă din Transilvania era defavorabilă lui Andrei Bathory,
fiind nobili care fie nu agreau politica acestuia, fie că râvneau ei la titlul de principe
(Backsay), fie erau adversari politicii externe a acestuia (D. Napargy).
Toate acestea constituiau un ajutor preţios în timp, câştigat de Mihai, de care el
s-a folosit cu mare abilitate diplomatică.

1
Mihai a sabotat tratativele dintre Andrei Bathory – Ieremia Movilă şi turci şi a reuşit
să câştige încrederea lui Rudolf al II lea. La data de 2 august 1599 s-a încheiat o înţelegere
între Mihai şi Împăratul Rudolf al II lea, potrivit căreia Mihai se angaja în Transilvania cu
10.000 de pedeştri şi 10.000 de călăreţi, iar trimisul împăratului -generalul Basta- cu 6.000 de
pedeştri, 3.000 de călăreţi şi 12 tunuri, precum şi o importantă sumă de bani dată lui Mihai.
În septembrie Andrei Bathory şi-a dat seama că Mihai îi era duşman implacabil, dar
era prea târziu. În octombrie Andrei Bathory trimite un sol în Ţara Românească cerându-i lui
Mihai să nu părăsească ţara, în acelaşi timp cu solul ce venea din partea lui Ieremia Movilă şi
care îi cerea acelaşi lucru.
Mihai reuşeşte şi acum să evite pericolul. El simulează permanent frica - de la
începutul lui aprilie până în vară.
Culmea ironiei o constituie faptul că Mihai merge până acolo încât îi cere lui Andrei
Bathory să-i permită să treacă prin Transilvania spre castelul Kunisberg (Silezia) pe care îl
primise în dar de la Rudolf al II lea.
O acţiune ofensivă în perioada când dusmanii erau coalizaţi împotriva sa, ar fi fost
fatală. Mihai a intuit perfect că simulând slăbiciunea va găsi îngăduinţă pentru că fiecare
dintre vecini dorea să stăpânească Ţara Românească şi o acţiune a unuia atrăgea riposta
celuilalt şi se ajungea astfel la un război turco-polon pentru care nu erau pregătiţi. Mihai a
ştiut cu dibăcie să profite din plin de acest lucru. Mihai a jurat credinţă lui Andrei Bathory, a
trimis soli regelui polon, insistă la Poartă să fie reânnoit domn. Informaţi prin propaganda sa
făcută cu mare abilitate că vrea să renunţe la domnie şi să plece din ţară, duşmanii săi cred în
promisiunea sa.
Pentru a anihila atacul din partea lui Andrei Bathory şi a Moldovei, Mihai primeşte
condiţiile puse de turci şi se obligă să-şi trimită familia ostatecă la Istanbul. La cererea lui
Andrei Bathory de a părăsi ţara, Mihai a fost de acord. El merge chiar mai departe, pune el
însuşi la cale o demonstraţie contra sa chiar în capitală. Boierii săi credincioşi – Buzeştii,
Banul Udrea, Aga Lecca scriu în Moldova că domnul nu are cu ce să-şi mai plătească oastea
din care pricină mercenarii l-au părăsit, că ţara este săracă, că domnul se pregăteşte de fugă.
Toate aceste zvonuri întreţinute de Mihai au un singur scop: să căştige timp şi să-şi
mascheze propriile pregătiri. Turcii erau convinşi că domnul nu are resurse, că supunerea
lui este efectivă. Venea toamna şi trupele intrau în cantonamentele lor. Pericolul turcesc a fost
astfel înlăturat, rămânea însă cardinalul Andrei Bathory şi oastea moldo-polonă. Convinşi de
slăbiciunea lui Mihai aliaţii s-au mişcat încet. Mihai îşi maschează perfect pregătirile, îşi
trimite oastea de mercenari la sate în perioada culesului viilor.
Între timp „boierii revoltaţi şi puşi la cazne de Mihai” erau trimişi în secret în Oltenia
ca să pregătească oştile Jiului şi Mehedinţilor. Când Mihai a fost sigur că turcii nu-l vor ataca,
se hotărăşte să atace Transilvania, pentru că Andrei Bathory nu era pregătit iar moldovenii şi
polonii nu puteau veni la timp în sprijinul acestuia. Mihai, la începutul campaniei l-a asigurat
pe Rudolf al II lea că acţiunea sa s-a făcut în urma înţelegerii cu generalul Basta.
La 18 octombrie 1599 un sol trimis de Mihai îl informa pe Andrei Bathory în Dietă,
că Mihai porneşte spre Dunăre ca să-i atace pe turci şi că era gata să-şi trimită fiul ostatec,
semn al sentimentelor sale de supunere. Când s-au înapoiat solii din Ardeal, Mihai era sub
munte cu armata sa. În ajunul campaniei din Transilvania mercenarii nu ştiau unde vor merge,
li s-a spus că vor trece prin Ardeal înspre Ungaria, unde împăratul i-a fixat loc de şedere. La
25 octombrie Mihai trece cu oastea sa pe lângă Codlea. Modul cum a căştigat Mihai bătălia de
la Şelimbăr este cunoscut.
Iată foarte pe scurt omul extraordinar care a fost Mihai, care pe lângă un general
viteaz a fost şi un mare diplomat al timpului său.
Col. (r) Viorel Ciobanu
Prof. Gheorghe Vlad