TEORIA EVOLUTIONISTA = UN ROD AL IMAGINATIEI

Introducere
Cndva am crezut total n evolutie", avea s-si aminteasc mai trziu Printele Serafim.
Credeam nu fiindc m gndisem foarte mult la aceast problem, ci doar fiindc
.<<toat lumea crede n ea>>, cci este un .<<fapt>>, si cum s tgduiesti
.<<faptele>> ? [...] nc mi mai amintesc cum profesorul meu de zoologie din anul nti
divaga asupra .<<mretelor idei ale omului>>: pentru el, cea mai mreat idee pe care
omul o nscocise vreodat era ideea de evolutie; o idee mult mai mreat, credea el, dect
.<<ideea de Dumnezeu>>."
Pe scurt, triumful darwinismului implica moartea lui Dumnezeu, pregtind nlocuirea
religiei biblice cu o nou credint ntemeiat pe naturalismul evolutionist. Noua credint
urma s devin temei nu doar al stiintei, ci si al guvernrii, legii si moralei. Urma s fie
filosofia religioas oficial a modemittii." [Phillip E. Johnson, Defeating Darwinism by
Opening Minds, Inter Varsitv Press, Downers Grove, Illinois, 1997, pp. 98-99. ]
Ctiva dintre cei mai strluciti savanti ai lumii - de la Richard Owen si Louis Agassiz n
anii 1860, pn la Richard Goldschmidt si Otto Schindewolf n anii 1940 - au artat
comunittii stiintifice stnjenitoarele dificultti ale teoriei proclamate la Centenarul
Darwin, dar acesti savanti fuseser ridiculizati iar obiectiile lor, cu totul ntemeiate,
fuseser respinse cu promptitudine. Pe lng aceste critici cu glas tare, a existat si un grup
tcut de savanti ce dezaprobau teoria evolutionist, dar se temeau s atace conceptia
dominant despre lume. Existenta grupului a fost confirmat chiar la Centenarul Darwin
de ctre paleontologul Everett Claire Olson de la Universitatea din Califomia, care
spunea: Este greu de apreciat mrimea si alctuirea acestei fractiuni tcute, dar nu e nici
o ndoial c numml lor nu este de neglijat".
Fie c fuseser redusi la tcere sau au ales s rmn tcuti, numerosii savanti ce au pus
la ndoial darwinismul nu au fost auziti de poporul american. Prin urmare, cnd
Printele Serafim a nceput s studieze stiintele naturale n liceu si n facultate, la
nceputul anilor cincizeci, i s-a spus c evolutia ntregii vieti dintr-o sup primordial era
o realitate incontestabil si de neatacat, la fel de sigur (dup cuvintele lui Julian Huxley)
ca si faptul c pmntul se roteste n jurul soarelui.
Printele Serafim a absolvit Pomona College n 1956, continund studierea vechii limbi
si filosofii chineze la Academia de Studii Asiatice din San Francisco iar mai trziu la
Berkeley University din California. Pe cnd se afla la Academie, a descoperit scrierile
metafizicianului francez din secolul douzeci, Rene Guenon, un traditionalist ce cuta
rspunsuri la ntrebrile ultime n formele vechi, ortodoxe ale religiilor lumii. Guenon a
limpezit si a preschimbat perspectiva intelectual a Printelui Serafim. Mai trziu el scria:
Guenon a fost cel care m-a nvtat s caut si s iubesc adevrul mai presus de toate, si s
nu m multumesc cu nimic altceva."
Educatia Printelui Serafim l nvtase s vad toate lucrurile n termenii progresului
istoric, conform conceptiei evolutioniste a epocii modeme. Dup descoperirea lui
Guenon, a nceput a vedea lucrurile n termenii decadentei istorice.
In primii ani de dup convertirea sa, Printele Serafim a fcut o cercetare minutioas a
istoriei filosofice a civilizatiei apusene, spre a ntelege pe deplin cauzele din trecut, starea
prezent si dezvoltarea viitoare a apostaziei apusene de la Vechea Ordine" a civilizatiei
crestine traditionale. Din acest studiu trebuia s ias al su magnum opus" filosofic,
intitulat mprtia omului si mprtia lui Dumnezeu.
In capitolul patru al lucrrii pe care si-o propusese, Printele Serafim avea s discute
noua fizic propus la sfrsitul Renasterii de ctre rationalistii Bacon si Descartes, care
priveau universul ca pe un sistem nchis, tintind s descopere cauzele prime si naturale
(adic nedumnezeiesti) ale tuturor fenomenelor fizice.[Pentru o discutie bine
documentat asupra rdcinilor istorice ale naturalismului vezi Michael Denton,
Evolittion: A Theory in Crisis, Adler & Adler, Bethesda, Maryland, 1986, pp. 71 -73.] n
acelasi capitol urma s descrie filosofia modern a progresului, ce s-a ivit la sfrsitul
Iluminismului, nlocuind conceptia despre o lume stabil ce caracterizase mare parte din
gndirea Luminilor. Aceste dou angajamente filosofice a priori - fat de naturalism si
fat de progres au alctuit stratul germinator din care a iesit teoria evolutiei, propus nti
de bunicul lui Darwin, Erasmus, n 1794. Cum observa mai trziu Printele Serafim,
Aceast teorie s-a dezvoltat n paralel cu mersul filosofiei moderne ncepnd de la
Descartes, cu mult nainte de a fi existat vreo .<<dovad stiintific>> a ei."
Pe cnd lucra la "Imprtia omului si mprtia lui Dumnezeu", Printele Serafim
identificase credinta omului modern cu o form secularizat de hiliasm: credinta n
inevitabilitatea progresului si n perfectibilitatea lumii acesteia czute. Prin credinta sa n
dezvoltarea treptat de la inferior la superior, evolutionismul era strns legat de hiliasm;
sau, cum spune Printele Serafim, era o consecint aproape inevitabil a acestuia".
Impreun cu hiliasmul, evolutia era ceea ce Printele Serafim numea o fort primordial
adnc nrdcinat, ce pare s pun stpnire pe oameni cu totul n afara atitudinii si
judectii lor constiente. (Si este ct se poate de firesc s fie asa: ea a fost semnat n
fiecare dintre noi nc din leagn, si deci e foarte greu a o evidentia si a o privi rational.)"
Ca ecou la cuvintele lui Julian Huxley, care la Centenarul Darwin numise evolutia un
model de gndire", Printele Serafim spunea c ea era un model de gndire potrivnic
ortodoxiei, nu doar o oarecare alt idee". Si acest model de gndire, observa el, urma un
parcurs ce era chiar opusul nvtturii crestine":
Filosofia evolutionist a .<<ridicrii din animale>> pare desigur de ne mpcat cu
conceptia crestin a .<<cderii din Rai>>, si ntreaga noastr con ceptie asupra istoriei va
fi negresit determinat de felul n care credem !"
Tocmai modelul de gndire hiliasto-evolutionist a fost acela care a produs miscri
politico-religioase precum socialismul international (globalismul) si ecumenismul. Toate
aceste miscri mprtsesc acelasi tel hiliast: o nou ordine" viitoare unde toate
rnduielile anterioare, privite ca avnd legtur cu o anumit treapt a procesului, vor fi
n ntregime schimbate. La fel cum n ideea evolutiei biologice orice deosebiri ntre
organisme sunt estompate - ntruct organismele se transform din unul n altul n
perioade de milioane de ani - tot asa toate deosebirile ntre natiuni si religii se estompeaz
n noua ordine mondial" a hiliasmului.
Dup cum am vzut, n prima jumtate a secolului douzeci savantii se fereau s pun la
ndoial modelul evolutionist. Testau orice alt ipotez, n afar de aceasta - cci pe ea se
sprijineau toate celelalte, ntreaga clasificare a notiunilor lor. Cei ctiva savanti - printre
care unii foarte nsemnati - ce ndrzneau s submineze aceast dogm erau socotiti
eretici" si pusi pe lista neagr.
Dupa anii cincizeci situatia a nceput a se schimba. Unul cte unul, opozantii tcuti"
pomeniti la Centenarul Darwin ncepur s ias la iveal. Savanti reputati ncepur s
ridice serioase ndoieli asupra evolutiei, si erau de-acum prea multi pentru a mai fi redusi
la tcere. Progresele stiintelor grele", ale geneticii moleculare, embriologiei etc., puneau
mari dificultti savantilor n a mpca datele lor cu modelul neodarwinist. Au aprut crti
stiintifice ce criticau teoria lui Darwin, printre care Implications of Evolution
(Implicatiile evolutiei) (1961) de G. A. Kerkut, profesor de fiziologie si biochimie la
Universitatea Southampton, Anglia, si L'Evolution du vivant (Evolutia organismelor vii)
(1973) de Pierre P. Grasse, unul dintre cei mai mari biologi n viat, fost presedinte al
Academiei Franceze de Stiinte. Dr. Grasse si ncheia cartea cu acest nimicitor
rechizitoriu al evolutiei darwiniste:
Prin uzul si abuzul unor postulate ascunse, al unor ndrznete si ade sea nentemeiate
extrapolri, s-a creat o pseudo-stiint. Ea prinde rdcini n chiar miezul biologiei, fcnd
s rtceasc numerosi biochimisti si biologi, ce cred n mod sincer c acuratetea
conceptelor fundamentale a fost demonstrat, ceea ce este departe de realitate."[Am citat
dup traducerea englez a crtii lui Pierre P. Grasse, Evolution of Living Organisms,
Academic Press, New York, 1977, p. 202.]
In ciuda unor astfel de afirmatii ale unor savanti de prim mrime, dezbaterea asupra
teoriei evolutioniste ca o pseudo-stiint a rmas n mare pare n tre zidurile institutiilor
stiintifice, nefiind nc cunoscut publicului. Oamenii care ar fi vrut s afle ce se ntmpla
cu adevrat n mediile stiintifice ar fi trebuit mai nti s se fami liarizeze cu crtile si
revistele de specialitate.
In dorinta sincer de a sti ce avea de spus stiinta modern despre evolutie - ce anume era
ntr-adevr dovedit si ce anume era speculatie - Printele Se rafim a studiat principalele
lucrri stiintifice, ca si lucrrile de popularizare asupra dovezilor" evolutiei si originii
omului. A stat de vorb si cu savanti ce lucrau n institutiile cele mai importante, care i-au
spus c pn si ntre adeptii evolutiei multi admiteau c nu exist de fapt dovezi pentru
aceasta, ci doar c este mai logic" sau c alternativa ei este de neconceput" - adic
facerea lumii de ctre Dumnezeu. Pentru un savant autentic, sustineau ei, simpla teorie a
evolutiei este un mijloc destul de convenabil de clasificare, iar un alt model la fel de
stiintific ar putea fi tot att de acceptabil.
Am pomenit mai devreme cum n anii 1960-1970 ndoielile tot mai mari ale savantilor n
legtur cu neodarwinismul fuseser, n mare parte, ascunse ntre zidurile comunittii
stiintifice. Pe la sfrsitul anilor saptezeci, zidurile au nceput s se sparg. Prima fisur s-a
produs cnd paleontologi de frunte, precum Niles Eldredge si Stephen Jay Gould, si-au
publicat noua teorie evolutionist a echilibrului punctual", spre a suplini lipsa formelor
de tranzitie, evolutive, din datele oferite de fosile (forme care ar fi trebuit s existe, dup
neodarwinismul clasic). Noua teorie nu era deosebit de interesant pentru marele public,
dar ceea ce era socotit a fi cu adevrat demn de aflat era faptul c, contrar prerii
ncettenite, arhiva fosilifer ; nu se potrivea defel cu asteptrile darwiniste. Gould
mergea pn acolo nct s ! numeasc lipsa formelor de tranzitie secretul de fabricatie
al paleontologiei". Faptul a devenit stire international, dnd impulsul urmtoarei faze din
drmarea esafodajului darwinist.
De la moartea Printelui Serafim au aprut o multime de crti foarte bune, care au ajutat
la aducerea la cunostinta publicului a erorilor neodarwi nismului. In 1985 a aprut cartea
lui Michael Denton, cercettor australian n biologie molecular, Evolution: A Theory in
Crisis (Evolutia: criza unei teo rii), ce oferea o critic sistematic a modelului evolutionist
actual din pers pectiva mai multor discipline stiintifice. Din punctul de vedere al propriei
discipline, Denton arta c descoperirile specialistilor n biologie molecular arunc din
ce n ce mai multe ndoieli asupra pretentiilor darwiniste.
Evenimentul cel mai important si mai neasteptat n dezbaterile asupra evolutiei din
ultimii ani a fost aparitia unui profesor de stiinte juridice, Phillip E. Johnson, ca unul
dintre principalii critici mondiali ai darwinismului. Johnson, care predase dreptul la
Berkeley University din California vreme de aproape treizeci de ani, spune c una dintre
specializrile sale este analizarea logicii argumentelor si identificarea presupunerilor
aflate nd rtul acelor argumente". In 1987, citind argumentele n favoarea evolutiei din
cartea lui Richard Dawkins, The Blind Watchmaker (Ceasormcarul orb), a observat c ele
se ntemeiau mai curnd pe retoric dect pe stiinta exact.
Am putut vedea", si aminteste el, c Dawkins si-a realizat magia discur sului cu
aceleasi mijloace ce ne sunt att de familiare nou, avocatilor... Am luat la rnd toate
crtile, ajungnd tot mai fascinat de evidentele dificultti ale cazului darwinist -
dificultti ce fuseser depsite printr-o retoric nse ltoare si o repetitie emfatic."[Tim
Staftbrd, The Making of a Revolution", Christianity Today (8 decembrie 1997).
Darwinists Squirm under Spotlight: Interview wifh Phillip E. Johnson", Citizen
Magazine (ianuarie, 1992).]
Johnson a observat si felul cum rspundeau colegii si din domeniul sti intei atunci cnd
le punea ntrebri dificile despre darwinism:
n loc s ia n serios problemele intelectuale si s le riposteze, ei rs pundeau de obicei
prin tot felul de divagatii si un limbaj imprecis, ceea ce fcea cu neputint discutarea
obiectiilor reale fat de darwinism. Este exact felul n care vorbesc oamenii ce ncearc
cu tot dinadinsul s nu n teleag un lucru.
Un alt mod de a evita problema era marele contrast pe care l-am ob servat ntre tonul
extrem de dogmatic folosit de darwinisti cnd se adre sau publicului obisnuit si
recunoasterea pe fat, n cercurile stiintifice, a serioaselor dificultti ale teoriei...
In 1991 profesorul Johnson a scos cartea Darwin on Trial (Darwin sub acuzatie).
Limpezimea gndirii sale n strbaterea retoricii darwinismului si expunerea temeiurilor
logice ale controversei i-au adus rapid respectul creationistilor si necreationistilor
deopotriv, ca si resentimentul evolutionistilor nriti, care nici pn azi n-au reusit s-i
resping nici mcar unul din argumente.
Lucrarea lui Johnson a dat imbold mai multor savanti s dea la iveal propriile ntrebri
dificile despre teoria evolutiei. Cel mai renumit dintre ei este profesorul de biochimie
Michael Behe, care n cartea sa din 1996, Darwin's Black Box (Cutia neagr a lui
Darwin) arat c uimitoarele descoperiri recente ale biochimiei nu se mpac cu nici un
fel de darwinism. El nftiseaz dovezi din domeniul su, conform crora mecanismele
biochimice interdependente trebuie sa fi fost proiectate, desi, nefiind creationist, nu-l
identific n mod direct pe Proiectant.
In 1997, o alt carte ce ddea de gndit a constituit o puternic lovitur mpotriva
darwinismului: Not by Chance ! (Nu ntmpltor!) de Dr. Lee Spetner. Biofizician evreu,
specializat n codul genetic, Spetner si-a petrecut treizeci de ani cercetnd posibilitatea
evolutiei la nivel genetic. El arat nu numai de ce mutatiile ntmpltoare nu vor produce
niciodat schimbrile pretinse de evolutionisti, ci ofer si noi ci stiintifice de investigare
a felului cum are loc variatia n limitele genetice stricte ale fiecrui fel de organism.
Anul urmtor a adus publicarea unei alte contributii majore: The Design Inference
(Deducerea existentei unui Plan) de William A. Dembski, profesor de matematic si
filosofie si proaspt convertit la crestinismul ortodox. Intemeindu-se pe probabilitatea
matematic, Dembski demonstreaz n chip hotrtor c niste cauze naturale nedirijate nu
pot da seam de complexitatea biologic.
Este interesant c Printele Serafim prevzuse aceste schimbri. In scrierile si n
convorbirile sale spunea c ateismul si agnosticismul din stiinta si filosofia modern,
ntemeiate din plin pe teoria lui Darwin, vor intra inevitabil n declin. Acest fapt va fi un
avantaj pentru crestinii traditionalisti si pentru cuttorii adevratului Dumnezeu; dar pe
ceilalti, spunea Printele Serafim, i va duce la un deism nedeslusit si la feluritele nuante
de panteism ce vor caracteriza amgitoarea religie a viitorului".
Phillip E. Johnson, crestin aflat n primele linii ale dezbaterii creatie/evolutie, este de
acord cu prognoza fcut de Printele Serafim n urm cu peste douazeci de ani. Tocmai
asta discutam cu toti prietenii mei", spunea el Materialismul stiintific se afl n declin,
dar locul lui e luat n mare msur de formele unei religii nesntoase."
Ieromonahul Damaschin, Manastirea Sfantul Gherman din Alaska

Parintele Serafim Rose si stiinta secolului al XXI-lea

de Phillip E. Johnson
Tema mea este, dupa expresia Printelui Serafim, aceea c evolutia nu este nicidecum un
.<<fapt stiintific>>, ci filosofie". Filosofia respectiv este naturalismul (doctrina dup
care natura este tot ce exist"), care, n acest caz, e identic cu materialismul (doctrina c
realitatea nu cuprinde nimic altceva dect particulele studiate de fizicieni). Dac
materialismul e adevrat, atunci natura trebuie s fie n stare s svrseasc propria
creatie, de unde existenta unui proces evolutiv materialist decurge ca o chestiune logic
de neocolit. Deci, am afirmat eu, materialismul stiintific crede n evolutia natural nu pe
baza unor dovezi, ci n ciuda lor.
Dinuie nc printre evolutionisti o legend care spune c ontogenia recapituleaz
filogenia"; adic dezvoltarea ftului uman n pntece este un fel de refacere a istoriei
evolutiei, embrionul trecnd de la stadiul de peste la cel de reptil si asa mai departe.
Acest fenomen inexistent e numit adesea Legea lui Haeckel", dup cel mai cunoscut
discipol german al lui Darwin. Sub o alt form, Legea" afirm c embrionul trece nu
prin stadiile adulte, ci prin formele embrionare ale formelor timpurii, ancestrale". n
oricare dintre formele ei, Legea" nu exist, si nu e sustinut de embriologii acreditati n
literatura de specialitate. Se pot totusi gsi unele stadii ce apar ici si colo, cu caracteristici
care, cu putin imaginatie, pot fi fcute s se ncadreze n Legea lui Haeckel, iar acestea
sunt mereu citate n lucrrile de popularizare ca dovezi ale evolutiei". Exemplul cel mai
faimos este cel al presupuselor fante branhiale" ale embrionului uman ntr-un anumit
stadiu de dezvoltare, desi acele fante nu sunt branhii si nu devin niciodat branhii.
Desi Legea lui Haeckel a fost discreditat cu multe zeci de ani n urm, ea exercit o
fascinatie att de irezistibil asupra imaginatiei darwiniste, nct este nc predat n
multe scoli din ntreaga lume. Chiar muzee si universitti onorabile continu s propage o
anumit versiune a ei, ntr-o form vag si neatacabil. Iat, de pild, ce are de spus
pagina de Internet a Muzeului de Paleontologie de la Berkeley University din California
despre Legea lui Haeckel:
.<<Legea recapitulrii>> a fost discreditat nc de la nceputul secolului douzeci.
Morfologii si biologii experimentalisti au artat c nu exist o corespondent pas cu pas
ntre filogenie si ontogenie. Desi o form radi cal de recapitulare este incorect,
filogenia si ontogenia sunt ntretesute, multi biologi ncepnd att s exploreze, ct si s
nteleag bazele acestei legturi."
In fapt, cercetarea embriologic a demonstrat c este vorba de un proces riguros orientat,
ce nu se potriveste cu paradigma darwinist. Efortul de a altera procesul prin inducerea
de mutatii poate produce diformitti de tot felul, dar ele nu reusesc s schimbe calea de
dezvoltare asa nct embrionul s se dezvolte ntr-o creatur viabil de un tip diferit.
Mecanismul evolutiei : mutatie si selectie
Cum anume face un proces material nesupravegheat ca s creeze o minu ntie att de
complicat, mult mai complex dect un computer sau o nav spatial ?
Rspunsul darwinist spune c schimbri minuscule - de tipul variatiilor ce apar la fiecare
generatie, diferentiind organismul juvenil de printii si se acumuleaz treptat de-a lungul
mai multor generatii, pn cand produc un cu totul alt fel de creatur, cu noi organe si
trsturi rezultate din adaptare. Nu s-a putut arta niciodat c mecanismul acesta ar fi
fost n stare s genereze altceva dect variatii minore (de tipul cresterii si descresterii
mrimii ciocului la cintezoi, sau variatii ale frecventei relative a exemplarelor de culoare
deschis sau nchis la o populatie de molii). Fiind ns singura posibilitate naturalist ce
este ct de ct plauzibil, darwinistii extrapoleaz cu frenezie pornind de la aceste
exemple triviale, spre a postula un mecanism capabil s creeze nenumrate minuni de
adaptare, inclusiv creierul uman. Asemenea pretentii sunt slab argumentate, ca s nu
zicem mai ru, iar n ultimii ani s-au lovit de exemple contrare de nedepsit. Amnuntele
se gsesc n cartea mea Darwin on Trial (Darwin sub acuzatie) si n diferite articole ce
sunt reunite pe web-site-ul meu (http://www.arn.org).[Multe dintre articolele lui Phillip
E. Johnson pot fi gsite si n cartea sa Objection Sustaind (1998). (n. ed.)] Foarte pe
scurt, iat dou dintre categoriile independente de dovezi ce sunt decisive:
1. Stazafosil. Arhiva fosilifer e caracterizat n mare msur de un model ce indic
aparitia brusc urmat de staz. Noi tipuri de organisme apar dintr-o dat si deplin
formate, rmnnd practic neschimbate n continuare. Modelul poate fi eventual folosit n
sprijinul afirmatiei c creatia nu a avut loc doar la nceput, ci de-a lungul ntregii istorii a
pmntului (admitnd c datarea rocilor este corect)[Totusi procedeele de datare
radiometric acceptate n mod curent sunt ele nsele ntemeiate pe afimiatii uniformiste
si evolutioniste nedovedite. Vezi discutarea subiectului de ctre Printele Serafim, ca si
Anexa 4. (n. ed.)], dar refuz n orice caz s sustin pretentia cheie a darwinismului c un
fel de creaturi se schimb, pas cu pas, n ceva complet diferit. Modelul nu se poate atribui
nici unui fel de lacun n arhiva fosilifer, cci el este mai evident si incontestabil tocmai
n acele domenii (n special al nevertebratelor marine) unde datele sunt ct se poate de
complete.
Starea cu totul anti-darwinist a arhivei fosilifere era cunoscut dintotdeauna initiatilor ca
secretul de fabricatie al paleontologiei", dar a ajuns n atentia publicului pentru prima
oar n anii optzeci, datorit publicittii fcute teoriei evolutiei de ctre echilibrele
punctuale". Teoria ncerca s mpace darwinismul cu modelul aparitiei bruste si al stazei,
presupunnd c o evolutie semnificativ are loc n grupuri mici, care se ndeprteaz de
populatia principal (neschimbtoare), apoi reapar ca noi specii fr a lsa urme ale
transformrii n arhiva fosilifer. Prin acest mijloc, absenta dovezilor n favoarea
evolutiei a fost transformat n dovad a unei evolutii invizibile. n memorabilele cuvinte
(1995) ale lui Niles Eldredge, unul din ntemeietorii teoriei echilibrelor punctuale,
Evolutia nu poate avea loc la nesfrsit altundeva. Iat de ce arhiva fosilifer i-a izbit pe
multi paleontologi ce ncercau cu disperare s afle cte ceva despre evolutie"[Niles
Eldredge, Reinventing Darwin: The Great Debate at the High Table of Evolutionary
Theory, John Wiley & Sons, New York, 1995, p. 95. Pentru o discutie general a
controversei asupra echilibrului punctual vezi capitolul 4 din cartea mea Danvin on Trial
(ed. a 2-a, 1993). ].
Asa cum sugereaz si remarca lui Eldredge, acest spectaculos model al infirmrii fosile
persist chiar dup un secol de eforturi sustinute ale paleontologilor darwinisti de a gsi
dovezi n sprijinul ndrgitei lor teorii. Orice fosil ndoielnic care ar fi putut s fie
interpretat ct de ct ca o form intermediar n tranzitia darwinist a fost citat ca
dovad c darwinismul este corect si totusi, chiar dup aceste eforturi eroice, marea
majoritate a arhivei fosilifere este absolut la fel de incompatibil cu asteptrile darwiniste
pe ct era atunci cnd Darwin a propus teoria, n 1859.
2. Complexitatea ireductibil. Cartea specialistului n biologie molecular Michael
Behe[ Michael Behe, Darwin's Black Box: The Biochemical. Challnge to Evolution, The
Free Press/Simon & Schuster, New York, 1996.], din 1996, a adus n atentia publicului
faptul c sistemele biologice la nivel molecular sunt de o complexitate ireductibil.
Aceasta nseamn c ele sunt alctuite din mai multe prti si subsisteme complicate, care
trebuie s se afle toate la locul lor pentru ca sistemul n ntregul su s poat ndeplini o
functie util. Cu alte cuvinte, aceste complicate sisteme nu se pot construi pas cu pas,
cum pretinde teoria darwinist, iar specialistii in biologie molecular nici mcar nu
ncearc s prezinte scenarii amnuntite despre cum anume le-ar fi putut produce
evolutia. Ca si staza predominant din arhiva fosilifer, complexitatea ireductibil la
nivel molecular era de mult timp cunoscut specialistilor, dar fusese tinut ascuns de
atentia publicului, fiindc biologii nu stiau cum s o explice ntr-un cadru darwinist.
Aceasta ilustreaz fenomenul descris n chip strlucit de Thomas Kuhn: faptele ce nu se
potrivesc cu paradigma stiintific dominant tind a fi ignorate n mod sistematic,
abtndu-se de la cercetrile aflate pe ordinea de zi.
Cnd li se pun n fat dovezile zdrobitoare mpotriva mecanismului darwinist si li se
aminteste lipsa dovezilor concrete n favoarea lui, darwinistii tind s se retrag pe o
pozitie socotit a fi mai usor de aprat. Ei fac distinctie ntre teoria lui Darwin ca atare",
despre care admit c este vulnerabil, si ceea ce numesc realitatea de fapt a evolutiei",
despre care pretind c ar fi incontestabil. Ajungem astfel la a doua tem.
Teza stramosului comun
Deosebirea ntre asa-zisa incontestabil realitate de fapt a evolutiei" si teoria lui
Darwin" este obscur, pentru bunul motiv c simpla existent a unui model de nrudire nu
are mare nsemntate fr existenta unei teorii care s explice cum anume a aprut acel
model. Faptul" acesta este de obicei descris ca existenta unui strmos comun",
afirmatie ce nseamn c oamenii (si celelalte animale) au un strmos comun cu plantele,
ciupercile si bacteriile. Presupusa dovad a acestui fapt este aceea c vietuitoarele exist
n grupuri, iar grupurile sunt legate printr-o serie de asemnri mai mari sau mai mici.
Oamenii sunt asemntori n multe privinte cu maimutele, ceva mai putin asemntori cu
iepurii, nc si mai putin asemntori cu serpii, nc si mai putin asemntori cu copacii,
si asa mai departe. Toate grupurile disparate din ordinea clasificrii (bacterii, plante,
animale etc.) au o baz biochimic comun care arat c provin dintr-o obrsie comun.
Explicatia darwinist a modelului spune c ea rezult din existenta unui strmos comun,
grupurile cu cel mai mare grad de asemnare; fiind cele care au strmosi comuni relativ
recenti. n realitate, strmosii comuni sunt postulatele unei teorii ce tinde s explice faptul
clasificrii sau nrudirii.
Teza strmosilor" presupune un proces de schimbare treptat foarte ndelungat, ntruct
progeniturile difer foarte putin de printi n fiecare generatie. Deci teza strmosilor
comuni presupune nu numai existenta acestor strmosi pe pmnt, ci si existenta unor
siruri foarte lungi de descendent treptat ce legau pe vechii strmosi de prezumtivii lor
urmasi moderni. Nimic din aceste lucruri nu este confirmat de studiul fosilelor, ns
darwinistii cred c procesul trebuie totusi s fi avut loc, socotind c este singura
explicatie stiintific (adic naturalist) a modelului vietii.
Dimpotriv, un model ce arat existenta unor asemnri mai mari sau mai mici, sau al
unor variatii n cadrul unui tipar fundamental, pare mai curnd s dovedeasc existenta
unui plan comun dect a unui proces natural de evolutie. Acest lucru a fost demonstrat n
mod neintentionat ntr-o carte din 1990, scris de un zoolog darwinist care ilustra
realitatea de fapt" a evolutiei citnd exemplul unei linii de automobile:
Totul evolueaz, n sensul unei descendente cu modificri, fie c e vorba de politica
guvernamental, religie, masini de curse sau organisme. Revolutionara Corvette din fibre
de sticl a evoluat din strmosi automo tori mult mai modesti din 1953. Printre alte
puncte de vrf din perfectio narea evolutiv a masinii Corvette se numr modelul din
1962, n care originalul de 102 inci a fost redus la 98 de inci, introducndu-se si noul
cuplaj strns de tip Stingray; modelul din 1968, premergtorul morfolo giei Corvette de
astzi, care a aprut cu acoperis decapotabil; si modelul aniversar de argint din 1978, cu
model de spate nchis ermetic. Versiunea de azi este urmarea perfectionrilor ce s-au
acumulat din 1953 pas cu pas. Lucrul cel mai importat este faptul c, Corvette a evoluat
printr-un proces de selectie, exercitat asupra variatilor ce au dus la o serie de forme tranzi
tionale si la un final destul de diferit de punctul de pornire. Un proces similar modeleaz
si evolutia organismelor."[Tim Berra, Evolution and the Myth of Creationism. Stanford
University Press, 1990, pp. 118-119.]
Evident c masinile Corvette, asemeni organismelor, au trsturi comune, fiindc au fost
concepute n mintea unui proiectant, iar nu fiindc le-ar fi alctuit vreun proces
inconstient. Cu alte cuvinte, faptul inrudirii nu este o dovad a existentei unui mecanism
de creatie pur naturalist sau inconstient. Simfoniile lui Beethoven urmeaz modelul unui
plan comun cu variatii, dar acest model nu poate nicidecum s vin n sprijinul teoriei c
simfoniile s-au compus singure, fr nici un ajutor din partea lui Beethoven.
Teoria evolutiei este astzi ntr-o stare de confuzie, n care marile personalitti precum
Stephen Jay Gould si Richard Dawkins se contrazic puternic n ce priveste felul cum se
presupune c ar fi avut loc evolutia (pentru trecerea n revist a acestor dispute majore
vezi capitolul 4 din cartea mea Reason in the Balance). Acesti ideologi aflati n rzboi au
un program de acelasi tip, dar e mai curnd un program filosofic, dect unul stiintific.
Singurul lucru cu care sunt de acord, fie ce-o fi, este faptul c Dumnezeu trebuie scos
afar din cadru. Aceasta ne duce la a treia si cea mai important parte a definirii evolutiei.
Evolutia (n. sens stiintific) este fundamental atee
Am vzut c definitia NABT afirm c evolutia este prin definitie nesupravegheat".
Aceast cerint nu e o concluzie la care darwinistii au ajuns prin dovezi empirice, ci o
presupozitie filosofic reflectnd punctul lor de pornire din naturalismul metafizic sau
materialism. Dac natura este singurul lucru care exist, atunci ea trebuie s fie capabil
s-si svrseasc propria creatie. Aceasta implic existenta unui proces evolutionist
natural capabil s alctuiasc lucruri foarte complexe ncepnd de la cele simple. Initial,
procesul trebuie s fi fost nedirijat, fiindc o minte capabil s diriteze evolutia ar fi
trebuit ea nssi s evolueze dintr-o materie nensufletit. Desigur, dup evoluarea
fiintelor umane, evolutia poate deveni un proces dirijat, prin practicarea eugeniei si a
ingineriei genetice.
Date fiind aceste presupozitii, chiar un lucru asa de grosolan ca darwinismul trebuie
totusi s fie adevrat, n ciuda evidentei. Evolutia trebuie s porneasc de la schimbri
ntmpltoare si imprevizibile, si trebuie s aib o fort inconstient capabil s produc
minuntiile de inginerie complex pe care le numim organisme. Iat de ce, n conferintele
sale, Richard Dawkins afirma c, dac pe alte planete exist o viat complex, singura
rspunztoare de ele ar trebui s fie evolutia darwinist. Nu e nevoie de dovezi sau
observatii, cci mecanismul darwinist este singurul candidat plauzibil pentru aceast
treab, dat fiind punctul de pornire aflat n naturalism. Logica aceasta explic de ce
darwinistii nu sunt deranjati de nici una dintre problemele evidente pe care criticii,
precum eu nsumi, le-au identificat. Teoria trebuie s fie adevrat cu orice pret, cci
altfel am rmne fr o explicatie mate rialist a complexittii vietii si ar trebui s ne
ntoarcem la Dumnezeu. Logi ca respectiv a fost ncorporat ntr-un pasaj dintr-un eseu
din 1997 scris de geneticianul de frunte Richard Lewontin:
Noi tinem partea stiintei n ciuda absurdittii evidente a unora dintre explicatiile ei, n
ciuda esecului su de a mplini multe din extravagantele sale fgduinte de sntate si
viat, n ciuda tolerrii de ctre comunitatea stiintific a unor povesti inconsistente luate
ca atare, fiindc ne-am luat un angajament prioritar, un angajament fat de materialism.
Nu metodele si institutiile stiintifice ne constrng s acceptm explicatia materialist a
lumii fenomenale, ci, dimpotriv, aderenta noastr aprioric la cauzalita tea materialist
ne oblig s crem un aparat de investigare si un set de concepte ce produc explicatii
materialiste, indiferent ct de potrivnice in tuitiei, indiferent ct de mistificatoare pentru
cei neinitiati. Mai mult, ma terialismul este absolut, cci nu putem s acceptm ca un
Picior Divin s ni se pun n prag."[Richard Lewontin,"Billions and Billions of demons",
in The New York Review of Books,9 ianuarie 1997,pp28-31] Nu e nevoie s mai adugm
ceva.
Phillip E. Johnson

Un sistem de gndire strin

de Seraphim Rose
Exist enorm de mult confuzie n legtur cu evolutia. Unii zic: Crestinii ortodocsi nu
se ceart cu evolutia" sau doar folosesc sintagma evolutia cluzit de Dumnezeu". O
asemenea ntelegere a evolutiei este destul de primitiv: presupune considerarea ei ca
realitate stiintific" de tipul heliocentrismului. De fapt, cei ce se opun evolutiei sunt
adeseori asemuiti cu Biserica Romano-catolic mpotrivindu-se lui Galilei, ba chiar unii
crestini ortodocsi se tem s nu fie socotiti naivi" sau s rmn n urma curentelor
intelectuale sau modelor timpului.
Dar ntreaga doctrin a evolutionismului este mult mai complex dect un simplu fapt
stiintific" sau chiar o ipotez". Ea este o doctrin - o credint care cuprinde multe
domenii ale gndirii, si nicidecum doar stiinta; si este destul de coerent spre a putea
vorbi despre ea ca despre o doctrina mai mult sau mai putin nchegat. Vom vedea c ea
este o conceptie cu totul aparte asupra realittii, cu propriile premise si deductii filosofice
si teologice aparte. In special n teologie ea ofer o alternativ deliberat la crestinismul
ortodox n privinta mai multor dogme cheie.
Lipsa culturii filosofice printre crestinii ortodocsi
Gresita ntelegere a evolutiei din partea unora dintre crestinii ortodocsi vine dintr-o lips
de cultur filosofic.
1. Nu au o atitudine critic fat de descoperirile" stiintifice (desi, n deplin acord cu
spiritul modern, au o atitudine critic fat de Scriptur !) si nu pricep natura dovezilor"
stiintifice despre care se presupune c vin n sprijinul evolutiei, nici nu stiu cum s
deosebeasc faptele de filosofie. Ei sunt intimidati fr motiv de expertii stiintifici" si
nu-si dau prea mult osteneal s cerceteze problema ei nsisi.
2. Nu nteleg duhul vremii" care a dat nastere evolutiei, primind deci n chip naiv
realitatea stiintific" a evolutiei, dar respingnd culminarea filosofiei evolutiei, precum
la Teilhard de Chardin, nevznd c ele formeaz un ntreg; fara filosofie nu ar fi existat
niciodat realitatea de fapt" a evolutiei.
3. Nu nteleg filosofia Sfintilor Printi - ntreaga lor perspectiv asupra firii si asupra unor
probleme aparte, precum natura lucrurilor individuale.
Cadrul istoric
In epoca Luminilor conceptia despre lume era destul de bine statornicit. Cu putin nainte
de aceast epoc, arhiepiscopul anglican Ussher de Armagh a calculat toti anii dati n
genealogiile Vechiului Testament si a emis ideea c lumea a fost creat n anul 4004 .H.
Newton credea acest lucru,iar conceptia despre lume a luminismului era favorabil ideii
c Dumnezeu a creat lumea n sase zile si apoi a lsat-o s se dezvolte singur, si c toate
speciile erau ntocmai asa cum le vedem noi astzi. Oamenii de stiint din acea vreme
acceptau acest lucru.
La sfrsitul epocii Luminilor ns, o dat cu febra revolutionar, conceptia statornicit
despre lume a nceput s se fisureze, unii "savanti" venind deja cu teorii mai radicale. La
sfrsitul veacului al optsprezecelea, Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, venise
deja cu ipoteza c ntreaga viat provine dintr-un singur filament primordial - exact ceea
ce se sustine astzi prin teoria evolutiei. [ Cartea lui Erasmus Darwin, Zoonomia, n care
propunea aceast teorie, a fost publicat n 1794. (n. ed.)]Teoria sa nu se referea doar la
o specie sau fel de creatur, ci presupunea c pictura sau filamentul primordial se
dezvolta, dnd nastere tuturor felurilor de creaturi, prin transmutatii. Ar fi oare prea
ndrznet", ntreba el, s ne nchipuim c, n imensa durat de timp de cnd a nceput
existenta pmntului, poate cu milioane de veacuri naintea istoriei omenirii - ar fi oare
prea ndrznet s ne nchipuim c toate animalele cu snge cald au apmt dintr-un singur
filament ?"
Noua explicatie a lui Erasmus Darwin era o ncercare de continuare a spiritului
Luminilor, de extrem rationalism si simplitate. Cu ct rationalismul intra mai adnc n
cuget, era mai simplu (credea el) s explici viata ca provenind dintr-un singur filament
viu, dect s dai mai complicata" explicatie c Dumnezeu a dat fiint dintr-o dat tuturor
felurilor de creaturi.[Termenul de darwinism" a fost aplicat, mai nti, teoriilor
evolutioniste ale lui Erasmus Darwin, care includeau selectia natural. Teoriile lui au
contribuit mult la ideile nepotului su, Charles, desi acesta din urm n-a recunoscut
niciodat c i este ndatorat. (n. ed.) ]
La putin timp dup aceea, un alt naturalist, Cavalerul de Lamarck (autorul crtii
Philosophie zoologique, 1809), a avut si el o teorie evolutionist clar, dar sustinea ideea
c schimbrile necesare spre a da seam de evolutia de la o specie la alta de datorau
mostenirii caracteristicilor dobndite. Lucrul nu a putut fi dovedit niciodat, si de fapt a
fost chiar infirmat. Deci ideea de evolutie nu se putea sustine.
Ins, n acea perioad de la nceputul secolului al nousprezecelea a existat un important
geolog ce a dat un puternic avnt acceptarii ideii de evolutie. Era Charles Lyell, care n
1830 a venit cu teoria uniformismului[Cunoscut n literatura romneasc de
specialitate ca principiul actualismului (al lui Lyell) ". (Vezi Henry M. Morris si Gary
E. Parker, Introducere n stiinta creationist, Ed. Anastasia, Bucuresti, 2000, p. 306). ],
conform creia tot ceea ce vedem pe pmnt astzi nu se datoreaz catastrofelor - unui
potop venit pe neasteptate sau ceva asemntor -, ci, mai curnd, faptului c procesele
care se desfsoar azi s-au desfsurat si n epocile trecute, de la nceputul lumii, att de
departe n trecut pe ct putem noi vedea. Prin urmare, dac ne uitm la Marele Canion,
vedem c fluviul a tot mncat din canion si putem socoti - lund n calcul viteza apei,
cantitatea de ap de acum, calitatea solului etc. - ct timp trebuie s fi trecut ca s se sape
canionul. Lyell credea c, dac presupunem c procesele s-au desfsurat ntotdeauna n
acelasi fel - lucru foarte rational si calculabil -, le putem da de capt printr-o explicatie
uniform a lucrurilor. In cartea sa Principii de geologie, Lyell scria:
Din cele mai vechi timpuri la care putem privi n trecut si pn n prezent, nici o alt
cauz nu a actionat vreodat n afar de cele care actioneaz si astzi, si niciodat nu a
actionat cu un alt grad de energie fat de cea pe care o exercit acum."
Degigur, nu exist nici o dovad c ar fi asa; este doar o ipotez de-a sa. [In 1831, la un
an dup publicarea crtii Principiile geologiei a lui Lyell, Darwin a citit-o n timpul
cltoriei pe vasul Beagle. Dup cltorie, Lyell a devenit mentorul lui Darwin si, din
afirmatiile ulterioare a lui Darwin, este limpede c ideile lui Lyell l-au facut s se gn-'
deasc la aplicare principiilor uniformismului la istoria trecut a fiintelor vii. In
scrisorile sale particulare Lyell arta limpede c intentioneaz s aboleasc ceea ce el
numea geologia mozaic", adic interpretarea straturilor geologice n termenii
potopului din Cartea Facerii. Henry M. Morris scrie: Merit observat c nici Darwin si
nici Lyell nu erau savanti formati n sensul modern. Darwin era un student teolog
apostat, a carui singur diplom era n teologie. Charies Lyell a studiat dreptul, nu
geologia. Geologi de seam ai vremii sale - de pild, Cuvier, Buckland - credeau n
catastrofism, si multi dintre geologii din zilele noastre se rentorc la aceast prere. Lyell
trebuie s fi stiut c datele reale ale geologiei favorizau n mare parte catastrofismul, nu
uniformismul. Totusi, n chip dogmatic, a insistat asupra perioadelor lungi si a
uniformittii, respingnd cu sarcasm cronologia biblic din acest proces" (Henry M.
Morris. The Long War against God, Baker Book House, Grand Rapids Michigan, 1989,
p. 162). Stephen Jay Gould, unul dintre principalii evolutionisti de azi, l-a acuzat, de
fapt, pe Lyell de nselciune n promovarea sistemului su: Lyell s-a folosit de destul
viclenie spre a-si impune prerile uniformiste ca singura geologie adevrat... Lyell si-a
impus inchipuirile asupra evidentei" (Gould, Ever Since Darwin, pp. 149-50) (n. ed.)]
Aceast idee, mpreun cu o alta, care cstiga tot mai mult simpatie aceea c speciile
evolueaz de la una la alta - a dus la alt idee. Dac pui laolalt cele dou idei, ajungi la
ideea c parc lumea nu are doar cteva mii de ani, cum par a zice crestinii, ci ar trebui s
fie de foarte multe mii sau mi lioane de ani vechime, ori chiar mai mult. Astfel, s-a ivit
ideea vrstei din ce n ce mai mari a pmntului. Ins iarsi, aceast credint (c lumea
trebuie s fie foarte veche) era numai o presupunere; ea nu era dovedit.
Ideea aceasta ncepea s ptrund n cugete atunci cnd, n 1859, Charles Darwin si-a
scos cartea care propunea ideea selectiei naturale. Ideea lui Darwin era opus fat de cea
a lui Lamarck, care spunea c girafa a evoluat fiindc o vietuitoare cu gtul mai scurt si-a
ntins gtul ca s mnnce frunzele de sus, urmasul ei aveau gtul cu un tol mai lung,
urmtorul s-a ntins mai mult, si, treptat, a devenit girafa pe care o cunoastem astzi.
Aceasta se opune tuturor legilor stiintei, cci astfel de lucruri nu se ntmpl. O nsusire
dobndit nu se poate mosteni. De pild, pe vremea cnd chinezoaicele si legau
picioarele ca s le micsoreze, fiicele lor se nsteau ntotdeauna cu picioare normale.
Pe de cealalt parte, Darwin a venit cu ideea c trebuie s fi existat dou exemplare cu
gtul lung care au supravietuit fiindc aveau gt mai lung; ele s-au mpreunat fiindc
toate celelalte muriser datorit mprejurrilor vitrege sau dezastrelor; iar urmasii lor
aveau gturile lungi fiindc se produsese o schimbare n ei: ceea ce stiinta de azi numeste
o mutatie". La nceput acest lucru putea avea loc ntmpltor, dar, o dat ce dou
exemplare de acest fel s-au mperecheat, mutatia se perpetueaz veacuri la rnd.
Binenteles c este vorba de o simpla presupunere, ntruct nimeni nu a ob servat s se
ntmpite asa ceva. Dar aceast presupunere a izbit constiinta oa menilor; ei erau ca iasca
pregtit, iar aceasta a fost scnteia. Ideea suna asa de plauzibil; iar ideea de evolutie s-a
impus - dar nu fiindc era dovedit.
In realitate, speculatiile lui Darwin se ntemeiau, aproape n ntregime, pe observatiile
sale, nu ale evolutiei, ci ale variatiei. Pe cnd cltorea n Insu lele Galapagos, Darwin s-a
mirat de ce erau treisprezece varietti ale acelu iasi fel de cintezoi, gndindu-se c aceasta
se datora faptului c a existat o varietate originar care s-a dezvoltat n functie de mediu.
Ins aici nu este vorba de evolutie, ci de variatie. De aici a srit direct la concluzia c,
dac asemenea mici schimbri se continu mereu, se va ajunge, n final, la un fel de
creatur absolut diferit. Incercnd ns s dovedesti stiintific acest lucru, apare o
problem: nimeni nu a observat vreodat astfel de schimbri majore; s-au observat doar
schimbri nuntrul aceluiasi gen.
[Aceasta se ntmpl deoarece, cum s-a artat astzi prin cercetrile geneticii,
capacitatea de variatie a unui organism particular este limitat de variabilitatea inerent
fondului su genetic. Cu alte cuvinte", scrie Phillip E. Johnson, motivul pentru care
cinii nu ajung la fel de mari ca elefantii, cu-att mai putin s se schimbe n elefanti, nu
este acela c nu i-am fi hrnit suficient de mult. Cinii nu au capacitatea genetic pentru
acel grad de schimbare, si se opresc din crestere cnd se atinge limita genetic" (Darwin
on Trial, ed. cit., p. 18). (n. ed.)]
Dovezile" evolutiei
S privim acum asa-numitele dovezi ale evolutiei spre a vedea care anu me sunt ele. Nu
vom ncerca s le infirmm, ci vom ncerca doar s vedem calitatea dovezilor folosite; ce
anume pare convingtor oamenilor ce cred n evolutie.
1. Exist un manual standard de zoologie, folosit n urm cu douzeci de ani, Zoologie
general de Tracy I. Storer, care enumer mai multe dovezi. Prima dovad din carte se
cheam morfologia comparat", adic compararea alctui rii corpurilor. Oamenii au
brate, psrile au aripi, pestii au nottoare - cartea are diagrame foarte convingtoare,
care le fac s par foarte asemntoare. P srile au gheare, iar noi avem degete - cartea
arat cum s-au putut transforma unele n altele.[In ilustratia de la pagina 215 a Zoologiei
generale ni se arat un intermediar ipotetic" (numit astfel n legenda ilustratiei) ntre
aripioara pestelui si membrele unui amfibian. Cu alte cuvinte, n absenta unei specii
intermediare, autorul era nevoit s o inventeze. (n. ed.)] Ni se arat cum toate fiintele au
o alctuire foarte asem ntoare, iar diferitele alctuiri sunt aranjate pe tipuri si genuri.
Desigur, aceasta nu e o dovad. Ea este ns ceva foarte logic pentru cine crede n
evolutie.
Pe de alt parte, adeptii stiintei creationiste spun c, dac crezi c Dum nezeu a creat
universul, atunci El trebuie s fi avut un plan director la temelia creatiei; deci toate
felurile de fpturi vor avea asemnri de princi piu. Dac crezi c Dumnezeu a fcut toate
fpturile, acele diagrame te vor convinge c da, ntr-adevr Dumnezeu le-a creat dup un
plan. Dac crezi c o fptur a evoluat din alta, privesti acele diagrame si ti spui: da, au
evoluat una din alta. Dar aceasta nu este o dovad nici pentru, nici mpotriva evoluti ei. In
realitate, oamenii accept evolutia pe alte temeiuri si apoi privesc la astfel de diagrame,
iar diagramele i conving si mai mult.
2. Urmeaz apoi ,fiziologia comparat". Zoologia general afirm: Te suturile si fluidele
organismelor arat multe similaritti principiale n ceea ce priveste propriettile
fiziologice si chimice, mergnd n paralel cu trsturile morfologice."[Tracy I. Storer,
General Zoology, McGraw -Hill Book Companv, Inc New York 1951,p.216.] De pild:
din hemoglobina sngelui vertebratelor se obtin cristalele de oxihe moglobin; structura
lor cristalin... merge n paralel cu clasificarea ver tebratelor ntemeiat pe alctuirea
corpului. Cele ale fiecrei specii sunt distincte, dar toate cele dintr-un gen au o anume
caracteristic comun. Mai mult, cele ale tuturor psrilor au anumite asemnri, dar
difer de cristalele obtinute din sngele mamiferelor sau reptilelor."
Si aici putem spune acelasi lucru pe care l-am spus despre morfologie. Dac crezi n
creatie, spui c Dumnezeu a fcut fpturile asemntoare cu snge asemntor, si nu e
nici o problem. Dac crezi n evolutie, spui c unele au evoluat n altele.
S-a alctuit si un sistem de datare dup precipitrile din snge. Savantii observ c
precipitrile sunt asemntoare la fiecare specie, c au ceva comun n interiorul unui gen,
si c sunt cu totul diferite la genuri diferite: psri si maimute, de exemplu. De aici ei fac
anumite calcule si hotarsc cti ani despart aceste fiinte pe scara evolutiei. Cum se
ntmpl, calculele lor dau totul peste cap. Dac se accept acest sistem, celelalte sisteme
de datare trebuie schimbate; astfel c sistemul este nc controversat. De fapt, el nu
dovedeste nimic, cci poti s l accepti fie ca dovad a evolutiei, fie a creatiei lui
Dumnezeu.
3. Exist si un al treilea argument, numit embriologia comparat". Crtile de tipul
Zoologiei generale aveau, de obicei, imagini care artau stadiul embrionar al pestelui,
salamandrei, broastei testoase, puiului de gin, porcului, omului etc., demonstrnd c
arat foarte asemntor si spunnd c, treptat, acesti embrioni se dezvolt diferit. Puteai
vedea cum omul are asa-numitele fante branhiale" n embrion. Se presupunea deci c ele
sunt amintirea strmosilor si.[Adic - dovad c omul a evoluat din animalele acvatice
cu branhii. (n. ed.) ] Ernst Haeckel, n teoria recapitulrii" si legea biogenezei" afirma
c un organism individual, n cursul dezvoltrii sale (ontogenez), tinde s recapituleze
stadiile strbtute de strmosii si (filogenez)." Astzi teoria lui nu mai este acceptat de
evolutionisti. Savantii au descopedt c fantele branhiale" nu sunt deloc fante branhiale,
ci doar pregtesc ceea ce urmeaz a se transforma n gtul fiintei umane. Asa c dovada
cu pricina a cam fost nlturat. Apoi, s-au folosit si de argumentul c asemnare
nseamn dovad, lucru cu totul incorect.
4. O alt dovad, mult mai puternic n trecut dect astzi, este aceea a organelor
vestigiale". Evolutionistii pretindeau c exist anumite organe, precum apendicele
omului, care par a nu mai avea acum vreo functie, si deci trebuie s fi rmas din stadiile
de evolutie anterioare, cnd o maimut sau alti strmosi ai omului le foloseau. Dar se
descoper tot mai mult c aceste organe rudimentare" au o anume functie; de pild, s-a
descoperit c apendicele are o anume functie glandular, deci si acest argument si-a
pierdut nsemntatea.[Practic toate organele asa-numite .<<rudimentare>>, n special
cele ale omului, s-au dovedit n ultimii ani a ave o utilitate clar, nefimd de loc
rudimentare. Cndva, evolutionistii pretindeau c omul are cam 180 de organe
rudimentare, dar astzi ei nu mai pomenesc practic nici unul. Unele dintre acestea erau
glanda tiroid, timusul, coccisul, glanda pineal, muschii urechii, amigdalele si
apendicele. Toate sunt acum cunoscute ca avnd functii utile, adesea chiar esentiale" (H.
Morris, Scientific Creationism, Master Books, Green Porest, Arkansas, 1985, p. 76).
Pentru o tratare amnuntit a subiectului vezi cartea Vestigial organs" are Fully
Functional, de Dr. Jerry Bergman si Dr. George Howe, Creation Research Society Books,
Terre Haute, Indiana, 1990. (n. ed.) ] Si chiar dac noi nu stim la ce foloseste un anumit
organ, aceasta nu nseamn c el a rmas de la vreo form de viat inferioar.
5. Urmeaz apoi argumentele provenite din paleontologie: studiul fosilelor. Desigur,
prima dovad aparent convingtoare este stratificarea geologic, precum n Marele
Canion, unde poti vedea tot felul de straturi; si, cu ct mergi mai jos, cu att creaturile din
ele par a fi mai primitive. Savantii dateaz straturile dup felul vietuitoarelor gsite n ele.
Straturile acestea au fost descoperite n secolul al nousprezecelea, cnd s-a determinat
care erau mai vechi si care mai recente; iar acum exist un sistem destul de elaborat prin
care se poate spune care strat e mai vechi si care mai recent.[Schema coloanei
stratigrafice" imaginate de evolutionisti (cu datarea fiecrui strat) nu se poate gsi
niciunde n natur ca un set complet de sedimente de grosimea standard. Este o
alctuire imaginar care a fbst sintetizat prin compararea unui strat de roci dintr-o
parte a lumii cu un strat cu nftisare similar dintr-o alt parte a lumii." Vezi Richard
Milton, Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., cap. 3, 7. (n. ed.) ] Totusi ntregul
sistem de datare e mai curnd circular. ntruct adeseori straturile sunt cu susul n jos"
fat de modelul evolutionist[Enciclopedia Britanic (ed. a 11-a) admite c n unele
cmpuri toate straturile sunt exact cu susul n jos" - adic creaturile primitive se gsesc
la un nivel mai ridicat dect cele mai evoluate"], este nevoie de anumite corectii. La fel
cum sistemul ptolemeic avea nevoie de anumite corectii (trebuind s se nscoceasc
epiciclurile, fiindc planetele nu se deplasau n jurul pmntului n mod uniform), tot asa
si evolutionistii trebuie s fac corectii cnd descoper c, conform teoriei evolutioniste,
straturile sunt invers". Ele trebuie datate dup fosilele pe care le contin. Dar cum stiu
evolutionistii c fosilele din ele sunt n ordinea corect ? O stiu fiindc altundeva fosilele
erau n ordinea corect" dup modelul evolutionist, iar sistemul si l-au luat de acolo.
Dac privesti mai ndeaproape, vezi c este vorba de un sistem circular. Trebuie de fapt s
ai credinta c el corespunde cu adevrat realittii.
Exist si destule puncte slabe. De pild, faptul c vietuitoarele apar cu totul brusc n
fiecare strat, fr tipuri intermediare care s duc la ele. Pe deasupra, pe msur ce se
continu cercetrile, se descoper animale n unele straturi unde nu ar trebui s se afle.
De exemplu, acum se descoper n nivelul precambrian creaturi de tipul sepiei
(Tribrachidid) si tot felul de animale destul de complexe de acelasi fel, care nu ar trebui
s fie acolo, fiindc se presupune c ele nu au evoluat dect cu vreo sut de milioane de
ani mai trziu. Deci fie trebuie s-ti schimbi ideile despre evolutia acestor creaturi, fie
trebuie s spui c ele nu sunt dect exceptii.
In general, nu exist dovezi c straturile s-au depus de-a lungul a milioane de ani.
[Presupunerea uniformist c straturile s-au depus treptat de-a lungul a milioane de ani
nu este confirmat de probe doveditoare. Procesele geologice modeme arat c nu exist
niciunde astzi roci care s se formeze la fel cu cele din straturile existente. Aceasta
indic o origine catastrofic a straturilor. Vezi R. Milton, Shattering the Myths of
Darwinism, op. cil., pp. 72-79, si H. Morris, Scientific Creationism, op. cit., p. 101-111.
(n. ed.) ] Creationistii ce vorbesc de Potopul lui Noe spun c la fel de bine, se poate
accepta c Potopul a pricinuit exact acelasi lucru. Vietuitoarele simple de pe fundul mrii
ar fi, n general, primele care s fie ngropate, urmate de pesti si alte organisme care
triesc aproape de suprafata oceanului. Animalele mai dezvoltate, inclusiv omul, s-ar
duce pe terenurile mai nalte, ncercnd s se ndeprteze de Potop. Ar exista putine
rmsite de oameni, fiindc omul ar ncerca s se urce n brci si n alte mijloace spre a se
ndeprta.
[ Dr. H. Morris completeaz: Faptul c, desi ar trebui, ndeobste, s ne asteptm la
aceast ordine, s-a descoperit c exist multe exceptii de la ea, att de tipul omisiunilor,
ct si al inversrilor, este, cu sigurant, un lucru de asteptat cnd este vorba de
evenimente de tipul Potopului, dar este extrem de greu de argumentat logic n termenii
evolutiei si uniformittii" (H. Morris si J.C. Whitcomb, The Genesis Flood, Presbyterian
and Reformed Publishing, Phillipsburg, NewJersey, 1961, p. 276). Dr. David M. Raup,
curator la sectia de geologie de la Chicago Pield Museum of Natural History (care
adposteste cea mai mare colectie de fosile din lume), a studiat pe larg succesiunea
acestor fosile si a ajuns la urmtoarea concluzie: n anii de dup Darwin, adeptii si au
sperat s gseasc succesiuni predictibile. In general, acestea nu au fost gsite - totusi
optimismul a murit greu, iar n tratate s-au strecurat cteva pure fantezii." Dr. Raup,
socotit pe plan mondial a fi cel mai mare paleontolog n viat, este evolutionist, dar
recunoaste c, dup arhiva fosilifer, te poti adapta la absolut oricare teorie. El spune
c, n ceea ce priveste ordinea, fosilele puteau fi depozitate la fel de bine si stohastic
(adic la ntmplare) (David Raup, Probabilistic Models n Evolutionary Paleo-
Biology", n American Scientist, ian.-feb. 1977, p. 57). El noteaz chiar implicatiile hazlii
ale acestui fapt pentru creationisti: Unul dintre lucrurile hazlii ale disputei evolutie-
creatie este faptul c creationistii au acceptat notiunea eronat c arhiva fosilifer arat
o progresie amnuntit si ordonat si si-au dat mult osteneal s potriveasc acest
.<<fapt>> cu geologia Potopului" (David Raup, Evolution and the Fossil Record"; n
Science, 17 iulie, 1981, p. 289). Cu alte cuvinte", scrie Dr. Henry Morris, Raup spune
c geologii Potopului nu au nevoie s-si bat capul spre a alctui un model al Potopului
pentru ordinea fosilelor, ntruct nu exist nici o .<<ordine>> la care s adapteze !"
(The Biblical Basis for Modem Science, Baker BookHouse, Grand Rapids, Michigan,
1984, p. 363). (n. ed.)]
Pe deasupra, o fosil se pstreaz numai n cazul existentei unor conditii foarte speciale.
O vietuitoare trebuie s fie ngropat dintr-o dat, ntr-un anumit fel de ml care i
ngduie s se pstreze.[Adic, s previn descompunerea sa de ctre bacterii sau
devorarea de ctre rpitoare. Mai mult, sedimentul trebuie s aib o grosime
considerabil spre a preveni dispersarea sa prin procesele naturale. Richard Milton
arat: Nu se cunosc niciunde n lume roci fosilifere aflate n curs de formare astzi. Nu
ducem lips de rmsite organice, nu lipsesc nici linisti tele medii marine sedimentare.
Exist, ntr-adevr, oasele si carapacele a milioane de fiinte pe uscat si n mare, dar
niciunde ele nu sunt ngropate lent n sedimente si apoi litifiate. Ele sunt doar sfarmate
de vnt, maree, clim si rpitori." (Shattering the Myths of Darwinism, ed. cit., p. 78).
Acest fapt arat c fosilele existente s-au format ca rezultat al unei mari catas trofe. Vezi
si H. Morris, Scientific Creationism, ed. cit., pp. 97-101. (n. ed.) ] Inssi ideea
desfsurrii treptate a acestor procese este din ce n ce mai mult pus la ndoial. Avem
acum dovada c petrolul si crbunele si alte lucruri similare se pot forma ntr-un timp
extrem de scurt - n decursul a ctorva zile sau sptmni.[Vezi John D. Morris, The
Young Earth, Master Books, Green Forest, Arkansas, 1994, pp. 102-103. (n. ed.)] Inssi
formarea fosilelor pledeaz mai curnd n favoarea unei catastrofe.
In domeniul paleontologiei, argumentul cel mai important mpotriva evolutiei este faptul
c e greu de spus c s-a gsit vreodat un singur lucru care s poat fi numit o specie
intermediar. De fapt, Darwin era foarte ngrijorat de acest lucru,El scria:
Numrul variettilor intermediare care au existat anterior [trebuie] s fie cu adevrat
enorm. Atunci de ce nu abund aceste legturi interme diare n fiecare formatiune
geologic si n fiecare strat? Cu sigurant, geologia nu ne descoper nicidecum vreun lant
organic perfect aranjat n trepte; iar aceasta este poate cea mai evident si mai serioas
obiectie ce se poate avansa mpotriva teoriei. Cred c explicatia tine de extrema im
perfectiune a datelor geologice."[Charles Darwin, The Origin of Species, Modem
Library, Random House, New York., p. 234.]
Savantii de azi spun c arhiva fosilifer este extrem de bogata: sunt cunoscute mai multe
specii fosile dect specii vii. Totusi, nu s-au gsit dect vreo dou exemple care pot fi
interpretate ca fiind, oarecum, niste specii intermediare. Ti se va spune despre pterodactil
- o reptil cu aripi -, sustinndu-se c acea reptil urma s devin pasre. Dar de ce s nu
poti spune c este doar o reptil cu aripi?[Animalul pe care evolutionistii l citeaz cel
mai des ca facnd tranzitia de la reptile la pasari nu este de fapt pterodactilul, ci
arhiopterixul. Phillip E. Johnson numeste arhiopterixul o ciudata abatere de la o
tipologie, precum ornitorincul contemporan" (Darwin on Trial ed cit., p. 80); Henry
Morris arat c acesta e o form de tip mozaic (care) nu poseda structuri tanzitionale"
(The Biblical Basisfor Modem Science. ed. cit., p. 341); si chiar evolutionistii Stephen
Jay Gould si Niles Eldredge recunosc c acest curios mozaic de felul arhioptenxului nu
conteaz" ca o trecere lin n arhiva fosilifer (Paleobiology, vol 3 1977 p. 147). Michael
Denton noteaz c este incontestabil c la aceast pasare'arhaic'nu s-a ajuns printr-o
serie de forme tranzitionale de la o reptil terestr obisnuit, printr-un numar de tipuri
treptate, cu pene din ce n ce mai dezvoltate, pn la atingerea strii de avian"
(Evolutwn: A Theory in Crisis, ed. cit., p. 176. (n. ed.)]
Exist unele fosile numite fosile-index" care, cnd sunt gsite ntr-un anume strat, ne
spun c stratul nu poate fi mai vechi de o anumit dat, fiindc animalul respectiv se
presupune c a disprut ntr-o anume epoc' Ins s-a descoperit un peste[Este vorba de
coelcanth, care a fost descoperit n 1938 n largul coastelor Madagascarului Se credea
c coelcanthul era strns nrudit cu strmosii directi ai amfibienilor. ns, cnd a fost
disecat, organele sale interne nu au artat semne c ar fi fost adaptat pentru un mediu
de uscat si nu au artat cum s-ar putea ca un peste s devin amfibian" (Johnson,
Darwin on trial, ed. cit., pp. 76, 77; vezi si Denton, op. cit., pp. 157, 179-80). (n. ed.) ]
care nota prin ocean, despre care se credea c dispruse n urm cu saptezeci de milioane
de ani.[Adic aproximativ n acelasi timp cnd se presupunea c au disparut si
dinozaurii. (n ed)] Intruct era socotit a fi o fosil-index, el a dat totul peste cap, iar
stratul care fusese datat dup acest peste disprut nu mai era corect.[Sunt multe alte
organisme ale cror fosile fuseser gsite numai n straturi despre care se credea ca au
sute de milioane de ani, fiind deci folosite ca fosile-index - pn ce au fost descoperite
trind nc n vremurile moderne. Pentru o list partial a acestor organisme vezi
Scientific Creationism, ed. cit., pp. 88-89. (n. ed.)]
Cum se face c unele specii evolueaz iar altele rmn asa cum erau ? Exist o multime
de specii gsite n straturile strvechi" care' sunt identice cu speciile care triesc astzi.
Evolutionistii socotesc c exist unele specii respinse" care, dintr-un anume motiv, nu
duc nicieri, iar alte specii sunt mai progresive, fiindc au energia de a merge nainte. Dar
aceasta este o credint, nu o dovad. Speciile fosile care s-au pstrat sunt tot asa de
deosebite ntre ele precum cele vii.
6. Urmeaz apoi dovezile evidentei" familiilor. In majoritatea manualelor despre
evolutie se afl desene artistice descriind evolutia calului si a elefantului. Exist o mare
doz de subiectivitate inclus n ele, ca si atunci cnd artistii l nftiseaz pe omul de
Neanderthal aplecat n jos spre a semna cu o maimut. Nu este vorba de vreo dovad
stiintific, ci de imaginatie ntemeiat pe conceptia filosofic a unui om. Exist cteva
urme n arhiva fosilifer care fie c sunt mpotriva evolutiei, fie arat c nu exist dovezi
nici pro, nici contra; la fel cum exist cteva lucruri cu totul deosebite, care nu pot fi
explicate prin evolutie.
Cele cteva linii clare" de descendent - calul, porcul etc. - cuprind fie variatii n
interiorul unui tip (cum este, evident, cazul cailor de diferite mrimi), fie, dac nu (cnd
par a cuprtnde diferite feluri de vietuitoare), atunci nu fac dect s presupun, fr s
poat dovedi, c o vietuitoare este legat de o alta prin descendent direct.[Un articol
recent din World Magazine (17 iulie, 1999) noteaz urmtoarele, privitor la una dintre
aceste asa-zise linii de descendent, probabil cea mai cunoscut: Muzeul Field [din
Chicago] este sursa acelui exponat foarte mult reprodus care intentioneaz s arate
evolutia calului. Scheletele mici sunt urmate de alte schelete ceva mai mari si din ce n ce
mai cabaline, schimbndu-se usor pn ce se ajunge la calul din ziua de azi. La prima
vedere, exponatul pare s aduc o vie dovad vizual asupra evolutiei, fr vreo verig
lips, de la mrunta creatur asemntbare cu un dihor pn la mretul armsar, si a
fost folosit ca atare n nenumrate crti de stiint. Ins, s-a vdit c animalele ale cror
schelete sunt aranjate n acest mod nu au nici o legtur unele cu altele. Ele reprezint
specii diferite, ramuri diferite si perioade care se suprapun, cum nsisi evolutionistii -
solicitati s se pronunte asupra subiectului de criticii darwinismului - au fost siliti s
recunoasc. Spre cinstea sa, Muzeul Field a scos vitrina, nlocuind-o cu o fotografe a
vechiului exponat, mpreun cu o relatare a controversei" (Gene Edward Veith,
Adinitting Its Mistakes"). Despre presupusele linii de descendent vezi si Denton, op.
cit., pp. 182-86,191, si Milton, op. cit., pp. 102-5. (n. ed.) ] Dac evolutia este adevrat,
liniile de descendent pot fi plauzibile; dar ele nu constituie, n nici un caz, dovezi ale
evolutiei.
7. Ultima dintre asa-zisele dovezi ale evolutiei este existenta mutatiilor. De fapt, orice
savant serios ti va spune c toate celelalte nu sunt cu adevrat dovezi; singura dovad
este cea a mutatiilor.
Exist unii evolutionisti, precum Theodosius Dobzhansky, care spun: Am dovedit
evolutia fiindc am creat o nou specie n laborator". Dup treizeci de ani de lucru asupra
mustei fructelor, care se nmulteste foarte repede, poti obtine echivalentul generational al
ctorva sute de milioane de ani de viat uman n cteva decade. Experimentul lui
Dobzhansky consta n iradierea mustei fructelor, obtinnd, n final, dou exemplare cu
modificri, care nu se mai mperecheau cu cellalt fel de musc a fructelor. Cci astfel
definea el speciile - prin faptul c nu se ncruciseaz ntre ele; deci, zicea el, Am evoluat
o nou specie".
In primul rnd, aceasta s-a realizat n conditii extrem de artificiale, prin iradiere; este deci
nevoie s lansezi o nou teorie a undelor radioactive din spatiul extraterestru spre a o
justifica. In al doilea rnd, nu e altceva dect tot musca fructelor. C nu are aripi, sau este
purpurie n loc s fie galben, ea rmne tot musca fructelor, si n esent nu difer de vreo
alt musc a fruc telor; este doar o alt varietate. Astfel c, de fapt, el nu a dovedit nimic.
[Phillip E. Johnson observ c Experimentatorul poate mari sau reduce mult numrul
de tepi al mustei fructelor, (...) sau s-i reduc mult mrimea aripilor etc., dar musca
fructelor rmne totusi musca fructelor, de obicei una prost adaptat. Unele relatari
crediteaz expe rimentele asupra mustei fructelor cu producerea de noi specii, n sensul
unor populatii care nu se ncruciseaz ntre ele; altii contest c hotarul speciei a fost cu
adevrat trecut.]
(==)
8. Mai este un lucru care a fost folosit ca un fel de "dovada a evolutiei" - datarea
radiometrica: radiocarbon, potasiu-argon, dezintegrarea uraniului,etc. Toate au fost
descoperite in secolul al douazecilea, unele chiar foarte recent. Evolutionistii spun ca
metodele mentionate dovedesc ca lumea este cu adevarat foarte veche. Un manual spune
ca ele au produs o revolutie in datare , fiindca inainte nu aveam decat idei relative
privitoare la varsta, iar acum avem idei absolute. Se poate testa o anumita roca dupa
metoda potasiu-argon , ajungandu-se la ideea ca roca are doua miliarde de ani vechime;
se accepta o marja de eroare de vreo 10 procente. Adevarul este ca uriasa varsta a
pamantului a fost deja presupusa a fi "cunoscuta" savantilor mult inainte de aparitia
metodelor de datare. De la aparitia lor, metodele de datare s-au intemeiat pe presupunerile
uniformiste ale lui Charles Lyell, ca lumea are mai multe milioane de ani sau chiar
miliarde de ani vechime. William B.N.Berry scrie in cartea sa, Grown of a Prehistoric
Time Scale:
"Evolutia este deci adevaratul temei al scalei temporale geologice, desi scala ca atare a
fost alcatuita inainte ca Darwin si Wallace sa-si prezinte lumii stiintifice sistemul selectiei
naturale"
Totul depinde de filosofia ta. Metoda datarii radiometrice "functioneaza" numai daca stim
dinainte ca lumea "are milioane de ani vechime". Deci, in privinta datarii, nu sunt
nicidecum revolutionari, ci doar se conformeaza unei pareri deja acceptate. Daca noile
metode de datare ar fi spus ca lumea are doar cinci mii de ani vechime in loc de trei
miliarde, savantii nu le-ar fi acceptat asa de usor.
Coloana stratigrafica si varsta aproximativa a tuturor straturilor purtatoare de fosile au
fost si ele intocmite conform teoriei evolutioniste, cu mult inainte de a se fi auzit macar
de datarea radiometrica. Orice carte stiintifica obiectiva asupra subiectului iti va spune ca
singurul mod in care se poate acorda un numar absolut de ani diferitelor straturi este
acceptarea teoriei evolutiei.
Ca indicatii decisive asupra varstei straturilor se folosesc "fosilele index", iar varsta
fosilelor index se determina conform presupunerilor evolutioniste asupra lor. Iata ce
afirma The American Journal of Science:
Singura scal cronometric aplicabil n istoria geologic pentru clasificarea
stratigrafic a rocilor si datarea evenimentelor geologice n mod exact este furnizat de
fosile. Datorit ireversibilittii evolutiei, ele ofer o scal temporal fr ambiguitti
pentru determinarea vrstei relative si pentru corelarea rocilor din ntreaga lume."[ O.H.
Schindewolf, Comments on Some Stratigrafic Terms", American Journal of Science vol.
255 (iunie, 1957), p. 394. Apud H. Morris, Scientific Creationism, ed. cit., p. 135. In
acelasi sens scrie si W.M. Elasser de la Universitatea Maryland: Cum bine se stie,
ordinea straturilor geologice este fixat n totalitate prin intermediul fosilelor; deci
metoda geologic presupune existenta, n acele perioade, a unor vietuitoare de o
complexitate tot mai mare" (Enciclopedia Britanic, 1973, vol. 7, p. 850). J. O'Rourke,
scriind n The American Joumal of Science (ian. 1976, p. 53), atirma: Profanii
inteligenti au suspectat de mult ratio namentul circular al folosirii rocilor pentru datarea
fosilelor si al fosilelor pentru datarea ro cilor. Geologii nu si-au btut vreodat capul s
se gndeasc la un rspuns satisfctor, sim tind c nu merit s dea o explicatie atta
vreme ct treaba aducea rezultate. Se presupune c acesta ar fi pragmatism tare de cap."
(n. ed.)]
Avem deci iarsi o argumentare n cerc. Teoria evolutiei nu este dovedit prin milioanele
de ani", fiindc milioanele de ani se bazeaz pe teoria evolutiei. Dac evolutia nu este
adevrat, nu este nevoie de milioanele de ani. n al doilea rnd, exist cteva presupuneri
initiale de la care metodele de datare radiometric trebuie s porneasc. Metodele
mentionate, care urmresc timpul de dezintegrare a mineralelor radioactive n
componente fiice", cer urmtoarele: (1) s existe uniformitate absolut - adic rata de
dezintegrare s fi fost ntotdeauna aceeasi atta timp ct s-a desfsurat procesul, (2) s nu
fi existat contaminare din surse exterioare - lucru care se admite c se ntmpl, (3)
obiectul care este datat s fi fost izolat, ngropat undeva, fr s fi fost atins de vreo
materie organic din afar si, n sfrsit, (4) s nu fi existat nici una dintre componentele
fiice n locul initial, ci numai componentul printe". Toate acestea sunt doar presupuneri;
ele nu se pot dovedi.
Iat ce scrie evolutionistul William B. N. Berry despre presupunerile uniformiste
nedovedite pe care se bazeaz metodele de datare radiometric si, de fapt, toate aspectele
geologiei si paleontologiei evolutioniste:
Pentru a fi interpretate, toate fenomenele legate de istoria trecut a pmntului depind de
principiul uniformittii proceselor naturii n timp. Absolut totul, de la interpretarea
scoicilor pstrate n roci ca rmsite ale unor organisme cndva vii, pn la fixarea
perioadelor de timp folosind viteza de dezintegrare a unor izotopi instabili precum
Potasiu 40 sau Car bon 14, depind de acest principiu. De pild, metoda Carbonului 14
depin de de acest principiu prin presupunerea faptului c radiatia cosmic a avut aceeasi
intensitate cel putin n ultimii 35000 de ani (perioada de timp pentru care metoda aceasta
este cea mai potrivit), si c viteza de dezintegrare a Carbonului 14 a fost ntotdeauna
aceeasi ca n prezent. Este evident c, fr un principiu al uniformittii proceselor
naturale, determinarea vrstei pe baz de Carbon 14 nici nu poate fi gndit."[W.B.N.
Berry, op. cit., p. 23.]
Multi oameni, chiar ntre neevolutionisti, admit c metoda Carbon 14 este cea mai de
ncredere dintre toate metodele de datare; chiar adeptii creationis mului stiintific admit c
ea are o exactitate acceptabil cam pn pe la 3000 de ani, desi cu destul de multe
scpri si incertitudini"[Henry M. Morris, Scientiflc Creationism, op. cit. p. 162. Motivele
pentru care datarea cu radiocarbon are o anume exactitate pn la 3000 de ani (dar nu
mai mult) sunt explicate la pp. 164-167. Vezi si John D. Morris, The Young Earth, op.
cit., pp. 64-67. (n. ed.)]. Ea a fost testat pe anumite articole a cror vrst era cunoscut,
si n multe cazuri s-a dove dit a nu fi prea departe. Dar peste 2000 sau 3000 de ani ea
devine extrem de ndoielnic. Chiar adeptii metodei admit c, datorit faptului c timpul
de njumttire al Carbonului 14 este cam de 5600 de ani, metoda nu poate fi exact
dincolo de 25000 sau cel mult 35000 de ani. Celelalte metode, pre cum potasiu-argon,
dezintegrarea uraniului etc., pretind a avea un timp de njumttire de 1,3 si respectiv 4,5
miliarde de ani; de-aceea, cnd e vorba de dovedirea vrstei rocilor vechi, se folosesc
aceste metode.
Metoda Carbon 14 se foloseste doar pentru materii organice iar metoda potasiu-argon si
metoda uraniului se folosesc la roci.[Metodele radioizotopilor nu se pot aplica fosilelor
si nici rocilor sedimentare care contin fosile, ci doar rocilor vulcanice care se pot afla
deasupra sau dedesubtul stratului purtator de fosile. (n. ed.)] Aceleasi lucruri sunt
valabile aici ca si la prima metod: trebuie s fi existat uniformitate vreme de miliarde de
ani si nici o contaminare din afar. La metoda potasiu-argon, de pild, trebuie presupus c
la nceput, nainte de a se descompune n Argon 40, exista numai Potasiu 40[Iat o
presupunere important. Argonul 40 este un izotop foarte obisnuit n atmosfer si n
rocile scoartei terestre. Intr-adevr, argonul este al doisprezecelea element chimic ca
rspandire pe pmnt si mai mult de 99% din el este Argon 40. Nu exist vreo cale fizic
sau chimic pentru a spune dac o mostr de Argon 40 este un reziduu al dezintegrrii
radioactive sau a fost prezent n roci atunci cnd s-au format" (Milton, op. cit., p. 47).
Faptul c Argonul 40 era prezent n mineralele de potasiu n momentul formrii lor este
evidentiat de datele extrem de eronate pe care metoda potasiu-argon le d pentru rocile
recent formate, a cror vrst e cunoscut (vezi maijos). (n. ed.)]; toate aceste lucruri
trebuie primite pe temeiul credintei. Dac ncerci s msori ceva recent", s zicem doar
de un milion de ani vechime, folosind aceast metod cu timp de njumttire de peste un
miliard de ani, este ca si cum ai ncerca s msori un milimetru cu o rigl de un metru: nu
este prea corect, chiar dac presupunem c se poate.
Exist numeroase cazuri cnd metoda s-a aplicat unor roci recente, ajungn du-se la
vrste de milioane sau miliarde de ani.[De exemplu, Institutul Hawaian de Geofizic a
folosit metoda potasiu-argon spre a data rocile vulcanice de lng Hualalei, Hawai,
obtinnd vrste de pn la 3 miliarde de ani - desi se stie c rocile s-au format cu ocazia
unei eruptii moderne din 1801. Alte roci similare, formate cu mai putin de 200 de ani n
urm de ctre un vulcan activ (Kilauea), au dat, prin metoda potasiu-argon,vrste de
pn la 22 de milioane de ani. Scurgerile de lav de la Mt. Ngauruhoe, Noua Zeeland,
vechi de cincizeci de ani, au dat vrste model de pn la 3,5 milioane de ani. (Vezi
Milton, op. cit., pp. 38,47-48). (n. ed.)] Deci, toat aceast chestiune este foarte nesigur.
Ea presupune n primul rnd existenta acelor miliarde de ani.[Dr. John D. Morris arat
c datarea radiometric (n acest caz, metoda dezintegrarii uraniului) se bazeaz pe
presupunerea c pmntul este mcar destul de vechi pentru cantitatea prezent de
plumb radiogenic (adic componenta fiic) dintr-un specimen spre a fi fost produs de
prezenta vitez de dezintegrare a uraniului. Dac stim c pmntul este vechi, exist
posibilitatea ca datarea radioizotopic s fie util pentru a determina ct este de vechi,
dar este inutil n dovedirea vechimii sau tineretii pmntului. Ea presupune vechimea
pmntului" (J.D. Moms, op. cit., p 57). (n. ed.) ]
Exist si alte tipuri de teste care s-au folosit n diverse perioade, de pild cantitatea de
sodiu si de alte substante chimice acumulat n ocean. Se msoar concentratia
elementelor care exist acum n ocean, se msoar aproximativ ct din aceasta ajunge n
mare n fiecare an, si de aici se obtine o estimare a vechimii posibile a oceanului; si
probabil c oceanul este la fel de vechi ca si lumea. S-a fcut acest lucru cu sodiul si s-a
descoperit c lumea avea 100 de milioane de ani vechime. Dar s-a mai descoperit c
rspunsurile difer n functie de elementul folosit: plumbul d o vrst de 2000 de ani,
altele dau 8000 de ani, altele 100 de ani, iar altele 50 de milioane - deci nu exist nici o
concordant.[V. Chemical Oceanography, editat de J.P. Riley si G. Skirrow, Academic
Press Londra 1965, vol. I,p.164. ]
Exist si alte teste. De exemplu, s-a fcut un test ntemeiat pe cantitatea de Heliu 4 care
intr n atmosfer din coroana solar; acesta a indicat c atmosfera pmntului nu are
dect vreo cteva mii de ani vechime.[Henry Faul, Nuclear Geology, John Wiley, New
York, 1954. (Pentru o discutie mai recent asupra acestor descoperiri vezi R. Milton,
Shattering the Myths..., ed. cit., pp. 44-46, si monografia tehnic a lui Larry Vardiman,
The Age of the Earth's Atrnosphere, Institute for Creation Research, El Cajon,
California, 1990 - n. ed.). ]
Prin urmare, testele mentionate sunt foarte nesigure; iar unele dintre ele arunc mari
ndoieli asupra faptului c lumea ar putea fi ctusi de putin de 5 miliarde de ani vechime.
Dac te gndesti bine, depinde de credinta fiecruia. Unii savanti cred c pmntul este
foarte vechi fiindc evolutia este de neconceput dac pmntul nu este foarte vechi. Dac
crezi n evolude, trebuie s crezi si c pmntul este foarte vechi cci, evident, evolutia
nu functioneaz pe termen scurt. Dar n privinta dovezilor stiintifice existente, nici una nu
poate s spun c pmntul are 5 miliarde de ani vechime sau 7500 de ani - oricare dat
este posibil. Depinde de premisele de la care pornesti.
Teoria evolutiei este inteligibil filosofic
Iat deci c evolutia nu e de fapt o problem stiintific, ci una filosofic. Trebuie s
ntelegem c teoria evolutiei pare usor de acceptat anumitor savanti, filosofi sau oameni
obisnuiti fiindc au fost pregtiti n acest sens. S cercetm deci antecedentele sale
filosofice n apostazia societtii occidentale de la crestinismul traditional.[Unele dintre
discutiile care urmeaz n aceast sectiune au fost luate din lectiile anterioare ale
Cursului de Supravietuire" tinut de Printele Serafim. (n. ed.) ]
Cum am vzut, ideea de evolutie s-a ivit la sfrsitul veacului al optsprezecelea, sfrsitul
Iluminismului si nceputul epocii revolutionare - propria noastr epoc. Iluminismul se
caracteriza printr-o conceptie stabil asupra lumii, dar o stabilitate care nu putea dura; ea
trebuia s lase loc conceptiei evolutioniste. Vom discuta mai trziu de ce a fost asa.
Una dintre lucrrile clasice despre epoca Luminilor, The European Mind (Gndirea
european) de Paul Hazard, afirm:
[n aceast perioad] n Europa a avut loc o nfruntare moral. Rs timpul ntre
Renastere, din care descinde n linie dreapt, si Revolutia Francez, creia i furea
armele, alctuieste o epoc nentrecut de nici o alta ca important istoric."[Paul
Hazard, The European Mind, 1680-1715, Meridian Books, New York, 1963, p. xviii.]
Ilummismul a constituit epoca clasic a Europei moderne. Aceast perioad dintre
Renastere si vremurile moderne a fost prima ncercare real de a alctui o sinteza
armonioas a noilor forte slobozite de Evul Mediu, Renastere si Reform,[Printele
Serafim artase ntr-o lectie anterioar c, dup schisma Bisericii Apusene de Biserica
Ortodox, tendinta apusean spre rationalism a naintat fr restrictii. Aceasta s-a vzut
aproape imediat dup schism, o dat cu aparitia scolasticii, n care ratiunea era
nltat deasupra credintei si traditiei. (n. ed.) ] fr a pierde temelia duhovniceasc a
unui oarecare crestinism.
Intiul aspect al noii epoci clasice, al noii armonii, era dominatia perspectivei stiintifice
asupra lumii, care a luat forma lumii-masin a lui Isaac Newton.[Sir Isaac Newton (1642-
1727) a fost un teist care credea n Iisus Hristos, dar era chinuit de griji pentru
rationalismul crestinismului. Asemeni altor gnditori ai Iluminismului, precum Thomas
Jefferson, el s-a dedicat salvrii crestinismului prin rescrierea Bibliei si curtarea ei de
ceea ce el numea coruperi", adic ntmplarile miraculoase. El respingea dogma
Treimii. (Cf. Ian T. Taylor, In the Minds of Men: Darwin and the New World Order, TFE
Publishing, Minneapolis, 1991, pp. 342-43) (n. ed.)] Epoca lui Newton, nceputul
Iluminismului, a fost o vreme cnd stiinta si religia rational preau a fi de acord c totul
n lume mergea bine, iar artele nfloreau ntr-un mod cum nu aveau s mai nfloreasc
vreodat n Apus.
Inainte de aceasta, Apusul cunoscuse cteva veacuri de frmntare intelectual si chiar de
haos, o dat cu prbusirea sintezei medievale a romano-catolicismului, noi forte fcndu-
se simtite, ceea ce a dus la dispute aprinse si rzboaie sngeroase. Rzboaiele religioase
cu tot felul de scopuri lumesti s-au ncheiat o dat cu Rzboiul de Treizeci de Ani, n
1648, care a devastat Germania. Protestantismul se rsculase mpotriva complicatiei si
coruptiei din catolicism; a avut loc o renastere a gndirii si artei pgne antice; noul
umanism descoperise omul natural, ceea ce a mpins nc mai n spate ideea de
Dumnezeu; si, lucru si mai semnificativ pentru viitor, stiinta a nlocuit teologia ca dreptar
al cunoasterii, iar studiul naturii si al legilor ei a ajuns s par cel mai nsemnat demers
intelectual.
Totusi, n veacul al saptesprezecelea si nceputul celui de-al optsprezecelea se ajunsese la
un anume echilibru si armonie n gndirea apusean. De fapt, crestinismul nu fusese
rsturnat de noile idei, ci, mai curnd, se adaptase noului spirit, nefcndu-se nc simtite
dificulttile si contradictiile ideilor naturaliste si rationaliste moderne. Indeosebi n partea
cea mai luminat a Europei Apusene, Franta si Germania, prea c venise o vrst de aur,
n contrast mai ales cu rzboaiele religioase care ruinaser aceste tri pn pe la mijlocul
secolului al saptesprezecelea. Omul luminat credea n Dumnezeu, a crui existent putea
fi demonstrat rational, era tolerant cu credintele altora si credea c tot ce exist n lume
poate fi explicat de ctre stiinta modern, ale crei ultime progrese le urmrea cu
nerbdare. Lumea prea a fi o masin urias n necontenit miscare, fiecare miscare a ei
putnd fi descris matematic. Exista un singur univers urias, ornduit ca un sistem
matematic uniform. Lucrarea clasic ce exprima ideile mentionate, Principia
Mathematica a lui Newton, a fost salutat cu aclamatii la aparitia ei, n 1687, artnd c
lumea educat a vremii era bine pregtit pentru noua evanghelie.
In noua sintez a Iluminismului Natura" l nlocuia pe Dumnezeu ca idee central - chiar
dac Dumnezeu nu a fost eliminat nici pn la sfrsitul perioadei. Epoca sistemului
newtonian a fost si epoca religiei Ratiunii. De-acum, religia era supus aceluiasi criteriu
precum stiinta: studierii lumii exterioare, adic criteriului ratiunii. Astfel, s-a continuat
procesul nceput o dat cu scolastica, curnd dup Schism, cnd ratiunea a fost asezat
deasupra credintei si traditiei. Iluminismul a fost vremea cnd oamenii visau la o religie a
bunului simt.
In termeni religiosi, poate cea mai tipic miscare a veacului al optsprezecelea a fost
deismul. Deismul sustine c Dumnezeu exist, dar fr a se face simtit; adic zideste
lumea si se retrage. Newton nsusi nu credea c poate s calculeze chiar totul corect, de
pild deplasrile cometelor; el socotea c universul era ca un urias ceas pe care l-a fcut
Dumnezeu si apoi s-a retras, si c, din cnd n cnd, trebuie s revin si s l fixeze, s l
rsuceasc. Dar astronomii ulteriori au spus c nu e adevrat: poti obtine o teorie
unificat care s explice totul, chiar si miscrile neregulate, deci Dumnezeu este necesar
doar la nceput. Dumnezeu devine extrem de sters. Astfel c minunile si prorociile au
nceput a fi puse la ndoial, multi scriitori ncepnd deja s spun c ele nu erau dect
superstitie. In privinta aceasta francezii erau mult mai radicali dect englezii.
Cercetnd conceptia despre lume a Iluminismului putem vedea ct de armonioas prea a
fi - Natura domnind deasupra tuturor, tainele Naturii descoperindu-se, Dumnezeu fiind
nc n cer (desi nefcnd mare lucru), iar cunoasterea stiintific progresnd n ntreaga
lume.
Ajungem astfel la al doilea aspect principal al Iluminismului: credinta n progresul uman.
n cartea sa The Making of the Modern Mind (Crearea gndirii moderne), J.H. Randall Jr.
scrie:
Marii apostoli ai Iluminismului sperau s realizeze societatea ome neasc ideal prin
rspndirea ratiunii si stiintei ntre oameni. Iar de acolo sperau s se ajung la o adevrat
varst de aur. Inc de la nceputul vea cului [al optsprezecelea] s-a ridicat un tot mai
puternic imn de laud adus progresului prin educatie. Locke, Helvetius si Bentham au pus
temelia generosului vis; toti oamenii, indiferent de scoal, afar doar de cei ce rmneau
credinciosi [...] dogmei crestine a pcatului strmosesc, cre deau cu toat fiinta lor
arztoare n perfectibilitatea rasei umane. In sfr sit, omenirea si tinea cheia destinului n
propriile mini: putea s-si fac viitorul aproape cum voia. Inlturnd greselile prostesti
din trecut si n torcndu-se la o cultivare rational a naturii, aproape c nu ar mai fi rmas
nici un fel de piedici n calea bunstrii omenesti care s nu poat fi depsite. E greu s
ne dm seama ct de recent este aceast credint n progre sul uman. Lumea antic pare
s nu fi avut cunostint de el; grecii si ro manii si ntorceau privirile mai curnd spre
Vrsta de Aur, de la care omul deczuse. Evul Mediu nu admitea, desigur, o asemenea
gndire. Renasterea, care a realizat ntr-adevr asa de mult, nu-si putea nchipui c omul
poate s se ridice din nou la gloriosul nivel al antichittii; ea si ntorcea gndurile cu
totul asupra trecutului. Numai n veacul al sapte sprezecelea, o dat cu dezvoltarea
stiintei, omul a putut s nutreasc o astfel de ambitie trufas. [...] Toti savantii de dup
Descartes dispretuiau pe cei vechi si luptau pentru credinta n progres."[J.H. Randall, The
Making ofthe Modern Mind, Houghton Mifflin Co., 1926, pp. 381-82.]
De ce s-a prbusit conceptia despre lume a Iluminismului ? Filosofia sa pare azi cu totul
naiv, iar arta sa - o vrst de aur cu neputint de atins. Exist diferite cauze,
suprapunndu-se unele cu altele. Cauza principal este abordarea critic tocmai a
rationalismului pe care se ntemeia ntreaga conceptie luminist. Sfintii Printi spun c
ratiunea omeneasc a deczut o dat cu cderea omului; de-aceea, ea trebuie supus
credintei si descoperirii dumnezeiesti, ca astfel s se ridice la o stare mai nalt. De ndat
ce ratiunea e nltat deasupra credintei si traditiei, atitudinea ei critic i provoac
propria distrugere. Credinta n ratiunea omeneasc este cea care a produs nti scolastica,
mai apoi Reforma, cci ratiunea supunea criticii nssi religia. Reforma a fost o critic a
catolicismului medieval, iar apoi critica Protestantismului a produs filosofii atei/agnostici
ai veacului al nousprezecelea. In fine, atitudinea critic a ratiunii a produs actuala
sinucidere a ratiunii. De ndat ce omul se ncrede n ratiune ca dreptar al adevrului, este
obligat s-o urmeze pn la capt pe calea s distructiv. Nu i se poate mpotrivi.
Incepnd cu Evul Mediu, rationalismul a redus sfera cunoasterii pe msur ce critica
fiecare traditie si realitatea lumii duhovnicesti - totul n afar de lumea exterioar. O dat
cu filosoful englez David Hume, spre sfrsitul veacului al optsprezecelea, ratiunea
autonom a mers n sfrsit pn la capt: a distrus orice cunoastere sigur, chiar si pe cea
a lumii exterioare. Hume spunea c nu putem cunoaste adevrul absolut prin ratiune;
putem cunoaste doar ceea ce experiem. El scria:
Ratiunea e o facultate subiectiv care nu are legtur necesar cu .<<faptele>> pe care
cutm s le cunoastem. Ea se limiteaz la schitarea relatiilor dintre ideile noastre, ele
nsele fiind de dou ori distantate de .<<realitate>>. Iar simturile noastre sunt la fel de
subiective, cci nu pot nici odat s cunoasc .<<lucrul n sine>>, ci doar o imagine a lui,
ce nu are n ea elementul necesittii si sigurantei - .<<contrarul oricrui fapt real este nc
posibil>>."[David Hume, An Enquiry Concerning Human Understanding, apud The
English Philosophers from Bacon to Mill, ed. Edwin A. Burtt, Random House-1939 New
York pp.593-94.]
Iat, ntr-adevr, un lucru foarte adnc nrdcinat n gnditorii nostri moderni din
ultimele dou sute de ani: dezndejdea de a nu fi niciodat n stare s cunosti ceva, care
dizolv nssi substanta vietii. Creznd n filosofia rationalist si ncepnd a gndi
lucrurile prin ea, dai de Hume si de alti gnditori asemeni lui, si, dintr-o dat, ntreaga
lume se dizolv. Cu ndrepttire deci s-au spus urmtoarele despre Hume de ctre un
cercettor al filosofiei Iluminismului:
Citirea dialogurilor lui Hume dup ce ai citit cu ntelegere plin de simpatie pe zelosii
deisti si pe optimistii filosofi ai primei prti a veacului optsprezece nseamn a fi ncercat
de o usoar nfiorare, de un simtmnt de neliniste. E ca si cum, n culmea amiezei
Iluminismului, la ceasul r gazului, cnd mprejur totul pare a fi linistit si sigur, cineva si-
ar da seama bmsc de apropiata si neasteptata surpare a temeliilor, de slabul si ndeprtatul
freamt ce strbate sub terenul solid al bunului simt."[Carl L. Becker, The Heavenly City
of the Eighteenth Century Philosophers, Yale University Press, New Haven, Connecticut,
1970, pp. 68-69.]
(Desigur, acest fapt a produs mai trziu marele cutremur al zilelor noastre.)
Idealul experimental n stiint are o functie similar celei a ratiunii n ni micirea
conceptiei despre lume a Iluminismului. Fiind el nsusi ntemeiat pe rationalism, acest
ideal nu e nicicnd mplinit; el nu se opreste niciodat, ci asteapt mereu s-si testeze
concluziile, ajungnd la altele noi. Tocmai de aceea ideile stiintifice se schimb mereu,
iar sinteza stiintific din vremea lui Newton a fost rstumat.
Pn la urm, ideea de progres a ajutat la dizolvarea vechii sinteze. In Renastere, asa cum
am vzut, anticii erau priviti ca adevratul model. Se credea c, dac ne-am putea
ntoarce la ei, departe de Evul Mediu si de superstitii, va fi grozav. Apoi cnd stiintele au
ajuns s fie modul de gndire dominant, a aprut conceptia stiintific despre lume.
Oamenii au nceput s vad c orice om din ziua de azi are mai mult cunoastere
stiintific dect orice om din antichitate. pentru prima dat, acum stiinta a naintat n chip
dramatic cu experimentele sale etc.
Este vdit c nssi ideea de progres - ideea c prezentul cldeste pe trecut, c generatiile
viitoare vor face mai bine dect noi, iar omul va nainta n mod constant - anuleaz ideea
c exist un criteriu statornic. Exact ca n subiectivismul lui Hume, totul devine relativ.
Criteriul existentei omului e abandonat n voia sortii generatiilor viitoare care urmeaz s
l mbuntteasc. Dup un timp, oamenii ncep s-si dea seama c au de-a face cu o
filosofie a necontenitei schimbri, a necontenitei miscri. Atunci sufletul se revolt. El
simte c nu exist pace, nu exist sigurant. La sfrsitul veacului al optsprezecelea ideea
de progres dduse deja nastere conceptiei evolutioniste", care era mult diferit de
conceptia statornic a lui Newton, ajungnd n prim plan n veacul al nousprezecelea.
Asa se face c veacul al optsprezecelea a nceput cu mult optimism, dar cei mai multi nu-
si ddeau seama c spre sfrsitul veacului filosofii cei mai naintati urmau s nimiceasc
orice putint a vreunei cunoasteri reale a lumii exterioare si orice criteriu statornic al
adevrului. Ideile profunde de acest fel au nevoie de timp spre a ptrunde pn la oameni,
dar cnd o fac produc urmri dezastruoase.
Dezastruoasele urmri s-au vzut n Revolutia Francez din 1789, care a fost aplicarea
revolutionar a ideilor rationaliste la schimbarea societtii si la ntreaga rnduial a vietii
din afar. Sfrsitul veacului al optsprezecelea a adus cu el sfrsitul Vechii Ordini -
sfrsitul unei epoci de stabilitate, cnd asezmintele omenesti, arta si cultura erau
ntemeiate cel putin pe o rmsit de crestinism si de simtminte crestine. Izbucnirea
Revolutiei Franceze a coincis cu sfrsitul civilizatiei crestine. Inainte de 1789 era nc
Vechiul Regim"; dup acest an, urmeaz epoca Revolutiei, vremurile noastre.
In aceast perspectiv, teoria evolutiei poate fi nteleas filosofic. Ea s-a ivit dintr~o
cutare a unei legi stiintifice a progresului care s Justifice inaintarea revolutionar
modern. Teoria evolutiei a fost propus mai nti de ctre bunicul lui Charles Darwin,
Erasmus, n 1794 - la numai cinci ani de la Revolutia Francez.[Multi dintre prietenii si
apropiatii lui Erasmus Darwin simpatizau cu revolutionarii francezi. Erasmus a fost unul
dintre ntemeietorii Societtii Lunare, care-i cuprindea pe simpatizantii revolutionarilor
si ai crei membri erau aceeasi cu cei ai Societtii Revolutionare conduse de radicalul
Earl Stanhope. Erasmus l admira ndeosebi pe Rousseau, filosoful principal al
Revolutiei. Era si francmason, la fel ca fiul su, tatal lui Charles Darwin. (n. ed.) ]
J.H. Randall Jr., el nsusi evolutionist, e destul de lipsit de naivitate spre a admite c
teoria evolutiei este o credint, nu un fapt dovedit:
n prezent biologii admit c, la drept vorbind, nu cunoastem nimic de spre cauzele
originii noilor specii; trebuie s recurgem la credinta stiintific c ele au loc datorit
schimbrilor chimice din protoplasma embrionar."[Randall, op. cit., p. 475. O afirmatie
similar a fost fcut de un important biolog evolutionist britanic, Prof. L. Harrison
Matthews, n Prefata la editia din 1971 a Originii speciilor. Realitatea evolutiei este
sira spinrii biologiei, biologia aflndu-se deci n situatia aparte a unei stiinte
ntemeiate pe o teorie nedovedit - este deci vorba de o stiint sau de o credint?...
Credinta n evolutie este astfel paralela exact a credintei ntr-o creatie particular:
ambele sunt concepte despre care credinciosii stiu c sunt adevarate, dar pn n prezent
nici una nu a fost n stare s o dovedeasc." (n. ed.) ]
Evolutionistii trebuie s recurg la aceast credint fiindc, cum nsisi spun, orice
altceva este de neconceput" - acest orice altceva" fiind faptul c Dumnezeu a creat
lumea n urm cu 7000 sau 8000 de ani.
Randall continu, descriind efectul evolutiei asupra lumii:
n ciuda acestor dificultti, credintele oamenilor de azi au fost adnc impregnate de
conceptul de evolutie. Marile notiuni si concepte fundamen tale care nsemnau asa de
mult pentru veacul al optsprezecelea, Natura, Ratiunea si Utilitatea, au lsat cu totul loc
unui nou set care exprim mai bine ultimele idei intelectuale despre o Lume n Crestere.
O multime de factori au conspirat la popularizarea ideii de dezvoltare cu corolarele ei...
Poate c accentul principal adus de Evolutie n mintile oamenilor a fost cel pus asupra
analizei cauzale amnuntite a proceselor de schimbare particulare. In loc de a cuta s
descopere captul sau tinta mersului lumii ca ntreg, ori s discern cauza ultim sau
temeiul tuturor celor existente - sarcina fundamental a stiintei si filosofiei anterioare -
oamenii au ajuns s cerceteze doar ceea ce este acel proces si numai ceea ce produce el n
prtile sale. Ei au respins [...] contemplarea unei alctuiri fixe si sta tice a Adevrului,
adoptnd n locul ei telul investigrii tuturor micilor adevruri pe care le poate descoperi
experimentul. Nu Adevrul care este obrsia tuturor adevrurilor, ridicnd sufletul
omenesc deasupra tuturor experientelor omenesti, n trmul celui vesnic... ci
rbdtoarea, neobo sita si nesfrsita cutare a unei infinitti de adevruri finite din
experienta noastr - iat telul oricarei strdanii stiintifice si filosofice a zilelor
noastre."[Randall, op. cit., pp. 475-77.]
Randall mentioneaz felul cum schimbarea asezmintelor omenesti - diferitele idei asupra
moralei etc. - ntresc credinta n evolutie:
Conceptia asupra omului ca organism care reactioneaz la si actio neaz asupra unui
mediu complex a devenit astzi fundamental.[Aceasta e teza principal a conceptiei
evolutioniste si a Epocii Revolutionare privitor la natura uman. Ea s-a cldit din
filosofia stiintific a darwinismului si din filosofia politic a admiratorului lui Darwin,
Karl Marx, si este comun tuturor constructiilor totalitare si utopice derivate din acestea
dou, inclusiv liberalismului modern si feminismului radical. Judge Robert H. Bork, n
cartea sa Slouching Towards Gomorrah: Modern Liberalism and American Decline
(Regan Books/Harper Collins, New York, 1996), enunt succint aceast tez
evolutionist astfel: Natura uman e infinit modelabil, astfel c o natur uman nou,
mai bun si poate chiar perfect, se poate produce prin rearanjarea institutiilor sociale."
Fe-' minista Shere Hite, n Hite Report on the Family, a nfatisat aceast credint atunci
cnd zicea: Nu exist nimic de felul unei .<<naturi umane>>. Mai curnd, exist o
structur psiholo gic care este implantat cu grij n mintile noastre pe msur ce
nvtm dragostea si ecuatiile de putere ale familiei - pe viat. Din fericire, familia e un
asezmnt omenesc: oamenii au facut-o si tot oamenii o pot schimba." (n. ed.) ] Toate
ideile si asezmintele sunt gndite astazi n primul rnd ca produse so ciale, functionnd
n grupuri sociale si izvornd din necesitatea svrsirii unei anumite adaptri a naturii
umane la mediul nconjurtor. Toate do meniile de interes uman de astzi au fost supuse
acestei generale tendinte sociologizante si psihologizante; exemplul religiei si teologiei
este edifi cator. In vreme ce veacul al optsprezecelea socotea religia si teologia ca pe un
set de propozitii deductive si demonstrative, oamenii de azi soco tesc religia n primul
rnd ca pe un produs social, un mod de viat izvort din organizarea social a
experientelor religioase ale oamenilor, iar teo logia ca pe o rationalizare a anumitor
simtminte si experiente fundamen tale a naturii umane. Nu mai cutm s dovedim
existenta lui Dumnezeu, ci vorbim de .<<ntelesul lui Dumnezeu n experienta uman>>;
nu mai cutm s demonstrm viata viitoare, ci investigm efectul credintei n nemurire
asupra comportamentului uman."
Vedem ct se poate de limpede c avem aici Urmtoarea treapt de dup Hume, care
nimicise toate aceste lucruri. Nu mai poti crede n acele idei nvechite. Este o nou
treapt, care nu are nimic de-a face cu descoperirea stiintific" a evolutiei - nu e dect
ceea ce pluteste n aer. De vreme ce ratiunea si continu marsul, va sfrsi prin propria
sinucidere.
Randall urmeaz:
Evolutia a introdus o cu totul alt scar de valori. Acolo unde idealul veacului al
optsprezecelea era rationalul, naturalul, chiar primitivul si ne comptul, pentru noi lucrul
cel mai de dorit se identific mai curnd cu ca ptul ultim al procesului de dezvoltare, iar
termenii nostri laudativi sunt .<<modern>>, .<<la zi>>, .<<naintat>>, .<<progresist>>.
n aceeasi msur ca si Epo ca Luminilor noi tindem s identificm ceea ce aprobam cu
Natura, dar pentru noi ea nu mai este ordinea rational a naturii, ci culminarea proce sului
evolutiv, pe care-l lum drept prghia existentei noastre. Veacul al optsprezecelea nu
putea gndi un apelativ mai ru dect a numi pe un om .<<entuziast nefiresc>>; noi
preferm s-l etichetm drept .<<fosil demodat si depsit>>. Epoca aceea credea ntr-
o teorie dac era numit rational, folositoare si natural; noi i dm ntietate dac este
.<<ultima descope rire>>. Trebuia s fim mai curnd modernisti si progresisti, dect
gnditori chibzuiti. Rmne de vzut dac n noua noastr scar de valori nu am pierdut
la fel de mult pe ct am cstigat...
Ideea de evolutie, asa cum a ajuns s fie nteleas n final, a ntrit atitudinea umanist si
naturalist."
Falsii "proroci"
Dobzhansky citeaz cu deplin aprobare urmtoarea afirmatie a lui Teilhard de Chardin
despre ce anume este evolutia:
Este oare evolutia o teorie, un sistem sau o ipotez ? Ea este mult mai mult - este un
postulat general, dinaintea cruia toate teoriile, toate ipote zele, toate sistemele trebuie s
se ncline de aici nainte, si caruia trebuie s i se conformeze spre a putea fi luate n
considerare si a fi veridice. Evolutia e o lumin care lumineaz toate faptele, o traiectorie
pe care toate liniile de gndire trebuie s-o urmeze. Iat ce este evolutia."[Th. Dobzhansky,
Evolution: God's Method of Creation"]
Adic, n gndirea lui Teilhard - pe care o urmeaz o multime de oameni, fie c sunt
crestini, atei sau orice altceva - evolutia devine un fel de nou revelatie universal pentru
omenire. Deci totul trebuie nteles n termenii evolutiei, inclusiv religia.
Scrierile lui Teilhard de Chardin sunt att de ntesate de propriul jargon, nct este usor
s-l respingi - ori s-l accepti - fr s pricepi cu totul semni ficatia gndirii sale. Dar, mai
presus de toate, trebuie nteles ce anume i-a in spirat gndirea, cci tocmai aceast
inspiratie de temelie si conceptie despre lume a pus stpnire pe fantezia intelectualului
modern, deopotriv crestin" si ateu, n ciuda dificulttii limbajului.
Ceea ce l-a inspirat pe Teilhard de Chardin si i inspir pe adeptii si este o anume
conceptie unitar asupra realittii, o mbinare a lui Dumnezeu si a lumii, a spiritualului si
secularului, ntr-un singur proces armonios si atotcuprinztor care nu numai c poate fi
perceput de intelectualul modern, ci poate fi simtit de sufletul sensibil aflat n strns
legtur cu spiritul vietii moderne; ntr-adevr, pasul urmtor al procesului poate fi
anticipat de omul modern", si tocmai de aceea este asa de iute acceptat Teilhard de
Chardin ca proroc", chiar de ctre oameni ce nu cred n Dumnezeu: el vesteste, ntr-un
chip foarte mistic", viitorul la care sper orice gnditor de astzi (n afar de crestinii
ortodocsi constienti).
Exist dou laturi ale gndirii unitare a lui Teilhard de Chardin: cea lumeasc (prin care-i
atrage si-i pstreaz chiar pe ateii totali precum Julian Huxley), si cea spiritual (prin
care-i atrage pe crestini" si le d o religie" celor necredinciosi).
Fragment din corespondenta P. Serafim Rose cu un preopinent evolutionist, dr.
Kalomiros

As vrea acum s v pun o ntrebare stiintific cu totul elementar: care este dovada n
favoarea evolutiei omului" ? Nici asupra acestei chestiuni nu pot intra n amnunte n
prezenta scrisoare, ci o voi discuta pe scurt. Dac doriti, v pot scrie mai amnuntit ceva
mai trziu.
Dovezile fosile n favoarea evolutiei omului" constau n: Omul de Neanderthal (mai
multe exemplare); Omul de Pekin (cteva cranii); oamenii" asa-zisi de Java, Heidelberg,
Piltdown (pn acum douzeci de ani), si re centele descoperiri din Africa: toate extrem.
de fragmentare; de asemenea, nc vreo cteva fragmente. Totalitatea dovezilor fosile ale
evolutiei omu lui" ncap ntr-o lad de mrimea unui sicriu, provenind din prti mult
nde prtate ale pmntului, fr vreo indicatie demn de crezare a unei vrste mcar
relative (cu-att mai putin absolute"), si far nici o urm de indicatie asupra felului cum
acesti. oameni" diferiti se leag unul de altul, fie prin descendent, fie prin nrudire.
Mai mult, n urm cu douzeci de ani s-a descoperit c unul dintre acesti strmosi
evolutivi ai omului", omul de Piltdown", era o fraud deliberat. Este interesant c unul
dintre descoperitorii" omului" de Piltdown era Teil hard de Chardin - lucru pe care nu-l
veti gsi n majoritatea manualelor ori bio grafiilor sale. El a descopent" caninul acestei
creaturi msluite - dinte care fu sese deja vopsit cu intentia de a nsela asupra vrstei sale
atunci cnd l-a desco perit! Nu am dovezi spre a spune c Teilhard de Chardin a participat
n mod constient la fraud; cred c e mai plauzibil s fi fost o victim a adevratului autor
al fraudei, fiind asa de dornic s gseasc dovezi nfavoarea evolutiei omului", n care
credea mai dinainte, nct nici nu a mai dat atentie dificult tilor anatomice pe care acest
om" grosolan masluit le prezenta pentru orice observator obiectiv. Si totusi n manualele
evolutioniste tiprite nainte de descoperirea fraudei, Omul de Piltdown era acceptat ca
un strmos evolutiv al omului fr discutie; craniul" su este chiar desenat (desi se
descoperiser doar fragmente ale unui craniu); si se afirma cu ncredere c el combin
carac teristicile umane cu altele mult mai napoiate" (Tracy I. Storer, Zoologie gene ral,
1951). Era, desigur, exact acea verig lips" necesar dmtre om si mai mut; iat de ce
frauda de la Piltdown a fost alctuit tocmai ca un amestec de oase de om si de maimut.
Ceva mai trziu, acelasi Teilhard de Chardin a participat la descoperirea si mai ales la
interpretarea" Omului de Pekin". Multumit interpretrii" sale (cci avea deja
reputatia de a fi unul dintre principaiii paleontologi ai lumii), Omul de Pekin" a intrat si
el n manualele evolutioniste ca strmos al omului...
Teilhard de Chardin a fost legat si de descoperirea si mai ales de interpretarea unora
dintre rmsitele Omului de Java", care sunt fragmentare. In fapt, oriunde se ducea,
descoperea dovezi" ce se potriveau exact cu asteptarile sale - anume, c omul a
evoluat" din creaturi de tipul maimutelor.
Dac veti cerceta n mod obiectiv toate dovezile fosile n favoarea evolutiei omului",
cred c veti descoperi c nu exist nici o dovad hotrtoare sau ct de ct rezonabil n
favoarea ei. O anumit prob e socotit a fi dovad n favoarea evolutiei umane fiindc
oamenii doresc s cread acest lucru; ei cred ntr-o filosofie care cere ca omul s fi
evoluat din creaturi asemenea maimutelor. Omul de Neanderthal este pur si simplu Homo
sapiens, nedeosebindu-se de oamenii moderni mai mult dect se deosebesc acestia ntre
ei, fiind o varietate nluntrul unui fel anume sau al unei specii.[Multi evolutionisti au
ajuns la concluzia c Homo erectus apartine si el de specia Homo sapiens. De pild,
William S. Laughlin (Universitatea Connecticut), studiind pe eschimosi si aleuti, a
observat multe asemnri ntre aceste populatii si oamenii de tip Horno erectus
(Sinanthropus) din Asia. El si ncheie studiul astfel: Cnd descoperim c deosebiri
semnificative s-au dezvoltat ntr-o scurt perioad de timp ntre populatii strns nrudite
si apropiate, precum cele din Alaska si Groenlanda, si cnd lum n considerare marile
deosebiri ce exista ntre grupuri ndeprtate precum eschimosii si aborigenii, despre care
se stie c apartin aceleiasi specii de Homo sapiens, pare justificat s concluzionm c
Sinanthropus apartine de aceeasi specie att de divers." (Science 142, 8 Noiembrie
1963, p. 644). (n. ed.)] V rog s observati c ilustratiile cu omul de Neanderthal din
manualele evolutioniste sunt inventia artistilor cu idei preconcepute despre cum trebuie
s fi artat omul primitiv", ntemeiate pe filosofia evolutionist !
Cred c am spus destul, nu spre a arta c pot dezminti evolutia omului" (cci cine poate
dovedi sau dezminti ceva cu probe att de fragmentare ? !), ci spre a indica doar c
trebuie s fim foarte critici n ce priveste interpretarea prtinitoare a unor probe asa de
precare. S-i lsm pe pgnii nostri moderni si pe filosofii lor s se agite la descoperirea
fiecrui nou craniu, os sau chiar a unui singur dinte, despre care ziarele titreaz:
Descoperirea unui nou strmos al omului". Aceasta nu tine nici mcar de domeniul
cunoasterii desarte, ci de domeniul basmelor moderne, al ntelepciunii care, cu adevarat,
s-a fcut uimitor de nebuneasc.
Evolutia este exact opusul crestinismului
Intreaga filosofie evolutionist ce-i prinde astzi pe oameni i face s cread, adesea
inconstient, ntr-o conceptie despre creatie si viat ce este exact opusul nvtturii
crestine: simplul devine complex, slbticia evolueaz" spre civilizatie, nedesvrsitul
face s apar desvrsirea, progresul" etc. In conceptia Ortodoxiei, ceea ce este
desvrsit cade n nedesvrsire (Raiul, n lumea czut; si chiar istoric, Sfintii Printi
observ cderea ome nirii n general, pn la venirea lui Hristos - cf. Sfntul Simeon
Noul Teolog si Sfntul Grigorie al Nyssei), iar omul din zilele de pe urm va fi mult mai
jos duhovniceste dect n Biserica primar (cf. prorocia Sfntului. Nil Izvor torul de Mir
si a Sfntului Nifon al Constantiei); nestricciunea si nemurirea preced stricciunea si
moartea. [Sf. Nil Izvortorul de Mir (+1651), artndu-se dup moarte clugrului czut
Theofan din Muntele Athos, n anul 1817, a prorocit despre starea omenirii n vremurile
din urm: Lumea din vremea aceea se va schimba si se va face de nerecunoscut. Cnd
se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va ntuneca mintea omului din vremea
aceea de patimile cele trupesti ale curviei si foarte mult se va nmulti necredinta si
frdelegea. Atunci lumea va deveni de nerecunoscut, schimbndu-se fetele oamenilor, si
nu vei mai cunoaste fetele brbatilor de ale femeilor pentru nerusinata mbrcminte si a
prului din cap. Oamenii din vremea aceea se vor purta fr cuviint, fiind slbtici si
cruzi ca niste fiare, din cauza ispitelor lui Antihrist. Nu vor da respect parintilor si celor
mai btrni, dragostea va pieri. [...] Atunci vor schimba obiceiurile si predania
crestinilor si a Bisericii. Cuviinta si curtia vor pieri de la oameni si va stpni
frdelegea. Minciuna si iubirea de arginti va ajunge la cele mai mari trepte. (...)
Curviile, preacurviile, sodomiile, hotiile, omorurile vor fi pe toate drumurile in vremea
aceea. (...) Bisericile lui Dumnezeu se vor lipsi de preoti credinciosi si evlaviosi." Vezi de
asemenea prorociile Sfntului Nil despre decderea vietii' monahale ortodoxe n The
Orthodox Word, nr. 21 (1968), pp. 143-49. Prorocia Sfntului Nifon, Episcopul
Constantiei Ciprului (sec. al IV-lea), spune astfel: Pn la sfrsitul veacului acestuia
nu vor lipsi nici prorocii Domnului Dumnezeu, si nici slugile diavolului. Dar in vremurile
din urm, cei ce vor sluji cu adevrat lui Dumnezeu vor reusi s se tinuiasc de oameni
si nu vor fptui printre ei semne si minuni, ca n timpurile noastre, ci vor merge pe calea
faptelor si a smereniei, iar n mprtia Cereasc vor fi mai mari dect Parintii ce s-au
proslvit prin semne. Cci n acea vreme nimeni nu va face minuni n fata oamenilor,
care s-i aprind, insuflndu-le dorinta nevointelor ascetice. (...) Multi, aflndu-se n
nestiint, vor cdea in prpastie, abtndu-se ntru ltimea cii largi si ntinse" (citat in
Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, Mnstirea Sltioara, 1996,p. 195).]
Desvrsirea si nemurirea veacului viitor (cerul) nu sunt o dezvoltare sau o evolutie" din
lumea prezent (cum ar zice Teilhard de Chardin; de fapt, hiliasmul este o consecint
aproape inevitabil a evolutiei), ci o preschimbarea ei din temelii.
Scopul principal al filosofiei evolutioniste" este rsturnarea perspectivei crestine,
ntemeiate pe Dumnezeu Care face totul precum voieste El, punnd n locul ei ceva mai
pe ntelesul" omului czut - rationalism, umanism. Iat de ce evolutia" a fost dezvoltat
treptat de filosofia modern agnostic, atee si deist, nainte de a se gsi mcar o dovad
stiintific". Perspectiva cres tin-ortodox (Raiul, scurtimea [timpului acordat] lumii
acesteia etc.) este o perspectiv cu totul nou pentru cei prostiti de moderna filosofie
lumi nist", al crei produs-cheie este evolutia.
Credinta n datarea radiometric
de Curt Sewell
Foarte multi savanti, profesori si majoritatea mediilor de informare sunt foarte buni
avocati ai credintelor evolutioniste n vrstele mari. Si multi crestini s-au alturat
afirmatiilor savantilor despre marea vrst a pmntu lui", de obicei fr s-si dea seama
c ele se ntemeiaz pe presupozitii natu raliste ce elimin complet orice fel de interventie
a unui Dumnezeu creator. Ei nu au recunoscut eroarea rationamentului circular din aceste
credinte n vrstele mari. Astfel, fr s fie nevoie, ei si-au pierdut temelia credintei.
Curtis Sewell Jr. a lucrat timp de 44 de ani ca inginer electronist n industria nuclear,
ncepnd cu Proiectul Manhattan al Armatei Statelor Uni te din timpul celui de-al Doilea
Rzboi Mondial (prima bomb atomic). Timp de cinci ani a fost inginer sef la Isotopes,
Inc. Printre sarcinile sale s-a numrat si proiectarea instrumentarului pentru analiza
radiochimic de diferite tipuri, inclusiv pentru sistemul datrii cu Carbon 14. In 1988 a
iesit la pensie de la Lawrence Livermore National Laboratory.
Cndva D-l Sewell adera la conceptia uniformist c pmntul are miliarde de ani
vechime, dar n decursul multor ani de lucru a nceput s se ndoiasc de dovezile"
acestui fapt, fiindc a vzut c se ntemeiau pe o logic circular. Povestea trecerii sale de
la conceptia evolutionist la conceptia crestin despre lume este relatat n cartea sa God
at Ground Zero (Master Books, Green Forest, Arkansas, 1997).
Cum pot creationistii s se astepte ca oamenii s accepte ideea pmntului tnr,
cnd, prin datarea radiometric, stiinta a dovedit c pmntul are miliarde de ani
vechime ?"
Articolul de fat pune aceast ntrebare, ce reprezint gndirea unui mare numr de
oameni de azi. Cu sigurant c majoritatea oamenilor de stiint accept datarea
radiometric. Totusi nu exist cu adevrat un motiv stiintific care s dovedeasc c
datarea radiometric este corect, ci o multime de dovezi ce arat c ea nu functioneaz.
Vom discuta cteva dintre ele. Vom descoperi c piatra de temelie a analizei radiometrice
este credinta n materialism si respingerea oricrei actiuni supranaturale, chiar nainte de
a se face vreo msurtoare. Multi oameni, ntre care chiar specialistii n domeniu, uit
presupozitiile pe care se ntemeiaz datarea radiometric.
1. Datarea radioactiv
In principiu exist dou tipuri de metode de datare radioactiv. Un tip este sistemul
Carbon 14, folosit la datarea fragmentelor de organisme care au trit. Nu a fost folosit
niciodat pe esantioane neorganice, si aproape c nici nu intr n discutie dac se
consider c esantionul ar putea fi mult mai vechi de 50000 de ani. Ea furnizeaz unele
dovezi foarte bune, folosite adesea de creationisti. Dar n acest articol nu vom discuta
despre metoda C-14.
A doua mare categorie se mai numeste datarea cu metale grele" si include sistemele
uraniu-toriu-plumb, rubidiu-strontiu si potasiu-argon. Aceste metode se folosesc n mod
obisnuit pentru esantioane anorganice, cum sunt rocile, dnd adeseori vrste extrem de
mari - milioane sau miliarde de ani. Evolutionistii descriu adesea aceste metode ca
dovedind marea vechime a pmntului si a straturilor sale. Creationistii le critic adesea,
fiindc dau rezultate cu totul false.
Toate metodele de datare mentionate pornesc de la un anume izotop radioactiv precum U-
238, U-235, Tor-232, K-40 sau Rb-87. Ei se numesc izotopi mam". Sunt elemente
radioactive n mod natural, adic emit spontan particule alfa sau beta si, ca urmare, se
transform n alte elemente, numite izotopi fiice".
2. Erori experimentale
Metodele ce dau vrste mari produc aproape tot attea rspunsuri gresite" ct si
corecte". Rspunsul corect" e ales pe baza coloanei stratigrafice, adic dup felul
fosilelor ngropate n apropiere. Desigur, datarea fosilelor depinde de presupunerea
evolutiei. Si, binenteles, publicul nu aude de obicei nimic despre rspunsurile gresite.
Afirmatia aceasta - c datele radiometrice sunt corectate" prin referirea la fosilele-index
determinate pe baza evolutiei - este viu contestat, dar examinarea literaturii tehnice arat
c ea este adevrat, n ciuda celor spuse de manualele elementare. S vedem cteva
exemple.
3. Discrepante dovedite
Publicul larg crede c rezultatele radiometrice sunt solide si deci se poate dovedi c sunt
de ncredere. Dar literatura de specialitate arat altceva. John Woodmorappe a fcut o
cercetare extins a literaturii, examinnd 445 de articole tehnice din 54 de reviste de
geocronologie si geologie cu mare autoritate.[John Woodmorappe, Radiometric
Geochronology Reappraised", n Creation Research Society Quarferly, vol. 16,
septembrie 1979, pp. 102-29, 147. - Vezi si cartea din 1999 a lui John Woodmorappe,
The Mythology of Modern Dating Methods, Institute for Creation Research, El Cajon,
California.]
Rapoartele mentionate enumer peste 350 de date, msurate cu metode radiometrice, ce
contrazic cu mult vrstele atribuite fosilelor gsite n acelasi strat. Ele acopereau vrstele
asteptate" de la 1 la >600 de milioane de ani. In aproape toate cazurile de discrepant s-
au acceptat datele fosilelor. Datele radiometrice au fost eliminate. Woodmorappe cita
spusele unui cercettor:
n general, se presupune c datele ce intr n .<<marja de corectitudine>> sunt corecte si
sunt publicate, dar cele ce nu concord cu alte date sunt rareori publicate, iar
discrepantele nu sunt explicate complet."
Cnd aceste rapoarte discutau posibilele cauze ale erorilor, foloseau ,cuvinte de tipul
posibil", poate", probabil", ar putea fi" etc. Motivele invocate de obicei cuprind
intruziunea detritic, scurgerea sau infiltrarea unora dintre izotopi n esantion, iar uneori
continutul initial de izotopi din esantion. Pentru datarea cu K-Ar este usor de dat vina pe
pierderea argonului, dac vrsta obtinut e prea mic, sau pe absorbtia argonului dac e
prea mare.
Se stie prea bine c argonul, care e un gaz, difuzeaz usor prin roc, si nu e cu putint s
se stie dac nu cumva s-a ntmplat ceva de acest fel ntr-un anume caz.
Erorile sunt deosebit de mari cu metoda K-Ar (potasiu-argon). S-au fcut studii asupra
unor roci bazaltice de vrst recent cunoscut, din apropiere de Hawaii. Ele proveneau
de la vulcanul Kilauea. Rezultatele au ajuns pn la 22 de milioane de ani. Joan Engels
scria:
In prezent se stie foarte bine c vrstele obtinute cu K-Ar de la diferite minerale dintr-o
singur roc pot fi uimitor de discordante."
4. Craniul 1470
In 1927 Richard Leakey a descoperit un craniu lng Lacul Rudolf din Kenya despre care
spunea c era aproape nedeosebit" de cel al omului mo dern. Totusi fusese gsit sub un
strat de tuf vulcanic KBS ce avea o vrst acceptata de 2,6 milioane de ani vechime.
Leakey a declarat c acest craniu avea 2,9 milioane de ani, spunnd c nu se potriveste
cu nici unul din mo delele antenoare ale nceputurilor omului". A fost numit KNM-ER-
1470 de la Kenya National Museum, East Rudolf, 1470).
Marvin Lubenow face o descriere exact a celor zece ani de controverse n jurul datarii
craniului.
La prima ncercare de a data tuful KBS, Fitch si Miller au analizat rocile brute si au
obtinut date mergnd de la 212 la 230 milioane de ani - perioada Triassicului cu mult mai
vechi dect se astepta. Intruct sub acest strat se descopensera oase de mamifere, au spus
c evident datele erau gresite din pricina posibilei prezente a argonului strin derivat din
includerea unor roci pre-existente". Chiar dac roca arta bine, tot ce depsea 5 milioane
de ani vechime era evident gresit, avnd n vedere ceea ce stiau ei despre succe siunea
dezvoltarii evolutive".
Intre timp, o echip de la University of California din Berkeley, condus de G.H. Curtis, a
analizat cteva pietre ponce KBS si au descoperit cteva care aveau cam 1,6 milioane de
ani si cteva de 1,8 milioane de ani Alte masuratori unele cobornd la 0,5 milioane de ani
au fost declarate anormal de mici. Ele au fost explicate ca posibile supraimprimri
datorate unei infuzii de apa fierbinte cu bogat continut alcalin.
Intre 1969 si 1976 mai multe echipe au fcut numeroase msurtori radiometnce, iar
rezultatele s-au grupat n jurul a trei vrste -1,8 milioane, 2,4 milioane si 2,6 milioane de
ani. Fiecare echip a criticat tehnicile de selec are a esantioanelor de roc ale celorialti.
Se spunea c majoritatea argumentelor radiometrice favorizau data de 2,6 milioane de
ani, dar argumentele paleontologice favorizau data de 1,8 milioane de ani (adic data la
care craniul s-ar fi potrivit cel mai bine cu teoria evolutiei). In final s-a ajuns la o
ntelegere numai dup ce paleontologii s-au pus de acord n privinta corelatiei fosilelor,
incluznd dou specii de porc disprute. Data final acceptat pentru craniu a fost cea de
1,9 milioane de ani. Comentnd metoda de selectare a esantioanelor de roc pentru
datarea radiometric, Lubenow ntreab:
Se pune ntrebarea, .<<Cum stii cnd ai esantionul bun pentru datare ?>> Singurul
rspuns la ntrebare este acela c esantioanele .<<bune>> dau date n acord cu
presupunerile evolutioniste. Esantioanele .<<rele>> sunt cele care dau date ce nu sunt
conforme cu evolutia - ilustrare clasic a cercului vicios."
5. Datarea Marelui Canion
Creationistii au criticat multe aspecte ale datrii rocilor prin radioactivitate, dar au adus
prea putine probe reale c metoda este inadecvat. Totusi Institutul de cercetri
creationiste a ajuns n fazele preliminare ale obtinerii unor asemenea dovezi pentru rocile
vulcanice.[Grand Canyon Dating Project, Institute for Creation Research, 10946
Woodside Avenue North, Santee, California 92071]
Scopul proiectului", scriu savantii de la Institutul de cercetri creationiste (ICC), este
folosirea .<<celei mai de ncredere>> metode de datare cu izotopi radioactivi (.<<metoda
izocron>>) cu cea mai precis tehnic de msurare analitic (tehnica spectrografului de
mas pentru dilutia izotopic) spre a stabili .<<vrstele>> diferitelor roci din Marele
Canion."
Savantii de la ICC au angajat un laborator geotehnic autorizat spre a sprijini acest plan si
a supraveghea proiectul, prevenind orice tendint de a influenta rezultatele, si pentru a
supune esantioanele de roci mai multor laboratoare calificate ntr-un mod care s evite
orice subterfugii.
Marele Canion are mai multe straturi si tipuri de roci diferite. Toti sunt de acord c rocile
metamorfice precambriene ngropate sub nivelul Canionului trebuie s fie cele mai vechi.
Acestea includ zonele Trinity Gneiss, Elves Chasm Gneiss si Zoroaster Granite.
De asemenea, toti sunt de acord c scurgerea de lav cuaternar de pe Podisul Unikaret
este probabil depozitul metamorfic cel mai tnr din zon. El provine de la un vulcan,
dup ce toate depozitele de straturi sedimentare s-au depus si dup ce canionul a fost
erodat. Lava s-a scurs peste margine, pe versantii canionului deja erodat.
Geologii cei mai traditionalisti cred c gnaisurile si graniturile de adncime au peste 600
de milioane de ani vechime, probabil n jur de 2000 de milioane de ani, iar vrsta
scurgerilor de lav bazaltic de pe Podisul Unikaret trebuie estimat la cteva mii de ani,
fiindc e vdit mai tnr dect straturile sedimentare din partea de sus a peretilor
canionului. Astfel, comparnd vrstele msurate cu acuratete ale mai multor esantioane
din cele dou zone, vom avea o idee despre siguranta general a metodelor radiometrice.
Rezultatele preliminare arat foarte interesant. Dar numai msurtorile scurgerilor de lav
recent erau ncheiate n momentul ultimului raport pe care l am.
Pentru un acelasi set de roci recente s-au obtinut mai multe cifre de vrst model", ele
fiind cu totul discordante (adic nu se potriveau defel una cu cealalt). Cea mai precis"
vrst a izocronei rubidiu-strontiu a fost raportat ca fiind de 2,1 miliarde de ani.
Dar vrsta acesta este clar gresit. Lava supus datrii s-a scurs peste marginea
canionului deja erodat. Deci vrsta de 2,1 miliarde de ani" trebuie s fie de multe mii de
ori mai mare dect vrsta real a lavei. Acest unic rezultat ar trebuie s fie suficient spre a
arunca puternice umbre de ndoial asupra metodelor de datare radiometric cu metale
grele, dar trebuie s asteptm ncheierea proiectului nainte de a trage prea multe
concluzii.[Vezi Steven A. Austin ed., Grand Canyon: Monument to Catastrophe (1994),
ca si caseta video nsotitoare, Grand Canyon: Monuments to the Flood. (n. ed.)]
6. Cauzele erorilor
Exist cteva posibile surse ale erorilor asociate cu datarea radiometric. Principalele
probleme (ncepnd de la cele de mai mic important) sunt:
1. Acuratetea ratelor de dezintegrare - cele mai multe sunt considerate a fi cunoscute cu
aproximatie de cteva procente si, dac sunt gresite, ar avea doar un efect minor asupra
datelor.
2. Constanta ratelor de dezintegrare - multi savanti cred c ele au fost constante de-a
lungul epocilor, desi acest lucru nu se poate sti cu adevrat. Dar unul dintre primii
cercettori, Prof. John Joly de la Trinity College, Dublin, a raportat unele dovezi ce artau
variatii.[J. Joly, Proceedings of the Royal Society, Londra, Seria A 102, 1923, p. 682.]
Raportul lui Barry Setterfield asupra posibilei variatii a vitezei luminii d si el referinte
istorice despre variatiile ratelor de dezintegrare de-a lungul ultimilor 300 de ani.764 Dar
cei mai multi savanti nu s-au artat prea entuziasti fat de acceptarea acestui concept.
3. Activarea neutronic din surse necunoscute - Prof. Melvin Cook a cercetat minereuri
dintr-o min din Katanga si a descoperit c nu contineau Pb-204 si nici toriu, dar exista o
cantitate apreciabil de Pb-208 ! E clar c acesta nu putea s fi fost primitiv, si nu putea
s rezulte din dezintegrarea toriului. Singurul mod n care putea fi explicat era activarea
neutronic n Pb-207. Cnd Cook a fcut aceast corectie, vrsta calculat s-a redus de la
600 de milioane de ani pn la epoca modern.[Trevor Norman si Barry Setterfield, The
Atomic Constants, Light, and Time", Stanford Research Institute International Invited
Research Report, Menlo Park, California, 1987. w Melvin Cook, Prehistory and Earth
Models, Max Parrish and Co. Ltd., Londra, 1966, pp. 54-55.] In cele mai multe mine
reuri nu este posibil s se vad acest efect asa de clar, dar faptul arat c un anumit flux
de neutroni, posibil de la o supernov, trebuie s fi avut o puter nic influent, iar aceasta
ar fi fost posibil n ntreaga lume, afectnd toate rocile ntr-un mod ce nu poate fi
determinat cu usurint astzi.
4. Integritatea atomilor n roci - aceasta strneste cea mai mare ngrijorare tuturor
cronologistilor si este motivul cel mai des citat pentru erorile evidente n msurarea
datelor. Srurile de uraniu sunt solubile n ap si cele mai multe minerale sunt supuse
unei infiltrri inegale a componentelor lor chimice. Argonul migreaz n mod
impredictibil nuntrul si n afara rocilor. Hurley a raportat c componentele radioactive
ale graniturilor stau la suprafata granulelor si pot fi cu usurint splate. Cristalele de
zircon au fost datate cu metodele U-Pb, dar studiile de microsondaje cu ioni au artat c
uraniul si plumbul sunt fixate n diferite prti ale structurii cristaline. Aceasta arat c de
fapt Pb-206 nu putea proveni din dezintegrarea uraniului; deci aceste datri trebuie s fie
invalidate.
5. De departe cea mai important problem este continutul izotopic originar al rocii. Cum
am putea s stim care a fost materialul originar ? Vom vedea c rspunsul la aceast
ntrebare depinde de o decizie ce implic ceva ce nu poate fi dovedit - o decizie pe baz
de credint.
7. Materialul izotopic originar
Geologul uniformist trebuie s presupun o oarecare concentratie initial. Dac alegerea
sa este bun, iar celelalte surse de erori pot fi minimalizate, poate face o determinare
precis a vrstei - cu conditia ca setul de presupuneri fcute de el s fie corect. Dar
presupunerile sale se ntemeiaz ntotdeauna pe teoria uniformismului - adic faptul c
pmntul si rocile sale au luat nastere n mod pur materialist, fr interventie
supranatural, cu mult timp n urm. Deci dac ncearc s foloseasc aceste rezultate
spre a dovedi c pmntul este vechi si nu a fost creat, foloseste o logic circular. El
elimin de fapt posibilitatea unei creatii supranaturale n sase zile nainte de a face
msurtorile.
Acum ctiva ani am fcut un curs de geologie la facultatea din localitatea mea. n primele
lectii profesorul a subliniat importanta credintelor uniformiste ca temelie a geologiei
istorice, spunnd ceva de felul acesta:
Oamenii obisnuiau s cread n tot felul de catastrofe, provocate de interventii
supranaturale. Aceste povesti populare i-au fcut pe oameni s cread c pmntul avea
numai cteva mii de ani vechime. Astzi stim, desigur, c acele lucruri nu au avut loc si
c pmntul e mult mai vechi. El a evoluat lent, timp de miliarde de ani. Aceasta a avut
loc conform .<<principiului uniformist>> - ce spune c toate procesele au urmat ntot
deauna aceleasi legi naturale pe care le observm astzi."
Observati usurinta acceptrii credintei c istorisirea Bibliei nu poate fi ntr-adevr real.
In manualul su clasic de geocronologie [Vrsta rocilor, planetelor si stelelor], Henry
Faul spune:
Dac se accept c sistemul solar s-a condensat dintr-un nor primor dial, rezult c
materialele planetelor, asteroizilor si meteoritilor au o ori gine comun. Meteoritii de fier
contin ceva plumb, dar numai urme infi me de uraniu si toriu, si deci plumbul e
necontaminat de plumb radioge nic, putnd fi privit ca un bun esantion de plumb
primordial. Tabelul 6-1 d lista compozitiei izotopice a plumbului extras din ctiva
meteoriti de fier. Aceste date pot fi acum folosite ca (Pb207/Pb204) si (Pb206/Pb204) n
ecuatia Houtermans, si tot ce rmne de descoperit pentru a permite cal cularea vrstei
pmntului este un esantion de plumb dintr-un subsistem nchis cu vrst
cunoscut."[Henry Faul, Ages of Rocks, Planets and Stars, McGraw-Hill, New York,
1966, pp. 65, 67.]
Observati punctul de pornire al lui Faul - Dac se accept c sistemul solar s-a
condensat dintr-un nor primordial..." Aceasta nseamn o origine pur naturalist a
pmntului, de-a lungul unei perioade mari de timp. El nf tiseaz aici credinta obisnuit
a celor mai multi savanti evolutionisti c p mntul si sistemul solar au evoluat dintr-un
nor de gaz si praf, ntr-un timp foarte lung, ncepnd cu miliarde de ani n urm. Pornind
de la aceast cre dint de baz, Faul argumenteaz c alctuirea originar a elementelor
chi mice ale pmntului trebuie s fi fost similar cu ceea ce putem vedea azi n
meteoriti.
Aceast presupunere este una dintre principalele probe folosite spre a de termina vrsta
pmntului si coeficientul izotopic al plumbului din compozi tia rocilor primitive. Dar ea
se ntemeiaz cu totul pe credinta n uniformism si n originea naturalist a pmntului.
Fr aceast credint de baz, toate msurtorile datelor ce dau vrste mari ar fi lipsite de
sens.
Pe de alt parte, dac pmntul a fost creat dintr-o dat (cum spune Bi blia), Ziditorul
putea s-l fac oricum ar fi dorit. Nu ar fi fost silit s urmeze nici una din legile omului -
si ntr-adevr El a si dovedit acest lucru. Cnd a fcut pomii din Grdina Edenului,
acestia aveau ndat si fructe. Cnd i-a fcut pe Adam si Eva, ei erau n forma lor matur,
nu ca niste prunci. Ni s-a spus c El a fcut aceste lucruri cu nftisarea maturittii.[Acest
lucru a fost afirmat categoric de ctre Sf. Efrem Sirul n tlcuirea sa la Facere din sec.
IV: Desi ierburile aveau doar o clip vechime la facerea lor, ele preau ca si cum ar fi
avut cteva luni vechime. Tot asa copacii, desi aveau doar o zi cnd au rsarit, erau
totusi ca pomii vechi de ctiva ani, fiind deplin crescuti si cu fructe ncepnd s se
iveasc pe ramurile lor." Mai trziu, explicnd cum anume luna avea ntatisarea matur
n momentul facerii ei, Sf. Efrem scrie: Pe ct de btrni erau copacii, ierburile,
animalele, psrile si chiar oamenii (cnd au fost creati), tot pe-att erau si tineri. Erau
btrni dup inftisarea mdularelor lor si materiilor lor, ns erau tineri pentru ceasul
si clipa zidirii lor" (Tlcuire la Facere, ed. engl., pp. 90-91); (s.n.). Prin aceast
ntelegere scriptural-patristic a felului cum a creat Dumnezeu lumea, ntreaga temelie a
metodelor de datare radiometric se prbuseste. Faptul c Sf. Efrem a nvtat-o n
secolul al IV-lea arat c nu este un argument ad-hoc al savantilor creationisti de azi, ci
chiar o tlcuire de neocolit a Scripturii. (n. ed.)] De ce nu ar fi
putut face si rocile n acelasi fel ? De ce nu ar fi putut s contin Plumb 206 si Argon 40,
astfel nct s apar mature" ? Savantii sunt de acord c Plumbul 204 trebuie s fi fost
prezent nc de la nceputurile pmntului. De ce nu s-ar putea ca si Plumbul 206, 207 si
208 s fi aprut n acelasi fel ?
Intruct o lucrare preistoric a lui Dumnezeu nu este supus investigatiei stiintifice, fiind
deci n afara metodelor stiintei, multi savanti l exclud pe Dumnezeu din probabilitatea
stiintific, presupunnd pur si simplu c Dumnezeu nu a intervenit niciodat. Ei caut
explicatii pur materialiste, ca si cum aceasta ar fi singura alegere acceptabil stiintific.
Dar aceasta nu ne duce la problema real. Vedem c datarea radiogenic nu se ntemeiaz
doar pe msurtori fizice. Temeiul su este o credint filosofic - credinta cuiva despre
felul cum a aprut lumea.
Vedem c problema pmnt vechi - pmnt nou" se poate rezolva doar n functie de
credinta ntemeietoare pe care o alegem.
Dac alegem credinta n materialism si excludem posibilitatea interven tiei supranaturale,
atunci suntem ndrepttiti s credem c pmntul are mili arde de ani vechime.
Totusi, dac recunoastem un Dumnezeu care poate s intervin si a inter venit n propria
zidire, atunci suntem ndrepttiti s credem n istorisirea biblic si ntr-o vrst de doar
cteva mii de ani.
Nici una dintre alegeri nu ni se impune prin dovezile fizice. Mai degrab alegerea noast
se face din motive filosofice, iar apoi potrivim probele cu unul sau altul din sistemele de
credint ntemeietoare.
Seraphim Rose

Despre evolutionism

Evolutionismul ateist este ipoteza care afirm c speciile de animale s-au transformat
unele n altele, de la primele unicelulare pn la maimut si om, n miliarde de ani, prin
procese ntmpltoare; mai afirm c speciile de plante au evoluat de la fonnele
unicelulare pn la plantele cu flori.
Evolutionismul provine din vechile conceptii pgne.
In mitologia sumerian, oamenii si zeii au aprut prin amestecul apei dulci cu apa srat.
Anaximandru (610-546 .Hr.) credea c animalele au aprut din mare, datorit cldurii
solare; c la nceput erau acoperite cu o scoart de spini, pe care apoi au pierdut-o.
Dup Empedocle (483-423 .Hr.), viata s-a nscut din mlul nclzit din care au iesit
segmente de fiinte vii, membre izolate, ochi fr cap etc. El credea c fiintele vii se
obtineau prin asocierile ntmpltoare ale acestor segmente.
Democrit (460-370 .Hr.) considera c omul s-a plmdit, ca un viermisor, din ml.
Aristotel (384-322 .Hr.) considera c s-a trecut spontan de la neviu la viu prin niste
elemente intermediare. Mai credea c plantele sunt verigi intermediare ntre obiectele
nensufletite si animale.
Teofrast din Eresos (370-287 .Hr.) considera c plantele se pot metamorfoza spontan.
Lucretiu (98-55 .Hr.) afirma c speciile au aprut prin combinarea ntmpltoare a unor
elemente.
Albertus Magnus (1193-1280) era convins c plantele pot trece dintr-o specie n alta sub
influenta solului, a nutritiei sau a altoirii. Credea c orzul se poate transforma n gru, iar
stejarul n vit de vie.
Filosofii medievali ncercau s obtin soareci din fin de gru si crpe murdare.
Buffon (1707-1788) presupunea c din putregai se pot naste tenii, omizi, gndaci si
pduchi.
Diderot (1713-1784) credea c viettile apar spontan prin combinatii chimice
ntmpltoare.
Lamark (1744-1829) considera c viettile au aprut spontan si apoi au evoluat de la
simplu la complex.
Cabanis (1757-1808) aprecia c materia n miscare produce forme de viat.
Erasmus Darwin (1731-1802), bunicul lui Charles Darwin, gndea si el c viata a aprut
spontan. Mai credea c viettile au evoluat datorit dorintelor lor si eforturilor de voint.
In acea epoc multi oameni erau convinsi c animalele cu dinti au aprut din cele fr
dinti, din dorinta lor de a mesteca hrana.
In acest context s-a format (adic s-a deformat) gndirea lui Charles Darwin, considerat
"printele evolutionismului". El credea c omul descinde dintr-un mamifer pros, cu
coad si urechi ascutite, care tria n copaci.
Charles Darwin a folosit teoria sa pentru a explica progresul societtii. El aprecia c lupta
pentru existent are rol decisiv. De aceea, indignat de grija pe care oamenii o artau fat
de bolnavi, a afirmat c "oricine s-a ocupat de reprodictia animalelor domestice stie, fr
doar si poate, ct poate fi de duntoare rasei umane aceast perpetuare a fiintelor
debile." Att comunistii, ct si capitalistii au dezvoltat aceast conceptie, din interese
politice si economice.
Toate ideile ciudate, prezentate pn acum se gsesc astzi n biologia evolutionist care
se pred n scoli, licee si facultti. Elevii sunt nvtati c "materia vie este rezultatul
evolutiei, n anumite conditii, a materiei lipsite de viat" si c "viata este o etap calitativ
superioar n evolutia formelor de miscare a materiei". Se mai spune c viata a aprut
spontan, n mediul acvatic, prin combinatii chimice ntmpltoare, n prezenta luminii
solare. Elevii sunt nvtati c plantele si animalele au evoluat de la unicelulare la
pluricelulare, de la inferioare la superioare. Se spune c pestii s-au transformat n
amfibieni, amfibienii n reptile, reptilele n psri si mamifere, pn la maimut si om. In
clasa a XII-a elevii nvat c "specia hominidelor a pierdut haina de blan natural a
maimutelor, devenind o maimut nud".
Mai grave dect afirmatiile biologilor atei sunt cele ale unor filosofi contemporani cu
pretentii teologice. Acestia, creznd c teoria evolutiei este corect, s-au grbit s o
interpreteze teologic, amestecnd-o cu nvttura Bisericii Ortodoxe. Asa au ajuns s
spun c Adam a avut strmosi animali, c omul provine prin binecuvntare dintr-un
mamifer etc. In felul acesta a aprut evolutionismul teist, folosit de New Age.
Ion VLDUC

EVOLUTIONISMUL IN MANUALELE
SCOLARE.
ERORI DE RATIONAMENT
n care matematicianul Ion Vlduc arat c manualele de biologie contin
erori grave de logic, inadvertente, precum si falsuri stiintifice; acestea nu
sunt ntmpltoare si dovedesc att incompetenta autorilor acestor manuale,
ct si reaua lor credint; n consecint, statul romn continu, ntr-un alt
ambalaj, politica comunist bolsevic de descrestinare a copiilor nostri.

II. EVOLUTIONISMUL IN MANUALELE SCOLARE. ERORI DE RATIONAMENT

0 ASPECTE ALE EVOLUTIONISMULUI IN GIMNAZIU
1 Clasa a V-a. Biologie vegetala
2 Clasa a VI-a. Biologie animala
3 Clasa a VIII-a. Biologie, Genetica, Ecologie, Evolutionsivm
4 ASPECTE ALE EVOLUTIONISMULI IN LICEU
5 Clasa a IX-a. Biologie vegetala
6 Concluzii
7 Clasa a X-a. Biologie animala
8 Clasa a XII-a. Biologie, Genetica si evolutionism
9 Concluzii
Bibliografie
ASPECTE ALE EVOLUTIONISMULUI
IN GIMNAZIU
CLASA A V-A.
BIOLOGIE VEGETAL

Capitolul 6 al manualului [19] este intitulat

"Evolutia plantelor".
"Plantele si animalele care au trit n trecutul ndeprtat pot fi cunoscute,
deoarece in scoarta Pmntului se pstreaz rmsite ale vietuitoarelor
disprute. Acestea se numesc fosile."([19], p.161)
Disparitia unor vietuitoare nu dovedeste transformarea lor. Exist si astzi
asa-zise "fosile vii". Mult timp s-a crezut c ele au disprut, transformnduse
n alte specii. Recent s-au descoperit n viat exemplare din speciile
presupuse disprute. Ele nu au "evoluat". Triesc astzi alge care apartin
unor tipuri strvechi; n forma lor nu se constat schimbri importante.
Exist n viat o specie de ferig primitiv cu frunze mici si putine. S-au
pstrat si cycadee - un fel de ferigi despre care unii biologi cred c au aprut
n urm cu 140 de milioane de ani. Se credea c "strmosul" arborelui
mamut a disprut de 20 de milioane de ani. Dar iat c, n 1962, un student
chinez, T.
Wang, l-a descoperit vietuind n pdurile din China Central. Mai trieste
astzi o specie de conifere primitive, despre care unii oameni de stiint spun
c se mentine de 250 de milioane de ani. n tara noastr mai gsim drete,
specie despre care se spune c exist de 200 000 de ani. Si dintre animale
exist multe "fosile vii". Mentionm c aceste datri apartin evolutio-nistilor.
n continuare se afirm c "oamenii pot determina vrsta fosilelor" ([19],
p.161), dar procedeele de datare folosite nu sunt riguroase ([16]). n plus,
dac am gsit
o fosil si am determinat vechimea ei, specia poate fi mult mai veche (alte
exemplare nefiind pstrate sau nefiind gsite). Specia poate fi si mult mai
nou, din cauza erorilor de datare. Manualul prezint apoi
"principalele etape ale evolutiei plantelor" ([19], p.163).
Elevii pot vedea aici un "arbore genealogic". La rdcina arborelui s-au
desenat vietuitoarele simple, apoi din ce n ce mai complexe. n acest fel se
formeaz impresia c viettile simple s-au transformat n vietti complexe.
n realitate, evolutia nu s-a observat. "Arborele genealogic" este un simplu
desen din imaginatia unor oameni. Nu este o dovad a "evolutiei". Fiecare
botanist are o prere proprie. Chiar si autorii manualului recunosc c "algele
rosii au o pozitie incert, prerile botanistilor fiind diferite".([19], p. 164)
La sfrsitul lectiei gsim scris: "Retineti! Evolutia plantelor s-a realizat
pornind de la plante din mediul acvatic la plante de uscat, de la plante
unicelulare la plante pluricelulare, de la plante inferioare la plante
superioare."([19], p.164).
Aceasta este doar n imaginatia unor biologi atei. n realitate, evolutia nu s-a
observat. Pentru c nu au credint n Dumnezeu, acesti oameni ncearc s
explice existenta actual a plantelor prin "transformarea" unora n altele, dar
nu arat cum s-ar fi obtinut aceast "transformare", nici nu explic aparitia
prime-lor plante. Plantele "sunt sursa principal de oxigen necesar
respiratiei noastre. Tot ele reprezint sursa inepuizabil de hran pentru om
si animalele pe care acesta le creste" ([19], p.166). Unele rdcini
depoziteaz substante hrnitoare. De exemplu, rdcinile ngrosate de
morcov ([19], p.32) Pentru continutul lor bogat n vitamine si substante
hrnitoare, multe fructe sunt nelipsite din alimentatia omului ([19], p.62)
De la multe plante cu flori (salcm, tei, floareasoarelui, etc.), datorit
albinelor, oamenii obtin mierea ([19], p. 169) Cele mai ntrebuintate
plante medicinale sunt: musetelul, teiul, izma, mcesul, ptlagina, socul
([19], p.171) Plantele ornamentale nfrumuseteaz parcurile, grdinile,
balcoanele si ferestrele locuintelor noastre ([19], p.174).
Toate aceste plante au fost create pentru folosul omului. Simpla ntmplare
nu poate explica propriettile hrnitoare, vindectoare si ornamentale ale
aces-tor plante. Iar alte plante au fost create pentru hrana animalelor.
CLASA A VI-A.
BIOLOGIE ANIMAL

n manualul [18] se afirm c:

"prin caracterele de asemnare a maimutelor cu omul, s-a tras concluzia c
maimutele si omul au avut un strmos comun" (p.126).
Dar asemnarea nu arat existenta unui strmos comun. Dac dou tablouri
ale unui pictor sunt asemntoare, nu vom spune c au un strmos comun.
Exist animale care se aseamn cu frunzele, dar nu vom spune c animalele
si frunzele au avut un strmos comun. Un astfel de animal - fillium - este
prezentat la pag. 147. Alte animale de acest fel vor fi studiate n clasa a XII-
a.
Se mai afirm c "maimutele au un comportament
comparabil cu al omului" ([18], p.160).
Dar ceea ce deosebeste foarte mult pe om de maimute este viata
duhovniceasc. Maimutele nu se roag lui Dumnezeu, nu tin post, nu
picteaz icoane.
"Evolutia animalelor" este titlul capitolului 4. Aici se afirm c
"modificrile conditiilor de mediu de pe Pmnt au dus la aparitia vietii si
apoi la evolutia ei" ([18], p.164).
Cum poate s apar viata prin modificrile conditiilor de mediu? Oare
simpla nclzire a aerului poate face s apar vietti ntr-un loc unde nu
existau? Cnd punem apa la fiert ncep s apar vietti n ea? Nicidecum.
Este adevrat c nclzirea aerului este urmat de iesirea animalelor din
vizuina lor. Dar aceste animale existau acolo si mai nainte. Nu s-au format
prin nclzirea aerului. Cu ajutorul microscopului vedem n ap felurite
vietuitoare (euglena verde, amiba, parameciul - care au fost studiate la lectia
despre nevertebratele unicelulare, p. 32-34). Ele se nmultesc mai repede
cnd apa este cald. Dar existau acolo si mai nainte. Nu au fost produse de
nclzirea apei. Modificrile conditiilor de mediu nu pot explica apari-tia
vietii.
La pagina 165 gsim un "arbore genealogic" al animalelor nevertebrate, iar
la pagina 168, un "arbore genealogic" al vertebratelor. Dar acestea sunt
simple desene provenite din imaginatia unor biologi. Nu sunt dovezi ale
evolutiei. Unii biologi, necunoscnd faptul c Dumnezeu a creat animalele,
si-au imaginat c ele s-au transformat unele n altele.
"Cele mai simple vertebrate care au trit n trecutul cel mai ndeprtat au
fost pestii"([18], p.166).
Dar pestii triesc si astzi. Ei nu s-au transformat n broaste, cum ar vrea s
ne conving autorii manualului.
Se afirm c "pestii primitivi au fost nevoiti s rmn pe uscat mai mult
timp. Cu nottoarele, care
erau mai dezvoltate, s-au putut tr pe fundul apelor si au putut respira
oxigen atmosferic. Astfel au aprut primii amfibieni (tetrapode)" ([18],
p.166).
Dar stim ce se ntmpl cu pestii care rmn pe
uscat mai mult timp! Nici unul din ei nu s-a transformat
n broasc. nottoarele nu pot folosi la mers, iar aer nu pot respira deoarece
pestii nu au plmni.
Se mai afirm c "mormolocii de broasc demon-streaz originea
amfibienilor n pesti" ([18], p.166).
Este adevrat c "mormolocii au corpul lung, fr picioare si o coad
lung" .([18], p. 83) si au branhii. Dar aceasta este ceva normal, deoarece
pentru mormoloci s-a rnduit mediul acvatic. Fiecare vietate a fost dotat de
Creator cu tot ce este necesar pentru a tri ntr-un anumit mediu. S ne
aducem aminte c "broas-tele se nmultesc prin ou care sunt depuse de
femele n ap" ([18], p.83).
Mormolocii care ies din ou au tot ce trebuie ca s poat tri n ap. Dar,
dup o sptmn branhiile externe dispar si "apar branhiile interne. Apoi
acestea dispar si se formeaz plmnii. Apar membrele posterioare, apoi
cele anterioare, dispare coada, iar mormolocul devine adult" ([18], p.83).
La om, nou-nscutul nu are nici solzi de peste, nici piele de broasc, nici
coad de soprl, nici aripi de gin si nici picioare de porc. El arat ca un
om, nu ca un animal. Subliniem faptul c, din primul stadiu, celula-ou
uman rezultat n urma fecundatiei, are structura genetic specific omului,
asa cum arat studiile de genetic molecular.
CLASA A VIII-A. BIOLOGIE.
GENETIC, ECOLOGIE, EVOLUTIONISM

Capitolul 4 al manualului [22] prezint "Notiuni

generale despre evolutionism. Unitatea lumii vii.
Materia vie este unitar prin structura sa molecular si celular."
n compozitia chimic a materiei vii intr sase elemente chimice
fundamentale: C, H, O, N, S, P; alte elemente chimice sunt n proportie mai
redus. Prin combinarea acestora rezult substante chimice anorganice si
organice.([22], p.153) Unitatea lumii vii nu dovedeste "evolutia". Faptul c
trupurile fpturilor vii contin aceleasi elemente chimice nu arat c s-au
transformat unele n altele. Dac un pictor realizeaz dou tablouri pe acelasi
suport si cu aceleasi vopsele nu vom spune c tablourile provin unul din
altul, prin transformare. Unitatea material (chimic) a trupurilor fpturilor
vii se explic prin faptul c au fost create din aceeasi materie.
"Toate vietuitoarele au corpul alctuit din celule. Procesele fiziologice care
asigur existenta plantelor, animalelor si omului sunt aceleasi: hrnirea,
respiratia, sensibilitatea, miscarea, reproducerea, etc."
([22], p.153)
Se constat un plan unitar n alctuirea si functionarea vietuitoarelor. Este
normal s gndim c
acest plan a fost realizat de un Proiectant. Cum ar putea
s existe un plan fr proiectant? n manual este scris c "prin combinarea
elementelor chimice rezult substante anorganice si
organice"[22], p.153).
Subliniem dou aspecte importante:
a) Substantele organice nu au viat. Exemple de substante organice:
proteinele, grsimile, glucidele (zaharurile). Ele intr n componenta
fpturilor vii alturi de substantele anorganice (apa, srurile minerale), dar
nu au viat. O fptur vie nu este o simpl grmad de substante. Exist ceva
care o tine n viat si o face s creasc. Orice fptur vie are un
suflet.
b) n fpturile vii, substantele organice nu sunt obtinute din ntmplare. S
ne aducem aminte de primele lectii de genetic. n nucleul celulei se afl
ADN-ul care pstreaz ca ntr-o "banc de date" informatia necesar
construirii proteinelor. ARN-ul face o copie dup ADN pentru ca informatia
s nu se piard. "Originalul" rmne n nucleu. ARN-ul transport apoi
informatia la ribozomi - constructorii de proteine. Folosind informatia
primit, ribozomii leag aminoacizii unii de altii si construiesc proteine.
Vedem c nimic nu se face la ntmplare. Informatia din ADN este foarte
precis si fiecare component celular respect un program de activitate. Asa
cum orice carte are un autor, trebuie s existe o Persoan care s fi pus
informatia n ADN. Cu litere scoase la ntmplare dintr
o cutie, nu se poate scrie o carte cu nteles.
"Diversitatea lumii vii. Desi lumea vie este unitar, ea se caracterizeaz
printr-o mare diversitate." ([22], p.153)
Dumnezeu a creat plante alimentare si medicinale, plante mirositoare si
ornamentale spre folosul oamenilor. Sfntul Ioan Gur de Aur ne nvat c
"nimic nu s-a fcut n zadar, nimic nu s-a fcut fr rost. Dup cum copacii
nu sunt toti roditori, ci multi sunt neroditori si cu toate acesteane sunt de
o minunat trebuint, fie c ne slujesc la odihna noastr, fie la facerea
caselor, fie c facem din ei multe alte lucruri pentru nlesnirea noastr.
Dup cum cu copacii, tot asa si cu animalele: unele sunt bune de mncare,
altele ne slujescDoctorii folosesc multe fiare si trtoare pentru facerea
de doctorii care pot contribui la sntatea trupurilor noastre" ([6], p. 94).
"Cci Dumnezeu, cunoscnd pe toate nainte de facerea lor, a stiut c omul,
prin voia sa liber, are s calce porunca si are s fie supus stricciunii;
pentru acest motiv a creat toate spre trebuinta lor potrivit", dup cum ne
nvat Sfntul Ioan Damaschin. ([5], p.66)
n manual se afirm c "mecanismele genetice si adaptarea vietuitoarelor la
diferite conditii de mediu creeaz aceast mare diversitate" . ([22], p.154)
Dar adaptarea nu nseamn evolutie. Pn n prezent nu s-a observat
transformarea natural a unei specii ntr-o specie cu calitti mai nalte sau cu
organe noi, performante. Nu se cunoaste nici un exemplu concret de
evolutie. Biologia ateist nu poate explica "transformarea" unui animal fr
ochi ntr-un animal cu ochi. Diversitatea se explic cel mai bine prin
existenta si lucrarea Creatorului. Marea diversitate a tablourilor unui pictor
nu arat c s-ar transforma un tablou n altul. Pictorul este liber s aleag
numrul si compozitia tablourilor sale.
n manual se ncearc explicarea diversittii prin
"adaptarea la diferite conditii de mediu". ([22], p.154)
Dar chiar si autorii manualului recunosc faptul c "diversitatea exist si n
cadrul aceluiasi mediu de viat, n care triesc numeroase specii (de
exemplu ntr-un lac, ntr-o mare etc.)". ([22], p.154)
n manual mai gsim scris c "mult timp oamenii au crezut c speciile de
plante si animale sunt stabile, adic au rmas neschimbate din momentul
aparitiei lor". ([22], p.156)
Dar stabilitatea nu nseamn lipsa schimbrii. Au loc mici modificri de
adaptare la mediu, dar nu se trece de la o specie la alta (mai complex).
Se mai afirm c "descoperirea fosilelor unor vietuitoare constituie
argumente n favoarea acceptrii ideii de evolutie". ([22], p.156)
Dar disparitia unor specii nu arat ca ele s-au transformat. Exist si astzi
specii de plante si animale pe cale de disparitie. Nu spunem c sunt "pe cale
de transformare", ci "pe cale de disparitie". Mai mult, faptul c exist
"fosile vii" nemodificate, din timpuri vechi, este mai curnd un argument
mpotriva ideii de evolutie, dect n favoarea ei. La pagina 162 sunt date
dou exemple de "fosile vii": hatteria si latimeria. Ele nu au evoluat.
n loc s explice aparitia speciilor, evolutionismul se ocup de disparitia
lor.
Manualul prezint asa-zise "dovezi directe" n sprijinul ideii de evolutie.
"Dovezile directe au avut la baz observatiile omului din practica lui de
cultivator si cresctor de vite". ([22], p.159)
Dar aceste rezultate au fost obtinute de cercettori sau de oameni preocupati
de aceast problem; n orice caz au intervenit fiinte rationale. Activitatea
constient a oamenilor nu poate fi o dovad a transformrii naturale a
speciilor.
"Dovezile indirecte sunt oferite de cercetrile din domeniile geneticii,
citologiei, anatomiei, embriologiei, biogeografiei si paleontologiei". ([22],
p.159)
In realitate aceste dovezi nu exist. Iat de ce. Se afirm c "efectul
mutatiilor este n cea mai mare parte duntor" ([22], p.16), deci nu
conduce la evolutie. Dac descendenta speciilor implic asemnarea
organelor, asemnarea nu implic descendenta. Atunci cnd un pictor
realizeaz dou tablouri asemntoare, nu spunem c tablourile s-au
transformat unul n altul. Din paleontologie constatm existenta si disparitia
unor specii. Evolutionismul nu explic ns aparitia speciilor. n plus,
"fosilele vii" sunt exemple de vietti care au rmas nemodificate. Ele nu au
evoluat. Fosilele din paleozoic sunt complexe si diverse. Trilobitii aveau
ochi compusi, deci ochii nu au aprut trziu prin "evolutie". "Primele stadii
de dezvoltare a embrionului mamiferelor, precum si a celui uman, se
aseamn cu cele de la pesti, amfibieni, reptile si psri" ([22], p.165), dar
aceast asemnare, superficial este normal. nainte de formarea
picioarelor, embrionul uman se aseamn, tocmai prin lipsa picioarelor, cu
embrionul de peste. Dup formarea picioarelor aceast asemnare dispare.
La om, nou nscutul nu are nici solzi de peste, nici piele de broasc, nici
coad de soprl, nici aripi de gin, si nici picioare de porc. El arat ca un
om nu ca un animal. n plus celula-ou uman, rezultat n urma fecundatiei,
are structura genetic specific omului.
Sunt prezente n manual si asa-zisele "dovezi ale evolutiei vietuitoarelor din
biogeografie". ([22], p165)
Biogeografia studiaz rspndirea plantelor si a animalelor pe suprafata
Pmntului. Absenta unor specii din unele continente nu este o dovad a
evolutiei. Fiecare continent a fost rnduit pentru anumite vietui-toare.
Explicatia nu necesit ipoteza evolutiei.
n manual se afirm c "specia devine din ce n ce mai adaptat la conditiile
de mediu si astfel ea se transform treptat, adic evolueaz." ([22], p.169)
Aici se confund adaptarea la mediu (care exist) cu "evolutia" care nu s-
a observat pn n prezent. Confuzia se observ usor din exemplul prezentat
n manual "unele cprioare au blana mai deas dect altele. Dac
ntmpltor survin la rnd cteva ierni aspre, multe dintre cprioarele cu
blan rar dispar. Cele care supravietuiesc constituie populatii mult mai
rezistente la ger." ([22], p.169)
Dar cele care supravietuiesc sunt tot cprioare. Nu a aprut o nou specie,
deci nu a avut loc evolutia.
Selectia artificial (prezentat n pagina 169) nu este o dovad a
transformrii naturale a speciilor deoarece s-a realizat prin interventia
omului.
n paginile 171-173 este prezentat pe scurt con-ceptia ateist despre
originea si evolutia omului. Dup enumerarea unor asemnri ntre om si
maimutele antropoide (lipsa prului de pe fat, de pe palme si talp,
asemnri fiziologice, etc.), autorii recunosc faptul c "prin alte trsturi
(pozitia vertical a
corpului, mersul biped, neopozabilitatea degetului mare la membrele
inferioare, dezvoltarea
impresionant a encefalului, aparitia limbajului articulat etc.) omul se
deosebeste foarte mult de aceste maimute". ([22], p.171)
ntre asemnrile fiziologice autorii manualului mentioneaz si "parazitii
asemntori". Aceasta nu este
o asemnare important. Faptul c unii paraziti pot intra att n trupul
omului, ct si n trupul maimutei, nu arat c maimuta s-ar fi transformat n
om. Exist ntr-adevr si asemnri fiziologice. De exemplu o digestie
asem-ntoare, pentru ca si oamenii si maimutele s se poat hrni cu
proteine, grsimi si zaharuri din regnul vegetal; o respiratie asemntoare,
pentru a folosi oxigenul
din aer. Creatorul a nzestrat organismele cu tot ce este necesar pentru viata
ntr-un anumit mediu si a folosit structuri asemntoare cu functii asem-
ntoare.
Ceea ce deosebeste foarte mult pe om de animale este viata duhovniceasc.
Maimutele nu se roag lui Dumnezeu cu priveghere de toat noaptea, nu tin
post, nu picteaz icoane, nu sfintesc apa si nu au sfinte moas-te.
Acei oameni care se ndeprteaz de viata duhovni-ceasc, ajung s aib un
comportament asemntor maimutelor. "Omul n cinste fiind nu a priceput;
altu-ratu-s-a dobitoacelor celor fr de minte si s-a asem-
nat lor." (Psalm 48, 21) "Omul care a fost cinstit cu
ratiune, vrea s spun profetul, si nvrednicit cu atta ntelepciune, a ajuns
asemenea animalelor necuvnt-toare, ba poate si mai ru. Acelea, pentru
c sunt lipsite de judecat, nici nu sunt osndite; pe cnd omul, cinstit cu
ratiune, care s-a cobort la lipsa de ratiune a acelora va fi, pe bun
dreptate, pedepsit mult, pentru c s-a artat nerecunosctor fat de atta
binefacere."
(Sfntul Ioan Gur de Aur, [6], p.95)
ASPECTE ALE EVOLUTIONISMULUI
N LICEU
CLASA A IX-A.
BIOLOGIE VEGETAL

n biologia ateist se consider c:

"materia vie este rezultatul evolutiei, n anumite conditii, a materiei lipsite
de viat." ([17], p.3).
Aceasta nu este o concluzie stiintific, ci o simpl ipotez, deoarece nu a fost
dovedit. Observm si faptul c "evolutia" nu a fost definit. Manualul nu
prezint o definitie a "evolutiei". n clasa a VIII-a, elevilor li s-a spus c:
studii amnuntite, comparative privind structura si functiile vietuitoarelor
au condus la ideea de evolutie." ([22], p.156).
Este vorba de "evolutia vietuitoarelor", nu de "evolutia materiei lipsite de
viat". Aceasta ultim notiune nu s-a definit.
Ateii s-au strduit s explice "evolutia" vietuitoarelor prin mutatii genetice si
adaptare la mediu n lupta pentru existent. Dar materia nevie nu are evolutie
genetic (n sens biologic) si nu lupt pentru existent.
n acest manual este prezentat ipoteza biochimistului sovietic A. I. Oparin.
Aceast ipotez, emis n anul 1922, afirm c viata a aprut pe planeta
noastr n mediul acvatic, din materie nevie, pe calea asa numitei "evolutii
chimice", care ar consta din transformarea substantelor anorganice n
compusi organici ([17], [33]). Prezentarea din manual referitoare la
conditiile fizico-chimice "de acum cteva miliarde de ani", las impresia de
mare sigurant. Se vorbeste de o temperatur de 100 grade Celsius si de
acumularea de dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), hidrogen sulfurat
(H2S) ([17], p.3). Elevii cred c se afl n fata unui adevr dovedit. Aceast
impresie fals este favorizat de faptul c manualul prezint o singur
ipotez ateist. n realitate exist o mare dezordine n sistemul stiintific
ateist. Teoriile ateiste se contrazic reciproc. Unii biologi atei consider c
viata a aprut spontan n mediul acvatic, la temperaturi mari. S-au propus
diverse temperaturi: 100, 120, 150, 200 grade Celsius ([16], [17], [33]). Alti
biologi atei consider c nu n mediu lichid, ci pe substrat solid ar fi aprut
viata; si nu la temperaturi mari, ci la temperaturi mici, sub 25 grade Celsius
([16], [33]). Manualul prezint numai vechea ipotez conform creia
atmosfera primitiv ar fi fost compus n principal din metan (CH4) si
amoniac (NH3). Cercetrile recente nu mai sustin aceast ipotez.
"Oamenii de stiint trebuie s reconsidere unele dintre presupunerile lor.
Chimistilor le-a plcut vechea atmosfer reductoare, deoarece era
favorabil pentru experimentele evolutioniste." ([40], p.72)
Se pare c atmosfera primitiv continea destul de mult oxigen. Cercetrile
efectuate de NASA arat c: "efectele Soarelui asupra apei Pmntului pot
constitui principala noastr surs de oxigen si nu fotosinteza, asa cum se
crede n general". ([16])
n trecut, biologii atei afirmau c oxigenul a aprut trziu dup aparitia
plantelor capabile de fotosintez. Ei aveau nevoie de aceast ipotez,
deoarece oxigenul ar fi fcut imposibil trecerea de la neviu la viu. Studii
recente au artat c, n prezenta oxigenului, substantele organice s-ar fi
descompus destul de repede ([40], p.7). De aceea biologii atei au eliminat
oxigenul n experientele lor de laborator. Cercettorii Shklovski si Sagan au
artat c "de ndat ce conditiile de laborator devin oxidante, sinteza
organic este practic ntrerupt." ([40], p.73). Oxigenul n stare normal
este stabil, deci putin reactiv, dar prin activare formeaz structuri puternic
reactive: oxigen singlet, anion superoxid, radical hidroxil si ap oxigenat.
Toate formele reactive ale oxigenului reprezint un pericol potential pentru
integritatea celular, fiind citotoxice. Celula este expus continuu la actiunea
citotoxic a radicalilor liberi formati n decursul respiratiei oxidative. ([28],
p.17) Creatorul a nzestrat celulele cu mecanisme biochimice speciale de
protectie. Principiul general de protectie a celulei const n a transforma
radicalii toxici n oxigen molecular sau n ap. Pentru aceasta, celula este
dotat cu enzime speciale organizate ntr-o schem cibernetic eficient. De
exemplu, enzima SOD (superoxiddismutaza) realizeaz transformarea
superoxidului n ap oxigenat, iar catalaza transform apa oxigenat n ap
si oxigen (compusi netoxici). Acesta este un singur exemplu. Realitatea este
mult mai complex. Mecanismele cu care sunt nzestrate celulele depsesc
imaginatia. "Nici
o masin cibernetic, orict de perfectionat, nu reuseste o performant
att de complet si rapid".
([28], p. 33) Fr aceste mecanisme de protectie, celulele nu ar putea
supravietui. Eventualele "celule
primitive", lipsite de aceste mecanisme complexe, ar fi fost repede distruse.
Biologii atei si-au concentrat atentia doar spre formarea substantelor
organice din cele anorganice; au pierdut din vedere procesul de distrugere a
substantelor organice. Procesele de diluare din "oceanul primitiv" au redus
foarte mult concentratiile precursorilor chimici esentiali, deci au micsorat
probabilitatea sintezei unor compusi organici complecsi ca cei existenti n
celule. Unii constituenti au fost distrusi prin fotodisociere de ctre radiatia
ultraviolet ([16]). Compusii organici din atmosfer se pot transforma n
radicali liberi n urma reactiei cu oxidantii din aer (oxigen, ozon), n
prezenta radiatiilor ultraviolete ([28],p.211). Iar acesti radicali liberi au
actiune toxic asupra celulelor.
Este prezentat aparatul lui Miller prin care s-au obtinut cteva substante
organice din substante anorganice, n absenta oxigenului. Manualul prezint
acest rezultat drept "dovada experimental" n sprijinul ipotezei lui Oparin.
Dar n aparatul lui Miller nu s-au obtinut vietti, ci doar substante organice
(zaharuri, aminoacizi, alcooli). Elevii studiaz chimia organic abia n clasa
a X-a; n clasa a IX-a nu au o ntelegere clar a notiunii de "substant
organic". Ei au impresia c substantele organice reprezint "materie vie".
Trebuie s spunem elevilor c substantele organice si cele anorganice sunt
doar componente ale fpturilor vii. Ele nu au viat. n aparatul lui Miller nu
s-a obtinut viat.
n manual mai gsim scris c "substantele organice din apele oceanului
primitiv au suferit un proces de polimerizare, n urma cruia au rezultat
substante organice complexe, care s-au asociat ntre ele si au dat nastere la
formatiuni numite coacervate. n cazul unui pH ridicat al mediului, n jurul
coacervatelor s-a putut diferentia o membran proteic asemntoare cu
membrana celular plasmatic." ([17], p. 4).
Aici este o eroare grav, deoarece membrana celular nu este de natur
proteic, ci lipidic. n plus, membrana celular este dotat cu structuri
speciale
(canale ionice, transportori de aminoacizi, pompe de ioni) care au o
activitate reglabil si care functioneaz coordonat ([16], [36]). Membrana
coacervatelor este
foarte simpl, iar membrana celulelor vii este foarte complex si ndeplineste
functii speciale.
Manualul prezint n continuare "cresterea coacervatelor", dar aceasta este
doar o crestere fizic prin simpla absorbtie; nu este un fenomen biologic.
Despre coacervate se mai spune c:
"nglobau substante din exterior si, astfel, se mreau, cresteau pn la
anumite dimensiuni, dup care se fragmentau n coacervate mai mici." ([17],
p.4).
Dar aceast simpl fragmentare (rupere), nu este o diviziune celular. Elevii
vor studia diviziunea celular mai trziu, abia n paginile 16-23.
Deocamdat, la prima lectie, ei nu pot compara cele dou procese pentru a
constata deosebirile. Din aceast cauz, elevii accept ideea gresit c
fragmentarea coacervatelor ar fi un fel de diviziune celular. Ei sunt
influentati si de conceptiile ateiste din clasele precedente, precum si de
emisiunile de biologie evolutionist de la televizor. Li se spune c: "viata
este o etap calitativ superioar n evolutia formelor de miscare a
materiei." ([17], p.4).
Dar simpla miscare a materiei nu nseamn viat. Electronii se misc n jurul
nucleului, dar atomul nu are viat. Substantele difuzeaz (trec) printr-o
membran, dar acesta nu e un sistem viu. Ateii nu pot explica deosebirile
esentiale ntre neviu si viu. Ei nu pot defini
"evolutia formelor de miscare a materiei"; de
asemenea nu precizeaz n ce const aceast evolutie si la ce nivel de
organizare ar aprea viata din materie nevie.
Academicianul Eugen Macovschi a artat c
biostructura este proprie numai celulelor vii.
Substantele organice integrate n biostructur au o alt comportare (fat de
substantele organice din laborator, din exteriorul fpturilor vii). Cnd celula
moare, biostructura se transform n materie obisnuit, nevie ([16], [17]).
Mai mult, viata este caracterizat de prezenta unei matrici energo-
informationale; aceast structur nesubstantial a fost pus n evident prin
aparate speciale (prin electronografie si efect Kirlian). Obiectele nevii nu au
o matrice energo-informational. Ateii nu pot explica originea informatiei
structurale care d forma acestei matrice ([16]). nvttura Bisericii
Ortodoxe aduce lumin si n aceast problem:
"Si ceea ce semeni nu este trupul ce va s fie, ci gruntele gol, poate de
gru, sau altceva din celelalte; Iar Dumnezeu i d un trup, precum a voit, si
fiecrei seminte un trup al su.
Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul
este trupul dobitoacelor si altul este trupul psrilor si altul este trupul
pestilor." (I Corinteni 15, 37-39).
Creatorul este izvorul informatiei structurale. Dac un inginer proiecteaz un
aparat, informatia referitoare la alctuirea si functionarea aparatului se afl
n mintea inginerului. Informatia referitoare la formarea unei fpturi vii este
dat de Dumnezeu si este continut n
suflet. "Sufletul se serveste de un corp organic si i d acestuia puterea de
viat, de crestere, de simtire si de nastere." (Sfntul Ioan Damaschin, [5])
Savantii care au studiat cu seriozitate fpturile vii au ajuns la concluzia
existentei sufletului. Iat, de exemplu, ce scria profesorul universitar Nicolae
Paulescu, descoperitorul insulinei: "Viata este efectul a dou cauze
imateriale: una, cauza secundar sau suflet
-unic pentru fiecare fiint vietuitoare; alta, cauza primar, sau Dumnezeu
-unic pentru totalitatea fiintelor vietuitoare." ([14],p.134)
n manual, n cadrul primei lectii, mai este scris:
"Din primele forme de materie vie, care au avut o alctuire simpl,
acelular, s-a ajuns la structura celular actual." ([17], p. 4)
Nu se arat cum s-ar fi trecut de la structura acelular la structura celular
actual. n plus, manualul mai contine o contradictie: la pagina 4 este scris c
primele forme de materie vie "au avut o alctuire simpl, acelular", iar la
pagina 105 gsim scris c "viata se manifest numai n cadrul organismelor
cu structur celular", adic nu exist viat n structur acelular. Elevii nu
sesizeaz contradictia deoarece la prima lectie nu citesc pagina 105. Dac
cele dou afirmatii s-ar face n aceeasi lectie, contradictia ar fi evident.
Pentru a consolida impresia fals c ar exista dovezi experimentale ale
originii vietii, autorii manualului pun ntrebarea: "Care sunt dovezile
experimentale ale originii vietii?" ([17], p. 6, ntrebarea 4). ntrebarea este
pus ca si cum ar exista dovezi experimentale ale originii vietii. Mai mult,
exist aici o eroare de logic: o eventual "dovad experimental" ar
apartine prezentului, nu trecutului geologic al Pmntului si ar fi rodul
activittii unor savanti, nicidecum o aparitie spontan. ([16]). De aceea,
notiunea de "dovad experimental a originii vietii" nu are sens. Manualul
contine multe afirmatii fr justificare. De exemplu, gsim scris c "aparitia
florii a nsemnat un progres deosebit n evolutia plantelor". ([17], p. 80).
n primul rnd, "evolutia" nu a fost dovedit stiintific. n al doilea rnd,
constatm c exist plante fr flori si plante cu flori, dar de aici nu rezult
c plantele cu flori ar fi provenit din cele fr flori. Floarea nu este o simpl
ngrmdire de petale. Ea contine antere cu polen si o structur n care se va
dezvolta embrionul. Aceste elemente ndeplinesc un rol precis: polenizarea.
n urma procesului de polenizare, granula de polen germineaz si formeaz
tubul polinic n care ptrund doi gameti; din unul se va dezvolta embrionul,
iar din cellalt un tesut nutritiv pentru
hrnirea embrionului. Fiecare element are un rol bine precizat n cadrul
ntregului. Formarea florii, poleniza
rea si transformarea florii n fruct se desfsoar dup o schem precis.
Simpla ntmplare nu poate explica aceast complexitate structural si
eficient functional.
Manualul nu d o definitie precis a speciei. De aceea, elevii accept ideea
gresit a "evolutiei" (transformarea unei specii n alt specie). La pagina 104
gsim scris c "specia este taxonul de baz cu care se lucreaz n
clasificarea plantelor. n natur, specia este rspndit sub form de
indivizi". ([17])
Abia n clasa a XII-a, elevii afl c "specia este
o comunitate de populatii care se pot ncrucisa ntre ele si care sunt izolate
reproductiv de alte comunitti similare. Indivizii apartinnd unor specii
diferite nu se pot ncrucisa sexuat, sau, dac se ncruciseaz,
hibrizii sunt sterili." ([21], p.4)
Aceast izolare reproductiv este un argument mpotriva ideii de evolutie
(de transformare a speciilor). Chiar dac se obtin hibrizi, acestia sunt sterili,
deci nu pot avea urmasi, iar "noua specie" nu mai poate continua.
Multe specii considerate "primitive" se ntlnesc si astzi. Procariotele sunt
organisme unicelulare lipsite de nucleu tipic. Astfel de organisme sunt
bacteriile si algele albastre-verzi. ([17], p. 107-109) Ca fosile, algele
albastre-verzi sunt semnalate n precambrian ([17], p. 109). Totusi, ele sunt
si astzi foarte rspndite
n natur ([17], p. 108). Chiar si autorii manualului recunosc faptul c "ele
sunt considerate ca un grup de evolutie nchis deoarece din ele nu s-au
diferentiat n decursul timpului alte organisme." ([17], p. 109)
Deci nu au evoluat. ntlnim astzi si alte plante considerate "primitive":
flagelate, alge verzi, alge brune, alge rosii, ciuperci inferioare. ([17], p. 118-
119)
Desi manualul nu mentioneaz, exist multe "fosile-vii", adic specii
considerate primitive (care ar fi disprut prin transformare n alte specii,
dup ipoteza evolutionist), dar care triesc si astzi. Alga colonial
Botryococcus brauni, din paleozoicul inferior, trieste si n zilele noastre,
fr ca n morfologia ei s se constate schimbri importante. ([34], p. 92)
Psilotum este o ferig "primitiv", cu tulpin verde cilindric, cu frunze mici
si putine. Ea trieste si astzi, desi face parte din ordinul Psilotalelor, foarte
apropiat cu cel al Psilofitalelor, care au disprut de aproximativ 150 de
milioane de ani, dup estimarea unor evolutionisti. S-au pstrat, de
asemenea, si plante din ordinul Cycadeelor, ordin aprut n urm cu 140 de
milioane de ani, conform prerii unor evolutionisti. n Africa, Asia si
Australia triesc n zilele noastre 100 de specii din acest ordin "primitiv".
Prea un lucru bine stabilit n stiinta ateist c Metasequoia fossilis,
considerat strmosul arborelui-mamut, a disprut n urm cu 20 de milioane
de ani. Dar iat c, n anul 1962, un student chinez, T. Wang, l-a descoperit
vietuind n pdurile din China Central ([34], p. 93). Se mai afl n viat si
un alt
arbore, Gingko biloba, din jurasic. Este ntlnit n form spontan, n sud-
vestul Asiei, dar e cultivat n multe parcuri si grdini botanice din lume.
([34], p. 94). n tara noastr, n prul cald Petea, de lng Bile 1 Mai
Oradea, vietuiesc dretele (Nymphaea lotus, var.thermalis). Ele se mentin si
astzi n stare spontan, dup 200.000 de ani (conform unor estimri fcute
chiar de evolutionisti) ([34], p. 95). Mult timp s-a crezut c anumite specii
nu mai exist. Ateii s-au grbit s afirme c acele specii s-au transformat n
alte specii. Dar iat c exist multe "fosile-vii". Ele nu au evoluat, nu s-au
transformat n alte specii. Pn n prezent nu exist nici un exemplu de
transformare de acest fel. Ipoteza evolutiei este o simpl presupunere
neverifi-cat. Uneori, chiar si autorii manualului recunosc lipsa
transformrii: "muschii nu au dat nastere, de-a lungul erelor, la nici o alt
grup de plante, si de aceea ei sunt considerati o ramur nchis". ([17], p.
126).
Iar atunci cnd biologii atei afirm trecerea de la o specie la alta, ei au preri
diferite: "algele rosii sunt considerate de unii ca fiind un grup nchis, iar de
altii ca fiind strmosii cormofitelor" ([17], p. 117). "n privinta originii
ciupercilor, majo-ritatea oamenilor de stiint (atei, n.n.) sustin c acestea au
provenit din anumite alge verzi care si-au pierdut clorofila. Exist si puncte
de vedere dup care ciupercile au provenit din anumite flagelate sau din
diferite alge rosii, brune sau
verzi." ([17], p. 123).
Din cauza conditiilor de mediu nefavorabile, unele specii au disprut .
Aceasta nu nseamn c s-au trans-format n alte specii. Exist si astzi
specii cu numr foarte mic de indivizi; e posibil ca ele s dispar din cauza
conditiilor nefavorabile (modificri climatice, poluare). Chiar si biologii atei
le numesc "specii pe cale de disparitie", nu "specii pe cale de transformare".
Ipoteza evolutionist se bazeaz si pe urmtoarea eroare de logic: se
consider asemnarea speciilor drept dovad a descendentei lor. De
exemplu, "protalul pluricelular se aseamn cu talul algelor verzi, de unde
si ipoteza c ferigile si au originea n algele verzi." ([17], p. 127).
Sporii ferigilor produc prin germinare lame verzi numite protale. Dar
protalul este doar un stadiu n dezvoltarea ferigii, nu reprezint planta adult,
pe cnd talul algelor verzi reprezint chiar planta adult. Comparatia nu este
relevant, deoarece se compar un stadiu intermediar al unei specii cu
stadiul adult al altei specii. Chiar dac se compar stadiile adulte a dou
specii, eroarea de baz persist: din asemnare se ncearc dovedirea
descendentei. n manual gsim scris c: "dup structura florilor,
leguminoasele sunt foarte asemntoare cu rozaceele, din care se presupune
c au derivat, n urma reducerii staminelor si carpelelor." ([17], p. 139).
Trebuie s le spunem elevilor c din trandafiri apar tot trandafiri, nu fasole si
nici mazre. De fapt, o cercetare mai atent arat c florile din cele dou
familii nu sunt chiar att de asemntoare cum afirm evolutionistii.
Rozacee Leguminoase
 floarea de mces floarea de mazre
5 petale egale 5 petale diferite: una
superioar mai mare,
dou laterale, dou
inferioare.
numeroase stamine 10 stamine, dintre care
(peste 20) una liber
Mentionm aici un aspect interesant al manualului. La pagina 139 scrie c
"dup structura florilor, leguminoasele sunt foarte asemntoare cu
rozaceele", iar la pagina 140 gsim scris: "Retineti c n organizarea florii
de leguminoase au avut loc modificri importante fat de rozacee."
Deci chiar si autorii manualului recunosc faptul c exist diferente
importante. Asemnrile sunt putine si superficiale. Dar nici acolo unde
exist asemnri mai importante nu rezult descendenta. Profesorul Nicolae
Paulescu sublinia faptul c dac descendenta implic asemnarea,
asemnarea nu implic descendenta. ([14], [16]) Cunoastem aceasta si din
geometrie: teorema poate fi adevrat si reciproca fals. Dac un triunghi
este echilateral, atunci este isoscel. Reciproca e fals.
Din faptul c este isoscel, nu rezult c este echilateral. Asa si aici:
descendenta implic asemnarea, dar asemnarea nu implic descendenta.
Faptul c asemnarea nu implic descendenta se vede clar si din exemplul
algelor brune, la care "talul prezint unele analogii morfologice cu corpul
plantelor superioare" ([17], p. 115). Cu toate acestea, nici evolu-tionistii nu
au afirmat c plantele superioare provin din algele brune.
Concluzii
1. Ipoteza c viata a aprut din materia nevie prin "evolutie chimic" este o
simpl presupunere, lipsit de argumente. Trecerea de la substante
anorganice la substante organice nu nseamn trecere de la neviu la
viu.
Exist mai multe ipoteze ateiste care se contrazic reciproc.
n experientele de laborator s-a eliminat oxigenul. De ndat ce conditiile
de laborator devin oxidante, sinteza organic este ntrerupt.
Fpturile vii sunt nzestrate cu mecanisme biochimice speciale de
 protectie fat de formele reactive ale oxigenului. Fr aceste
mecanisme, celulele nu ar putea supravietui. Eventualele "celule
primitive",
lipsite de aceste mecanisme complexe, ar fi fost repede distruse.
n aparatul lui Miller s-au obtinut cteva substante organice din substante
anorganice, n absenta oxigenului. Manualul prezint acest rezultat
drept "dovad experimental" a originii vietii. Dar n aparatul lui
Miller nu s-au obtinut vietti, ci doar substante organice simple.
Manualul afirm aparitia spontan a unor coacervate cu "membran
proteic asemntoare membranei celulare". Dar membrana celular
este de natur lipidic, nu proteic. n plus, membrana celular este
dotat cu structuri speciale.
Cresterea coacervatelor este o crestere fizic, prin simpl absorbtie. Nu
este un fenomen biologic, asa
cum este la celulele vii. Fragmentarea coacervatelor
este o simpl rupere, nu o diviziune celular.
8. Viata nu se reduce la simple aspecte fizice si chimice. Substantele
integrate n biostructur au o alt
comportare. Cnd celula moare, biostructura se
transform n materie obisnuit nevie. Exist ceva nesubstantial care
ntretine viata. A fost pus n evident o matrice energo-informational, care
contine informatia referitoare la forma organismului. Ea persist si acolo
unde materialul lipseste. De exemplu, la o frunz rupt se pstreaz conturul
energetic al frunzei ntregi. Biologia ateist nu poate explica originea
informatiei.
9. Nu s-a observat pn n prezent trecerea de la o specie la alta.
Asemnrile morfologice (geometrice) ntre dou specii nu implic
descendenta lor.
10. Au fost descoperite fosile - organisme conservate n diverse structuri
geologice, datnd din
timpuri vechi. Pentru c nu au mai fost gsite exemplare n viat, ateii s-au
grbit s afirme c acele specii s-au transformat n alte specii (au "evoluat").
Dar
recent au fost gsite si exemplare n viat; de aceea au fost numite "fosile-
vii". Dup estimarea unor biologi evolutionisti ele au rmas nemodificate
dup sute de
milioane de ani, deci nu au evoluat.
11. Conditiile nefavorabile de mediu au dus la disparitia unor specii, nu la
aparitia lor.
CLASA A X-A.
BIOLOGIE ANIMAL

F
" ilogenia regnului animal" este titlul prtii a III-a a manualului [20].
Chiar din titlu rmnem cu impresia fals de certitudine. Un titlu mai
potrivit ar fi fost "Ipoteze despre originea speciilor animale".
Prima afirmatie pe care o punem n discutie este urmtoarea: "Speciile de
animale existente pe suprafata Pmntului sunt rezultatul unui lung proces
de evolutie" ([20], p.104).
Elevii rmn cu aceeasi impresie de certitudine. Urmeaz un titlu cu aspect
la fel de sigur: "Filogenia nevertebratelor", ca si cum evolutia ar fi un fapt
dovedit, nu doar o simpl ipotez.
"Din lectia despre originea vietii, studiat n clasa a IX-a, v amintiti c
primele etape ale evolutiei vietii s-au derulat lent, uriasul salt de la materia
anorganic la cea vie fiind pregtit de-a lungul a sute de milioane de ani"
([20], p. 104).
Autorii manualului "scap" rapid de problema aparitiei vietii prin trimitere la
lectia din clasa a IX-a. Dar stim c lectia respectiv nu a dovedit aparitia
spontan a vietii din materie nevie. n aparatul lui Miller s-au obtinut cteva
substante organice din substante anorganice. Nu s-au obtinut vietti. n acest
fel se evit rspunsul la problema aparitiei vietii.
Este prezentat "arborele filogenetic al protozoarelor" ([20], p. 104), dar
acesta este un simplu desen schematic realizat de evolutionisti. Constatati
eroarea de logic: argumentarea n cerc vicios. Pe baza ipotezei evolutiei
se realizeaz un desen care se aduce apoi drept "dovad" pentru ipoteza
evolutiei. n plus, dac studiem cu atentie acest desen, observm c lipsesc
elementele n punctele cele mai importante. Aceeasi deficient se constat
si la ceilalti arbori filogenetici. Eventuala completare a acestor puncte, n
viitor, nu este nici o dovad c desenul ar fi n concordant cu realitatea. De
fapt, arborii filogenetici
imaginati pn n prezent au multe diferente, deoarece biologii au preri
diferite.
Faptul c exist "fosile vii", nemodificate din timpuri vechi, este un
argument mpotriva ipotezei
evolutiei.
Se pot prezenta aici exemplele mentionate pentru clasa a IX-a si clasa a XII-
a.
n manual se mai afirm c: "originea amfibienilor
din pesti este demonstrat de unele caractere ale
mormolocilor. La nceput corpul acestora este pisciform, prevzut cu linie
lateral, si terminat printr
o coad turtit lateral. Mormolocul respir prin trei perechi de branhii
externe... Inima este bicameral, ca la pesti." ([20], p. 110)
Dar acestea nu sunt dovezi ale transformrii pestilor n amfibieni. S ne
aducem aminte c broasca depune oule n ap. Mormolocii ies din ou si
triesc n mediul acvatic. Ei sunt dotati cu tot ce este necesar pentru a tri n
acest mediu: au corpul pisciform, din considerente hidrodinamice (pentru o
deplasare usoar n ap), au linie lateral cu functie senzitiv n mediul
acvatic, au coad turtit lateral pentru stabilirea directiei de deplasare, au
branhii pentru obtinerea oxigenului din ap si au inim bicameral n
corelatie cu branhiile. Fiecare fptur vie a fost dotat de Creator cu tot ce
este necesar pentru a tri ntr-un anumit mediu. Nu este necesar ipoteza
evolutiei. S-a rnduit ca n prima parte a vietii amfibienii s triasc n
mediul acvatic, dar apoi s poat iesi din ap. De aceea, la scurt timp apar
membrele posterioare si anterioare,
din faringe apare o dilatare, care prin vascularizare se
transform n plmni (pentru a permite respiratia n aer), inima devine
tricameral (pentru a include plmnii n circulatie), iar intestinul se
scurteaz (pentru ca animalul s poat trece de la hrana vegetarian la cea pe
care o va gsi pe uscat: insecte, pianjeni, melci; mentionm c broastele
sunt folositoare pentru om, deoarece se hrnesc cu multe insecte duntoare
agriculturii).
CLASA A XII-A. BIOLOGIE.
GENETIC SI EVOLUTIONISM

Manualul prezint drept realitate vechea ipotez conform creia acizii

nucleici (ADN si ARN) au capacitatea de a nregistra sub o form codificat
biochimic informatia genetic ce determin toate caracterele si nsusirile
organismelor vii ([21], p. 39). n biomatematic s-a demonstrat ns c
modul de codificare nu permite acizilor nucleici s contin toat informatia
genetic a organismului. Informatia referitoare la forma organismului
(si la modificarea formei n procesul cresterii) este de tip continuu
(infinit), iar cea codificat n acizii nucleici este de tip discret (finit). De
aceea, acizii nucleici nu pot contine toat informatia referitoare la
forma organismului.
Acest fapt a fost subliniat de un mare specialist n acest domeniu. Este
vorba de profesorul Marcel-Paul
Schutzenberger, specialist n teoria informatiei. ([16], [38]) Studii
recente de genetic au confirmat acest
rezultat matematic: "ADN-ul nu detine toate secretele formelor vii" ([30])
"Este inutil s cutm "gene ale degetelor": ele nu exist" ([29]). Chiar
autorii manualului recunosc faptul c "gena contine informatia genetic
necesar sintezei unei catene polipeptidice".
([21], p. 52) Informatia continut n gen (scris n codul genetic) nu
determin forma organismului, ci succesiunea de aminoacizi din proteine.
Este adevrat c au fost descoperite "gene arhitecturale care intervin
n diferentierea morfologic a embrionului. Dar ele nu descriu dect
principii foarte generale, care se aplic nu numai ansamblului
vertebratelor, ci si insectelor."
([24], p. 51) Anumite gene codific proteine care constituie morfogeni,
adic substante care intervin n dezvoltarea formei ([25]), fr a contine
informatia referitoare la form. n ce const aceast interventie? Morfogenii
sunt produsi de anumite celule si trec de la
o celul la alta, formnd un gradient. Adic ntr-o parte a embrionului sunt
mai concentrati, iar n alt parte mai diluati. Se produce astfel o polarizare a
embrionului, zone diferite urmnd s formeze structuri diferite. ([25])
Absenta unui morfogen face imposibil aparitia unei structuri cu form
normal. ns nu rezult de aici c morfogenul contine toat informatia
despre form.
El este necesar, dar nu suficient. "Nimeni nu va spune
c un tranzistor produce singur imaginea unui televizor, pentru c imaginea
dispare dac se suprim
acest tranzistor." ([31], p. 115) Acel tranzistor este necesar, dar nu suficient.
n cercetrile unor geneticieni atei apare urmtoarea eroare de logic: din
faptul c modificarea unei gene produce modificarea formei se obtine
concluzia c forma este produs de acea gen. n realitate, gena respectiv
codific sinteza unui morfogen. Modificarea genei duce la modificarea
morfogenului si n continuare la modificarea formei sau chiar la absenta unei
structuri anatomice (asa cum defectarea unui tranzistor duce la modificarea
imaginii televizorului sau chiar la disparitia ei).
Studiile realizate prin efect Kirlian si electronografie au pus n evident o
matrice energo-informational care pstreaz forma organismului chiar n
lipsa substantei. Deci aceast structur nesubstantial contine informatie
referitoare la form. Biologii atei nu pot explica originea informatiei. ([16])
Autorii manualului afirm c "viata a aprut pe Pmnt o dat cu sinteza
abiogen a primelor gene si a
constituirii unor programe genetice." ([21], p. 75)
Dar viata nu se reduce la existenta genelor ntr-o molecul de ARN.
Molecula de ARN nu este vie. S analizm cu atentie afirmatia din manual!
Ea se refer
la sinteza abiogen a primelor gene. Dar ce este gena? Elevii afl din manual
c "gena este alctuit dintr-o secvent de codoni care codific succesiunea
aminoacizilor ntr-o caten polipeptidic". ([21], p. 52)
Deci nu este un singur segment molecular, ci contine o informatie destinat
unui receptor informational. Codificarea nu ar avea sens n lipsa unui
receptor care s decodifice informatia codificat. n celula vie, ribozomii au
rol receptor; aici se realizeaz sinteza proteic. Manualul prezint o imagine
foarte simplificat. De exemplu, chiar si la cele mai simple vietti, la
procariote, exist un segment structural si un segment reglator. Segmentul
structural al unei gene ncepe totdeauna cu un codon start (ATG), si se
termin cu un codon stop (UGA, UAA sau UAG) ([25], p.143). Eliberarea
lantului polipeptidic sintetizat nu se poate face n lipsa codonului stop si a
unui factor de eliberare (o protein specific). ([26], p. 178). O mic
modificare poate duce la pierderea sensului. Codonii cu sens se pot schimba
prin mutatie n codoni nonsens, care duc la formarea unor proteine anormale,
lipsite de activitate biologic ([26], p. 178), si deci inutile. Prin simpla
nlocuire a unui aminoacid cu altul se poate modifica functia biologic a
proteinei ([16]). Informatia genetic nu reprezint o variant ntmpltoare;
ea alctuieste programul pentru sinteza unei proteine necesare vietii celulei.
Chiar si n manual gsim scris c "celula vie este comparat cu un urias
combinat chimic care, desi
are dimensiuni infime, lucreaz cu o mare eficient, sintetiznd numeroase
produse si exact n cantitti
necesare." ([21], p. 69).
Simpla ntmplare nu poate explica aceast activitate complex si
coordonat. Biologii atei ncearc s nteleag existenta unui program fr
Programator. Din nvttura Bisericii Ortodoxe cunoastem c Dumnezeu a
creat universul si i poart de grij.
Autorii manualului, referindu-se la aparitia vietii, consider c "este vorba
de un proces care a durat multe milioane de ani" ([21], p. 76), la nceput
existnd
o "evolutie chimic" prin care s-au format aminoacizi
si proteine. Dar acest proces ipotetic nu este analizat matematic. Elevii ar
trebui s stie c din cei 200 de aminoacizi cunoscuti, doar 20 intr n
componenta
proteinelor din celulele vii.
Aceasta este o problem de selectionare. Aminoacizii selectionati urmeaz
s formeze proteine. Pentru un sir de n =100 de aminoacizi grupati uniform
n cele 20 de tipuri, obtinem 100/20 = 5 aminoacizi de fiecare tip. Notnd n1
= n2 = ... = n20 = 5, utilizm formula:
C1 = n!/ n1! n2!...n20!
Pentru calculul combinatiilor posibile:
C1 = 100!/ 5! 5!...5! = 100!/(5!)20
Avnd n vedere izomeria optic, pentru fiecare aminoacid exist dou
variante (L si D). Pentru cei 100 de aminoacizii exist:
2100 variante.
Numrul combinatiilor este:
C > 10 70 x 2100
Probabilitatea obtinerii ntmpltoare a proteinei
este deci: P = 1/C < 1/(10 70 x 2100)
Aceast valoare este foarte mic. Dar formarea unei proteine nu nseamn
nc aparitia vietii. Asa cum afirm biochimistul Harold Klein de la
Universitatea Santa Clara din California, chiar si cea mai nensemnat
bacterie are o structur att de complicat nct pare de-a dreptul imposibil
de nteles cum s-a format ea ([16]).
n manual mai gsim scris c "experimental s-a
demonstrat c mioglobina din celulele musculare si
hemoglobina din snge, care ndeplinesc n organism
functii diferite, au origine comun" ([21], p. 82).
Aici exist o eroare de logic. Eventuala origine comun a dou proteine nu
poate fi dovedit experimental, pentru simplul motiv c experienta se
realizeaz n prezent, n laborator, de ctre cercettori (fiinte rationale),
iar originea comun ar fi fost, dup estimarea unor biologi atei, n urm cu
600 milioane de ani, prin procese naturale, fr interventia unor fiinte
rationale. Activitatea coordonat a unor cercettori nu poate fi dovada
originii naturale a unei substante. Autorii manualului ncearc s aduc n
sprijinul ipotezei ateiste faptul c la om exist mai multe tipuri de
hemoglobin ([21], p. 82). Dar aceasta nu dovedeste o "evolutie". Fiecare tip
de hemoglobin are, la om, un rol bine precizat. Hemoglobina fetal
(HbF) are o afinitate mai mare pentru oxigen dect hemoglobina HbA din
sngele matern, pentru ca
oxigenul s treac de la mam la ft. La ft si la nou nscut, hemoglobina
HbF este de tip alfa2gamma2. Lanturile gamma se deosebesc de cele beta
prin existenta pe locul 143 a serinei (n locul histidinei). La adult,
hemoglobina este de tip alfa2beta2. Lanturile alfa, beta, gamma alctuiesc
hemoglobine cu functii speciale n viata ftului si a adultului; ele nu sunt
simple "rmsite evolutive".
Asemnarea lor structural nu este o dovad a descendentei. n plus,
mioglobina si hemoglobina nu au roluri att de diferite cum s-ar ntelege din
manual. Ambele au rolul de a transporta oxigen. Mioglobina din muschi
transport oxigenul de la capilarele sanguine la mitocondrii, iar hemoglobina
transport oxigenul de la plmni la tesuturi. Din studiul curbelor de
oxigenare se constat c fiecare transportor de oxigen are proprietti optime
pentru ndeplinirea functiei specifice. Totul apare coordonat n cele mai mici
amnunte, ca ntr-un proiect realizat de o Fiint Rational. Ipoteza evolutiei
nu este necesar. Mai mult, ipoteza evolutiei ntmpltoare nici nu poate
explica aceast complexitate si coordonare global. Pentru ndeplinirea unei
functii, succesiunea de aminoacizi trebuie aleas cu
precizie. Cercetrile au artat c "orice abatere de la structura normal a
globinei determin formarea unor hemoglobine anormale". De exemplu, din
"nlocuirea acidului glutamic, aminoacidul din pozitia a-6-a a catenei beta,
cu aminoacidul valina, rezult
transformarea hemoglobinei normale (HbA) ntr-o
hemoglobina anormal (HbS). Prezenta acestei hemoglobine determin
aparitia unei maladii metabolice numit anemia falciform", asa cum arat
si
manualul. ([21], p. 103) Nu numai n cazul hemoglo
binei succesiunea de aminoacizi trebuie s fie foarte precis, ci pentru orice
protein structural sau enzim.
"Chiar si mutatii extrem de mici, cum sunt cele punctiforme, care afecteaz
un singur codon si,
respectiv, un singur aminoacid, pot avea efecte fenotipice majore", asa cum
recunosc si autorii
manualului. ([21], p. 104)
n sens strict, evolutia nseamn transformarea natural (fr interventia
omului) a unei specii n alt specie, mai bine adaptat la mediu. Pentru
aceasta este necesar (dar nu suficient), ca dintr-un individ I1 dintr-o specie
S1 s apar un individ I2 care nu mai apartine speciei S1. S ne amintim
definitia speciei: "specia este
o comunitate de populatii care se pot ncrucisa ntre ele si care sunt izolate
reproductiv de alte comunitti similare. Indivizii apartinnd unei specii
diferite nu se pot ncrucisa sexuat, sau, dac se ncruciseaz, hibrizii
sunt sterili" ([21], p. 4), adic nu pot avea urmasi.
Izolarea reproductiv este un argument mpotriva evolutiei. Eventualul
individ I2, sau nu are urmasi (prin ncrucisare n S1), sau urmasii lui sunt
sterili.
n manual, paginile 141-208 sunt dedicate evolutionismului. Sunt prezentate
asa-zisele "dovezi ale evolutiei". n realitate, nu exist nici un exemplu
concret de evolutie.
Manualul precizeaz c "elevii care au o or pe sptmn vor studia
numai textele barate". ([21], p. 3)
Iat ce studiaz acesti elevi: Dovezi ale biogeografiei. Rspndirea
plantelor si animalelor este consecinta anumitor legitti naturale. Fiecare
specie ocup un anumit areal. Analiza acestuia dezvluie realitatea si
actiunea evolutiei. ([21], p.141)
Acesti elevi studiaz doar textul prezentat. Citind cu atentie nu gsim nici o
dovad a evolutiei. Se afirm doar c analiza arealului dezvluie realitatea si
actiunea evolutiei. Elevii sunt nevoiti s memoreze si s accepte fr dovad.
Pentru ceilalti elevi se prezint dou exemple, dar ele nu sunt dovezi ale
evolutiei. n primul exemplu se spune c "pdurile de stejar au fost nimicite
de vitregia climei dintre muntii Ural si fluviul Amur". ([21], p. 142)
Se prezint deci disparitia unei specii (dintr-un areal), nu aparitia ei.
n al doilea exemplu se spune c, n prezent, "n
emisfera sudic se gsesc reprezentanti ai unor grupe strvechi de animale,
cum sunt pestii dipnoi" ([21], p.
142) care pot respira n anumite intervale de secet. Se consider c ei sunt
descendentii dipnoilor de la sfrsitul erei paleozoice. Specia s-a pstrat.
Atunci unde este evolutia?
Sunt prezentate apoi asa-zisele "dovezi ale sistematicii".
Se spune c "grupele de plante sau de animale pot fi dispuse sub forma unui
arbore genealogic."
Dar acest "arbore" este un simplu desen realizat de unii biologi, pornind
tocmai de la ipoteza evolutionist. Se constat eroarea de logic: justificarea
n cerc vicios. Pe baza ipotezei evolutioniste se construieste un desen care se
aduce ca "dovad" n sprijinul ipotezei evolutioniste. Mai departe se afirm
c "asemnarea este rezultatul unei descendente comune dintr-un strmos
stins" ([21], p. 144).
Aici este o alt eroare de logic. Dac descendenta implic asemnarea, nu
rezult c ase-mnarea implic descendenta. Reciproca unei teoreme nu este
neaprat adevrat. Pentru a accepta si reciproca, ea ar trebui demonstrat.
Urmeaz asa-zisele "dovezi ale anatomiei comparate". Dup definitia
organelor omoloage (organe cu functii diferite dar cu acelasi plan de
organizare), gsim scris c "este logic c presupunem c identitatea planului
unic de structur denot originea comun" ([21], p. 145).
Este aici aceeasi eroare de logic: se consider c asemnarea implic
descendenta sau originea comun. Aceast conceptie gresit a fost criticat
de profesorul Nicolae Paulescu, n lectia de deschidere a cursului de
fiziologie de la Facultatea de Medicin din Bucuresti: "Numai observatia
direct a transformrii dintr-o specie actual n alta poate constitui o prob
stiintific n favoarea derivatiei. Dac e adevrat c derivatia implic
omologia organelor, inversul poate fi fals si este evident c omologia
organelor nu implic deloc derivatia. Defectul de logic fiind flagrant, nici
aceast concluzie nu are nici o valoare." ([14], p. 188).
Manualul prezint apoi organele analoge, organe care au functii similare la
dou specii, dar structur general diferit ([21], p.145). Existenta functiei
similare nu este convenabil explicat de ipoteza evolutionist, deoarece n
acest caz se consider c nu exist legtur evolutiv. Este mai normal s
gndim c functia similar a fost prevzut de acelasi Creator si a fost
realizat prin metode diferite. Att pestii ct si delfinii au fost nzestrati cu
capacitatea de a se deplasa n ap. Deplasarea se realizeaz prin organe
analoge, diferite ca structur, dar ndeplinind functia de not. Att albinele
ct si psrile au fost nzestrate cu capacitatea de a zbura. Ele au fost dotate
cu aripi actionate de muschi, dar structura aripilor difer. Nu ne asteptm s
gsim la albine aripi cu oase si pene ca la psri.
Functia este important: desi lipsite de oase si pene, aripile albinelor
functioneaz foarte bine.
Urmeaz asa-zisele "dovezi ale embriologiei".
"Comparndu-se embrionii, la diferite clase de vertebrate, s-a observat c
n prima faz toti embrionii, indiferent de clasa de care apartin, se
aseamn puternic ntre ei... n faza urmtoare apar la embrioni caracterele
diferentiale de clas." ([21],
p. 147).
Este normal s existe asemnri ntre embrioni, pn la aparitia unor
caractere de deosebire. De exemplu, nainte de aparitia plmnilor, un
embrion de mamifer se aseamn -tocmai prin lipsa plmnilor -cu un
embrion de peste. De asemenea, nainte de aparitia membrelor. Dar plmnii
apar la mamifer la un anumit moment al dezvoltrii, pe cnd la peste nu
apar. La embrionul de mamifer se dezvolt si membrele, dar nu si la
embrionul de peste. Nentelegnd normalitatea asemnrii primelor stadii
embrionare, biologul Ernst Haeckel formuleaz n 1866 asa numita "lege
biogenetic fundamental", conform creia "sirul de forme pe care-l
parcurge un organism individual n timpul dezvoltrii sale de la celula-ou
pn la starea n care este pe deplin format, este o scurt si concentrat
recapitulare a ndelungatului sir de forme, pe care l-au parcurs strmosii
animali ai acelui organism" ([21], p. 148). Exist si o formulare concentrat:
"ontogeneza este o recapitulare sumar a filogenezei." ([21], p.
148) Cu timpul, cercettorii au nteles eroarea de logic si au renuntat la
aceast ipotez. "Astzi, analiznd mai fin procesele la nivel molecular si
genetic, embriologii se ndeprteaz de aceast idee." ([37]) "Nu se mai
spune c ontogeneza rezum filogeneza, ci se insist pe diversitatea ce
porneste de la un plan comun." (prof.
Marion Wassel; [37]). Este normal s gndim c acest plan comun apartine
unui Proiectant.
Manualul prezint n continuare asa-zisele "dovezi ale paleontologiei", dar
aceste exemple pot fi utilizate mai mult mpotriva ipotezei evolutioniste
dect n sprijinul ei. Faptul c exist "fosile vii", nemodificate din timpuri
vechi, este un argument mpotriva ideii de evolutie. Alga colonial
Botryococcus brauni, din paleozoicul inferior, trieste si n zilele noastre,
fr ca n morfologia ei s se constate schimbri importante ([34], p. 92).
Dup estimarea unor evolutionisti, ordinul Psilofitalelor ar fi disprut de
aproximativ 150 de milioane de ani. Dar iat c Psilotum o ferig
"primitiv" -trieste si astzi ([34], p.92). Exist si plante din ordinul
Cycadeelor, ordin aprut n urm cu 140 de milioane de ani, conform prerii
unor evolutionisti. n Africa, Asia si Australia triesc n zilele noastre 100 de
specii din acest ordin "primitiv" ([34], p.93). Prea un lucru bine stabilit n
stiinta ateist c Metasequoia fossilis, considerat strmosul arborelui mamut,
a disprut n urm cu 20 de milioane de ani. Dar iat c, n anul 1962, un
student chinez, T. Wang, l-a descoperit vietuind n pdurile din China
Central ([34], p. 93). Se mai afl n viat si un alt arbore, Gingko biloba,
din jurasic. Este ntlnit n form spontan n sud-vestul Asiei si e cultivat n
multe parcuri si grdini botanice din lume. Si n regnul animal exist multe
"fosile vii". Triesc astzi 5 specii
de xifosure, considerate "rude foarte bune ale trilobitilor ce stpneau
oceanele paleozoice" ([34], p. 98). n 1952 s-au descoperit n viat cteva
moluste, Neopilina galathaea, numite astfel pentru asemnarea cu cele din
genul Pilina, cunoscute ca fosile din rocile siluriene ([35], p. 55). Au fost
descoperiti si un fel de melci fr cas, Peripatus juliformis, "vechi de peste
500 de milioane de ani", ([34], p. 99), conform unor
estimri realizate chiar de evolutionisti. Triesc astzi si psri de uscat,
nezburtoare, din ordinul Ratitelor, avnd remarcabile "caractere de
vechime": craniu
asemntor cu cel al reptilelor si pene cu structur primitiv ([34], p. 100).
Ele nu s-au transformat n "psri evoluate". Se mai gsesc si soprle
Hatteria,
mai vechi cu peste 200 de milioane de ani dect
brontozaurii, dup cum afirm chiar evolutionistii. Ele nu au "evoluat". O
alt "fosil vie" este okapia, "o
giraf primitiv, foarte asemntoare cu cele mai vechi girafe, care s-au
pstrat n stare fosil" ([34], p. 100). Monotremele sunt animale n care se
mpletesc caracte
re de mamifer (corp acoperit cu blan sau cu tepi, pui hrniti cu lapte), de
reptil (variatii termice ale corpului) si de pasre (pui nscuti din ou, cioc
ca de rat). Ornitorincul si ariciul furnicar din Australia sunt astfel de
animale. ([35], p. 61).
Pentru c mult timp unele specii nu au fost gsite n viat ci numai n stare
fosil, unii biologi atei s-au grbit s afirme c ele "au evoluat",
transformndu-se n alte specii. Dar recent au fost gsite si exemplare n
viat. De aceea au fost numite "fosile vii".
n manual gsim si asa-zise "dovezi directe ale evolutiei". Primul exemplu se
refer la adaptarea la mediu a unor specii de coada soricelului, transportate
de om din regiunile nalte ale muntilor pe malul oceanului. Se confund
adaptarea la mediu cu "evolutia". Al doilea exemplu se refer la lepidopterul
Biston betularia din Anglia. La nceputul secolului al XIX-lea, populatiile
erau alctuite din exemplare albe si exemplare negre. "n cursul secolului al
XIX-lea, numrul exemplarelor negre a crescut masiv". ([21], p. 151). Dar
aceasta nu este o evolutie, ci doar o modificare a numrului de indivizi.
Exemplarele negre au devenit mai numeroase, dar nu au "evoluat" din cele
albe, fiindc existau si mai nainte mpreun cu cele albe. Nu asistm la
aparitia unei specii noi. Al treilea exemplu prezentat n manual: "n
experiente de laborator cu populatii de microoroganisme si de drosofile s-
au obtinut transformri ireversibile ale fondului genetic al speciilor prin
actiunea unor substante chimice mutagene si a radiatiilor (raze X,
raze ultraviolete etc.)" ([21], p. 151) Dar acestea nu
sunt mutatii spontane, ci mutatii induse, adic provocate artificial prin
intermediul agentilor mutageni. Ca factori (agenti) mutageni chimici s-au
folosit analogii bazelor azotate, acidul azotos, agentii alchilanti
etc. Ca factori mutageni fizici s-au folosit razele ultraviolete, X, gamma
([25]). Prin mutatii genetice s-au obtinut embrioni fr cap si torace, insecte
cu aripi curbate sau prea mici, animale fr ochi, sau bolnave de cancer.
([25], [26]). Aceste aspecte nu amelioreaz specia; nu pot fi considerate
exemple de evolutie. Selectia natural elimin rapid din competitie indivizii
care prezint aceste aspecte patologice. Radiatiile ionizante (X, gamma)
inhib diviziunea celular, sinteza acizilor nucleici si a proteinelor, rup
cromozomii, declanseaz cresteri anormale inclusiv aparitia
de tumori ([26]): Aceste rezultate nu conduc la mbunttirea speciei.
Mutatiile realizate de biologi asupra plantelor sunt, n cea mai mare parte,
negative.
"Conform cu constatrile lui Gustafsson, numai o proportie de aproape 0,1 la
0,2% din toate mutantele
(de orz) studiate au fost competitive sau chiar
superioare fat de materialul de control respectiv." ([42], p.252). n cazul
mazrei, numai 1% din mutante
pot avea interes pentru ameliorare. "Toate celelalte
mutante sunt letale, sterile, sau fertilitatea lor este asa de sczut, nct ele
nu pot fi propagate." ([42], p. 252). Dar nici n cazurile pozitive nu s-au
obtinut "specii superioare", ci doar aspecte mbunttite ale aceleiasi specii.
De exemplu, o productie mai mare de seminte. "ns productia mare de
seminte nu este n mod inevitabil echivalent cu utilitatea agronomic.
Unele din aceste genotipuri sunt foarte nalte si astfel ele nu
sunt potrivite pentru cultura n cmp; altele sunt foarte tardive." ([42], p.
252) n plus, apare efectul foarte limitant al pleiotropiei: dou caractere
controlate de aceeasi gen. "Dac un caracter specific al unei culturi
este de interes pentru scopuri de ameliorare, acesta este
nsotit, n cele mai multe cazuri, de una sau mai multe
caracteristici negative" ([42], p. 256) care reduc valoarea mutantului. Un
exemplu foarte clar al acestei
situatii este o gen de la mazre, care duce la un numr crescut de seminte
pe pstaie. "Acestui caracter pozitiv
nu i corespunde totusi cresterea asteptat de seminte, deoarece numrul de
psti pe plant este de regul sczut sub influenta aceleiasi gene. Astfel,
mutanta nu este utilizat n ameliorarea mazrei, n ciuda caracterului dorit
pe care l prezint." ([42], p. 256).
Se vede de aici c ameliorarea unei specii nu se obtine prea usor. "Proportia
mutantelor de interes agronomic n mutageneza experimental este foarte
sczut. Este necesar o considerabil cheltuial de timp, spatiu si bani,
dac se intentioneaz s se realizeze un grup de mutatii sau chiar o singur
mutatie dorit." ([42]). S-au obtinut ns (n putine cazuri) mutante cu aspect
pozitiv, nflorire timpurie, productivitate mare, rezis
tent la frig sau la unele boli. ([42]). Aceasta nu e de mirare, dac ne aducem
aminte c natura a suferit o cdere. n Vechiul Testament gsim scris: "
blestemat
va fi pmntul pentru tine! Cu osteneal s te hrnesti din el n toate zilele
vietii tale! Spini si plmid ti va rodi el si te vei hrni cu iarba cmpului."
(Facerea 3, 17-18) Sfntul Ioan Damaschin ne nvat astfel: "nainte de
clcarea poruncii, toate erau supuse omului, cci Dumnezeu l-a pus stpn
peste toate cele de pe pmnt si din ape Pmntul producea roade n chip
automat spre trebuinta vietuitoarelor supuse omuluiDar dup clcarea
porunciiatunci, zidirea supus lui s-a revoltat contra stpnului pus de
Creator, iar lui i s-a poruncit s lucreze n sudoare pmntul din care a fost
luat." ([5], p. 66) Natura czut poate fi mbunttit, ntr-o anumit msur,
si prin aceste procedee tehnice de ameliorare. Manualul prezint asa-zise
"dovezi ale unittii lumii vii" n sprijinul ipotezei evolutiei. Se afirm c:
"toate fiintele vii sunt alctuite, n principal, din proteine si acizi
nucleici." ([21], p. 152)
Este adevrat c trupurile fiintelor vii contin aceste substante, dar aceasta nu
arat c speciile s-au transformat unele n altele. Dac un pictor realizeaz
dou tablouri pe acelasi tip de suport si cu aceleasi vopsele, nu vom spune c
tablourile provin unul din altul. Compozitia chimic de baz a trupurilor
fpturilor vii este aceeasi, pentru c ele au fost create din aceeasi
materie.
Nici diversitatea lumii vii nu este o dovad a evolutiei. Ea poate fi explicat
prin existenta si lucrarea Creatorului. Marea diversitate a tablourilor unui
pictor nu dovedeste c s-ar transforma un tablou n altul. Prin combinatii
genetice naturale se obtine diversitatea n cadrul speciei (variabilitatea). Nu
s-a observat pn n prezent transformarea natural a unei specii n alta.
Diversitatea lumii vii se explic cel mai bine prin lucrarea Creatorului. De
aceea, Sfntul Grigorie Teologul spune: "Gndeste-te si la varietatea si
belsugul roadelor, mai ales la faptul c cele mai necesare sunt si cele mai
frumoase. Gndeste-te si la puterea rdcinilor, a sucurilor si a florilor lor,
nu numai plcute ci si binefctoare pentru sntate, la gratia si calitatea
culorilor, dar si la strlucirea pietrelor pretioase. Cci toate au fost puse
naintea ta, ca un ospt de obste, cte sunt necesare si plcute din fire.
Aceasta ca, dac nu cunosti din altceva pe Dumnezeu, s-L cunosti din
binefacerile Lui si nevoia ta de ele s te fac mai ntelegtor." ([3], p. 43) Iar
Sfntul Ioan Damaschin arat c "dintre plante si ierburi, pmntul produce
unele cu rod, altele pentru mncare, altele mirositoare; florile sunt druite
spre desftarea noastr, spre exemplu: trandafirul si cele asemenea; altele
pentru vindecarea bolilor." ([5], p. 66) "La porunca Creatorului, pmntul a
produs tot felul de neamuri de animale, de trtoare, de fiare si de vite.
Toate sunt pentru ntrebuintarea potrivit a omului." ([5], p.65). "Nu este
fr de folos trebuinta fiarelor slbatice, cci omul, temndu-se de ele, l fac
s-si aduc aminte si s cheme n ajutor pe Dumnezeul Care le-a fcut."
([5], p. 66)
Se afirm n manual c "evolutia se produce pe baza selectiei variatiilor
mici." ([21], p.158).
Dar selectia elimin din "competitie" indivizii cu performante slabe ntr-un
mediu dat; nu produce specii noi. Ea explic disparitia unor indivizi sau
disparitia unor specii, nu aparitia lor. Mutatiile sunt fenomene n-tmpltoare
si este putin probabil s fie att de bine corelate nct s produc structuri
noi, performante. Chiar autorii manualului recunosc faptul c "cele mai
multe mutatii sunt duntoare speciei", iar "aparitia unei mutatii utile nu
reprezint n sine un fenomen evolutiv." ([21], p. 167) Exist un proces
coordonat care se opune transmiterii genetice a mutatiilor. Este vorba de
repararea ADN. Acest proces se opune si evolutiei, deoarece mutatia este un
element necesar evolutiei. Locurile modificate din ADN sunt recunoscute de
enzime speciale si sunt interpretate ca defecte. Alte enzime elimin defectele
si restabilesc secventa normal.
Referitor la repararea ADN, este interesant de
observat faptul c ADN contine informatia necesar
sintezei unor enzime pentru propria sa reparare.
Complexitatea sistemului de reparare si buna corelare a activittilor sunt
imposibil de explicat prin simpla
ntmplare.
ntre paginile 198-209 manualul prezint conceptia evolutionist despre om.
Se afirm c "din dovezile geneticii rezult faptul c materialul genetic
uman (cromozomii si genele) este nrudit cu cel al primatelor evoluate."
([21], p. 198).
Este si aici o eroare de logic. Din compararea a dou structuri genetice nu
se poate constata nrudirea lor, ci numai gradul de asemnare. Concluzia
nrudirii are ca premis ascuns tocmai ideea evolutiei. Este adevrat c
omul si maimuta au structuri genetice asemntoare, n sensul c exist
multe gene comune. De aceea, compozitia proteic este asemntoare. Dar
din asemnarea compozitiei chimice nu rezult nrudirea (descendenta).
Pentru a digera hrana existent n acelasi mediu, trupul omului si trupurile
unor animale au fost nzestrate cu enzime digestive asemntoare sau
identice. Dar sinteza enzimelor este condus genetic; de aici si necesitatea
unor gene asemntoare sau identice. Att trupul omului ct si cel al
maimutei au fost dotate cu oase, muschi, piele si deci cu gene asemntoare
sau identice pentru sinteza proteinelor din aceste structuri anatomice.
Asemnarea genetic este normal si usor de explicat astfel, prin lucrarea
Creatorului. Un inginer poate realiza dou aparate diferite utiliznd
materiale de acelasi tip si componente asemntoare.
Subliniem faptul c asemnrile sunt doar de natur material, fizic. Trirea
duhovniceasc de care este capabil omul nu se ntlneste nici la maimute,
nici la alte animale. Avnd o trire duhovniceasc foarte slab (aproape
inexistent), ateii constat doar asem-nrile trupesti dintre om si animale.
Deprtndu-se de Ortodoxie, ei nu pot avea un comportament normal. De
aceea au ajuns s scrie n manualul de biologie pentru clasa a VI-a c
"maimutele au un comportament comparabil cu al omului." ([18], p. 160).
Asemnrile trupesti dintre oameni si maimute nu sunt dovezi n sprijinul
evolutionismului. De exemplu, Pongidele au aceleasi circumvolutiuni
cerebrale ca si omul, au aceleasi grupe sanguine, se deplaseaz n pozitie
biped si nu au coad. Dar si autorii manualului recunosc faptul c "desi
apropiate de om prin structura lor anatomic, pongidele nu pot fi strmosii
omului." ([21], p. 201);
Exist si deosebiri importante ale craniului si scheletului fetei. Asa-zisele
"organe rudimentare" nu dovedesc evolutia. Unii cercettori atei le consider
organe fr functie. Mult timp s-a crezut c apendicele vermiform este un
astfel de organ. Astzi cunoastem ns c el este un organ limfoid cu functie
imunitar. La fel si timusul, are rol endocrin si hematopoietic n prima parte
a vietii. Din faptul c un om nu cunoaste functia unei structuri anatomice nu
rezult c acea structur este lipsit de functii.
Biologii atei au ncercat s explice "evolutia" prin modificri climatice. n
manual e scris c "specia
hominidelor a pierdut haina de blan." ([21], p. 206).
Dar dac se afirm rcirea climei, de ce s-a pierdut haina de blan tocmai
atunci cnd a venit frigul? Iar dac se afirm nclzirea climei, de ce nu si-au
pierdut haina de blan si celelalte mamifere?
Din ultimele dou pagini ale manualului vedem n ce confuzie se afl autorii
acestuia. Ei confund "evolutia speciilor" cu ntrirea snttii: "probabil c
evolutia biologic a omului se va desfsura pe planul ameliorrii sale
fiziologice Omul viitorului va fi mai sntos, mai capabil de munc fizic
si intelectual dect omul actual." ([21], p.208-209).
Concluzii
Manualul prezint drept realitate vechea ipotez conform creia acizii
nucleici (ADN si ARN) au capacitatea de a nregistra sub form codificat
ntreaga informatie pentru constructia organismului. n biomatematic s-a
demonstrat ns c informatia referitoare la morfogenez nu poate fi
codificat n acizii nucleici. Studii recente de genetic au confirmat acest
rezultat matematic. ADN-ul nu detine toate secretele formelor vii. Prin efect
Kirlian si electronografie s-a pus n evident o matrice energo-infor-
mational care pstreaz forma organismului, chiar n lipsa unei prti a
substantei; deci contine informatie referitoare la form. Biologii atei nu pot
explica originea informatiei.
n cercetrile unor biologi atei apare urmtoarea eroare de logic: din faptul
c modificarea unei gene produce modificarea formei sau disparitia unei
structuri anatomice se obtine concluzia c forma ar fi produs de acea gen.
n realitate, gena este necesar dar nu sufi-cient. Nimeni nu va spune c un
tranzistor produce singur imaginea unui televizor pentru c imaginea dispare
dac se defecteaz tranzistorul.
Genele contin informatia referitoare la succesiunea aminoacizilor din
proteine. Prin nlocuirea unui aminoacid cu altul se poate modifica functia
biologic a proteinei; deci succesiunea nu este ntmpltoare. Fiecare
protein are un rol bine precizat. Chiar si viettile considerate "primitive" au
o mare complexitate biochimic: bacteria Escherichia coli are un sistem
enzimatic cu peste 600 de enzime diferite; ea codific peste 2000 de lanturi
polipeptidice diferite cu functii speciale. Toate reactiile sunt bine corelate: se
produce numai ce este util, n cantittile necesare, la momentul oportun si ca
rspuns la cerinte precise. Simpla ntmplare nu poate explica aceast
complexitate si coordonare. Biologii atei ncearc s nteleag existenta unui
program genetic fr programator.
Izolarea reproductiv a speciilor este un argument mpotriva ipotezei
evolutiei. n manual se afirm c s-a demonstrat experimental originea
comun a unor proteine. Afirmatia contine o eroare de logic. Originea unor
substante apartine trecutului si nu poate fi dovedit experimental.
Asemnarea structural a unor tipuri de hemoglobin nu este o dovad a
descendentei. Lanturile alfa, beta, gamma alctuiesc hemoglobine cu functii
speciale n viata ftului si a adultului; ele nu sunt simple "rmsite
evolutive".
Nu exist "dovezi ale biogeografiei". Se prezint disparitia unei specii
(dintr-un areal), nu aparitia ei.
Nu exist "dovezi ale sistematicii". "Arborele genealogic" este un simplu
desen realizat de unii biologi atei, pornind tocmai de la ipoteza evolutionist.
Se constat eroarea de logic: justificarea n cerc vicios. Pe baza ipotezei
evolutioniste se construieste un desen care se aduce apoi ca "dovad" n
sprijinul ipotezei evolutioniste.
Nu exist "dovezi ale anatomiei comparate" n sprijinul evolutiei. Dac
descendenta implic omologia orga-nelor, omologia nu implic descendenta.
n plus, evo-lutionismul nu poate rspunde la ntrebarea: de ce exist organe
cu aceeasi functie la specii ntre care nu exist legtura filogenetic? Aici
este mai normal s gndim c functia a fost prevzut de acelasi Creator si a
fost realizat prin metode diferite.
Nu exist "dovezi ale embriologiei" n favoarea evolutionismului.
Asemnarea superficial si trectoare a unor embrioni nu implic
descendenta lor. Este normal s existe unele asemnri ntre embrioni, n
stadiile initiale, pn la aparitia unor caractere de deosebire. Asa numita
"lege biogenetic fundamental" formulat de Haeckel n 1866 este astzi
abandonat chiar si de evolutionisti.
Nu exist "dovezi directe ale evolutiei". Exemplul lepido-pterului Biston
betularia arat o modificare a procentajului de indivizi, nu o evolutie. La
nceput se ntlneau exemplare albe si negre; apoi exemplarele negre au
devenit mai numeroase, dar nu au "evoluat" din cele albe, fiindc existau si
mai nainte, mpreun cu cele albe.
Nu se poate sustine evolutionismul prin "dovezi ale paleontologiei". Faptul
c exist "fosile vii", nemodificate din timpuri vechi, este mai curnd un
argument mpotriva ideii de evolutie, nu n favoarea ei. De asemenea se
confund adaptarea la mediu cu "evolutia". Adaptarea exist, dar nu
depseste cadrul speciei. Manualul prezint exemplul de adaptare, nu de
evolutie. Pn n prezent nu se cunoaste un caz concret de evolutie natural.
Unitatea lumii vii nu implic evolutia. Faptul c fiintele vii sunt alctuite din
proteine si acizi nucleici nu arat c s-au transformat unele n altele. Dac un
pictor realizeaz dou tablouri pe acelasi suport si cu aceleasi vopsele, nu
vom spune c tablourile provin
unul din altul.
Nici diversitatea lumii vii nu este o dovad a evolutiei. Ea poate fi explicat
prin existenta Creatorului. Marea diversitate a tablourilor unui pictor nu
arat c s-ar transforma un tablou n altul. O surs a diversittii vietuitoarelor
este si variabilitatea, dar ea nu depseste limitele speciei. Nu s-a observat
transformarea unei specii n alta.
Asa zisele "organe rudimentare" nu dovedesc evolutia. Unii atei le consider
organe fr functie. Mult timp s-a crezut c apendicele vermiform este un
astfel de organ. Astzi cunoastem ns c el este un organ limfoid cu functie
imunitar.
Din faptul c un om nu cunoaste functia unei structuri anatomice nu rezult
c acea structur este lipsit de functii. Se afirm n manual c
"evolutia se produce pe baza selectiei variatiilor
mici".
Dar selectia elimin din "competitie" indivizii cu performante slabe ntr-un
mediu dat; nu produce specii noi. Ea explic disparitia unor indivizi sau
disparitia unor specii, nu aparitia lor.
Asa cum scrie n manual,
"au sanse de supravietuire variatiile utile si cele
indiferente".
Dar cercetrile arat c cele mai multe mutatii sunt duntoare, unele chiar
incompatibile cu viata; urmeaz mutatiile indiferente, dar ele nu aduc un
progres, o evolutie. Chiar autorii manualului recunosc faptul c
"cele mai multe mutatii sunt duntoare speciei", iar "aparitia unei mutatii
utile nu reprezint n sine un fenomen evolutiv".
Selectia artificial nu este o dovad a evolutiei, deoarece se realizeaz prin
interventia omului.
Mai demult, biologii atei spuneau c "functia creeaz organul". Este aici o
eroare de logic, deoarece functia nu poate exista naintea organului. Astzi,
chiar evolutionistii au renuntat la aceast ipotez.
Asemnrile dintre oameni si maimute nu sunt dovezi n sprijinul evolutiei.
De exemplu, Pongidele au aceleasi circumvolutiuni cerebrale ca si la om, au
aceleasi grupe sanguine, se deplaseaz n pozitie biped si nu au coad. Dar
si autorii manualului sunt nevoiti s recunoasc faptul c, "desi apropiate de
om prin structura lor anatomic, pongidele nu pot fi strmosii omului",
deoarece exist si multe deosebiri ale craniului si ale scheletului fetei.
Biologii atei ncearc s explice "evolutia" prin modificri climatice. n
manual e scris c "specia hominidelor a pierdut haina de blan". Dar dac
se afirm rcirea climei, de ce s-a pierdut haina de blan tocmai atunci cnd
a venit frigul? Iar dac se afirm nclzirea climei, de ce nu si-au pierdut
haina de blan maimutele si celelalte mamifere?
Din ultimele dou pagini (208, 209) ne dm seama n ce confuzie se afl
autorii manualului, care confund evolutia speciilor cu ntrirea snttii.
BIBLIOGRAFIE
I. GENETICA SI EVOLUTIONISMUL
Bibliografie selectiv
1. "Biblia sau Sfnta Scriptur", Bucuresti, 1991.
Dumitru Stniloae, "Teologia dogmatic ortodox" (vol. 1), Bucuresti,
1996.
Sfntul Grigorie de Nyssa, "Scrieri ", Bucuresti, 1998
Nicolae Paulescu, "Notiunile de Suflet si Dumnezeu n fiziologie",
Bucuresti, 1999.
P. Raicu, "Genetica", Bucuresti, 1992.
T. Crciun (coordonator), "Genetic vegetal", Bucuresti, 1991.
N. Botnariuc, "Evolutionismul n impas?", Bucuresti, 1992.
E. Schrodinger, "Ce este viata? si Spirit si materie", Bucuresti, 1980.
H. M. Morris, "Creationismul stiintific", Bucuresti, 1992
Colectia revistei "La Recherche" (1990-1999).
II. EVOLUTIONISMUL N MANUALELE SCOLARE. ERORI DE
RATIONAMENT.
Crti de Teologie Ortodox
1. Biblia sau Sfnta Scriptur, tiprit cu aprobarea Sfntului Sinod,
1992
2. Noul Testament, versiune revizuit de I.P.S. Bartolomeu, Editura
Institutului Biblic si de Misiune, 1995
Sfntul Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvntri teologice, 1993
Sfntul. Grigorie de Nyssa, Marele cuvnt Catehetic, 1998
Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, 1993
6. Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilii la Facere, I, 1987
7. Sfntul Ioan din Cronstadt, Viata mea n Hristos, 1995
8. Protosinghel Ioachim Prvulescu, Cele trei mari mistere vizibile si
incontestabile din Biserica Ortodox
9. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol 1, 1996
10. Sfntul.Teofan Zvortul, Ce este viata duhovniceasc, 1997
Crti de Apologetic Ortodox
11. Dr. Pavel Chiril, Pr. Mihai Valic, Meditatii la medicina biblic
12. Arhim. Cleopa Ilie, Minunile lui Dumnezeu din zidiri, 1996
13. Ilarion Felea, Religia culturii, 1994
 N.C. Paulescu, Fiziologie filozofic I,
I.Gh. Savin, Aprarea credintei, 1996
16. Ion Vlduc, Elemente de Apologetic Ortodox, 1998
Manuale scolare
Marin. Andrei, Ion Popescu, Florica Mrscu, Maria Soigan, Biologie IX,
Ed. Didactic si Pedagogic, 1996
Maria Brndusoiu, Constanta Androne, Biologie VI, Ed. Didactic si
Pedagogic, 1998
19. Gheorghe Mohan, Aurel Ardelean, Aurora Mihail, Biologie V, Ed. ALL
1997
20. Gh. Nstsescu, Zoe Partin, Biologie X, Ed. Didactic si Pedagogic,
1997
21. Petre Raicu, Nicolae Coman, Bogdan Stugren, Doina Duma, Florica
Mrscu, Biologie. Genetic si evolutionism, XII, Ed. Didactic si
Pedagogic, 1997
22. I. Teodorescu, L. Gavril, M. Matei, V. Braghin, F. Tibea, I. Bdr,
Biologie. Genetic, ecologie, evolutionism, VIII, Ed. Didactic si
Pedagogic, 1997
Alte lucrri stiintifice
Mircea Alexan, Ovidiu Bojor, Fructele si legumele - factori de terapie
natural, 1983
N. H. van Blyenburgh, Tous diffrents. Pourquoi?, Science&Vie, hors
serie 200, sept 1997, pg. 50-52
Marius Crlan, Elemente de genetic animal normal, 1996
T. Crciun, I. Tomozei, N Coles, Galia Butnaru, Genetica vegetal,
1991
27. P. Darlu, A quelle distance sommes-nous de nos voisins singes?,
Science&Vie, 200, sept. 1997
Constantin Dumitrescu, Brad Segal, Rodica Segal, Citoprotectia si
alimentatia, 1991
Y. Hrault, D. Duboule Comment se construisent les doigts, La
Recherche 305, janvier 1998
J.J. Kupiec, P. Sonigo Eloge du hasard et de la slection. LA.D.N. ne
detient pas tous les secrets des formes vivantes, La Recherche 305,
 janvier 1998
Langaney, Pourquoi nos "genes de comportement" sont-ils des fictions?,
Science&Vie, 200, sept. 1997
L.Mester, Zoologia vertebratelor. Amphibia, 1987
33. Gh. Mohan, P. Neacsu, Teorii, legi, ipoteze si conceptii in biologie,
1992
34. Tudor. Opris, Mica enciclopedie pentru tineret, cartea 2, varietatea
lumii vii, 1994
Tudor Opris, Zoologia, 1997
Valeriu Rusu, Traian Baran, Dimitrie D. Brnisteanu, Biomembrane
si patologie, 1991
L. Schalchli, Comment notre cerveau s'est-il forme?, Science&Vie 200,
sept. 1997
M.P. Schutzenberger, Lacunele darwinismului, Scara, Treapta a treia
39. Petru M. Suster, Tachinidele si problema selectiei naturale, Revista
V. Adamachi, vol. XIV, nr. 2, aprilie, 1928
40. C. B. Thaxton, W. L. Bradley, R. L. Olson, Misterul originii vietii.
Reevaluarea teoriilor actuale, Philosophical Library. Inc., New York, 1984
41. Maria Treben, Sntate din farmacia Domnului, 1996
42. Elemente de radiobiologie vegetal, coordonator Corneanu Gabriel,
1989
43. Octavian Udriste, Cum a creat Dumnezeu universul din nimic, editura
Tabor, 1994