trasat activitatii sale, fac parte integranta din el; nu ne putem imagina lip.
II
nici unui element tara a distruge ansamblul. Dar daca arunciim 0 privir I
retrospectiva asupra celor intimplate, sintem totu~i tentati sa ne imagin, III
ce influenta ar fi avut asupra literaturii ~i societatii germane dacii Go~th(
cu puterea sensibilitatii sale, cu marea s~ price~ere d~ vi~ta, ~u ~asta lIb,"
tate a orizontului sau, ar fi acordat mal multa atentle ~l vomta creato,lIl
structurii moderne a vietii in formare.
Farimitarea ~idelimitarea realismului a ramas aceea~i ~ila contemporalll
sai mai tineri, ~i in generatiile urmatoare: pina spre sfir~itul secolul\ll
al XIX-lea operele celemaiimportantecareincercausaprezinte.la. modlll
serios indeosebi teme din societatea contemporana au ramas hmltate II
semifantastic sau semiidilic, sau cel putin la cadrul ingust local; 'It
prezinta tabloul aspectelor economice, sociale ~i politice ca un tablou III
repaus. Lucru valabil in mod egal pentru scriitori atH de diferiti unul ,tli
altul, dar la fel de importanti, ca Jean Paul, E.T.A. Hoffmann, Jer~mlll
Gotthelf Adalbert Stifter, Hebbel, Storm - chiar ~i la Fontane reahsnllll
social p~trunde rareori in profunzime, iar la Keller mi~carea politicii esll
categoric elvetiana. Poate Kleist ~i mai tirziu Buchner ar fi putut duce 1;, II
cotitura, dar ei nu au avut parte de 0 evolutie libera ~iau murit prea devrenll
XVIII
in Hotel de la Mole
Julien Sorel, eroul romanului Le Rouge et le Noir de Stendhal (1830), un
tlnar ambitios ~ipatima~, fiu! unui mic burghez din Franche-Comte, ajunge
rintr-un lant de imprejurari, dupa ce parase~te seminarul din Besanc;:on
unde studia teologia, la Paris, ca secretar al unui mare senior, marchizul de
I Mole, ~i d~tiga increderea acestuia. Mathilde, fiica marchizului, e 0 fata
e nouasprezece ani, spirituala, rasflitata, plina de fantezie ~i atit de aro-
anta, incit propria ei situatie ~ianturajul ei incep sa 0 plictiseascii. Na~terea
asiunii pentru acest domestique al tatalui ei este 0 mult admirata capodopera
lui Stendhal. Una din scenele pregatitoare, in care incepe sa i se trezeascii
nteresul pentru Julien, se afla in capitolul 4 din volumul doi :
Un matin que l'abbe travaillait avec Julien, dans la bibliotheque du
marquis, d l'eternel proces de Frilair:
- Monsieur, dit Julien tout d coup, diner tous les jours avec madame la
marquise, est-ce un demes devoirs, ou est-ce une bonte que l'on a pour
moi?
- C'est un honneur insigne! reprit l'abbe, scandalise. Jamais M. N ....
l'academicien, qui, depuis quinze ans, fait une cour assidue, n '0 pu l'obtenir
our son neveu M. Tanbeau.
- C'est pour moi, monsieur, la partie la plus penible de mon emploi.
em 'ennuyais moins au seminaire. Je vois hailler quelquefois jusqu'd
mademaiselle de La Mole, qui pourtant doit etre accoutumee d 1'ama-
ilite des amis de la maison. J'ai peur de m 'endormir. De grace,
btenez-moi la permission d'aller diner a quarante sous dans quelque
uberge obscure.
L'abbe, veritable parvenu, etait fort sensible d l'honneur de diner avec
n grand seigneur. Pendant qu 'if s' efforrait defaire comprendre ce sentiment
ar Julien, un leger bruit leur fit tourner la tete. Julien vit mademoiselle de
Mole qui ecoutait. Ii rougit. Elle etait venue chercher un livre et avait
lout entendu; elle prit quelque consideration pour Julien. Celui-ld n 'est
as ne d genoux, pensa-t-elle, comme ce vieif abbe. Dieu! qu'if este laid.
 A diner, Julien n 'osait pas regarder mademoiselle de La Mole, mai,\ ,/I
eut la bonte de lui adresser la parole. Ce jour-la on attendait beaucoll/' ,I,
monde, elle l'engagea a rester ... 1
Scena face parte, dupa cum am spus, din evenimentele care stau la II I
unei legaturi de dragoste patima~e ~i tragice ~i 0 pregatesc. Nu ne Villi'
ocupa de funetia ~i valoarea ei psihologica, ce ramine in afara obie'lliltl'
nostru. Ceea ce ne intereseaza in aceasta scena este urmatorul lucru: t I I.
fi aproape ininteligibila rara cunoa~terea amanuntita ~i exacta a Silull\1
politice, socia Ie ~i economice intr-un anumit moment istoric precis, in 1,1111'
dinaintea revolutiei din iulie, ce corespunde subtitlului (dat de edit I III
care il are romanul: Chronique de 1830. Chiar ~i plictiseala de la ma, I I
din saloanele acestei case nobiliare, de care se plinge Julien, nu eSh I'
plictiseala obi~nuita; ea nu e determinata de obtuzitatea personala a .( 1111
care se intilnesc acolo; exista printre ei ~i persoane foarte instruite, sp I
tuale, uneori importante, iar stapinul casei este inteligent ~i amabil; ( ,.
yorba mai degrabii in aceasta plictiseala de un fenomen istorico-polilil II
epocii Restauratiei. In secolul al XVII-lea, sau chiar al XVIII-lea, salNll1l I
nu erau deloc plictisitoare. Dar incercarea racuta de Bourboni cu mijltlllli
1. intr-o dimineala, pe dnd lucra impreuna cu preotul in biblioteca marchizulul, II
ve~nicul proces impotriva lui Frilair, Julien intreba pe nea~teptate:
- Parinte, faptul ca iau zilnic masa cu doamna marchizli e 0 indatorire a mCII III
e 0 bunavoinIli faIli de mine?
- E 0 mare cinste! raspunse preotul, indignat. Niciodata domnul N ... , acad '1111
cianul, care de cincisprezece ani face tot ce se poate ca sa-i fie pe plac, II I
oblinut 0 asemenea cinste pentru nepotul sau, domnul Tanbeau.
- Pentru mine e partea cea mai grea din slujba. Nici la seminar nu ma plictisl' Ul\
atit. Citeodata 0 vad casdnd pina ~i pe domni~oara de La Mole, care, ori \1111
trebuie sa fie obi~nuita cu amabilitatea prietenilor casei. Ma tern sa nu aduIIl1
Va rag, obtineti-mi invoirea sa iau masa, pe dliva gologani, la vreun IiIII
oarecare.
Preotul, ca un adevarat parvenit, era foarte sensibilia cinstea de a lua maSlIl1I
un mare senior. Pe dnd el se straduia sa-I faca pe Julien sa priceapa H'I I
simtamint, un zgomot u~or Ie atrase atentia. Julien intoarse capul, 0 vazll I"
domni~oara de La Mole care il asculta ~i se ro~i. Domni~oara de La Mole vc1l1I
sa caute 0 carte ~i auzise tot; ceea ce 0 indemna sa capete oarecare stima pCJlll1I
Julien. "EI nu e nascut sa se ploconeasca a~a ca preotul eel gatrin. Doamm:, 1
urit mai e ! "
La masa, Julien nu indrazni s-o priveasca pe domni~oara de La Mole, dar ea 11\'11
bunatatea sa-i vorbeasca. in seara aceea, erau a~teptati 0 multime de oaspl \I
a~a ca il sTatui sa ramina.
ecvate de a reinvia stari cu totul depa~ite ~i condamnate de muIt de catre
nimente creeaza in cercurile oficiale, conducatoare, ale adeptilor lor 0
osfera de pura conventie, de jena ~i de constringere, in fata carora spiritul
bunavointa persoanelor in cauza sint neputincioase. Despre ceea ce intere-
a pe toata lumea, despre problemele politice ~i religioase ~i prin urmare
despre cele mai muIte subiecte literare ale prezentului sau trecutului
piat, nu trebuie sa se vorbeasca in aceste saloane, sau cel mult numai cu
e oficiale care sint atit de nesincere, incit omul cu gU!!t~i tact prefera sa
vite. Ce deosebire fata de cutezanta spirituala din faimoasele saloane ale
olului al XVIII-lea, care bineinteles niei nu visau ce primejdii contra
priei lor existente dezlantuie !Acum primejdiile sint cunoscute ~i viata
dominata de teama ca nu cumva catastrofa din 1793 sa se repete.
n~tienti ca nimeni nu mai crede in cauza pe care 0 reprezinta ~i care n-ar
ista in nici 0 disputa deschisa, ei prefera sa vorbeasca numai despre
me, despre muzica sau despre palavrele vietii de la curte; ~i sint obligati
ccepte ca aliati burghezi imbogatiti, snobi ~i corupti, care vieiaza com-
t atmosfera sociala prin josnicia zelului lor ~i teama ca ar putea sa-~i
rda averea pe nedrept agonisita. Atit despre plictiseala.
Dar chiar ~i reactia lui Julien, ~i in genere prezenta sa ~i a fostului sau
rector de seminar, abatele Pirard, in casa marchizului de La Mole po ate fi
eleasa numai prin constelatia politico-sociala a momentului istoric dat.
re pasionala ~i plina de fantezie, Julien s-a entuziasmat din frageda tine-
te pentru marile idei ale Revolutiei ~i ale lui Rousseau, pentru marile
nimente ale epocii napoleoniene; din frageda tinerete nu simte decit
ulsie ~i dispret pentru ipocrizia meschina ~i coruptia marunta, perversa,
paturilor care domina de la caderea lui Napoleon. El are prea multa
ntezie, este prea ambitios ~i ahtiat de putere spre a se multumi cu 0
istenta mediocra in sinul burgheziei, dupa cum ii propune prietenul sau
uquet; observind ca un om de origine mic-burgheza nu poate ajunge la 0
tuatie de conducere decit prin Biseriea aproape atotputernica, el a devenit
mod deplin con~tient un ipocrit; ~i marele sau talent i-ar asigura 0 cariera
leziastica stralucita, daca adevaratele sale sentimente personale ~i politice,
ontaneitatea pasionala a firii sale, nu ar izbucni totu~i in momentele
taritoare. Un astfel de moment in care se tradeaza este ~i acesta cind
llrturise~te fostului sau profesor ~i protector, abatele Pirard, ceea ce simte
salonul marchizei, deoarece libertatea spirituala care se manifesta aici flU
oate fi imaginata rara un amestec de orgoliu intelectual ~i supe~ioritate
untrica, ce nu convine unui tinar cleric ~i unui protejat al casei. (In cazul
cesta special, sinceritatea nu-i pricinuie~te pagube; abatele Pirard este
rietenul sau, ~i asupra martorei intimplatoare parerea lui Julien face cu
 totul aWi impresie dedt s-ar putea a~tepta sau teme.) Abatele e prCZt'lIl 1
aici ca un vrai parvenu, care ~tie sa pretuiasca in mod deosebit onoare I ,I.
a minca in compania unui mare senior ~i de aceea nu este de acord I II
parerile lui Julien; pentru ajustifica acest dezacord, Stendhal ar fi pUIlI1d,
asemenea arata ca supunerea rara a cricni in fata raului acestei luml, I I.
con~tiinta deplina a ceea ce inseamna raul, eo atitudine tipica pentru j:1Il I
ni~tii severi; iar abatele Pirard e jansenist. Stirn din capitolele antenl! II'
ale romanului ca in calitate de director al seminarului teologic din BeSall~ltll
a avut de suferit multe persecutii ~i ~icane din pricina jansenismuhll '
cucerniciei sale severe, inaccesibila oricaror intrigi, dat fiind ca pre (11111
din provincie statea sub influenta iezuitilor. Intr-un proces sustinut de 111,11
chizul de La Mole impotriva celui mai puternic adversar al sau, Vii II"'
general al episcopului, abatele de Frilair, marchizul d~tigase drept conl1dlIII
pe abatele Pirard, ajungind cu aceasta ocazie sa aprecieze inteligcll( I '
lealitatea sa; inclt in cele din urma, ca sa-l scape din situatia sa nesigul d
la Besan<;:on,i-a procurat 0 parohie in Paris, primind ceva mai tirzill I
secretar particular ~i pe Julien Sorel, elevul preferat al abatelui.
Caracterele, atitudinile ~i relatiile personajelor sint deci s~rins legall I
imprejurarile epocii; conditiile istorice, politice ~i sociale ale timpulul '"I
atlt de precis ~i real intretesute in aetiune, cum nu s-a mai intimplat ill 1110
un aH roman precedent, ~i in nici 0 aHa opera literara, chiar lucrari Cll v "II
caracter politico-satiric; faptul ca existenta tragic conceputa a unui (1111 II
origine umila ca cea a lui Julien Sorel e atit de consecvent ~i de prill<11'11
incadrata in istoria contemporana cea mai concreta ~ievoluind intr-inSll I ,
un fenomen cu totul nou ~i foarte important. Si celelaHe sfere de vial, Ill"
care strabate Julien Sorel - familia tatalui sau, casa primarului din Venit II
M. de Renal, seminarul teologic din Besan<;:on- sint cu aceea~i preeilllill
determinate din punct de vedere sociologic ca ~i casa de La Mole; ~I IIi. ,
una dintre figurile secundare, ca de pilda batrinul preot Chelan, sau VaIi 111,,1
directorul de la Depot de medicite, n-ar fi de imaginat in afara Silllill
istorice specifice din epoca Restauratiei a~a cum sint date aici. Arl I I
fundamentare a evenimentelor din istoria contemporana gasim ~i in ccli 1111
romane ale lui Stendhal: inca incompleta ~ilimitata la un cadru prea 1111'11
in Armance, dar pe deplin dezvoItata in operele de mai tirziu, atit III I
Chartreuse de Parme, care prezinta fire~te un dmp de aetiune indl pllll"
atins de progres, cartea aceasta parind uneori un roman istoric, cil I 1"
Lucien Leuwen, roman din epoca lui Ludovic-Filip, pe care Stendlllli I
lasat neterminat; in forma in care exista, elementul istorico-politic . I III
excesiv, nefiind contopit inca cu necesitate in mersul aetiunii ~i fiind I"
amanuntit tratat in comparatie cu tema principala; dar poate ca in red,HI II
l III Stendhal ar fi realizat 0 imbinare organica a intregului. In sfir~it,
ierile autobiografice sint ~i ele, in ciuda "egotismului" capricios ~i
oerent al stilului lor, mult mai strins, mai esential, mai con~tient ~i mai
neret legate de aspectele politice, sociologice ~i economice ale epocii
it scrierile corespunzatoare ale lui Rousseau sau Goethe; se vede ca
loml a resimtit istoria contemporana mare ~i reala cu totul aItfel dedt ei ;
usseau n-a mai apucat-o, iar Goethe s-a pastrat la respectuoasa distanta
de ea, chiar in ceea ce prive~te conformatia sa spirituala.
Si prin aceasta am spus totodata care au fost imprejurarile ce au dat
tere, in aceasta clipa ~i la un om din aceasta epoca, realismului modern
gic, istoric fundamentat: a fost prima din marile mi~cari ale epocii
erne la care au participat in mod con~tient mari mase umane, Revolutia
neeza cu toate zguduirile care, ca urmari ale ei, s-au raspindit in intreaga
ropa. Ea se deosebe~te de mi~carea Reformei, care n-a fost mai putin
lenta ~i n-a produs rascoliri mai mici in rnase, prin ritmul mult mai rapid
propagarii, prin efectul asupra maselor ~i modificarile practice de viata
un spatiu relativ mare; caci progresele tehnice aproape concomitente in
meniul transporturilor ~icomunicatiilor, precum ~iraspindirea invatamin-
ui elementar, rezuItat al inse~i tendintelor Revolutiei, au racut posibila 0
bilizare a popoarelor mult mai rapida ~i mai unitara in ceea ce prive~te
ctia ei; fiecare individ a fost atins mult mai curind, mai con~tient ~imai
iform de acelea~i idei ~i evenimente. A inceput pentru Europa acel proces
concentrare in timp atit a evenimentelor istorice inse~i; dt ~i a asimilarii
in con~tiinta fiecaruia; un proces care a racut progrese uria~e de atunci,
rmitindu-ne sa prevedem 0 unificare a vietii umane pe intreg pamintul,
intr-un anumit sens a ~i fost realizata. Un asemenea proces zdruncina
U slabe~te toate orinduirile ~i rinduielile vietii considerate valabile pina
nci; ritmul modificarilor necesita un efort continuu, extrem de greu, in
suI adaptarii launtrice, ~i provoaca puternice crize de adaptare. Cine
a sa-~i dea seama de adevarata sa viata ~i de locul ce-l ocupa in cadrul
I ietatii umane, e nevoit sa faca aceasta pe 0 baza practica muIt mai larga
intr-un context mult mai cuprinzator dedt pina acum ~i sa fie mereu
I n~tient de faptul ca terenul social pe care traie~te nu este nici 0 singura
pll stabil, ci se schimba mereu in urma celor mai variate zguduituri.
Putem sa ne punem intrebarea cum se face di intiia data con~tiinta
derna a realitatii a inceput sa se manifeste literar tocmai la Henri Beyle
n Grenoble. Beyle-Stendhal a fost un om spiritual, plin de viata, indepen-
nt launtric ~i curajos, dar totu~i n-a fost 0 figura cu adevarat mare. Ideile
e sint de muIte ori energice ~i geniale, dar inconsecvente, prezentate
bitrar ~i, in ciuda indraznelii de parada, lipsite de siguranta intima ~i de

continuitate; intreaga sa fire are ceva fragil; altemarea dintre sincerlllh
realista in ansamblu ~iun stupid joc de-a v-ati ascunselea in amanuntc, 1111
recea stapinire de sine, daruirea senzuaIa hedonista ~i 0 vanitate nesiVl1I1
uneori sentimentaIa, nu este totdeauna u~or de suportat; limba sa I III
expresiva ~i absolut originala, insa de mica respiratie, inegala ~i nil I III
capabila de a se aplica desavir~it obiectului. Dar chiar a~a cum era, ('J
oferit momentului; imprejurarile I-au prins, I-au tirit de ici colo, i-au h I II
un destin anume, nea~teptat; I-au format in a~a fel, incit a fost obli ' II
tina cont de realitate, ca nimeni altul inaintea lui.
Cind a izbucnit revolutia, Stendhal era copil de ~ase ani; dnd ~i-a p I
ora~ul natal, Grenoble, ~ivechea sa familie burgheza, instarita inca pe lIf II
II' I
~i reactionara, ostila noilor orinduiri, ~i s-a dus la Paris, era de ~aispn'/l ,
ani. A sosit acolo indata dupa lovitura de stat a lui Napoleon; 0 rud, I I
Pierre Daru, era colaborator influent al primului consul ~i, dupa 1'1'1
~ovairi ~i intreruperi, Stendhal face cariera stralucita in administratia 11111'"
leoniana. Cu ocazia razboaielor napoleoniene cunoa~te Europa; ell' III
barbat, chiar elegant om de lume ~i, dupa dt se pare, ~i un bun fUnC(itlllll
priceput in ale administratiei, cu singe rece, pe care calmul nu-l par I I
nici in clipele de primejdie. Avea virsta de treizeci ~i doi de ani cind c, dl I'
lui Napoleon I-a doborit ~i pe el. Prima parte a carierei sale, activa, II I
lucita, incoronata de succes, trecuse. De acum inainte nu mai an' III
profesiune, nici sala~. UmbIa dupa placul inimii, dt timp mai are un h,11I10
punga ~i dt timp autoritatile banuitoare din epoca postnapoleoniana 1111 III
nimic de obiectat contra prezentei lui. Dar, cu timpul, situatia sa finall(III
se inrautate~te; in 1821 e alungat de politia lui Metternich din M" III"
unde se stabilise deocamdata; merge la Paris ~i traie~te acolo noua alii I I
meserie, singur, din mijloace foarte reduse. Dupa revolutia din iuli , 1"I
tenii lui ii fac rost de un post in serviciul diplomatic; deoarece ausllil '
refuza imputernicirea pentru Triest, trebuie sa mearga in calitate de '(III III
in micul port Civitavecchia; eo perioada trista pentru el ~i i se fac 111111"
mizerii dnd i~i prelunge~te prea mult calatoriile la Roma; poate in 1111'
caz petrece dtiva ani in concediu la Paris, dt timp unul din prot 'lilli'
lui este ministru de exteme. in cele din urma se imbolnave~te SCllll II
Civitavecchia ~i capata iar concediu pentru Paris; acolo moare in I H,
lovit de apoplexie pe strada, la mai putin de ~aizeci de ani. Aceasta (' I.
doua parte a vietii lui; in acest timp i~i face faima de om spiritual, eXCl'lItrlo
pe care nu te pCitibaza din punct de vedere moral ~ipolitic; tot acum ill( 1 I'
sa scrie mai intii despre muzica, despre Italia ~i arta italiana, despre ill"lll
abia la Paris, in virsta de patruzeci ~i trei de ani, pe vremea infloririi 1'111II
tului romantic (in care a intervenit in felullui), i~i publica primul rOil 1 III
Aceasta schita a vietii lui urmare~te sa ne arate ca Stendhal a ajuns sa-~i
seama de sine insu~i ~ide scrisul realist abia cind "pe luntrea salvatoare"
In cautarea unui port ~i a descoperit cu aceasta ocazie ca pentru luntrea
u exista nici un port potrivit ~i sigur; atunci dnd, tara a fi inca obosit
scurajat, dar totu~i in virsta de patruzeci de ani, cu stralucita caried
tlnerete ingropata intr-un trecut indepartat, singur ~idestul de sarac, ~i-a
eama cu luciditate ca nu-~i are nicaieri locul. Abia atunci, lumea sociala
il inconjura a devenit 0 problema pentru el; sentimentul de a fi altfel
t ceilalti, sentiment pe care il purta pina atunci cu u~l!rinta ~i mindrie, a
nit abia acum 0 tema ce se cerea in sfir~it stringerit tratata. Literatura
II
Isla a lui Stendhal s-a nascut din nemulturnirile sale in lumea post-
leoniana ~idin con~tiinta ca nu face parte dintr-insa ~i nu-~i are locul in
Nemultumirea fata de lumea data ~i neputinta de a se incadra in ea sint
te de natura romantic-rousseauista ~i probabil ca la Stendhal aparusera
din tinerete; Ie gasim la el ca 0 predispozitie, iar istoria tineretii lui n-a
lUtdedt sa intareasca astfel de inclinatii care erau la moda, ca sa spunem
I in generatia sa; pe de alta parte, el ~i-a scris amintirile din tinerete,
ta iui Henri Bruiard, abia in deceniul al patrulea ~i trebuie sa tinem cont
faptul ca Stendhal a fortat motivele de izolare individualista din perspec-
dezvoltarii de mai tirziu, din perspectiva anului 1832. Sigur este ca
tivele ~imanifestarile izoIarii sale ~i ale pozitiei sale problematice fata de
ietate sint cu totul diferite de fenomenele corespunzatoare la Rousseau ~i
urma~ii sai preromantici.
Spre deosebire de Rousseau, Stendhal avea inclinatia, poate ~i aptitu-
a, de a actiona practic; el voia sa se bucure de placerile vietii date ~inu
sustras dinaintea realitatii practice, nici n-a inceput prin a 0 dispretui, ci
Dcercat, ~i la inceput cu succes, sa 0 stapineasca. Urmarea succesul "
terial ~i placerea materiala, admira energia ~i arta de a trai ~i chiar ~i
Ie sale scumpe (ie silence du bonheur) sint mai senzuale, mai consis-
te, mai dependente de societatea omeneasca ~i de operele omene~ti
marosa, Mozart, Shakespeare, arta italiana) dedt cele ale vestitului
meneur solitaire .. Abia in momentul in care succesul ~i placerile incep
.1 pl1raseasca, abia dnd imprejurarile practice ameninta sa-i rapeasca
eiurile vietii, societatea timpului sau a devenit pentru el 0 problema ~i
subiect. Rousseau nu s-a ~tiut descurca in lumea sociala pe care a intil-
-0 ~i care nu s-a schimbat considerabil in timpul vietii sale; el s-a ridicat
tr-insa tara a deveni prin aceasta mai fericit ~i tara a se impaca mai bine
ea, in timp ce aceasta viata parea sa stea pe loco Stendhal a trait intr-o
rioada in care societatea a fost zguduita de cataclisme consecutive; un
tremur I-a desprins din viata cotidiana prescrisa unui om de categoria lui
sociaHi, I-a aruncat, ca ~i pe altii de 0 seama cu el, in aventuri, eveniml'lIl1
responsabilitati, incercari, experiente in domeniul libertatii ~i domillllil I
inimaginabile inainte; un alt cutremur I-a aruncat iara~i inapoi inll 1111
cotidian nou, care i se parea' mai plictisitor, mai stupid ~imai putin inter' 1111
ca cel vechi; cel mai sesizant aspect era faptul ca nici acest cotidiilll III'
promitea sa dureze; noi zguduiri pluteau in aer ~i izbucneau pe ici, pc ('flit
chiar dacii nu cu atita violenta ca primele. Interesul lui Stendhal, tOlIII "
fiindca provenea din experientele existentei sale, nu se indrepta spre Slllli
tura unei societati posibile, ci spre modificiirile celei actuale. Avea 11111 '
prezenta perspectiva in timp, ideile sale fiind dominate de imaginea 11111"
forme ~i mode care se schimba tara incetare; cu atit mai mult cu III
punea speranta in aceasta schimbare: in 1880 sau in 1930 voi gasi 'illlill
care ma vor intelege! lata citeva exemple. Vorbind despre ['esprit III II
La Bruyere (in cap. 30 din Henri Brulard), i~i da seama ca acest I'll II
formatie spirituala ~i-a pierdut din valabilitate dupa 1789: L' esp' 11
delicieux pour qui Ie sent, ne dure pas. Comme une peche passe en qUI'I'111
jours, I' esprit passe en deux cents ans, et bien plus vite, s 'il y a revolllil
dans les rapports que les classes d'une societe ont entre elles2 In SO/II ','",
d'egotisme gasim 0 multime de perspective temporale, uneori cu adl I
profetice. El prevede (cap. 7, spre sfir~it) ca "in perioada in care sc VIlI I '
aceste palavre" va fi devenit deja loc comun sa faci clasele condut' 11'1'
responsabile de crimele hotilor ~iuciga~ilor; el se teme, la inceputulllll'lI,
lului 9, cii toate ideile sale indraznete, pe care nu cuteaza sa Ie sustill ill
cu teama, vor fi devenit platitudini la zece ani dupa moartea sa, dal: I' I
ii va harazi 0 viata cu durata oarecum convenabila, de optzeci, nou, It I I
ani; in capitolul urmator vorbe~te despre unul din prietenii sai car' lill It
ie~te 0 suma extraordinar de mare, cinci sute de franci, pentru a 111,\1'
favoarea unei honnete femme du peuple 3, ~ica explicatie adauga: cilll/i ,
francs en 1832, c'est comme mille en 18724, deci la patruzeci de ,1111 dill
momentul in care scrie ~i la treizeci dupa moartea sa. Si cu citeva p~11'11i1 II'
departe gasim 0 fraza interesanta in acela~i sens, dar aproape ininll'lll'lI..
din cauza nestatorniciei ei; el spune acolo cii ar fi nedrept din parit'll III
vorbeasca de rau 0 femeie inca foarte tinara, deoarece poate c. II
2. Spiritul, atit de desflitator pentru eel eare-l simte, nu se pastreaza. ;\~.I, I"
piersiea se treee in citeva zile, ~i spiritul se treee in doua sute de ani, ~i 1111111 ,
repede ehiar, dad are loe 0 revolutie in raporturile ee leaga clasele un -I '" I '
intre ele.
3. Femeie cinstidi din popor.
4. Cinei sute de franci in 1832 fae cit 0 mie in 1872.
lavre vor fi tiparite la zece ani dupa moartea lui, ~i continua apoi: Si je
IS vingt, toutes les nuances de la vie seront changees, Ie lecteur ne verra
Ius que les masses. Et ou diable sont les masses dans ces jeux de ma
lume? C'est une chose a examiners, Pentru interpretarea acestui pasaj
au sa observ ca masses trebuie tradus, dacii inteleg eu bine, cu "linii
ri". El se teme deci ca la douazeci de ani dupa moartea sa, viata se va fi
nsformat atit de mult, incit toate nuantele vor fi devenit de neinteles, ~i
litorul nu va mai putea vedea decit liniile mari ale prezentarii sale. "Dar
de sint de fapt liniile mari in aceste jocuri ale penitei mele? "
Am mai putea cita multe pasaje asemanatoare, dar nu este necesar; caci
r pectiva in timp se manifesta peste tot. Stendhal trateaza in lucrarile sale
Iiste insa~i realitatea care ii iese in cale : je prends au hasard ce qui se
uve sur ma route 6, spune el nu departe de pasajul citat mai sus; nu
ge oamenii pe care vrea sa-i cunoasca; aceasta metoda, cunoscuta ~i lui
ntaigne, e cea mai buna pentru a exclude arbitrariul propriei construetii
entru a se abandona realitatii date. Realitatea pe care a intilnit-o era insa
fel alciituita, incit nu putea fi prezentata fara 0 continua referire la
imbarile uria~e ale trecutului apropiat ~i tara incercarea de a presimti
imbarile iminente in viitor; toate figurile omene~ti ~itoate faptele umane
prezinta in opera lui pe un fundal agitat din punct de vedere politic ~i
ial. Spre a ne da seama ce inseamna aceasta, sa facem 0 comparatie cu
mai cunoscuti scriitori reali~ti ai secolului al XVIII-lea prerevolutionar :
Lesage sau cu abatele Prevost, cu. excelentul Henry Fielding sau cu
Idsmith; sa ne gindim cu cit mai profund ~iexact se ocupa el de aspectele
lemporane reale decit Voltaire, Rousseau ~iopera de tinerete a lui Schiller
u cit mai larga este baza sa decit a lui Saint-Simon, pe care I-a citit cu
tllpasiune, in editia ce-i drept destul de incompleta care exista atunci. In
ura in care realismul modern serios nu poate prezenta omul altfel decit
drat intr-o realitate politico-socialo-economica in continua dezvoltare -
ce azi se intimpla in fiecare roman sau film -, Stehdhal este inteme-
rullui.
Totu~i,punctul de vedere din care Stendhal receptioneaza evenimentele
I
ncearca sa Ie redea in angrenajul lor este inca foarte putin influentat de
rism; acesta patrunsese in Franta in vremea sa, dar I-a atins inca foarte
n; tocmai de aceea am vorbit mai sus de perspectiva in timp ~i con~tiinta
ad pun douazeci, toate nuantele vietii VOl' fi sehimbate ~i cititorul nu va mai
vcdea decit liniile mari. Dar unde naiba sint liniile mari in aeeste joeuri ale
pcnitei mele? Ramine de examinat.
lau la intimplare tot eeea ee-mi iese in eale,
 continua a schimbarilor !?izguduirilor, dar nu de intelegerea pro('l I,
evolutive. Nu este prea u!?or sa descrii atitudinea launtrica a lui Sit wll.
fata.de fenomenele sociale. El incearca sa surprinda fiecare nuant~ \ I,"
reda cu cea mai mare exactitate structura individuala a oricarui met! It I "
are un sistem rationalist preconceput cu privire la factorii general I II
determina viata sociala, nici un model cu privire la felul cum tr hu
arate societatea ideala; dar in amanunte, prezentarea evenimentelor I I,
orientata exact in sensul psihologiei clasice morale, spreacea anal ,\
creur humain !?inu spre cercetarea sau intuirea fortelor istorice; lilli'
la el motive rationaliste, empiriste, senzualiste, dar aproape deloc Illilil
romantico-istorice. Mathilde de La Mole!?i familia ei sint mindri de )' 1111
lor, ea insa!?iare un cult fantastic pentru unul din stramo!?ii ei car I 1'1
executat in secolul al XVI-lea din cauza unei conjuratii; Stendhalrell II I
acest lucru ca un important element sociologic !?ipsihologic al prez: lit II
sale, dar nu are nici 0 intelegere genetica in sens romantic pentru ralllll'
de a fi !?ifunctia nobilimii. Opiniile lui despre absolutism, religie !?iBi. lit
privilegii de clasa nu se deosebesc prea mult de ale unui iluminist oarCt II
adica sint pentru el 0 tesatura de superstitii, in!?elatorie!?iintriga; in g III I
intriga bine pusa hi punct joaca (alaturi de pasiune) un 1'01 hotarilOl
economia actiunii, in timp ce fortele istorice care stau la baza ei aprOllJl ""
se contureaza. De buna seama, toate acestea pot fi explicate prin pi i III
conceptiei sale politice, care era democratica !?irepublicana; ceea 'I I
suficient pentru a-I face imun fata de istorismul romantic; in afm 01.
aceasta, emfaza scriitorilor de tipullui Chateaubriand ii displacea in c 1111.
inalt grad (chiar i de Rousseau, pe care il iubise in tinerete, se indepllrt t It.
mai mult). Pe de alta parte, el trateaza i acele clase sociale care ar lI11'11
sa-i fie mai apropiate, tinind cont de conceptiile sale, extrem de critic II I
nici 0 urma de acele valori afective care la romantici erau legate de cuv 111111
"popor". Burghezia practica i activa care citiga prin mijloace cinstit It 1111
ii inspira 0 plictiseala de nebiruit, cum groaza simte fata de acea Vr'11/l
republicaine a Statelor Unite, !?iin ciuda obiectivitatii sale regreta disp'lI II
culturii sociale din ancien regime. Ma foi, l'esprit manque (spune I It.
cap. 30 din Henri Brulard), c!u:lcunreserve toutes sesforces pour un nil f I
qui lui donne un rang dans le moride 7. Hotaritoare nu mai este na!?ter I I
nici spiritul sau cultura personala a unui honnete homme, ci capacit III
profesionala. Aceasta nu este 0 lume in care sa poata trai i re l' I
Stendhal-Dominique. E adevarat ca el poate, intocmai ca eroii sai, sa lu II
7. Pe cinstea mea ea lipse~te spiritul, fieeare i~i rezerva toate fortele pentl \I
meserie care-i da un rang in lume.
fie destoinic, la 0 adica. Dar cum sa iei in serios pe timp mai indelungat
lueru atit de material ca munca profesionala! Iubirea, muzica, pasiunea,
ga, eroismul, iata lucruri pentru care merita sa traie!?ti... Stendhal este
tarul aristocrat al marii burghezii din ancien regime, el nu vrea !?inu
te sa devina un bourgeois al secolului al XIX-lea. 0 spune singur
na: vederile mele erau republicane inca din tinerete, dar familia mea
8 transmis prin ereditate instinctele aristocratice (Brulard, XIV); dupa
lutie, publicul de teatru s-a prostit (Brulard, XXII); eu insumi am fost
ral (in anul 1821) i am descoperit ca liberalii sint outrageusement niais 8
uvenirs d'egotisme, VI); discutia cu un gros marchand de province ma
sa fiu toata ziua obtuz!?i nefericit (Egotisme, VII ipassim): gasim cu
ada asemenea asertiuni ca i altele asemanatoare, ce fac aluzie uneori
18 constitutia sa trupeasca (La nature m 'a donne les nerfs delicats et la
u sensible d'une femme 9, Brulard, XXXII). Uneori are impulsuri de-a
ptul socialiste: in anul 1811n-a dovedit energie decit acea clasa qui est
lutte avec les vrais besoins 10 (Brulard, II) !?iacest lucru nu este valabil
ai pentru anul 1811.Dar mirosul i galligia maselor ii par insuportabile, -
In operele sale, oricit ar fi de brutal realiste, poporul nu apare nici in
III nsul romantic-"poporanist" !?i nici in sensul socialist: numai mici
hezi ~i uneori figuri de umplutura ca soldati, servitori de casa mare ~i
Inerite de eafenea. Stendhal trateaza de preferinta specificul peisajului
u al moravurilor, de pilda deosebirile dintre Paris !?iprovincie sau dintre
ncezi i italieni, ori caracterul englezilor, adesea cu perspicacitate ~i
tdeauna pe temeiul propriei sale experiente, uneori u!?orincoerent i unila-
rai. Dar eu toate ca avem intotdeauna particularitati direct observate ~i nu
mple de structuri tipice generale ca la Montesquieu, acestea nu sint
roape niciodata interpretate in mod genetico-istoric, ci servesc psihologiei
pulare moralist-anecdotice; am putea vorbi de moralism local; pentru 0
i buna intelegere a ceea ce vrem sa spunem aici, sa se citeasca de pilda
presiile de la data de 1 !?i4 ianuarie 1817 din Rome, Naples et Florence.
ividul izolat ii apare mai putin ca produs al conditiei sale istorice !?i
ntribuind la formarea ei, cit ca un atom in aceasta conditie; omul pare sa
aruncat aproape la intimplare in mediul in care traie!?te~i care constituie
rezistenta mai mult sau' mai putin u!?orde invins, nu insa un sol nutritiv
priu-zis de care sa fie organic legal. In afara de aceasta, conceptia lui
endhal despre om este, in linii mari, precumpanitor materialista i
I
Revoltator de neghiobi.
" Natura mi-a dat nervii delieati ~i piele'sensibila de femeie.
O. in lupta eu adevaratele nevoL
 senzualista, ~i iata -0 dovada exceptionala in Henri Brulard (XXV IJ
J'appelle caractere d'un homme sa maniere habituelle d'aller a la cha,n
du bonheur, en termes plus clairs, mais moins qualificatifs, ['ensemble"
ses habitudes morales 11. Oar fericirea, chiar daca la oamenii superioll
organizati poate fi gasita numai in spirit, in arta, pasiune sau glorie, ar II
el totdeauna 0 nuanta mult mai senzuala ~i mai terestra ca la roman IIt I
Aversiunea fata de vrednicia filistina, fata de tipul de bourgeois cart' I
forma acum, ar putea fi ~iromantica, dar e greu sa ne inchipuim un romelllill
care sa-~i incheie descrierea repulsiei ce i-o provoaca stringiitorii de aveJ'l1II
urmatoarele cuvinte: J'ai eu Ie rare plaisir de faire toute ma vie a peu Iii'
ce qui me plaisait 12 (Brulard, XXXII). Conceptia sa despre spirit ~iliberili.
,. este inca intru totul cea a secolului al XVIII-lea prerevolutionar, de~i reu~(' t.
doar anevoie ~i cam fortat sa 0 realizeze in propria sa persoana. Stendlt iI
trebuie sa-~i pliiteasca libertatea cu sariicie ~i izolare interioara ~i chilli
exterioara, ~i spiritul trece u~or in paradox, amar ~ijignitor: une gaiuJ 11//1
fait peur13 (Brulard, VI). Spiritul sau nu mai are siguranta de sine a epoill
~ lui Voltaire; el nu-~i domina existenta sa sociala, nici macar 0 parte inSl'l1I
nata a ei, ~i anume relatiile sexuale, cu acea facila deprindere a unui 11111.
senior din ancien regime; Stendhal afirma chiar ca a devenit spiritual mllli II
pentru a-~i ascunde pasiunea fata de 0 femeie pe care n-a posedat-o - (',."
peur, mille fois repetee, a ere, dans Iefait, Ie principe dirigeant de mil 1/
pendant dix ans 14 (Egotisme, cap. 1). Asemenea trasaturi 11fac sa par, 1111
epigon, care incearca zadamic sa reinvie formele de viata ale unei Cplll '
revolute; alte elemente ale caracterului lui Stendhal, obiectivitatea bllli ill
a realismului sau, curajoasa autoafirmare a persoanei sale fata de trivi till1
juste milieu care se na~tea acum ~imulte altele 11 arata drept un precursol II
unor anumite forme spirituale ~i de viata mai tirzii; el simte ~i traie~t . III '
permanent realitatea timpului prezent ca 0 rezistenta. Tocmai de aceea J't' tll
mul sau - de~i nu s-a format deloc, sau numai in mica masura, dintr-o t' till
intelegere genetica a evolutiei istorice - este atit de energic ~i de strins II "
de existenta sa; realismul acestui cheval ombrageux este un produs all"I"1
pentru autoafirmarea sa ~i a~a se explica faptul ca nivelul stilistic al mllllh,
sale romane realiste se apropie mult mai mult de notiunea veche, mIllI
11. Inteleg prin earaeterul unui om maniera sa obi~nuita de a vina noroeul SIIiI I,
termeni mai clari, dar mai putin earaeteristici, ansamblul obiceiurilor sale mOl II
12. Am avut rara pIaeere sa fae aproape toata viata eeea ee-mi plaeea.
13. 0 veselie infrico~atoare.
14. Aeeasta teama, repetata de 0 mie de ori, a fost, de fapt, principiul eonduc 1111
vietii mele timp de zece ani.
ica despre tragic decit nivelul stilistic al celor mai multi reali~ti de mai
ziu: Julien Sorel este mult mai mult "erou" decit personajele lui Balzac
u Haubert.
in alt sens, dupa cum spuneam mai sus, el se apropie foarte mult de
ntemporanii sai romantici: prin lupta impotriva limitelor stilistice dintre
lism ~i tragic. In aceasta privinta ii depa~e~te chiar, ciki este mult mai
nsecvent ~imai autentic, ~idatorita acestei concordante a ~iputut sa apara
1822 ca partizan al noii direqii.
Se ~tie ca regula stilistica clasic-estetica ce excludea orice realism mate-
1 din operele tragic-serioase a pierdut din greutate inca in timpul secolului
I XVIII-lea; am vorbit despre aceasta in cele doua capitole anterioare.
hiar ~iin Franta aceasta slabire poate fi constatata inca din prima jumatate
ecolului al XVIII-lea; in a doua jumatate, nivelul stilistic mediu a fost
poviictuit,atit teoretic, cit ~i practic, in special de Oiderot, lara ca el sa
ta depa~i insa pateticul burghez. In romanele sale, m:ai ales in Le Neveu
Rameau, ne sint prezentate cu 0 anumita seriozitate personaje din viata
toate zilele, daca nu chiar din piiturile de jos; dar seriozitatea ne amin-
te mai mult de moralismul ~i satira iluminismului decit de realismul
olului al XIX-lea. In figura ~i opera lui Rousseau gasim deja clar un
mene al dezvoltarii viitoare. Oupa cum spune Meinecke in cartea sa
pre istorism (II, 390), Rousseau putea "sa ajute la trezirea noii intelegeri
ntm individual, chiar lara a patrunde la 0 gindire deplin istorica, doar
n dezvaluirea propriei sale personalitati incomparaOile". Meinecke se
fera aici la gindirea istorica; ceva similar se poate spune ~i despre
lism. Rousseau nu este propriu-zis realist; el are fata de subiectele sale,
ori ~ifata de propria sa viata, un interes atlt de apologetic ~imoral-critic,
rccierea evenimentelor este la el atit de putemic determinata de principiile
Ie de drept natural, incit realitatea lumii sociale nu devine subiect nemij-
it; totu~i, exemplul Confesiunilor, in care autorul incearca sa prezinte
pria sa existenta in adevaratele sale raporturi cu viata contemporana,
tc important ca model stilistic pentru acei scriitori care aveau mai mUI~a
legere fata de realitatea data decit avea el. Si mai importanta poate, dIll
uza influentei indirecte asupra realismului serios, este politizarea notiunii
lice despre natura: ea a creat un ideal de viata utopic care a exercitat,
pa cum se ~tie, 0 mare sugestie ~i despre care se credea ca poate ~ realiza!
ct; acest ideal se opunea realitatii existente, istoric create, ~1 aceasta
ozitie devenea cu atit mai putemica ~i tragica, cu cit reie~ea mai evident
realizarea sa e~ua. Astfel, realitatea practica, istorica a devenit intr-un fel
cunoscut inainte, 0 problema mult mai concreta ~i directa.
 In primele decenii dupa moartea lui Rousseau, influenta acelei decoPII
uria~e asupra preromantismului francez a fost, bineinteles, chiar opu
tocmai scriitorii cei mai importanti au manifestat tendinta de a se refu I
din fata realitatii contemporane. Revolutia, Imperiul, ca ~i epoca Restaural
sint sarace in opere literare realiste. Eroii romanelor preromantice trad II
o repulsie uneori aproape patologica de a se ocupa de viata contemporau
Chiar ~i pentru Rousseau contradictia dintre naturalul pe care il dore I I
realitatea determinata istoric pe care 0 intilnea devenise tragica; dar p I
aceasta contradictie I-a indemnat sa lupte pentru cucerirea naturalului. I I
nu mai era in viata atunci dnd revolutia ~i Napoleon au creat, ee-i dr pi
conditii cu totul noi, dar nu naturale in sensul sau, ci 0 situatie inca 0 d II
complicata istoric; generatia urmatoare, puternic influentata de ideik
sperantele sale, a trait rezistenta victorioasa a istoricului real ~i tocmai II I
care suferisera eel mai puternic inriurirea lui nu s-au putut adapta noii hUll
care Ie spulberase eomplet nadejdile. Ei au ajuns in opozitie fata de acon I
lume ori s-au indepartat de ea. De la Rousseau ei nu mai pastreaza dl'l ,
dezbinarea interioara, inclinatia spre fuga de societate, necesitatea de II
separa ~i a fi singur; cealalta latura a lui Rousseau, atitudinea revolution II
~i combativa, disparuse la din~ii. Imprejurarile exterioare care au dislill
unitatea vietii spirituale ~i influenta eovir~itoare a literaturii in FrantH III
contribuit de asemenea la aceasta evolutie; aproape nu exista 0 opera lit " II ,
mai importanta scrisa intre izbucnirea revolutiei ~i caderea lui Napoleon, II
care sa nu se arate simptome ale acestui refugiu din fata realului eontllli
poran, ~i ele sint inca foarte raspindite in grupurile romantiee de dupa IH II
In forma cea mai pura ~i desavir~ita se arata la Senancour. Raporturile Cllt II
mai multi preromantiei cu realitatea sociala a epocii sint, tocmai pi II
caraeterullor negativ, mult mai serios problematice deeit eele ale soci I III
iluministe. Mi~carea rousseauista ~i marea deeeptie pe care a suferit-o III
fost 0 premisa pentru na~terea conceptiei moderne despre realitate. OpUlI iii 1
cu pasiune starea naturala a omului realitatii vietii istoric formate, Rou. III
a facut din aceasta 0 problematic a practica; abia aeum s-a devalol' 7111
prezentarea neproblematica ~i imobila a vietii in stilul seeolului al XVIII I I
Romantismul, care in Germania ~i Anglia se formase cu mult inainll I
ale carui tendinte istorice ~i individualiste se pregateau de mult ~i in Ffllllil
a ajuns sa se manifeste din plin dupa 1820, ~i anume, cum se ~tie, t III I
principiul amestecului stilurilor a fost declarat de Victor Hugo ~i de pri It 1111
sai drept lozinea mi~earii lor; intr-insul aparea mai frapanta opozitia III
de tratarea clasica a subiectelor ~i fata de limba literara clasica. Dar chilI I
la Victor Hugo ia 0 forma exagerat antitetica: ceea ce il preocupa p I I typhus est la consequence exhalaisons d'un hOpital. Son jupon de laine
combinarea sublimului ~i grotescul.J!L - doi poli stilistici in care nil
ne cont de real. De fapt, el nu incearca sa prezinte printr-un act de
omprehensiune realitatea data, ci reliefeaza deosebit de pregnant, atit in
ubiecte istorice, dt ~i in cele contemporane, polii stilistici ai sublimului ~i
rotescului ori alte contraste etice ~i estetice, inch aces tea se izbesc unul de
tul; astfel iau na~tere, ee-i drept, efecte puternice, deoarece forta expre-
Ivli a lui Hugo e viguroasa ~i sugestiva, dar ele sint neverosimile ~i, in ce
rive~te redarea vietii omene~ti, false.
Un alt scriitor din generatia romantica, Balzac, care dispunea de tot atita
utere creatoare ~i de mult mai multa aplicatie la realitate, ~i-a asumat ca
reinli deosebita redarea vietii contemporane ~i poate fi privit, alaturi de
tendhal, drept intemeietorul realismului modern. El este cu ~aisprezece
. mai tinar decit Stendhal, dar prime Ie sale romane caracteristice apar
m in acela~i timp eu ale lui Stendhal, adiea in jurul anului 1830. Ca
emplu al modului sau de prezentare reprodueem mai intU portretul
oamnei Vauquer, proprietara unei pensiuni, de la inceputul romanului
, Pere Goriot, scris in anul 1834. Portretul este precedat de 0 descriere
arte exaeta a cartierului in care se gase~te pensiunea, a casei insa~i, a
lor doua incaperi de la parter; toate la un 10c ne dau 0 puternica impresie
mizerie, de rapanos ~i statut ~i 0 data cu descrierea materiala ni se
gereaza ~i atmosfera moraIa. Dupa zugravirea aranjamentului interior al
ufrageriei apare in fine ~i stapina casei :
Cette piece est dans tout son lustre au moment ou, vers sept heures du
matin, Ie chat de Mme Vauquer precede sa maftresse, saute sur les buffets,
flaire Ie lait que contiennent plusieurs jattes couvertes d'assiettes et fait
ntendre son ronron matinal. Bientot la veuve se montre, attifee de son
onnet de tulle sous lequel pend un tour de faux cheveux mal mis.. elle
marche en trafnassant ses pantouf/es grimacees. Sa face vieillotte,
rassouillette, du milieu de laquelle sort un nez a bec de perroquet.. ses
'tites mais poteIees, sa personne dodue comme un rat d'eglise, son corsage
rop plein et qui flotte, sont en harmonie avec cette salle ou suinte Ie
Iheur, ou s 'est blottie la speculation, et dont Mme Vauquer respire l'air
#Iaudementfetide sans en etre eCa!uree. Sa figure frafche comme une
remiere geIee d'automne, ses yeux rides doni 1'expression passe du sourire
rescrit aux danseuses a l'amer renfrognement de l'escompteur, enfin toute
a personne explique la pension, comme la pension implique sa personne.
e bagne ne vapas sans l' argousin, vous n 'imagineriez pas 1'un sans l' autre.
'embonpoint blafard de cette petite femme est Ieproduit de cette vie, comme
'rkotie, qui depasse sa premiere jupe faite avec une vieille robe, et dont ta
ouate s'echappe par les fentes de l' etoffe lezardee, resume Ie salon, la ,\till
a manger, Ie jardinet, annonce la cuisine et fait pressentir les pensionllflll
Quand elle est la, ce spectacle est complet. Agee d'environ cinquante 11/1
Mme Vauquer ressemble a toutes les femmes qui ont eu des malheurs. 1:'/1,
l'ceil vitreux, I 'air innocent d'une entremetteuse qui va se gendarmer 11111
se faire payer plus cher, mais d'ailleurs prete a tout pour adoucir SOli ,\'(11/
a livrer Georges ou Pichegru, si Georges ou Pichegru etaient encore a liI'(I I
Neanmoins elle est bonne femme au fond, disent les pensionfJaires, qlll I
croient sans fortune en l'entandant geindre et tousser comme eux. Qu '//\,
ete M. Vauquer ? Elle ne s 'expliquait jamais sur Ie defunt. Comment alltlll
perdu safortune ? "Dans les malheurs", repondait-elle. Il s'etait mal (/1 1 inspira rara scirba; putin mai tirziu, in legatura cu fata ~i mimica ei,
duit envers elle, ne lui avait laisse que les yeux pour pleurer, cette n!m \.
pour vivre, et Ie droit de ne compatir a aucune infortune, parce (1/1
disait-elle, elle avait souffert tout ce qu'il est possible de souffrir 15.
15. incaperea aceasta se arata in toata splendoarea ei dimineata, catre ceasul ~11'1'
dnd motanul doamnei Vauquer, luind-o inaintea stapinei, sare de pe un 1I1I11j
pe altul, mustace~te dupa laptele din cele dteva strachini acoperite cu farflll
incepe a toarce cu noaptea-n cap. indata se inrati~eaza ~i vliduva, gatita cu hlllilI
ei de tul, de sub care atirna 0 bucla rotimda de par fals, ce aluneca intr-o 1'1111.
calca agale, tir~iindu-~i papucii sdlciati. Fata-i batriioara ~i bucalata, din 111'11
cuI careia nasul iese ca un plisc de papagal; miinile mici ~i durdulii, mull I
grasana ca de tircovnic, sinii revarsati, care tremura la fiecare pas - t01i1l
potrivesc de minune cu aceasta sala, unde mizeria se prelinge ca igrasil I
pereti, unde s-a cuibarit specula ~i al carei aer dospit ~i inmiresmat e respiJ II II
doamna Vauquer rara nici 0 sdrba. Chipu-i rece ca intiia bruma de t01l11l111
ochii impresurati de zbircituri, cu expresia lor care trece de la surisul profcsillil Ii
al dansatoarei la posaca incruntare a carriatarului, pe scurt, intreaga ei rap!111I 1
lamure~te asupra pensiunii, dupa cum pensiunea te lamure~te asupra pcrsollil I
sale. Temnita nu merge flirlitemnicer; una flirlialta nu pot fi inchipuite. Buh I Ii '
galbejita a acestei femei marunte esteprodusul vietii acesteia, dupa cum 11111 I"
este consecinta emanatiilor dintr-un spital. Juponul ei de !ina tricotata, mai hill
dedt fusta croita dintr-o rochie mai veche ~i ale carei scame curg prin '. IIIII
stofei mincate de vreme, reprezinta parca, luate la un loc, salonul, salol II
mincare ~igradinita, vestesc infliti~area cuhnei ~iparca-ti spune earn cum llellill
sa arate clientii pensiunii. Cu ea aici, tabloului nu-i mai lipse~te nimic. Av II'
aproape cincizeci de ani, doamna Vauquer seamana cu toate femeile CllIl II
trecut prin grele impasuri. Are ochi sticlo~i, inrati~area nevinovatll II 11111
codoa~e, care mai intii iti respinge cu indignare tirgul, pentru ca apoi siHi IHIIII'
smulge 0 plata mai buna, ~i care, ca sa traiasca bine, e gata la arice; 1111 I
vinda pe Georges sau Pichegru, daca Georges sau Pichegru n-au fos! Till
vinduti. Totu~i, clientii pensiunii, auzind-o oftind ~i vaicarindu-se ca ~idin I
Portretul stapinei se leaga de aparitia ei matinala in sufragerie; femeia
are in acest centru al activitatii ei, anuntata putin vrajitoresc prin pisica
sare pe bufet, ~i apoi incepe 0 descriere amanuntita a persoanei ei.
escrierea e dominata de un motiv principal, repetat de mai multe ori:
otivul consonantei dintre persoana ei pe de 0 parte ~i incaperea in care se
se~te, pensiunea pe care 0 conduce, viata pe care 0 duce pe de alta parte;
scurt, consonanta dintre persoana ei ~i ceea ce noi (~i uneori chiar ~i
Izac) numim milieu-ul ei. Aceasta consonanta e sugerata cit se poate de
nvingator: mai intii prin aspectul ve~ted, gras, murdar ~i respingator al
pului ~i imbracamintei ei, totul coincizind cu aerul din camera pe care ea
otivul e reluat mai moralist ~i anume accentuind energic corelatia dintre
rsoana ~i milieu: sa personne explique la pension, comme la pension
plique sa personne; tot aici converge ~i comparatia cu galerele. Urmeaza
oi 0 expunere mai degrabii medicala in care l'embonpoint blafard al
amnei Vauquer ca produs al vietii ei este comparat cu tifosul ca urmare a
halatiilor unui spital. In cele din urma, fusta ei e apreciata ca un fel de
nteza a diferitelor incaperi din pensiune, anticipind gustul produselor
linare ~i prevestindu-i pe locatarii pensiunii; aceasta fusta devine pentru
clipa simbolul milieu-ului ~i apoi totul e inca 0 data rezumat prin propo-
lia: quand elle est la, ce spectacle est complet; nici nu mai trebuie deci
a~teptam dejunul ~i pe locatari, totul fiind dinainte cuprins in persoana
1. Nu pare deci ca diferitele reluari ale motivului concordantei sa fie ordo-
te premeditat ~i tot atit de putin probabil este ca Balzac sa fi urmat un
Ian sistematic in descrierea aparitiei doamnei Vauquer; succesiunea obiec-
lor amintite - boneta, frizura, papucii, fata, miinile, trupul, iara~i fata,
hii, corpolenta, fusta - nu prezinta nici urma de compozitie; nu se indica
ci 0 separare intre imbracaminte ~i trup ~i nki 0 limita intre caracterele
zice ~i semnificatia moraHi. Intreaga descriere, a~a cum am analizat-o, se
reseaza fanteziei re-creatoare a cititorului, aducerii-aminte in legatura cu
rsoane asemaniitoare ~i medii asemanatoare, vazute cindva; teza "unitatii
Iilistice" a milieu-ului, in care sint incadrati ~i oamenii, nu se justifica
lional, ci e prezentata, ca stare de fapt sensibila ~i penetranta, pur
cred saraca lipita pllmintului ~i spun ca la urma urmei e 0 biata femeie de treaba.
1 Ce va fi fost pe vremuri domnul Vauquer? Ea nu vorbea niciodata despre
rllposatul. Cum i~i pierduse averea? "Cu necazurile", raspundea ea. Fata de
dinsa se purtase rau: nu-i lasase dedt ochii, ca sll p!inga; casa aceasta, ca sa
aibll din ce trlli ~i dreptul de a nu lua parte la suferintele sernenilor sai, pentru
ell, dupa cum singura spunea, indurase ea insa~i toate suferintele de pe lume.
 sugestiva, lara demonstratie. Intr-o propozitie ca aceasta: ses petites mal" \
poteiees, sa personne dodue comme un rat d'eglise ... san! en harmon1
avec cette salle au suinte Ie malheur. .. et dont Mme Vauquer respire l'all
chaudement fetide ... , teza concoidantei cu tot ce cuprinde intr-insa (semo
ficatia sociologico-morala a mobilierului ~i a obiectelor de imbraclimintr
determinabilitatea elementelor inca invizibile ale mediului din cele inainll
date ~.a.m.d.) e deja presupusa; observatiile despre galere ~i tifos.sint d III
comparatii sugestive ~inu demonstratii sau inceputuri de demonstratie. Lip
de ordine ~i irationalitatea textului sint consecintele grabei cu care lu 'l ,
Balzac, dar ele nu sint totu~i intimpllHoare, deoarece insa~i graba estc II
buna parte urmarea faptului ca scriitorul era posedat de propriile sale ima 1111
sugestive. Motivul unitatii mediului I-a prins pe el insu~i cu atita forta, in I
obiectele ~i persoanele care formeaza un milieu capata pentru el de mullf
ori un fel de a doua semnificatie, diferita de cea rational inteligibiHl.,d \I
mult mai esentiala: 0 semnificatie pe care 0 definim cel mai bine II
adjectivul "demoniac". In sufrageria cu mobilele ~i obiectele sale uzat I
jerpelite, dar totu~i inofensive pentru 0 minte calma, neinriurita de fante/':
"muste~te nefericirea, sta pitita specula" - in acest cotidian trivial se ascllJIII
vrajitoare alegorice ~i in locul vliduvei plinute ~i neglijent imbracate ved III
pentru 0 clipa aparind un ~obolan. Este deci yorba de unitatea unui anulII I
spatiu de viata, unitate resimtita ca 0 conceptie totalitara demoniac-organi
prezentata mai cu seama cu mijloace sugestive ~i senzoriale.
Partea ce urmeaza in textul nostru, unde motivul concordantei nu JIll!
apare, se ocupa de caracterul ~i antecedentele doamnei Vauquer. Ar fi gl ( II
insa a vedea in aceasta separare dintre aparitie pe de 0 parte, caract J
antecedente pe de alta parte, un principiu compozitional intentionat ;
aceasta a doua parte apar caracteristici corporale (['adl vitreux), ~i fo II'
adesea Balzac ordoneaza altminteri materialul sau amesteca elemcllll I
corporale, morale ~i istorice ale unui portret. Prezentarea caracterului
antecedentelor nu urmare~te in cazul nostru sa clarifice ceva din el , I I
"sa puna in adevarata lumina" obscuritatea doamnei Vauquer, ~i anUnlt '"
penumbra demoniei subaltern-triviale. eit despre antecedente, propri III
pensiunii face parte din categoria femeilor de aproximativ cincizeci d III
qui ant eu des malheurs (plural!); Balzac nu da nici un amanunt in Ie fill
cu antecedentele vietii ei, ci reproduce, in parte prin vorbire indin ( ,
palavrele lamentoase, formate din locuri comune, pe care obi~nuie~t J Iturilor straine (Spania, Orientul), aceea~i forma spirituala a promovat
dea ca raspuns celor care Ii pun cu mila intrebari. Dar ~i aici folo I t
pluralul imprecis, care se sustrage unei explicatii mai clare: sotul ei d '('II I
~i-a pierdut averea dans des malheurs; exact a~a cum, dteva pagin III
departe, 0 alta vactuva suspecta spune despre sotul ei, despr
tinde ca a fost conte ~i general, ca a cazut sur les champs de bataille. In
ncordanta cu aceasta este demonia vulgara a caracterului doamnei
uquer; ea pare sa fie bonne femme au fond, pare saraca, dar poseda,
upll.cum aflll.mmai tirziu, 0 avere frumu~ica ~i e in stare de orice murdarie
I ntru a-~i imbunatati un pic soarta - meschinaria josnica ~i ordinarll. a
lurilor acestui egoism, amestecul de prostie, viclenie ~i ascunsa vitalitate
re~te impresia de respingator ~i fantomatic; ne vine iar in minte
mparatia cu un ~obolan sau cu alt animal caruia fantez.ia umanll. Ii
ribuie cu oroare 0 putere demonicll.. Parte a a doua a descrierii e deci 0
mpletare a celei dintii: dupa ce in prima parte doamna Vauquer a fost
zentata ca 0 sinteza a unitatii spatiului de viata dominat de ea, in a
ua parte e aprofundat caracterul ei impenetrabil ~i abject, care trebuie
se rasfringa asupra acestui spatiu.
Balzac a simtit in toata opera sa, intocmai ca in acest text, mediile cele
i variate ca 0 unitate organicll., ba chiar demonica, ~i a incercat sa
nsmita ~i cititorului aceasta senzatie. El nu s.-a multumit, asemenea lui
ndhal, sll.-~isitueze personajele, al caror destin 11poveste~te cu gravitate,
-un cadru istoric-contemporan ~i social bine determinat, ci a conceput
asta legatura ca necesara: fiecare spatiu de viata devine pentru el 0
osfera morala ~i sensibila care imbibli peisajul, locuinta, mobila, unel-
Ie, corpul, caracterul, relatiile, ideile, activitatea ~i soarta oamenilor, iar
matia istorica generala apare la rindul ei ca 0 atmosfera complexa care
prinde toate spatiile de viata luate in parte. E notabil faptul ca acest lucru
reu~it cel mai bine ~i in modul cel mai autentic in cazul cercurilor
heziei pariziene mijlocii ~i mici ~i in cazul provinciei, pe dnd pre-
tarea societatii inalte pare, lara voia sa, de multe ori melodramatica,
Ii ~i chiar comica pe alocuri. Exagerarea melodramatica se manifesta ~i
alte parti; dar in timp ce in cazul paturilor de jos ~i mijlocii aceasta nu
pieteaza dedt rareori asupra autenticitatii ansamblului, el nu poate crea 0
ritabila atmosfera nici in cazul virfurilor sociale, nici al celor spirituale.
Realismul atmosferic balzacian este un produs al epocii sale, ea insa~i
I d parte componenta ~i produs al unei atmosfere. Aceea~i forma spiri-
Ill.- forma romantica -, cea care a resimtit mai intii in mod atH de
ternic ~i senzual unitatea stilistica de atmosfera a epocilor anterioare,
a descoperit Evul Mediu, Rena~terea ~i totodata specificul istoric al
Intelegerea organica a specificului atmosferic contemporan in cele mai "
iate aspecte ale sale. Istorismul atmosferic ~i realismul atmosferic sint
ns legate unul de altul; Michelet ~iBalzac sint purtati de acelea~i curente.
enimentele care au avut loc in Franta intre 1789 ~i 1815 ~i ecourile lor in
 urmatoarele decenii au avut drept rezultat faptul ca realismul modI III
contemporan, s-a dezvoltat mai devreme ~i mai puternic tocmai in Frallli
iar unitatea politico-cultural a a tarii i-a dat in aceasta privinta un mare av III
fata de Germania; realitatile franc'eze puteau fi cuprinse ca un intr p II'
toata varietatea lor. Nu mai putin dedt transpunerea romantica in ansamhlill
atmosferic al diferitelor ambiante a contribuit la dezvoltarea realisnlldlll
modern ~i un alt curent romantic, ~i anume amestecul stilurilor desprc l II'
am vorbit pe larg, datorita caruia personaje din paturi sociale diferitl'. II
toate complicatiile lor de viata practic-cotidiene, un Julien Sorel, t'l I
Mtrinul Goriot sau doamna Vauquer, au putut deveni obiectul unei prezclIl I"
literare serioase.
Aceste consideratii generale mi se par edificatoare; mult mai dificill
descrii cu oarecare exactitate conceptiile dominante in modul speci:t1 d.
prezentare allui Balzac. Datele oferite de el in acest sens sint numerOtl 1 '
ne dau multe puncte de repel', dar sint confuze ~i contradictorii; pe ell d
inventiv ~i bogat in idei ni se inrati~eaza Balzac, pe atit de putin i-a fo, I II ,I
sa separe intre ele diferitele elemente ale propriei sale atitudini, sa capll
iruperea imaginilor ~i comparatiilor sugestive, dar neclare in expuneri 11l111i'
nale' ~i sa aiM in general 0 atitudine critica fata de fluxul propri I d
inspiratii. Toate refleqiile sale filozofice, de~i pline de observati i v II
o originale, ajung la 0 macroscopie fantezista care ne aminte~te de COllltI'
poranul sau Hugo; pentru explicarea artei sale realiste este insa I\( I'
tocmai de 0 precauta separare a curentelor care concura intr-insa.
In "Avant-propos" la ComMie Humaine (aparut in 1842) Balzac pUll I 01
la explicarea operei sale cu 0 comparatie intre regnul animal ~i ~lll I,
tatea umana, inspirat fiind in aceasta privinta de teoriile lui Gcolill
Saint-Hilaire. Influentat de filozofia speculativa a naturii la moda allllli I I.
Germania, acest biolog sustinea principiul unitatii tipice in organizarc, III,
ideea ca in organizarea plantelor (~i animalelor) exista un plan g 'Ill I d
Balzac aminte~te eu aeeasta oeazie sistemele altor mistiei, filozofi ~i hlllit
(Swedenborg, Saint-Martin, Leibniz, Buffon, Bonnet, Needham), pt'lIll1l
ajunge in fine la urmatoarea formulare:
Le createur ne s' est servi que d 'un seul et meme patron pour lOll\
etres organises. L'animal est un principe qui prend sa forme exteriellll'
pour parler plus exactement, les differences de sa forme, dans les 11111/
ou il est appele a se developper... 16
16. Creatorul nu s-a folosit decit de unul ~i acela~i proto tip pentru toal' 11111
organizate. Animalul e un principiu care-~i ia forma exterioara, sau, J11 1111
est principiu e trans pus imediat asupra soeietatii umane :
La Societ~ (eu initial.a. mare, ea mai inainte Nature) ne fait-elle pas de
homme, SUlvant les mllleux ou son action se deploie, autant d'hommes
/fferents qu'il y a de varietes en zoologie ? 17
a~o~ el c?mpara deosebirile dintre un soldat, un muncitor, un functional'
mImstrat~v, un avocat, un pierde-vara, un savant, un om de stat, un negus-
I un ma~mar, un poet, un sarac, un preot, cu cele dintre lup, leu, magar,
rb, rechm ~.a.m.d.
De unde rez.ulta in primul rind ca el incearca sa fundamenteze conceptiile
d~spre socletatea umana (tipul de om diferentiat de medii) prin analogii J
10gIce; cuvintul milieu, care apare aici pentru prima data in sens socio-
ic ~i caruia ii era destinata 0 cariera atit de mare (Taine pare sa-l fi
luat de la Balzac), I-a invatat de la Geoffroy Saint-Hilaire, care la rindul
,I-a tr~nspl~ntat din fizica in biologie; acum trece din biologie in socio-
Ie. BlOlogIsmul la care se ginde~te Balzac este, dupa cum reiese din
mele citate de el, mistic, speculativ ~i vitalist; in acela~i timp insa,
rezentarea-model, principiuJ "animal" sau "om", nu e deloc luat ima-
t, ci oarecum ca idee platonica reala; diferitele genuri ~i specii sint doar
mes exterieures; ~i in afara de aceasta ele nu sint date ca schimbatoare in
ctie de 0 istorie interna, ci ca fixe (un soldat, un muncitor etc., ca un
~ un magar?- Semnificatia propriu-zisa a ideii de milieu, a~a cum a
A
1,lzat:o~r.actlc m romanele sale, n-a fost, dupa to ate aparentele, pe deplin
Izata al~1 de Bal.zac. Chiar daca nu cuvintul, dar conceptul - milieu in
ul SOCIal- a eXIstat cu mult inaintea lui; Montesquieu posed a rara nici
doiala aceasta idee; dar in timp ce Montesquieu acorda mult mai multa
ortanta conditiilor'naturale (clima, sol) dedt celor nascute din istoria
na ~i in timp ce el se stractuie~te sa construiasca diferitele medii ea
e t.ipice s.ta?ile in care aplica de fiecare data modelul de constitutie ~i
(atle potnvIt pentru ele, Balzac este din punet de vedere practic stapinit
totul de elementele structurale ale mediului sau, in istorica ~i continua
nire; ~i nici un cititor nu va ajunge de la sine la ideea pe care Balzac
I sa 0 sustina in "Avant -propos" , dnd spune ca pe el il intereseaza numa'i
I
I "om" ~au .ti?uril~ specifice ("soldat", "negustor"); ceea ce ne apare
figura mdIvIduala, concreta, cu forma Iauntrica proprie, cu istorie
vorbi mai exact, elementele diferentiale proprii formei sale, din mediile in care
ste chemat sa se dezvolte ...
S~~ietatean~ face ea din om, dupa mediile in care se desra~oara aetiunea sa, tot
81111aoamem deosebiti cite varietali exista in zoologie?
 lliuntricli proprie, nliscutli din imanenta conditiei istorice, sociale, corJllI1II
etc. ~i care se schimbli; nu vedem "soldatul " , ci pe colonelul Brid III I
Issoudun, concediat dupli caderea lui Napoleon, declizut ~i avelllili.
(La Rabouilleuse).
Dupa temerara comparatie intre diferentierea zoologica ~i sociolo
Balzac se straduie~te, ce-i drept, sa scoata in evidenta caracterele sp I I
pentru Societe fata de Nature; ele rezida in primul rind in varietatcu 11111
mai mare a vietii ~i moravurilor umane, ca ~i in posibilitatea, inexist'llt
regnul animal, de a trece dintr-o specie in alta (l'epicier ... devient pol, I
France, et Ie noble descend parfois au dernier rang social IS) ; apoi, d I II
tele specii se imperecheaza (lafemme d'un marchand est quelquefois tli "
d'etre celle d'un prince .... dans la Societe la femme ne se trouw' /'01
toujours etre la femelle d'un male 19); mentionate fiind ~i conflictel 1111'
roase, rare la animale, ~i gradul diferit de inteligenta la diferitii OUIIII 111
Fraza rezumativa suna: L'etat social a des hasards que ne se permet /ill I
Nature, car il est la Nature plus la Sociere20 Pe cit de imprecis ~i Ulli I'
scopic este acest pasaj, pe cit de mult sufera din cauza lui proton pseutlll\ I
comparatiei pe care se bazeaza, el contine totu~i 0 comprehensiune lslllll,
instinctiva (ies habitudes, les vetements, les paroles, les demell 1('\
changent au gre des civilisations21); gasim de asemenea ~i el 'lilt ,"
dinamico-vitaliste (si quelques savants n 'admettent pas eilCOf,' 1/"
I 'Animalite se transborde dans I 'Humanite par un immense cOUrt/IIII
vie... 22). Nimic insli despre posibilitatile deosebite de intelegere dl
dispune omul fata de om; nici macar in formulare negativa, ~i anUlI1I
omul nu are intelegere fata de animal; dimpotriva, relativa simplllill
vietii sociale ~ipsihice a animalelor este prezentata ca stare de fapt obi t II
~i abia catre sfir~it gasim 0 aluzie la caracterul subit<ctival unor as '1111III
constatari: ... les habitudes de chaque animal sont, a nos yeux du "",/"
constamment semblables en tout temps... 23
18. Blicanul... devine pair al Frantei, iar nobilul coboarll uneori in ultimul '111
social.
19. Sotia unui negustor e uneori demnll de a fi sotia unui print... ; in So I "
femeia nu se potrive~te intotdeauna a fi femela unui mascuI.
20. Statutul social comporta un hazard pe care Natura nu ~i-lpermite, el fiind N 11111
plus Societate.
21. Obiceiurile, ve~mintele,cuvintele,locuintele ... se schimba dupa placul civill:t1\1111.
22. Dacll unii savanti nu admit inca faptul ell Animalitatea se transpune in Um III 1111
printr-un imens curem de viatll...
23 .... obiceiurile fiecllrui animal sim, cel putin dupa cite credem noi, intotll! Ill'
asemllnatoare, in mod constant. ..
upa aceasta trecere de la biologie la istoria umana, Balzac continua cu
lemica la adresa istoriografiei obi~nuite, careia ii repro~eaza de a fi
lijat pina acum istoria moravurilor; aeeasta ~i-a propus el sa 0 scrie.
nu aminte~te incerearile de istorie a moravurilor !acute incepind eu
lul al XVIII-lea (Voltaire); deci nu ajunge nici la 0 analiza care sa
lice deosebirile dintre propria sa prezentare a moravurilor ~i cea a even-
Horpredecesori; numai Petronius e amintit. In fata greutatilor ridieate
eea ee ~i-a propus (0 drama eu trei sau patru mii de personaje), el se
le incurajat de exemplul romanelor lui Walter Scott; aici ne mi~clim
totul in lumea istorismului romantic. $i claritatea ideii este adeseori
rita de formularile pline de efect sau de fantezie; de pilda faire
urrence a I'Etat-Civil24 poate fi gre~it inteles, iar propozitia Ie hasard
Ie plus grand romancier du monde 25 necesita in eazul unei coneeptii
rice eel putin un comentariu. Citeva motive earacteristice ~i importante
nsa bine in evidenta: in primul rind conceperea romanului de moravuri
storie filozofica ~i, in genere, parerea sustinuta ~i eu alte oeazii ea
vitatea sa este istoriografie, idee la care yom mai reveni; apoi justificarea
ror stilurilor, de orice nivel, in operele de aeest gen; ~i in fine intentia
e a-I depa~i pe Walter Scott prin euprinderea tuturor romanelor intr-un
g, 0 prezentare globala a soeietatii franeeze din seeolul al XIX-lea,
ee pentru el constituie de asemenea opera de istorie.
Oar cu aeeasta planul sau nu s-a epuizat; el vrea sa dea inca separat
oteala de les raisons ou la raison de ces effets sociaux 26 ~i, daca i-a
it eel putin sa eaute ce moteur social, vrea sa ~imediter sur les principes
turels et voir en quoi les Societes s'ecartent ou se rapprochent de la regIe
rnelle, du vrai, du beau? 27. Nu ne intereseaza aiei faptul ea nu-i este dat
fntreprinda expuneri teoretice in afara cadrului narativ, ~i ea deei nu
tea ineerea sa-~i realizeze planurile teoretiee decit tot in forma de romane ;
interesant sa constatam doar ea filozofia "imanenta" a romanelor sale
moravuri nu i-a fost sufieienta ~i cli aeeasta insatisfaetie il determina sa
lizeze aiei, dupa atitea explieatii biologiee ~i istoriee, modele clasiee - la
Ie erernelle, Ie vrai, Ie beau; eategorii pe care nu Ie mai poate valorifiea
ctie in romanele sale.
A face concurenta Starii Civile.
Hazardul este cel mai mare romancier din lume.
Motivele sau motivul acestor efecte sociale.
Sa mediteze asupra principiilor naturale ~i sa vada prin ce anume Societatile se
departeaza sau se apropie de regula eterna, a adevarului, a frumosului.
 Toate aceste motive - biologice, istorice, clasic-moraliste - se gase T III
fapt impra~tiate in opera sa. Comparatiile biologice ii plac lui Balzac fOllll'
mult: vorbe~te despre fiziologie sau zoologie cu ocazia fenomenelor soci III
despre anatomie du cceur humain, compara in textul analizat mai sus It,
tele unui mediu social cu exhalatiile care provoaca tifosul ~i, intr-un loc II II
Pere Goriot, spune despre Ratignac ca s-a dedat invataturii ~i seduc(illlli
luxului avec l'ardeur dont est saisi l'impatient calice d'un dattier fellldl
pour les fecondantes poussieres de son hymenee28 Nu e nevoie sa cil III
motive istorice, deoarece spiritul individualizant ~iatmosferic al istorisffillhll
este spiritul intregii sale opere, vreau sa citez insa cel putin unul din nlllill
roasele pasaje pentru a ariita ca avea permanent in fata lui reprezcJlI II
istorice. Pasajul provine din romanul provincial La Vieille fille; e vorbil II
doi domni mai in virsta, care locuiesc in Ale<;on, unul din ei e un 111'11
ci-devant, celalalt un profitor de pe urma revolutiei, care a dat falimenl
Les epoques deteignent sur les hommes qui les traversent. Ces tlt'II'
personnages prouvaient la verite de cet axiome par l'opposition des tei"t,
historiques empreintes dans leurs physionomies, dans leurs discours, tllIII
leurs idees et Leurscostumes29
Si intr-alt loc din acela~i roman, in legatura cu 0 casa din AIc~1111
vorbe~te despre un archetype pe care l-ar reprezenta; nu e yorba aici II
arhetipul unei abstractiuni anistorice, ci de cel al caselor burgheze dc pi
buna parte a Frantei; casa, al carei caracter local pitoresc I-a descris 11111
inainte, ar merita cu atit mai mult sa ocupe un loc in aceasta opera, Cll ( II I
explique des mceurs et represente des idees. Elementele biologice ~i istOi I-
se unesc foarte bine in opera lui Balzac, in ciuda unor obscuritati ~i t I ciaI relevate in aceste autointerpretari; ele se gasesc toate trei intr-o
" gerari, fiindca ambele se potrivesc cu caracterul ei romantico-dinamic I II
uneori trece chiar in romantico-magic ~i demoniac; in ambele cazull
simte infiuenta unoI' "forte" irationale. In schimb, moralismul clasic II II-
adeseori un corp strain. El se manifesta mai ales in inclinatia lui Balzac. 1'1
formularea de sentinte general-moraliste. Luate ca observatii izolate, ace II ,
sint uneori spirituale, dar de cele mai multe ori sint excesiv de generalizlIll
uneori nu-s nici macar spirituale ~i, daca iau proportiile unei relatari III"
28. Cu ardoarea ce cuprinde caliciul nerabdator al unui curmal-femela In contl" I I
pulberile rod nice ale fecundarii.
29. Epocile ii pun amprenta asupra oamenilor care Ie strabat. Cele doua persoll"
confirmau adevarul acestei axiome prin opozitia dintre trasaturile istoric' 1111
parite pe fizionomiile, in vorbirea, In ideile i vemintele lor.
linse, degenereaza adeseori in vorbiirie curata. Citez dteva moralisme
urte din Pere Goriot :
Le bonheur est Lapoesie des femmes comme la toilette en est le fard. -
(/ science et l'amour) sont des asymptotes qui ne peuvent jamais se
oindre. - S'il est un sentiment inne dans le cceur de l'homme, n 'est-ce
s L'orgueil de Laprotection exerce ii tout moment en faveur d'un etre
ibLe? - Quand on cannaft Paris, on ne croit ii rien de ce qui s 'y dit, et
n ne dit rien de ce qui s 'y fait. - Un sentiment, n 'est-ce pas le monde
ns une pensee ? 30
Minimul pe care il putem spune despre asemenea sentinte este ca nu
rita de cele mai multe ori generalizarea pe care 0 capata. Sint idei nascute
b impresia situatiei momentane, uneori foarte potrivite, uneori absurde,
lotdeauna de bun-gust. Balzac are ambitia sa fie un moralist clasic, uneori
m de-a dreptul de reminiscente din La Bruyere (de exemplu un pasaj din
re Goriot, in care se descriu efectele fizice ~i sufiete~ti ale posesiunii
ilor, cu ocazia sumei trimise lui Rastignac de catre familia sa). Dar
asta nu se potrive~te nici cu stilul, nici cu temperamentul sau. Cele mai
utite formulari se gasesc in mijlocul naratiunii, atunci dnd nici nu se
de~tesa moralizeze; a~a de pilda, dnd la vieille fllle spune sub inspiratia
mentului despre Mademoiselle Cormon: Honteuse elle-meme, elle ne
vinaitpas la honte d'autrui31
In ce prive~te planul general, care s-a format treptat in con~tiinta lui,
ista la Balzac ~i alte idei interesante, mai ales din perioada in care I-a
mulat definitiv: in scrisorile din jurul anului 1834. Trei motive se cer
isoare catre doamna de Hanska (Lettres ii l'etrangere, Paris, 1899,
isoarea din 26 octombrie 1834, 200-206), unde citim (205) urma-
rele:
Les Etudes de Mceurs representeront tous les elfets sociaux sans que ni
e situation de la vie, ni une physionomie, ni un caractere d'homme ou de
. [Poezia femeilor este fericirea, dupa cum fardul este gateala lor. - (Stiinta i
iubirea ... ) slnt asimptote ce nu se Intilnesc niciodata. - Dad exista un sentiment
innascut al inimii omeneti, acela nu este oare orgoliul protectiunii exercitat In
fiecare clipa in favoarea unei fiinte slabe? - Cel care cunoate Pari suI nu crede
in nimic din ce se vorbete i nu vorbete despre nimic din ce se petrece acolo. -
Un sentiment nu este oare 0 lume cuprinsa intr-un gind ?]
I. Ruinoasa ea insai, nu banuia ruinea altcuiva.
 femme, ni une maniere de vivr~ ni une profession, ni une zone social', III ",
pays franr;ais, ni quoi que ce soit de l'enfance, de la vieillese, de l'agl' 11/"
de la politique, de Lajustice, de la guerre ait ete oublie.
Cela pose, l'histoire du ccur humain tracee fil a fil, l'histoire ,Wit /,11
faite dans toutes ses parties, voila la base. Ce ne seront pas d(',I' I" ,
imaginaires .. ce sera ce qui se passe partout 32.
Din cele trei motive la care ma gindesc, doua pot fi recunoscute ilm dill
mai intii intentia atotcuprinzatoare de a da 0 enciclopedie a vietii, dill I
nici 0 parte sa nu lipseasca; apoi realitatea ei comuna oarecare: CI' till/
passe partout. Al treilea motive inclus in cuvintul histoire. In III I I
histoire du ccur humain sau histoire sociale nu e yorba de "iSlOIII
sensul obi~nuit: nici de cercetare ~tiintifica a unor evenimente petrel 1111
. de inventare relativ libera, nu de history, ci de fiction (expresiile elll'll
sint deosebit de clare); nici de trecut, ci de prezentul contemporan, I II'
intinde cel mult cu dtiva ani sau decenii in trecut. Daca Balzac defilll It I
sale Etudes de Mcurs au dix-neuvieme siecle drept istorie - tot a~a SII 11.11
dliduse romanului sau Le Rouge et Ie Noir subtitlul de Chron/t/ll'
dix-neuvieme siecle -, aceasta insemna in primul rind ca el i~i \'lIlI'
activitatea sa inventiva, de plasmuire artistica, drept 0 activitatc III 1111
pretare a istoriei, ba chiar de filozofie a istoriei, a~a cum reiese dlill '
"Avant-propos"; in al doilea rind ca el concepe prezentul ca i, till 1
anume prezentul ca nasdndu-se din istorie. De fapt, oamClIll
atmosferele sale, oridt de actuale, sint prezentate intotdeauna ca 11'111111'
izvorite din evenimentele ~i fortele istorice; ajunge sa ne amintilll III I
in care descrie na~terea averii lui Grandet (Eugenie Grandet) sau tll I II
lui Du Bousquier (La vieille fiUe), sau de cea a batrinului Goriol, 1'1
ne da seama de aceasta; inainte de aparitia lui Stendhal ~i Balzac 1111 I
nicaieri ceva similar intr-o forma atit de con~tienta ~i de preci II,I
(I
depa~e~te cu mult pe Stendhal in ceea ce prive~te legatura orgalill 1 ,I
om ~i istorie. a asemenea conceptie ~i practica sint intru totul isltll I
Sa revenim inca 0 data la motivul al doilea - ce ne seront pm rI
imaginaires .. ce sera ce qui se passe partout. Aceasta arata cll ill I II I
se hrane~te numai din fantezia libera, ci din viata reala, a~a CUIII I
ea peste tot. Balzac are fata de aceasta viata variata, imbibat~ iii I 1
32. Studiile de moravuri vor int1iti~atoate efectele sociale, t1ira a fi 1111111
situatie din viata, nici 0 fizionomie, nici un caracter de barbat sall I III
un mod de viata, nici 0 profesiune, niei 0 zona sociala, nici un lilllil I
nici un amanunt din copilarie, batrinete, maturitate, politica, juslilll I
ezentata tara scrupule cu tot ce e cotidian, practic, urit ~iordinar intr-insa,
atitudine asemanatoare Cll cea a lui Stendhal: intati~ind-o real-cotidian-
toric, 0 ia in serios i chiar in tragic. Lucru ce nu s-a intimplat inca
Iciodata de la instaurarea gustului clasic, ~i nid chiar inainte in modul
esta practic-istoric, orientatspre con~tiinta sociala de sine insu~i a omului.
epind cu clasicismul iabsolutismul francez mai cu seama, nu numai ca
tarea realului cotidian a devenit mult mai limitaHi ~imai decenta, dar ~i in
lul de a-I considera s-a renuntat, oarecum din principiu, la tragic ~iproble-
tic. Am incercat sa explidim acest lucru in capitolele anterioare; un
biect din realitatea practiciiputea fi tratat comic, satiric, didactic-moralist;
Ie subiecte din anumite domenii limitate ale cotidianului contemporan
ngeau pina la nivelul stilistic mediu al pateticului; mai departe nu se
rgea. Viata real-cotidiana, chiar ~i a paturilor rnijlocii ale societatii, era
I iderata ca apartinind stilului umil; spiritualul ~i importantul Henry
Iding, care atinge atitea probleme morale, estetice ~i sociale, ramine
ruri in limitele tonului satiric-moralist~i spune in Tom Jones (XIV, cap. 1):
that kind of novels which, like this I am writing, is one of the comic
s 33.
Pll.trunderea seriozitatii existentiale ~i tragice in realism, a~a cum am
,tatat-o la Stendhal ~iBalzac, este, tara indoiala, strins legata de marea
care romantica a amestecului stilurilor, definita prin cuvintul de ordine
kespeare contra Racine", ~i socot forma stendhalian-balzaciana, ames-
I de serios ~i realitate cotidiana, mult mai hotaritoare, mai autentica ~i
importanta dedt cea a grupului lui Victor Hugo, care voia sa conto-
ell.sublimul cu grotescul.
Noutatea atitudinii i noua categorie de subiecte care erau acum tratate
III , problematic, tragic, au dus la dezvoltarea treptata a unei specii cu,
I noi de stil serios sau, dadi vrem, de stil sublim; nici nivelurile stilistice
e, niei cele cretine, nici cele shakespeariene sau cele raciniene n-au
I trece pur i simplu asupra noilor subiecte; 0 oarecare nesiguranta s-a
lfestat la inceput in felul atitudinii serioase. .
lendhal, al carui realism s-a nascut din rezistenta impotriva unui prezent
re il detesta, a pastrat in atitudinea sa inca mull din instinctele secolului
VIII-lea. Eroii sai amintesc inca de figuri de genul lui Romeo, Don
, Valmont (din Liaisons.dangereuses) ~i Saint-Preux; intr-insul e vie in
IIIrind figura lui Napoleon; eroii romanelor sale gindesc ~i simt impo-
'pocii, pretindu-se doar cu dispret la intrigile ~iuneltirile din prezentul
/Icea categorie de romane, la fel ca cele pe care Ie-am scris, face parte din
nlll comic.
postnapoleonian; de~i,se amesteca permanent motive ce ar avea cara h I ,I
comedie conform conceptiei mai vechi, un lucru este totu~i sigur pentlll 1 I
~i anume ca figura pentru care simte interes tragic ~i pentru care CI'11
cititorului sa simta acela~i lucru, trebuie sa fie un adevarat erou, 111:11\
indraznet in ideile ~i pasiunile sale. Libertatea inimii generoase, libel 1.11.
pasiunii are la el inca mult diI\ inaltimea aristocratica ~i din jocul Cll ~II
care tin mai degraba de ancien regime dedt de burghezia secolului al XI ' I
Balzac i~i cufunda mult mai adinc eroii in determinarea seculara; d II
pierdut masura ~i limita a ceea ce inainte era socotit tragic ~i nu posed. III
seriozitatea obiectiva fata de realitatea moderna, deoarece aceasta I
dezvolta abia mai tirziu. Grice complicatie, oridt de cotidiana ~i de III I II
e luata de el cu vorbe mari drept tragica, orice manie drept pasiun " I I
mereu dispus sa faca din oricare nefericit comun un erou sau un sfinl, II I
e yorba de 0 femeie, 0 compara cu un inger sau cu 0 madona; p' 1111
ticalos energic sau in genere pe orice personaj ceva mai sumbru 11 III "'
nizeaza; iar pe bietul mo~ Goriot 11 nume~te ce Christ de la paternit I Luat in sine, pasajul ne zugrave~te un tablou, sotul ~i sotia impreuna la
ce era conform cu temperamentul sau agitat, fierbinte ~i necritic ~i cOIIIIII'
de asemenea cu moda romantica de a simti peste tot forte demonice ()( 11110
de a urca expresia pina la melodramatic.
In generatia urmiitoare, ce apare in deceniul al ~aselea, se manill I
puternica reactie in aceasta privinta; la Flaubert, realismul devine imlhlill
impersonal ~i obiectiv. Intr-o lucrare preliminara asupra "imitatiei Sl Ii, I
a cotidianului" am analizat din acest punct de vedere un pasaj din Mod,1'
Bovary ~i voi repeta aici, cu mici modificari ~i prescurtari, pagillill I
pective, deoarece se angreneaza perfect in expunerea de fata ~i dC11 II
probabillucrarea citata n-a ajuns sa fie cunoscuta de multi cititori dill I "'
locului ~i momentului aparitiei (Istanbul, 1937). Pasajul respectiv sc ~' ,
in capitolul 9 din prima parte a romanului Madame Bovary ~i sun 1I lit
Mais c 'etait surtout aux heures des repas qu 'elle n 'en pouvait plll.l, ,I .
cette petite salle au rez-de-chaussee, avec la poele qui jumait, la pm I,
criait, les murs qui suintaient, les paves humides,. toute l'amertllll/
I' existece lui semblait servie sur son assiette, et, a
la jumee du bOIlIIl
montait du fond de son ame comme d'autres bouf!ees d'af!adi.l'.II'II/'
Charles etait long a manger,. elle grignotait quelques noisettes, 01/ I.
appuyee du coude, s 'amusait, avec la pointe de son couteau, de filiI'
raies sur la toile ciree 34.
34. Dar mai ales la orele cind trebuia sa stea la masa, nu mai putea sa ntlill
aceea mica de jos, cu soba care fumega, cu u~a care scirtiia, cu perclil I II I
Pasajul reprezinta punctul culminant al unei prezentari ce are ca tema
multumirea Emmei fata de viata ei din Tostes. Ea a sperat mult timp
Ir-o intimplare nea~teptata care sa dea 0 noua intorsatura acestei vieti
site de eleganta, aventura ~i iubire, in fundul provinciei, alaturi de un
rbat mediocru ~i plictisitor; s-a pregatit chiar in vederea acestui fapt, s-a
rijit de persoana ~i de cas a ei, oarecum pentru ca sa merite acea intor-
Iura a sortii ~i sa fie vrednica de ea; dar cum schimbarea nu are loc, e
prinsa de nelini~te ~i disperare. Flaubert descrie aceasta in mai multe
louri care zugravesc anturajul Emmei, a~a cum 11 vede ea acum; carac-
I dezolant, monoton, cenu~iu, fad, inabu~itor ~i rara ie~ire ii apare clar
rata ochilor abia de dnd nu mai intrevede nici 0 nadejde. Pasajul nostru
punctul culminant al zugravirii disperarii ei. Ni se relateaza apoi cum
ma lasa toate din cas a in paragina, cum se neglijeaza ~i pe ea ~i devine
Inavicioasa, incH sotul ei se hotara~te sa paraseasca Tostes, crezind ca
I i lui nu-i prie~te clima.
sa. Dar tabloul n-a fost zugravit de dragul sau ~i ca atare, ci e subordonat
iectului dominant, disperarea Emmei. Din cauza aceasta nu este prezentat
lornlui in mod direct: aici se afla doi oameni la masa ~i acolo se afla
I
lornl care ii prive~te; ci dimpotriva, cititorul 0 vede mai intii pe Emma,
pre care a fost mult yorba in paginile anterioare, ~i abia prin ea vede
loul. Nemijlocit vede numai starea sufleteasca a EmIJ1ei ~i indirect, prin
ma acestei stari, in lumina sentimentelor ei, vede cum se desra~oara
nzul. Prime Ie cuvinte ale pasajului: Mais c 'hait surtout aux heures des
as qu 'elle n 'en pouvait plus ... enunta tema ~i tot ceea ce urmeaza nu este
t elaborarea ei. Nu numai determinarile ce depind de dans ~i avec ~i
indica locul reprezinta prin ingramadirea de amanunte ale nemultumirii
n comentariu la elle n 'en pouvait plus, ci ~i propozitia urmatoare, care
Inte~te sdrba ce i-o provocau felurile de mincare, se supune intentiei
cipale prin sens ~i prin evolutie ritmica. Iar daca mai departe citim
arles hait long a manger, aceasta este, ce-i drept, 0 noua propozitie din
ct de vedere gramatical ~i 0 noua mi~care din punct de vedere ritmic, dar
ste totu~i dedt 0 reluare, 0 varianta a motivului principal; propozitia
e~te adevarata semnificatie abia prin contrastul dintre felullui tihnit de
nca ~i sdrba ei ~i apoi mi~carile deznadejdii ei nervoase. Barbatul care
'U lespezile umede; i se parea ca-i serve~te in farfurie toata amarliciunea vietii
i ~i, prin aburii rasolului, din fundul sufletului se ridicau parca alte adieri
dczgustatoare. Charles minca incet; ea rontaia citeva alune sau, rezemata in
'Ill, i~i trecea timpul tragind liilii pe mu~ama cu virful cutitului.
maninca fara sa banuiasca nimic devine ridicol ~i oarecum fantom II
dnd Emma il prive~te cum ~ade ~i maninca, el devine cauza prin IJI d
propriu-zisa, a lui elle n 'en pouvait plus; caci toate celelalte amanunh I
trezesc disperarea - incaperea trista, mincarea obi~nuita, lipsa unei 11'11 ,I
masa, aspectul dezolant al ansamblului - ii apar ei, ~iprin aceasta ~i lllil
rului, ca ceva ce sta in legatura cu el, ce pome~te de la el ~i care HI II
totul altfel daca el ar fi altfel dedt este.
Astfel, situatia nu e data pur ~i simplu ca tablou, ci mai intii '1'1
Emma ~i prin ea situatia. Nu este insa Yorba, ca in unele romane (;II!
persoana intii ~i ca in alte opere asemanatoare de mai tirziu, de ,11111
redare a continutului con~tiintei Emmei, a ceea ce simte ~i cum .111
Adevarat ca de la dinsa pome~te lumina care lumineaza tabloul, d II I
in acela~i timp ~i parte componenta a tabloului, il ocupa, avind 1111 I
intr-insul. Prin aceasta ne aminte~te de vorbitorul din scena lui Petrollill
capitolul 2; doar ca mijloacele utilizate de Flaubert sint altele. Nu "11111
vorbe~te aici, ci scriitorul. Le poele quifumait, Ia porte qui criait, 1/',1/1
suintaient, Ies paves humides: toate acestea sint vazute ~i simlilt I
Emma, dar ea nu ar fi in stare sa Ie dea aceasta expresie concis /,,
l'amertume de l'existence Iui semblait servie sur son assiette: ea art'
o astfel de senzatie, dar daca ar dori s-o exprime, n-ar suna astfel ; III lilt
asemenea formulare ii lipse~te perspicacitatea ~i onestitatea recc I I lid
siunii. Fire~te, aceste cuvinte nu cuprind nicidecum existenta lui Hod,
ci numai existenta Emmei; Flaubert nu face dedt sa dea implinire (ill/, I
materialului pe care ea il ofera in pura sa subiectivitate. Daca Emnlil " I
stare de aceasta, n-ar mai fi ceea ce este, s-ar depa~i pe ea ins, , I
salva. A~a insa nu numai ca vede, dar este ea insa~i vazuta ca pers(I III
vede ~ijudecata ca atare, prin simpla definire, clara, a existentei ei slIltil
~i prin prisma propriilor ei sentimente. Daca mai incolo (part I I II
capitolul 12, aproximativ la pagina 2) citim: jamais CharI/',1 If
paraissait aussi desagreable, avoir Ies doigts aussi carres, I' esp/II
Iourd, Ies far;ons si communes ... 35, ne gindim poate timp de (I I III
aceasta combinatie ciudata este ingramadirea afectiva a motivcJOI I"
aversiunea Emmei fata de sotul ei Ie aduce de fiecare data la supnd II
ea insa~i pronunta, oarecum in sinea ei, aceste cuvinte, ca este ell ( I III'
de "vorbire indirecta libera". Dar aceasta ar fi 0 eroare. Exista de 1.11'1
pretexte paradigmatice ale aversiunii Emmei, dar ele au fost 1'111111,,,
planificat de catre scriitor, nu de simtamintele Emmei. Caci '1\111111 '
35. Charles nu i se parea nieiodata atit de neplaeut, eu degetele atit de hllllll I.
eu mintea ath de greoaie, eu apueaturi atit de ordinare.
It mai mult ~i mai confuz; ea vede ~i alte lucruri in afara de acestea, in
prive~te trupul, manierele, imbracamintea lui; apar amintiri, intre timp
ude vorbind, ii simte eventual mina, respiratia, il vede umblind, bonom,
rginit, neapetisant ~i fara sa banuiasca nimic; 0 gramada de impresii
nfuze. Clar conturat e numai rezultatul, aversiunea fata de el, pe care
buie sa 0 ascunda. Flaubert muta preciziunea conturului in domeniul
presiilor; el alege, aparent rara nici 0 intentie, trei dintre ele, care sint
luate in mod exemplar din domeniul trupului, al spiritului ~i al com-
tamentului; ~i Ie prezinta in a~a feI, de parca ar fi trei ~ocuri care 0
sc unul dupa altul pe Emma. Aceasta nu este deloc 0 redare naturalista
on~tiintei. Socurile naturale se nasc, de fiecare data, cu totul altfel.
unoa~tem aici mina ordonatoare a scriitorului care rezuma concis intima
fuzie sufleteasca in directia spre care tinde de Ia sine: in directia "aver-
e fata de Charles Bovary". Aceasta ordonare a simtamintelor launtrice
i imprumuta, fire~te, criteriile din exterior, ci chiar din materialul
tiv. Este un dt de ordonare care se cere pentru ca starea sufleteasca sa
ansforme de la sine in vorbire, rara nici un alt amestec.
omparind aceasta modalitate de prezentare cu cea a lui Stendhal ~i
III c, trebuie sa anticipam ca ~i aici se intilnesc cele doua caracteristici
ritoare ale realismului modem; ~i aici sint tratate serios evenimente
I
dian-reale dintr-o patura sociaIa joasa, din mica burghezie provinciaHi ;
1
re caracterul anumit al acestei seriozitati yom mai vorbi; ~i tot aici
imentele cotidiene sint incadrate precis ~i adinc intr-o epoca contem-
n-istorica precisa (epoca regalitatii burgheze); ce-i drept, mai putin
lor ca la Stendhal sau Balzac, dar totu~i absolut evident. In privinta
lor doua caractere esentiale exista 0 concordanta intre cei trei scriitori
lreg realismul anterior; dar atitudinea lui Flaubert fata de subiectulsau
eu totul diferita. La Stendhal ~i Balzac auzim foarte des ~i aproa~e
u ce ginde~te scriitorul despre personajele sau evenimentele sale; mai
alzac insote~te permanent naratiunea sa de comentarii emotionante
ronice, morale, istorice sau economice. Aflam foarte des ~i ceea ce
sc ~isimt personajele, de multe ori in a~a fel incit scriitorul se identifica
rsonajul in situatia respectiva. Aproape nimic din toate acestea la
ert. Opinia sa despre evenimente ~ipersonaje ramine neexprimata; ~i
1 II
personajele se manifesta ele insele, scriitorul nu se identifica niciodata
rcrile lor ~inici nu urmare~te ca cititorul sa se identifice cu ele. Auzim,
drept, pe scriitor vorbind; dar el nu-~i da parerea ~i nu comenteaza.
I sau se limiteaza la a selecta faptele ~i a Ie da expresie verbala, cu
vlngerea ca orice fapt, daca e exprimat pur ~i complet, se interpreteaza
IInatit pe sine, dt ~i pe eroii care participa la el, mult mai bine ~i mai
 complet decit ar putea sa 0 faca 0 opinie sau 0 apreciere adaugata. in ac 'I I
convingere, deci in increderea profunda in adevarul limbajului utilizal I II
atita raspundere, onest ~i ingrijit, rezida arta lui Flaubert.
Aceasta tine de foarte vechea traditie clasica franceza. Elementelc ( I I
gasim inca in versul lui Boileau, caracterizind forta cuvintului just illtI
buintat (despre Malherbe: d'un mot mis en sa place enseigna le pouvoil 1/1)
opinii inrudite ne ofera La Bruyere. Vauvenargues spune: Il n 'y 0/11"1'
point d'erreurs qui ne perissent d'elles-memes, exprimees clairem('l/(
increderea lui Flaubert in limbaj merge ~i mai departe decit II 1111
Vauvenargues: el crede ca ~i realitatea faptelor se dezvaluie in expll I
lingvistica. Flaubert e un lucrator extrerp de con~tient ~i poseda intcl '1'1 I
critica pentru arta intr-un grad neobi~nuit chiar ~i in Franta; in COil
pondenta sa, mai ales in cea din anii 1852-1854, cind a scris Madame Bo\'tli
(Correspondance, seria a III-a, editie adaugita, 1927), gasim mult' till
edificatoare asupra scopurilor artistice. Toate ajung in ultima instant, II"
teorie mistica - dar care se bazeaza in practica, ca orice mistica verita"lll
pe ratiune, experienta ~i disciplina - a cufundarii ~i uitarii de silll II.
obiectele realitatii, pe care Ie transforma (par une chimie merveillel/,I't', I
tacindu-le sa ajunga la maturitate lingvistica. in felul acesta, obiectele 111111.1"
complet pe scriitor; el uita de sine, inima sa ii serve~te numai pClllli1 ,
simti pe a altora ~i, daca aceasta stare, care poate fi realizata prin r. 1!l11i
fanatica, este atinsa, expresia lingvistica desavir~ita, care cuprinde de f I 'I II
data obiectul pe deplin ~i 11 judeca impartial, rasare de la sine; obi '( II I
sint vazute a~a cum Ie vede Oumnezeu, in esenta lor reala. La acea, t I
mai adauga 0 conceptie cu privire la amestecul stilurilor, nascuta din at'll I
intelegere mistic reala; nu exista subiecte sublime ~i umiIe; creatia t' II
opera de arta intaptuita impartial, artistul realist trebuie sa imite prOCt'tll1I
creatiei ~i fiecare subiect contine in esenta sa, in fata lui Oumnezeu, tol II I
serios cit ~i comic, tot atita demnitate cit ~i josnicie; daca e redat jll I
exact, se gase~te just ~i exact ~i nivelul stilistic care ii convine; nu e II wi
nici de 0 teorie generala a nivelurilor stilistice in care subiectele " II
ierarhizate in funqie de demnitatea lor, nici de analiza scriitorului, 'ill I
comenteze subiectul dupa prezentare pentru 0 mai buna intelegere ~i II 1111
justa incadrare ; toate acestea trebuie sa rezulte din insa~i preze III III
subiectului.
36. [EI ne-a invalat ce forla are cuvintul a~ezat la loeullui.]
37. Nu ar exista erori de niei un fel eare nu ar disparea de la sine, la 0 eXJlI11111
limpede.
38. Printr-o ehimie miraeuloasa.
Se vede limpede cit de mare e deosebirea intre 0 asemenea conceptie ~i
I larea grandilocventa a simtamintelor proprii ~i a criteriilor oferite de ele,
a cum devenise moda prin ~i de la Rousseau; 0 interpretare comparativa
propozitiei lui Flaubert Notre Cfur ne doit etre bon qu'il senfir celui des
utres39 ~i a propozitiei lui Rousseau de la inceputul Confesiunilor: Ie sens
/1m CfUr,et je connais les hommes4o ar putea releva pe deplin schimbarea
atitudine survenita aici. Oar i corespondema sa arata clar cu cit obstinat
I fort a ajuns Flaubert la convingerile sale. MariIe teme i intrebuintarea
era, lipsita de responsabilitate, a fanteziei creatoare exercita inca 0 puter-
eli atractie asupra lui; din acest punct de vedere, Flaubert prive~te pe
hakespeare, Cervantes ~i chiar ~i pe Hugo cu ochi romantici ~i blestema
eori propria sa tema meschina ~i mic-burgheza care 11 obliga sa depuna
mai anevoioasa rnigala stilistica (dire a lafois simplement et proprement
choses vulgaires41); lucru ce merge uneori atH de departe, incit face
rmatii care contrazic conceptiile sale fundamentale: ..'et ce qu'il y a de
olant, c 'est de penser que, meme reussi dans la perfection, cela (Madame
ary) ne peut etre que passable et ne sera jamais beau, a cause du fond
me 42. La care se mai adauga inca faptul ca el, intocmai ca atitia alti arti~ti
seama din secolul al XIX-lea, i~i urate epoca; Flaubert vede cu mare
cizie problemele ei ~i crizele ce se pregiitesc; el vede anarhia interna,
I manque de base theologique43, nivelarea social-psihologica, istorismul
Ired, eclectic, domnia frazelor gata tacute; dar el nu vede niei 0 solutie ~i
'i 0 ie~ire; fanatica sa mistica a artei este aproape ca un substitut de
ligie de care se eramponeaza cu toata puterea ~ionestitatea devine adeseori
uza, meschina, eolerica ~i nervoasa. Aceasta 11 face insa uneori sa sufere
n dragostea sa nepartinitoare, comparabila eu dragostea Creatorului fata
obiecte. Totu~i, pasajul analizat ramine neatins de asemenea lacune ~i
biciuni ale fiintei sale ~ine permite sa observam, in forma sa pura, efeetul
neeptiei sale artistice.
Scena ne intati~eaza pe sot ~i sotie la masa, situatia cea mai eotidiana pe
re ne-o putem imagina; in epoci anterioare ea ar fi fost imaginabila din
net de vedere literar doar ca parte a unei farse, a unei idile, a unei satire.
ei ea devine un tablou al nemultumirii; ~i anume nu a u'nei nemultumiri
rnima noastra nu trebuie sa fie de alt folos decit sa simta inima celorlalli.
Imi simt inima ~i-i cunosc pe oameni.
I. Sa spui in acela~i timp simplu ~i potrivit lucruri vulgare.
.. .iar dezolant e sa te ginde~ti ca, fie chiar izbutita perfect, aceasta nu poate fi
decit acceptabil, tara sa fie vreodatli frumos, din cauza fondului insu~i.
Lipsa unei baze teologice.
mo~entane ~itrecatoare, ci 1runeia cronice, care domina complet 0 in~n ,II'
existenta, cea a Emmei Bovary. E adevarat ca mai tirziu urmeaza ddl'lllI
evenimente, chiar ~i pove~ti de dragoste, dar nimeni nu va putea ved 'II III
scena de la masa numai un fragment de expozitiune dintr-o poveSI(' tI
dragoste ~i nu va fi tentat sa numeasca Madame Bavary un rom~" "
dragoste. Romanul este prezentarea unei intregi existente um~ne ~ra 1(' II
~i fragmentul nostru reprezinta 0 parte dintr-insa, care contme l~ ~ '('\1
timp intregul. Nimic deosebit nu se intimpla in aceasta scena, mCI pill
inainte de ea nu s-a intimplat nimic deosebit. E un moment oarecare alllllli
ceas care se repeta cu regularitate, ceasul dnd sotul ~i sotia stau la 1111
impreuna. Cei doi nu se cearta, nu distinge~ nici un confl~ct ~it <It
palpabil. Emma e deznadajduita, dar deznade]dea nu e dete~m~natad~ I
catastrora anumita; n-a pierdut nimic concret, nu dore~te lllffilCcon 'Il'l
adevarat ca ea are multe dorinte, dar acestea sint cu totul vagi: el II 111\
iubire 0 viata variata; 0 asemenea disperare neconcreta a existat pltllt " ,
intotd~auna, dar nimeni nu s-a gindit sa 0 ia in serios intr-o opera lill" II
asemenea tragic lipsit de forma, daca putem sa-l numim tragic, del '111111
de propria conditie in ansamblul ei, a putut fi surprin~ l!~erar a~l., I'
romantism; probabil ca Flaubert e cel care I-a prezentat mtna oara III I ,
unoI' oameni de formatie spirituala inferioara ~i proveniti dintr-o Jt hi
sociala mai joasa; in mod cert el este primul care intelege atmosfera III'
a acestei conditii psihice. Nu se intimpla nimic, dar nimicul a devcllit I
greu, sumbru, amenintator. Cum reda situatia am viizut; autorulonlllll
lingvistic impresiile confuze de ne~ultumire trez!te in. Emma .d~ a III
odaii, al mincarurilor, al barbatulUl, cu 0 densa clantate. Sl lJl II I
nareaza dedt rareori fapte ce imping repede actiunea inainte; prillil
felul de tablouri care transforma nimicul cotidianului indiferent in I II'
apasator al repulsiei, al anostului, al falselor sperante, al deceptii1(1I\' 10
zante ~i al anxietatilor jalnice, se strecoara un destin omenesc Cellli I I Itlitservie sur son assiette) exclude ideea unui tragic autentic ~i autorul
comun care se tira~te incetul cu incetul spre sfir~itul sau.
Si situatia aceasta cuprinde in ea insa~i interpretarea. Cei dill
impreuna la masa; barbatul nu banuie~te nimic din starea ei suf1('11,
atit de putin ii leaga unul de altul, incH nu ajung nici ~ac~r la 0 C~:llil
explicatie, la un conflict deschis. Fiecare este atH de ~nns m pro~n;1 I I
ea in deznadejdea ~i visele ei nedeslu~ite, el in stuplda multumlfl' II
incH amindoi sint complet singuri; n-au nimic comun, dar nici CCYll 1111
pentru care sa merite sa fie singuri. Caci fiecare in parte e c~fund II
lume falsa ~i absurda, care nu poate fi pusa de acord cu reahtatl'll II
sale, indt fiecare pierde posibilitati1e vietii ce i se ofera. Ceea ce St' 1111
cu ace~ti doi oameni este valabil pentru aproape toate persoll.II'
m~~; fiecare din numero~ii oameni mediocri care se mi~ca in cuprinsul
u l~l are lumea sa proprie, lumea prostiei mediocre ~i stupide, 0 lume
~lata din iluzii, obi~nuinte, instincte ~i locuri comune; fiecare e singur,
I unul nu poate intelege pe celalalt, nici unul nu poate face pe celalalt sa
leaga; nu exista 0 lume comuna a oamenilor, deoarece aceasta ar putea
na~terenumai daca multi ar gasi calea spre propria lor realitate autentica
linata fiecaruia in parte, care ar deveni atunci ~i realitatea veritabil~
una tuturor. Este adevarat ca oamenii se intilnesc pentru afaceri ~i
lraetii, dar intilnirea nu are un sens de comunitate; ea devine falsa,
ola, penibila ~i e plina de neinte1egere, vanitate, minciuna ~i ura pros-
I' a. Flaubert nu ne spune insa niciodata care ar fi lumea adevarata, lumea
r "intelepti" ; in cartea sa, lumea e compusa numai din prostia ce pierde
vedere adevarata realitate, care nici nu poate fi descoperita; ~i totu~i ea
IA;. exista in limba scriitorului care demasca prostia prin simpla rela-
; hmba are deci un criteriu pentru pros tie ~i prin aceasta ia parte ~i la
latea celor "intelepti", care altfel nu apare in aceasta carte niciodata.
i Emm.aBovary, personajul principal al romanului, este complet cufun-
n reahtatea falsa, in acea betise humaine, intocmai ca "eroul" celuilalt
n realist allui Flaubert, Frederic Moreau din Education sentimentale.
e..incadre.a~amodul flaubertian de a prezenta asemenea personaje in
()~nle tradl~lOnale de "tragic" ~i "comic"? Para indoiala, existenta
Cl ~ surpnns.a in toata profunzimea ei; rara indoiala, categoriile
edlare preexlstente, ca de pilda "induio~atorul", sau "satiricul", sau
ticul", nu pot fi aplicate aici ~i adeseori cititorul e impresionat de
nul ei intr-un fel care seamana foarte mult cu mila tragica. Totu~i,
nu este un adevarat erou tragic. Modul in care limba dezvaluie aici
itatea, lipsa de maturitate ~i neorinduiala vietii ei, caracterul mizerabil
lei vieti in care se impotmole~te (toute l'amertume de i'existence iui
lornl nu se pot identifica niciodata in aceea~i masura cu ea cum se
Ilea cu eroul tragic; Emma e mereu cercetata, apreciata, condamnata
una cu intreaga lume in care este prinsa. Dar ea nu este nici comic a ;
lun caz: pentru aceasta e mult prea profund inteleasa din complicatia
I ; de~l Flaubert nu face deloc "psihologie comprehensiva", ci lasa
hcasca pur ~i simplu starile de fapt. El a gasit fata de realitatea vietii
Iporane 0 atitudine care difera complet de atitudinile ~i nivelurile
Canterioare, chiar ~i de ale lui Stendhal ~i Balzac, ba tocmai de ale
I'll. Am putea-o numi foarte simplu "seriozitate obiectiva". Suna ciudat
Ilumirea stilului unei opere de arta literara. Seriozitate obiectiva care
I a patrunda pina in profunzimea pasiunilor ~i complicatiilor unei
vieti omene~ti, rara a s'e-emotiona, sau cel putin rara a trMa aceasta enHl\h
o atitudine pe care ne a~teptam sa 0 intilnim mai degraba la un prcol III
pedagog sau un psiholog dedt la un artist. Dar ace~tia vor sa aiba rcwlill
practice directe, ceea ce nu-l preocupa pe Flaubert. Prin atitudinea sa I'"
de cris, pas de convulsion, rien que la fixite d 'un regard pensif45 - cl v I
sa oblige limba sa redea adevarulin legatura cu obiectele supuse ObSClVIII
sale: Ie style etant d lui tout seul une maniere absolue de voir les cllO,11
(Corr., II, 346). In orice caz, se realizeaza astfel in ultima instant, I
intentie pedagogica, de critica la adresa timpului; nu trebuie sa ne slllill
spune acest lucru, chiar daca Haubert insista asupra faptului ca el e alII I
nimic altceva dedt artist. Cu dt ne ocupam mai mult de Haubert, cu <111111
devinemailimpededtainteiegerepentruproblematica~icaracterulpl.l I>
al culturii burgheze din secolul al XIX-lea se manifesta in operel' Ii
realiste; ~i multe pasaje importante ale corespondentei confirma act' I I I
Demonizarea evenimentelor sociale, pe care 0 gasim la Balzac, lip, I I
bineinteles cu totul; viata nu mai spumega ~i nu mai clocote~te, ci ('III
viscoasa ~iinerta. Specificul evenimentelor contemporan-cotidiene nu COIl I
pentru Haubert in actiuni ~i pasiuni rascolitoare, nici in oameni ~i PIIIIII
demonice, ci in zabava intr-o statica extinsa, a carei mi~care superficial. Ill>
este dedt agitatie goala, pe dnd dedesubt are loc 0 alta mi~care, apt P II'
nesimtita, dar generala ~i permanenta, indt substratul politic, econOllll1
social pare relativ stabil ~i totu~i supraincarcat cu tensiune. Nici un CVIIII
ment nu pare s-o modifice dtu~i de putin; dar in concretetea dural '\ I'
care Flaubert ~tie sa ne-o sugereze atH in evenimentul izolat (ca in excllll'llIl
nostru), dt ~i in ansamblul tabloului epocii, se arata ceva ca 0 amenill\.11
ascunsa: 0 epoca ce cu stupida ei lipsa de ie~ire pare incarcata cu dinelll1111
Prin nivelul stilistic al seriozitatii obiective ~iprincipiale din care 1111 III
rile vorbesc singure, orinduindu-se singure in fata cititorului in func(1l Ii
valoarea lor ca tragice sau cornice, ba in majoritatea cazurilor ~i de la III'
pe ambele planuri valorice, Flaubert a depa~it violenta ~inesiguranta r()1I111l1
tica in tratarea subiectelor contemporane; evident, conceptia sa arl j, I I
pastreaza ceva din pozitivismul mai vechi, de~i ocazional el se expllill
foarte aspru cu privire la Comte. Pe baza acestei obiectivitati au fost posiltil.
alte dezvoltari despre care yom vorbi in capitolele ce urmeaza. De allli I
putini dintre urma~i au inteles cu aceea~i claritate ~i responsabilitate IlII III
nea de a prezenta realitatea contemporana; bineinteles ca au existat prlllil.
urma~i spiritemailibere.maispontane.maibogate dedt eL
44. Fara strigate, tara convulsii, doar eu fixitatea privirii ginditoare.
45. Stilul fiind prin sine insu~i 0 maniera absoluta de a vedea lucrurile.
Tratarea serioasa a realitatii cotidiene, ridicarea unor mai mari grupuri
nne cu nivel social inferior la rangul de subiect al unei prezentari
blematic-existentiale pe de 0 parte, incadrarea personajelor cotidiene
mune ~i a faptelor in fluxul general al istoriei contemporane, fundalul
lIatistoric pe de alta parte - iata, dupa parerea noastra, bazele realismului
ern, ~i e natural ca forma larga ~i elastica a prozei romane~ti sa se fi
pus tot mai mult pentru 0 redare atit de complexa. Daca nu gre~im, Franta
dus in secolul al XIX-lea cea mai insemnata contributie la na~terea ~i
voltarea realismului modern. Situatia Germaniei am aratat-o deja la
~itul capitolului anterior. In Anglia, evolutia a fost ca principiu aceea~i
~i in Franta, dar s-a petrecut mai lini~tit ~i mai treptat, rara prapastia
nca dintre 1780 ~i 1830; ea incepe mult mai devreme ~i pastreaza mult
i mult timp, pina departe in epoca victoriana, forme ~i conceptii tradi-
nale. Chiar .~ijn arta lui Fielding (Tom Jones a aparut in 1749) exista
It mai mult realism energic al vietii contemporane luate in intregimea ei
it in romanele franceze ale aceleia~i perioade; nici mi~carea fundalului
ric-contemporan nu lipse~te cu desavlr~ire; dar totul e conceput mai
raha moralist, la distanta de seriozitatea problematica ~i existentiala; pe
alta parte, nici la Dickens, ale carui opere au inceput sa apara in deceniul
patrulea al secolului al XIX-lea, nu se resimte aproape nimic din fundalul
Iitic-social, in ciuda puternicului sentiment social ~i sugestivei densitati a
lieu-urilor sale; pe dnd Thackeray, care incadreaza foarte concret
nimentele din Vanity Fair (1847-1849) in istoria epocii (anii de dinainte
dupa Waterloo), pastreaza in genere rara multe modificari conceptia
ralisHi, semisatirica ~i semisentimentaIa, care s-a transmis din secolul
XVIII-lea. Trebuie sa renuntam din pacate sa vor13imchiar ~i in liniile
Ie mai generale despre na~terea realismului rus modern (Suflete moarte a
I Gogol a aparut in 1842, povestirea Mantaua inca in 1835); lucrul este
posibil pentru scopul urmarit de noi, daca nil putem citi operele in
ginal. Ne yom multumi sa amintim influenta pe care a exercitat-o mai
iu.