Elaborarea Nr 11

1. 1.Chiururgia osoas, noiune + 3.indicaii pentru chirurgia osoas.

Chirurgia osoasa este un tip de interventie chirurgicala realizata pentru remodelarea structurii osoase care
sustine unul sau mai multi dinti.

Chirurgia osoasa este recomandata in cazul unei afectiuni gingivale ce poarta denumirea de parodontita.
Persoanele care se confrunta cu aceasta afectiune prezinta gauri in osul maxilarului. In consecinta chirurgia osoasa
are rolul de a corecta aceste defecte, cu precadere in cazul in care pierderea masei osoase afecteaza mai multi dinti.

Inainte de efectuarea acestei interventii chirurgicale medicul specialist va efectua un detartraj dentar si chiuretajul
radacinilor. De asemenea mentinerea unei igiene orale riguroase prin periajul dintilor de doua ori pe zi si folosirea
atei dentare este la fel de importanta.

Pasii:

1. Pacientul va primi o anestezie locala pentru amortirea zonei unde se va lucra.

2. Medicul specialist va realiza cate o incizie la nivelul fiecarui dinte pentru a expune osul maxilarului.
3. Dupa curatarea canalelor dintilor, medicul specialist va folosi o freza dentara sau instrumente manuale
ascutite pentru remodelarea dintilor.
4. In functie de defectele osului maxilarului, medicul specialist poate indeparta o bucata de os, sau dimpotriva
poate insera o grefa osoasa.
5. Dupa reconturarea osului maxilarului, medicul specialist va folosi suturi pentru a atasa tesutul gingival.
6. Locul unde a fost efectuata interventia chirurgicala poate fi acoperit cu un bandaj special.

2.Osteotomie i osteoplastie

Osteotomie - Secionare chirurgical a unui os cu scopul de a-i modifica axa, dimensiunile sau forma

Osteoplastie - Act chirurgical constnd n restaurarea unui os cu ajutorul grefoanelor osoase sau al unei proteze.

4. Restaurarea osului alveolar.

5.Regenerarea tisular ghidat(RTG).

Este o intreventie chirurgicala ce porneste de la necesitatea refacerii osului alveolar, ligamentelor parodontale si

cementului radicular, concomitent cu blocarea proliferarii tesutului epitelial in interiorul defectelor osoase.

Pentru a exclude tesuturi specifice, in cursul fazei de vindecare a unui defect parodontal tratat chirurgical, s-au

dezvoltat dispozitive parodontale denumite, in mod obisnuit, bariere sau membrane pentru regenerare tisulara.

Membranele folosite pentru regenerarea tisulara ghidata, trebuie sa actioneze ca un biomaterial si sa indeplineasca

anumite conditii:

1)biocompatibilitate capacitatea de a fi eficace fara a induce interactiune nedorita intre corp si material

2)excludere celulara sa constituie o bariera pentru celulele epiteliale si sa furnizeze un spatiu adecvat pentru

regenerarea osului alveolar, ligamentului si cementului

3)mentinerea spatiului sa posede proprietati mecanice si structurale ce permit membranei sa reziste la fortele

exercitate asupra sa si sa previna colapsul tesuturilor moi

4)integritate tisulara incorporarea in membrana de elemente tisulare care permit integrarea acesteia in tesuturi

5)usurinta in utilizare sa poata fi aplicata usor, astfel incat sa se evite plasarea incorecta sau inadecvata cat si

procedurile laborioase
6)activitate biologica sa dea reactii tisulare minime, sa nu provoace fenomene alergice, sa reziste la agresiune

mcrobiana, sa permita schimbul de fluide, sa fie bun suport pentru antibiotice si factori de crestere, sa fie resorbabila

intr-o perioada de timp suficienta pentru regenrearea tisulara.

La ora actuala sunt comercializate 2 tipuri de membrane: rezorbabile si nerezorbabile

Indicatiile si contraindicatiile RTG:

Indicatii:

-loacle: leziuni infraosoase cu 2-3 pereti; leziuni inter-radiculare grad II si III

-generale: pacienti cu stare generala buna; pacienti cooperanti; cu raspuns tisular bun la reevaluare

Contraindicatii:

-locale: alveoliza orizontala; leziuni infraosoase largi si cu adancime redusa; gingie atasata insufficient apical de baza

defectului (<2mm)

-generale: stare generala afectata; pacienti necooperanti, fumatori

6.Membrane utilizate n tehnica regenerrii tisulare chidate ( neresorbabile i resorbaile).

Membranele neresorbabile:

Avantaje: isi pastreaza integritatea structurala pe toata perioada mentinerii; permit un control al timpului de aplicare

Dezavantaje: necesita o a doua interventie pentru indepartarea ei; pun probleme legate de cost, acceptarea de catre

pacient, recuperare tisulara postoperatorie.

Se cunosc urmatoarele tipuri de membrane neresorbabile: Gore-Tex (politetrafluoretilen expandat), TefGen FD.

BioBrane

Membranele resorbabile:

Avantaje: nu necesita manopera suplimentara pentru indepartare, reduc disconfortul pacientului, timpul si costul

manoperei, elimina consecintele potentiale ale manoperei chirurgicale.

Dezavantaje: ofera control limitat al perioadei de aplicare (nu se poate previziona rata de disolutie tisulara a

membranei); pentru a fi eficae trebuie sa-si mentina structura o anumita perioada de timp (cel putin 4 saptamani). Pot

produce reactii tisulare inflamatorii in cursul procesului de resorbtie.

Se cunosc urmatoarele tipuri de membrane resorbabile: naturale (Bio Ment colagen); sintetice (Guidor acid

polilactic, Resolut acid lactic + glicolic)

7.Noiune de terapie de adiie.

Aditia de os este reprezentata de un set de tehnici chirurgicale care au ca scop inlocuirea tesutului osos pierdut din
diverse zone ale organismului cu materiale de aditie specifice.

Aditia de os se poate folosi in tratamentul fracturilor complexe sau pentru a creste cantitatea de tesut osos intr-o
anumita zona din diverse motive.

In implantologie, aditia de os este indicata in cazul in care osul alveolar in care urmeaza sa se plaseze implanturile nu
are dimensiuni adecvate (inaltime sau latime). Pentru a se putea osteointegra, un implant dentar trebuie sa fie
inconjurat de tesut osos sanatos.

8.Grefele osoase n terapia de adiie

 Autogrefa sau grefa cu os autolog din tesut osos recoltat de la pacienti, din diverse zone ale corpului (mandibula,
os coxal etc.); sunt considerate cele mai eficiente, cu o rata crescuta de succes;
= grefe osoase prelevate de la acelasi organism ( autotransplantele)

Avantaje grefelor autologe:

- cel mai bun material de augmentare deoarece induce osteogeneza

- integrare foarte buna

- risc scazut de respingere

Dezavantajele grefelor autologe:

- necesitatea recoltarii de la pacient , deci presupune in acelasi timp 2 situsuri operatorii: unul de recoltare si unul de

inserare a grefei

- timp operator mai lung

- disconfort crescut post operator

- conditii de lucru speciale si aparatra performanta

Pot fi clasificate in:

- grefe vascularizate

- grefe nevascularizate corticale

- spongioase

- cortico spongioase

Alogrefa care folosete tesut osos donat de la alta persoana, dar care prezinta o rata de integrare i adaptare ceva
mai slaba, dar costuri mai mari;
Exista 3 forme de prezentare:

Os proastat refigerat: - foarte rar folosit datorita riscului de transmitere al bolilor

Os refrigerat uscat

- substanta osoasa deshidratata

- folosite doar mpreuna cu grefele autogene deoarece nu au celule osteoformatoare

Os refrigerat uscat demineralizat

- proprietati mecanice inferioare

- are proprietati osteoconductive care induce formarea de os nou

- folosit uneori in refacere defectelor osoase din zona OMF tip pungi parodontale , reconstructie crestei alveolare ,

defecte osoase rezulatate in urma chisturilor sau pentru interventia de sinus lift
 Xenogrefe se folosesc tesuturi osoase de la animale, sunt cunoscute i sub denumirea de bioos;
grefe aloplastice sunt tesuturi osoase artificiale, realizate din materiale sintetice .
= adica grefe osoase ce provin de la un individ din alta specie, de obicei os de origine bovina sau porcina.

Cele mai utilizate sunt preparate de os devitalizat, deproteinizat si sterilizat. In aceasta categorie intra si membranele
de colagen rezorbabile.

- Frecvent folosit este osul de origine bovina de la care se indeparteaza in totalitate cmponenta organica ceea ce

reduce riscul de reject imunologic.

- Matricea osoasa anorganica mentine structura osoasa dar nu are si proprietati osteogenice

- dupa un timp de la insertie este inlocuit de tesut osos uman

- util in augmentarea defectelor osoase mici si in interventiile de sinus lift sau soket preservation

Care sunt cauzele care duc la scaderea masei osoase?

Pierderea masei osului maxilar sau mandibular impune necesitatea grefei de os pentru montarea implanturilor la
dinti lipsa. insa cauzele care duc la slabirea tesutului i incapacitatea acestuia de a sustine singur implantul sunt
variate:
boala parodontala netratata
anomaliile congenitale (masa redusa a tesutului osos din nastere)
pierderea dintilor naturali (determina, in timp, pierderea tesutului osos)
traumatismele ocluzale (presiuni excesive acuzate de dintii superiori pe cei inferiori in timpul masticatiei).