1

Facultatea de Ştiinţe Economice

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA

STRATEGIA DE POLITICĂ
MONETARĂ A BĂNCII NAŢIONALE
A ROMÂNIEI DUPĂ ADERAREA LA
UE

ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A
ECONOMIŞTILOR DE LIMBĂ FRANCEZĂ
Congresul al 55-lea - VARŞOVIA : 21-23 mai 2007

“Bilanţul şi perspectivele unei jumătăţi de secol de

construcţie a Uniunii europene în cadrul mondializării
economice contemporane”

2007
 2

Cuprins

Rezumat
1. Scurt istoric
2. Evoluţia recentă a economiei româneşti
2.1 Convergenţa reală
2.2 Convergenţa nominală
3. Principalele caracteristici ale politicii monetare
3.1 Ţintirea directă a inflaţiei
3.2 Flexibilitatea cursului de schimb
3.3 Adoptarea euro
4. Convergenţa legală
5. Modernizarea sistemului de plăţi
6. Statistica monetară
7. Concluzii
 3

STRATEGIA DE POLITICĂ MONETARĂ A BĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI DUPĂ

ADERAREA LA UE

(La stratégie de politique monétaire de la Banque nationale de Roumanie à la veille de

l’adhésion à l’Union européenne)

Facultatea de Ştiinţe Economice

UNIVERSITATEA DE VEST TIMIŞOARA
ROMÂNIA

Rezumat
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………
…………………………….

1. Scurt istoric

România a fost întotdeauna un stat european, iar românii nu au încetat niciodată să se considere
europeni şi să aspire la revenirea lor la familia europeană.
Înainte de 1989, România a fost una dintre puţinele ţări comuniste care au avut relaţii cu
Comunitatea Europeană, însă, din păcate, aceasta nu a contribuit cu nimic la îmbunătăţirea situaţiei
societăţii româneşti.
După ezitările din prima parte a anilor ’90, autorităţile române au depus, în luna iunie 1995, o
cerere de aderare la U.E. Începînd cu această dată, curentul pro-european a început să se afirme tot mai
mult în opinia publică şi în rîndul politicienilor, astfel încât, cu timpul, a devenit predominant. Se
constată chiar că România se detaşează de alte ţări din Centrul şi Estul Europei prin sprijinul popular
puternic de care se bucură ideea aderării la structurile euro-atlantice.
Un moment important în susţinerea acestei orientări a fost decizia Consiliului European de la
Helsinki, din decembrie 1999, de a include România pe lista ţărilor candidate la aderare. După părerea
noastră, această decizie constituie, pentru România, cel mai important eveniment politic produs după
decembrie 1989.1
În urma acestei hotărîri, guvernul român a elaborat, în luna martie 2000, o „Strategie economică
pe termen mediu”(SME), care a fost însuşită de instanţele comunitare şi a servit apoi drept bază pentru
negocierile de aderare.2
1
- Un alt eveniment de importanţă majoră a fost decizia Summitului NATO de la Praga, din noiembrie 2002, de a invita
România să adere la această organizaţie.
2
- În luna mai 2000, guvernul a adoptat „Planul naţional de aderare la U.E.”. Ulterior, a fost întocmit „Planul de
acţiune” şi „Cadrul macroeconomic”, toate acestea fiind completări şi actualizări ale SME. Recent, a fost adoptat de
 4

Evaluările Comisiei Europene relevă că România a înregistrat în ultimii ani o serie de progrese
în pregătirea sa pentru aderare.3 Ca urmare, în ianuarie 2007, după 50 de ani de comunism şi 16 ani de
tranziţie, Romania a aderat la Uniunea Europeană.
Cu toate acestea, marele decalaj care există între gradul de dezvoltare economică al României şi
cel al „vechii” Europe nu a dispărut. Perspectiva aderării europene a funcţionat remarcabil ca un motor
de reformă în ultimii 10 ani, prin care s-a construit nu doar democraţia şi economia de piaţă, ci s-a
transformat într-o anumită măsură întreaga societate. Viteza mare a integrării europene a produs însă
tensiuni între instituţiile legale, create după model european, pe de o parte, şi practica informală, care
nu a putut evolua la fel de rapid, pe de altă parte. Şi chiar şi în domenii în care UE a investit
semnificativ, cum ar fi, administraţia şi reforma sistemului juridic, există în continuare o mare
deosebire între „România legală” şi „România reală”.
Pe scurt, România a intrat în Europa cu nivel de dezvoltare economică puţin peste o treime din
media europeană şi cu circa 30% din populaţie angajată în agricultura de subzistenţă. Două milioane
de români au emigrat în vechea Europă în căutarea unui venit mai mare, în timp ce în ţară există 6
milioane de pensionari şi doar 4,5 milioane de angajaţi. Aşteptările că intrarea în Europa va vindeca
miraculos toate tarele înapoierii istorice şi ale ingineriei sociale impuse cu forţa în perioada comunistă
sunt încă neîmplinite. De aceea, accederea în Uniune nu este “sfârşitul istoriei”, ci deschiderea unei
oportunităţi de dezvoltare fără precedent, a cărei valorificare depinde însă în mare măsură de
autorităţile şi de societatea românească.

2. Evoluţia recentă a economiei româneşti

În limbaj european, pentru caracterizarea evoluţiei economiei unei ţări, se folosesc două
concepte: convergenţa reală şi convergenţa nominală.

2.1 Convergenţa reală

Convergenţa reală constă în realizarea unui tip de economie, a unei structuri economice şi a
unui nivel de trai similare cu cele existente în U.E. În esenţă, toate acestea se reflectă în apropierea
veniturilor pe cap de locuitor.

După cum rezultă eclatant din tabelul de mai jos, România are încă enorm de recuperat în acest
domeniu:

Tabelul nr. 1: Indicatori de convergenţă (2006)

PIB/locuitor** Salariul mediu Rata şomajului Rata inflaţiei

guvern „Programul de convergenţă”-2007.

3
- Rapoartele anuale ale Comisiei Europene din perioada 1998-2006.
 5

($) lunar (EUR)*** (%) (medie anuală, %)

România 35,8 358,2 5,1**** 6,6

Polonia 51,1 818,2 14,0 1,3
Ungaria 63,5 944,3 7,5 4,0
Cehia 76,1 954,0 8,9 2,1
Grecia 84,9 ... ... 3,3
Portugalia 69,8 1.556,9 7,4 3,0
Spania 98,0 2.134,7 8,6 3,6
UE-25 100,0 3.140,0 7,9 2,2*

* - Preliminat
** - Calculat pe baza parităţii puterii de cumpărare
*** - 2005
**** - nov. 2006
Sursa: EUROSTAT, INS

Este evident că acest imens ecart în materie de performanţă economică între România şi UE
nu poate fi eliminat nici măcar pe termen mediu, iar în legătură cu această problemă sunt puţine lucruri
de discutat. Tot ceea ce se poate spera este ca împrejurările favorabile şi sprijinul străinătăţii să
permită scurtarea acestei perioade.1
a) În România, inflaţia s-a redus în ultimul timp, însă continuă să se menţină ridicată:

Tabelul nr. 2: Rata inflaţiei (dec./dec.;%)

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

40,7 30,3 17,8 14,1 9,3 8,6 4,9

Sursa : INS, BNR

1
- După unii autori, pentru recuperarea acestui decalaj sunt necesari 60 de ani (Isărescu M., Trecerea României la euro,
Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 2004, p. 7). Ar însemna că, în termeni de performanţă economică şi, deci, nivel de trai,
cei 50 de ani de comunism au determinat risipirea vieţii a două generaţii. Dacă la acestea se adaugă şi cei 17 ani de post-
comunism pierduţi (o jumătate de generatie), ravagiile produse de comunism în România apar ca fiind şi mai grave.
 6

Inflation Rate
percent; Dec./Dec.
45 45

40 40.7 target actual 40

35 35

30 30.3 30

25 25

20 20
17.8
15 15
14.1

10 9.3 10
8.6
5 5
7.5 5 4 3.8
27 25 22 14 9 ±1pp ±1pp ±1pp
0 ±1pp 0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
October 2006: 4.8% (yoy)
Source: National Institute of Statistics, National Bank of Romania
*) based on CPI (60% EUR+40% USD)
 7

Inflation Rate

percentage change against the same period of previous year

35

30
actual trend
25

20

15

10

Jul.06
Jul.02

Jul.03

Jan.04

Jul.04

Jan.05

Jul.05

Jan.06
Jan.02

Jan.03

Apr.03

Apr.04

Apr.05

Apr.06
Apr.02

Oct.02

Oct.03

Oct.04

Oct.05

Oct.06
CPI inflation Oct. 2006/Dec. 2005: 2.98% (3.59% annualized figure)
Source: National Institute of Statistics

Inflation Rate
contribution to inflation rate; percentage points
45

40
market prices excluding volatile prices
35
volatile prices
30 administered prices
25

20

15

10

-5
Aug.01

Aug.02

Aug.03

Aug.04

Aug.05

Aug.06
Dec.00

Dec.01

Dec.04
Apr.01

Dec.02

Dec.03

Apr.04

Dec.05

Apr.06
Apr.02

Apr.03

Apr.05

Source: National Institute of Statistics; National Bank of Romania calculations

 8

O cauză importantă a inflaţiei este creşterea rapidă a creditului neguvernamental, atât a celui
denominat în lei, cât şi a celui denominat în valută.
MonetaryAggregates
percentagechange(yoy)
80

70

60

50

40

30

20

10

-10 non-government credit narrowmoney quasi-money M2

Jun.01

Jun.03

Dec.04
Dec.99

Jun.00

Dec.00

Dec.01

Jun.02

Dec.02

Dec.03

Jun.04

Jun.05

Dec.05

Jun.06
-20

Source: National Bank of Romania

Main Components of Reserve Money Counterpart

RON billion (end of period)
60 60

50 reserve money 50
net foreign assets (gold excluded)
40 40
government credit, net
30 net refinancing 30

20 20

10 10

0 0

-10 -10

-20 -20

-30 -30

-40 -40
May.00

May.01

May.04

May.05
May.02

May.03
Sep.00

Sep.01

Sep.02

Sep.03

Sep.04

Sep.05
Jan.00

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.05

Source: National Bank of Romania

 9

Total Credit and Non-Government Credit

(in real terms)
RON billion RON billion
30 30
deflated by CPI, Dec. '99=100
28 28
26 26
24 24
22 22
20 20
18 18
16 16
14 14
12 12
10 10
8 8
6 6
4 4
2 2
0 0
Jan.00

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.05

Jan.06
Jan.04
Jul.00

Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.05

Jul.06

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.06
Jan.00

Jan.05
Jul.00

Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.05

Jul.06
foreign exchange-denominated credit to private companies
RON-denominated credit to households
total credit to state-owned companies
Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics

Non-Government Credit
(in real terms)
RON billion RON billion
16 16
RON-denominated credit foreign exchange-
15 15
denominated credit
deflated by CPI, Dec. '99=100

14 14
13 13
12 companies companies 12
11 households 11
households
10 10
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
Jan.00

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.05

Jan.06

Jan.00

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.05

Jan.06
Jul.00

Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.05

Jul.06

Jul.00

Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.05

Jul.06

Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics

 10

Non-Government Credit and Bank Deposits

(in real terms)
RON billion RON billion
65 65
60 60
deflated by CPI, May '03=100

55 55
50 50
45 45
40 40
35 35
30 30
25 25
20 20
15 15
10 10
5 5
0 0

May.06
May.03

May.04

May.05
Sep.03

Sep.04

Sep.05

Sep.06
May.04

Jan.04

Jan.05

Jan.06
May.03

May.05

May.06
Sep.03

Sep.04

Sep.05

Sep.06
Jan.04

Jan.05

Jan.06

EUR-denominated credit EUR-denominated deposits

USD-denominated credit USD-denominated deposits
RON-denominated credit RON-denominated deposits
Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics

Non-Government Credit
(in real terms)
Corporate Loans Household Loans
deflated by CPI, Dec. '99=100

RON billion RON billion

17 17
16 16
long-termcredit long-termcredit
15 15
medium-termcredit
14 medium-termcredit 14
short-termcredit
13 short-termcredit 13
12 12
11 11
10 10
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5
4 4
3 3
2 2
1 1
0 0
Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.05

Jan.06
Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.05

Jul.06
Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.05

Jan.06
Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.05

Jul.06

Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics

O altă cauză a inflatiei ridicate o constituie intrările de capital, care s-au produs în condiţiile
liberalizării aproape complete a tranzacţiilor financiare şi ale anticipaţiilor optimiste generate de
 11

inrarea în UE. Deşi deficitul contului curent se menţine ridicat, fiind estimat şi pentru 2006 la cca. 8,7
din PIB, investiţiile străine directe şi transferurile de la UE acoperă cca. 90% din acest deficit; restul
deficitului este finanţat de intrările de capital privat. Toate acestea determină, pe de o parte, creşterea
substanţială a rezervelor valutare şi aprecirea leului, iar pe de altă parte, augmentarea lichidităţilor
excedentare din sistemul bancar.
Current Account Balance/GDP
percent

-3.3
-3.7

-5.5 -5.8

-8.4
-8.7
*) including reinvestedprofit

2000 2001 2002 2003* 2004* 2005*

Jan.- Sep. 2006:-7%(CAB/forecast GDP2006)
Source: National Bank of Romania; National Institute of Statistics; National Commission of Prognosis

Current Account Deficit Financing via FDI

EUR billion
8

6 0.5 (0.8% GDP) 0.6 (0.7% GDP)

5.1 (8.4% GDP) 5.2 (6.6% GDP)

2

-2
-5.1 (-8.4%GDP)
-6.9 (-8.7%GDP)
-4

capital transfers
-6
foreign direct investment
current account balance
-8
2004 2005
Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics
 12

Current Account Deficit Financing via FDI

EUR billion
6
0.3
4 (0.4% annual GDP)
4.9
2 3.7 (5.1% annual GDP)
(4.7% annual GDP)
0

-2 -4.6
(-5.8% annual GDP) -6.7
-4 (-7% annual GDP)

capital transfers
-6 foreign direct investment
-0.3
current account balance
(-0.3% annual GDP)
-8
Jan.- Sep. 2005 Jan.- Sep. 2006
Current account financing via FDI (including capital transfers) amounted to 67.9% in Jan.-Sep. 2006 vs 89% in Jan.-Sep. 2005.
In Jan.-Sep. 2006, net FDI was 1.3 times higher yoy.

Source: National Bank of Romania; National Commission of Prognosis

Balance of Payments
EUR billion
8

0.4 0.2
6

0.9
4
6.5 6.5
2 4.2
3.5

-3.1
-2
-5.1
-0.4 -6.9 -6.7
-4

net errors and omissions

-6
capital and financial accounts
current account balance
-8
2003 2004 2005 2006*
Source: National Bank of Romania *) Jan. - Sep.
 13

Gross International Reserves Gross Official Reserves

EUR billion EUR billion
24 24

22 22
banks' foreign exchange
20 NBR foreign exchange 20
reserves
reserves
18 NBR foreign exchange 18

16 reserves gold 16

14 gold 14

12 12

10 10

8 8

6 6

4 4

2 2

27 Nov.
0

2006
2000

2001

2002

2003

2004

2005
2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006
27 November 2006: NBR forex reserves equalled EUR 21.1 bn. and gross official reserves EUR 22.7 bn. Sep.
Source: National Bank of Romania

Banks' Current Accounts Volume of Sterilization

with NBR Operations
RONbillion; average daily stock
%p.a. RONbillion; average daily stock
26 130 26
24 nominal 120 nominal 24
22 110 22
20 real (deflated by CPI; 100 real (deflated by CPI; 20
18 Dec. 1999=100) 90 Dec. 1999=100) 18
16 80 NBR interest rate* (left- 16
hand scale)
14 70 14
12 60 12
10 50 10
8 40 8
6 30 6
4 20 4
2 10 2
0 0 0
Jan.00

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.04

Jan.05

Jan.06

Jan.01

Jan.02

Jan.03

Jan.05

Jan.06
Jan.00

Jan.04
Jul.00

Jul.04
Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.05

Jul.06

Jul.00

Jul.05
Jul.01

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jul.06

*) weighted average of interest rates on sterilization operations (deposit taking, reverse repos, CDs)
Sterilization operations outstanding as of end-October 2006 amounted to EUR3.5 bn. compared to EUR 6.3 bn. at
end-2005 and EUR 4.0 bn. at end-2004.
Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics
 14

În aceste condiţii, în ultimii ani, leul s-a repreciat constant, în termeni reali, faţă de euro.
Precizăm că regimul de curs valutar existent în România este flotare controlată (“Managed floating”),
cu o flexibilitate sporită din noiembrie 2004.

Nominal Exchange Rate

RON/EUR (daily data)
1.5

2.0

NBR's decision to pursue

2.5 a more flexible exchange rate

3.0

3.5

4.0

4.5
Jan.00

Jan.01

Jan.02

Jan.05

Jan.06
Jan.03

Jan.04

Apr.04

Apr.05
Apr.00

Apr.01

Apr.02

Apr.03

Apr.06
Jul.00

Oct.00

Jul.05

Jul.06
Jul.01

Oct.01

Jul.02

Oct.02

Jul.03

Oct.03

Jul.04

Oct.04

Oct.05

Oct.06
At end-October 2006, real appreciation of the RON against the EUR was 31.4%compared with end-October 2004 and 8.6%
compared with end-October 2005.
Source: National Bank of Romania

Real Exchange Rate of the RON against the EUR

index, December 1998 = 100 monthly averages
190
180 based on CPI differential between Romania and Euro area
170 based on PPI differential between Romania and Euro area
160 based on ULC in industry
150
140
130
120
110
100
90
80
70
60
50
Jun.99

Jun.00

Jun.02

Jun.03

Jun.04

Jun.05

Jun.06
Jun.01
Sep.99

Sep.00

Sep.01

Sep.02

Sep.03

Sep.04

Sep.05

Sep.06
Dec.98

Dec.99

Dec.00

Dec.01

Dec.04

Dec.05
Dec.02

Dec.03
Mar.99

Mar.02

Mar.03

Mar.04

Mar.05
Mar.00

Mar.01

Mar.06

Source: National Bank of Romania calculations, National Institute of Statistics, International Financial Statistics
 15

Un alt factor care determină tendinţa de apreciere a leului este evoluţia productivităţii şi a
salariilor:

Real Wage, Labour Productivity in Manufacturing

2000=100 previous year =100

170 120
labour productivity labour productivity
160
gross real wage (based on PPI) gross real wage (based on PPI)
115
150

140
110
130

120
105

110

100 100
2006*
2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006*
2001

2002

2003

2004

2005
Source: National Institute of Statistics, National Bank of Romania calculations *) Jan.-Sep.

b) Deficitul bugetar tinde să se înscrie în norma comunitară:

Tabelul nr. 3: Deficitul bugetului general consolidat (% din PIB)

2000 2001 2002 2003 2004 2005

4,0 3,2 2,6 2,2 1,0 0,8
Sursa: INS
 16

Cu toate acestea, se constată că principalele componente ale bugetului general consolidat

(bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale) se caracterizează printr-o evoluţie
oscilantă a indicatorilor specifici (venituri, cheltuieli, deficit convenţional, surplus primar).
c) Dobînzile s-au redus pe măsura temperării inflaţiei:
Inflation Rate and Interest Rates
percent percent
50 50

40 40

30 30

20 20

10 10

0 0
Jan.03

Jan.04

Jan.06
Jan.02

Jul.02

Jul.03

Jul.04

Jan.05

Jul.05

Jul.06

Jan.02

Jan.04

Jan.06
Jul.02

Jan.03

Jul.03

Jul.04

Jan.05

Jul.05

Jul.06
inflation rate (percentage change against inflation rate (percentage change against
the same year-earlier period) the same year-earlier period)
NBR policy rate (% p.a.) average interest rate on RON-denominated loans of
non-gov't, non-bank clients (% p.a.)
NBR average interest rate on sterilization average interest rate on RON-denominated time
operations (% p.a.) deposits of non-gov't, non-bank clients (% p.a.)
NBR policy rate: 8.75% starting with 28 June 2006
Source: National Bank of Romania, National Institute of Statistics

d) Datoria publică se menţine şi ea la cote acceptabile:

Tabelul nr. 4: Datoria publică (% în PIB)*

2000 2001 2002 2003 2004 2005

Datoria publică
internă 9,3 7,9 7,7 5,8 5,9 5,6
Datoria publică
externă 20,4 20,8 22,5 21,1 22,1 21,0

* - Conform metodologiei FMI

Sursa: INS
 17

Total External Debt MLT External Debt

EUR billion EUR billion
40 40
public and publicly guaranteed debt
MLT debt ST debt*
36 private debt 36

32 11.4 32
*) majority private debt
28 6.5 28

24 24

20 3.2 20

16 2.0 16
1.2
1.1
12 0.8 24.6 26.0 12
18.3
8 15.9 8
13.7 15.0
11.3
4 4

0 0
2001

2003

2004

2005
2000

2002

2003

2004

2005

2000

2001

2002
2006**

2006**
Public debt was 20.1% of GDP in 2005 (domestic debt: 5.6% of GDP; external debt: 14.4% of GDP)
Source: National Bank of Romania, Ministry of Public Finance, National Institute of Statistics **) September

e) În fine, în ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar,

eforturile s-au îndreptat, în ultima perioadă, în principal în două direcţii:
- preluarea în legislaţia bancară a unor prevederi ale legislaţiei europene (accesul la activitate şi
exercitarea profesiunii de către instituţiile de credit; normele internaţionale de contabilitate;
procedura falimentului; etc.),
- întărirea capacităţii administrative şi de supraveghere prudenţială a BNR (asigurarea independenţei
funcţionale; interzicerea finanţării directe a instituţiilor publice; adoptarea standardelor
Comitetului de la Basel; etc.).

*
* *

O primă concluzie care se desprinde din cele de mai sus este că România îndeplineşte
majoritatea criteriilor de convergenţă nominală, cu excepţia celui referitor la rata inflaţiei.
 18

Maastricht Criteria
(Nominal Convergence Indicators)

Maastricht Romania
Nominal Convergence Indicators
Criteria 2005

Inflation rate <1.5 pp above the three best

9.0
(percent, annual average) performing Member States
2.6 percent**
Long-term interest rates <2 pp above the three best
7.5 1)
(percent per annum) performing Member States
5.9 percent**
Exchange rate (vs. euro)
+ / -15 percent +11.4 / -8.0
(maximum percentage change vs. 2-year average*)
General government deficit
below 3 percent 0.4 2)
(percent of GDP)
Government debt
below 60 percent 15.2 2)
(percent of GDP)
1) August 2005 issue of Treasury certificates
2) according to ESA95 methodology
*) The period 2004-2005 was considered, as the fulfilment of this criterion is assessed depending upon exchange rate stability over the
past 2 years.**) ECB - May 2006
Source: EUROSTAT, ECB, National Institute of Statistics, National Bank of Romania

A doua concluzie este că, în cazul României, convergenţa reală şi cea nominală nu se află în
contradicţie şi, deci, trebuie urmărite, pe mai departe, în mod concomitent. În pofida lipsei sale de
performanţă, economia românească nu înregistrează dezechilibre majore, iar atunci cînd autorităţile
reuşesc să conceapă şi să aplice politici economice sănătoase sau să profite de condiţiile externe
favorabile, situaţia este sustenabilă şi poate fi ameliorată. Prin urmare, România trebuie să continue să
meargă pe calea realizării unei convergenţe economice accentuate pe ambele planuri, căci intrarea în
zona euro depinde deopotrivă de convergenţa reală şi de convergenţa nominală. Iar în condiţiile
României, integrarea în UE nu este doar un obiectiv geostrategic, ci şi singura motivaţie suficient de
puternică pentru a continua reformele structurale necesare.

3. Principalele caracteristici ale politicii monetare

Obiectivul fundamental al politicii monetare este reducerea inflaţiei, în condiţiile menţinerii

unui proces de creştere economică consistentă. Conform „Programului de convergenţă”, pentru 2007,
ţinta de inflaţie este stabilită la 4% (dec./dec.), cu o marjă de toleranţă de un punct procentual într-o
direcţie sau alta; pentru 2008, ţinta centrală este stabilită la 3,8 % (dec./dec.), cu aceiaşi marjă de
toleranţă.
Pe termen mediu, ţintele de inflaţie vor fi stabilite având în vedere necesitatea menţinerii
procesului de dezinflaţie pe o traiectorie care să fie conformă cu criteriile de convergenţă.
După părerea noastră, atingerea acestor obiective este pe deplin realizabilă, cu condiţia
continuării aplicării setului de politici economice urmate în ultimii ani, care, după cum am arătat, au
condus la o reducere substanţială a inflaţiei.
 19

Trebuie totuşi spus că un ritm al dezinflaţiei mult prea rapid, necorelat cu ritmul de ajustare a
economiei reale, ar fi nesustenabil pe termen mediu şi ar favoriza instalarea unei politici de tip stop
and go. De asemenea, ritmul dezinflaţiei trebuie să ţină seama de diferenţialul de inflaţie faţă de zona
euro, provocat de „ efectul Balassa-Samuelson”.
În fine, mai trebuie adăugat că, după liberalizarea contului de capital, între obiectivele
intermediare ale politicii monetare există un anumit conflict, care subminează capacitatea BNR de a-şi
aplica politica deflaţionistă. Astfel, creşterea ratei dobânzii în scopul limitării inflaţiei determină
creşterea intrărilor de capital, ceea ce exercită presiuni puternice asupra cursului de schimb.
Principalele elemente ale politicii monetare duse în prezent de BNR sunt următoarele:
a) adoptarea strategiei numite „ţintirea directă a inflaţiei” (inflation targeting, ciblage
d’inflation);
b) flexibilitatea cursului de schimb;
c) trecerea la euro - ca obiectiv pe termen mediu.

3.1 Ţintirea directă a inflaţiei

În ultimii ani, politica monetară a Băncii Naţionale a României s-a bazat pe controlul
agregatelor monetare (monetary targeting), utilizînd „baza monetară”-M 0 ca obiectiv operaţional şi
„masa monetară în sens larg”-M 2 ca obiectiv intermediar.
Începând din august 2005, în România a fost adoptată strategia de politică monetară numită
„ţintirea directă a inflaţiei” (inflation targeting). În anul 2005, ţinta de inflaţie (7,5% +/- 1 punct
procentual) a fost uşor depăşită (8,6%), însă, în 2006, obiectivul privind inflaţia (5% +/- 1 punct
procentual) a fost realizat (4,9%).
Analiza politicii monetare duse de BNR în această perioadă învederează că principalii factori
care au permis această performanţă sunt următorii:
- creşterea rolului ratei dobânzii ca element al procesului de transmisie;
- creşterea capacităţii de previzionare a băncii centrale - prin elaborarea şi implementarea unui
model de echilibru general dinamic;
- sporirea credibilităţii BNR şi întărirea capacităţii sale de a ancora anticipaţiile privind inflaţia.
Cu toate acestea, amintitul conflict între obiectivele intermediare ale politicii monetare a
constrâns BNR să oscileze în permanenţă între deciziile de creştere a ratei dobânzii în scopul reducerii
şi inflaţiei şi măsurile de reducere a dobânzilor, impuse de necesitatea evitării presiunilor asupra
cursului. Astfel, în 2005, BNR a redus substanţial rata dobânzii şi a decis totodată să nu sterilizeze
complet excedentul de lichidităţi la rata dobânzii de referinţă pentru politica monetară. Aceste măsuri
au reuşit să diminueze presiunea asupra cursului de schimb, ceea ce a permis BNR să-şi înceteze
intervenţiile pe piaţa valutară, iar, începând cu octombrie 2005, să majoreze treptat rata reală a
dobânzii. Totuşi, rata reală a dobânzii de politică monetară a fost în mai multe rânduri negativă.
 20

Tab. nr. 6: Rata dobânzii de politică monetară

Data deciziei Rata dobânzii de politică Modificare

monetară
8 august 2005 8,50% 4pp*

21 septembrie 2005 7,50% 1pp

9 noiembrie 2005 7,50% 

21 decembrie 2005 7,50% 

8 februarie 2006 8,50% 1pp

27 martie 2006 8,50% 

11 mai 2006 8,50% 

27 iunie 2006 8,75% 0,25pp

9 august 2006 8,75% 

27 septembrie 2006 8,75% 

10 noiembrie 2006 8,75% 

9 februarie 2007 8,00% 0.08 pp

* - De la 12,50% la 8,50%. Începând cu aprilie 2005, rata dobânzii practicată la operaţiunile de

sterilizare a devenit mai mică decât rata dobânzii de politică monetară (de exemplu, în iulie 2005,
rata dobânzii la operaţiunile de sterilizare a fost de 7,7%).

Acest permanent compromis între obiectivele politicii monetare a transmis semnale incoerente
către public şi a afectat credibilitatea noului cadru de politică monetară, ceea ce explică, inter alia,
ratarea ţintei de inflaţie stabilită pentru sfârşitul anului 2006.
În acest context, BNR a adoptat şi alte măsuri de politică monetară, unele dintre ele foarte
drastice sau cu accentuat caracter administrativ.
Astfel, rate rezervelor obligatorii aplicate la depozitele denominate în lei şi în valută au fost
majorate în mai multe rânduri:
 21

Tab. nr. 7: Măsuri de politică monetară

(Modificarea ratei rezervelor obligatorii)

Data deciziei Denominarea Rata rezervelor Modificare

angajamentelor obligatorii
21 decembrie 2005 Valută 35% 5pp

8 februarie 2006 Valută 40% 5pp

27 iunie 2006 Lei, cu scadenţă de 20% 4pp

până la 2 ani

Măsurile anterioare (luate în data de 8 iulie 2005 şi aplicate de la 1 august 2005) au fost:
- scăderea de la 18% la 16% a ratei rezervelor obligatorii la angajamentele denominate în lei cu
scadenţă de până la 2 ani;
- extinderea aplicarii ratei rezervelor obligatorii la angajamentele denominate în valută cu scadenţă
de peste 2 ani.

De asemenea, au fost adoptate o serie de măsuri reglementative şi prudenţiale, dintre care

amintim următoarele:
- 28 august 2005: înăsprirea condiţiilor de acordare şi garantare a creditelor de consum şi
limitarea angajamentelor de plată în funcţie de veniturile nete ale solicitantului de credite;1
- 26 septembrie 2005: limitarea expunerii instituţiilor de credit la riscul valutar aferent
creditelor în valută la 300% din fondurile proprii;2
- ianuarie - septembrie 2006: reglementarea şi aplicarea legislaţiei privind activitatea de
creditare desfăşurată de instituţiile financiare nebancare;
- 22 septembrie 2006: măsuri suplimentare pivind constituirea de provizioane şi
clasificarea creditelor, ţinând seama de riscul de credit aferent creditelor
acordate populaţiei.
Dintre măsurile menţionate mai sus, un rol important a avut crearea cadrului legal al activităţii
intermediarilor financiari nebancari. Într-adevăr, creşterea rapidă a creditului neguvernamental,
însoţită de transferul unei importante părţi a formei respective de credit de la sectorul supus
supravegherii prudenţiale (bănci) spre sectorul nesupravegheat (intermediari financiari nebancari), a
creat o nevoie acută de reglementare a acestui domeniu. Obiectivul acestei complexe şi dificile opere
de legiferare a fost instituirea unor condiţii minime de acces pentru desfăşurarea activităţii de
creditare, precum şi crearea unui regim de monitorizare şi, după caz, de supraveghere, care să asigure
dezvoltarea sănătoasă a procesului de intermediere financiară şi totodată să elimine discriminarea între
secorul reglementat şi cel nereglementat. Precizăm că responsabilitatea pentru reglementarea,
monitorizarea şi supravegherea instituţiilor financiare nebancare revine în întregime BNR.
Principalele riscuri pe termen scurt cu care se confruntă continuarea procesului de dezinflaţie
sunt, după părerea noastră, următoarele:
1
- Restricţiile au fost abrogate în martie 2007.
2
- Măsura a fost abrogată în ianuarie 2007.
 22

-1) Creşterea veniturilor salariale, fără a ţine seama de evoluţia productivităţii muncii; în
prezent, există o puternică presiune socială în acest sens şi nu este sigur că, în actualul context politic,
autorităţile vor rezista cererilor tot mai insistente de majorare a salariilor.
-2) Creşterea creditului, determinată de cererea puternică de credite şi de diferenţa încă mare
dintre dobânzile interne şi cele internaţionale. Deşi măsurile prudenţiale şi reglementattive adoptate
până în prezent au dat rezultate, se ştie că eficacitatea măsurilor de acest gen se diminuează în timp.
-3) Creşterea deficitului contului curent, care reflectă amplificarea dezechilibrului între
producţia şi cererea internă, respectiv între economisire şi investiţii. Or, prin natura sa, acest
dezechilibru poate pune sub semnul întrebarii durabilitatea ambelor procese care s-au manifestat în
ultimii ani în economia românească: cresterea economică şi dezinflaţia.
Pe termen mediu, sfidările cele mai importante la adresa politicii monetare sunt:
-1) Presiunile inflaţioniste exercitate de mişcările preţurilor relative, inclusiv „ efectul Balassa-
Samuelson” ;
-2) Ajustările substanţiale ale unor preţuri stabilite administrativ (în principal, preţul energiei);
-3) Creşterea puternică, din diverse cauze, a cererii interne;
-4) Şocurile externe (de ex., preţul petrolului).

3.2 Flexibilitatea cursului de schimb

În perioada de tranziţie, autorităţile române au încercat în repetate rînduri să utilizeze cursul de

schimb ca ancoră antiinflaţionistă, însă toate aceste încercări au eşuat. Ca urmare, în ultimii ani,
regimul de curs valutar adoptat este cel cunoscut sub denumirea de flotare controlată (manged
floating), cu o flexibilitate sporită începând din noiembrie 2004.
Acest regim a fost introdusă în 1994, odată cu crearea pieţei valutare. Cadrul general respectiv
a fost menţinut nemodificat o lungă perioadă de timp, deşi între timp mişcările de capital au fost
treptat liberalizate.
Principalele momente ale liberalizării mişcărilor de capital au fost următoarele:
- 1998: operaţiunile de cont curent (art. VIII din Statutul FMI);
- 1999: intrările de capital pe termen mediu şi lung;
- 2001-2002: fluxurile de capital cu impact scăzut asupra balanţei de plăţi;
- 2003-2004: fluxurile de capital cu impact semnificativ asupra sectorului real;
- 2005-2006: fluxurile de capital cu impact semnificativ asupra balanţei de plăţi;
- septembrie 2006: convertibilitatea deplină a monedei naţionale.
În aceste condiţii, evoluţiile din perioada 1994-2004 s-au caracterizat prin următoarele aspecte:
- a) intervenţii relativ frecvente ale băncii centrale pe piaţa valutară;
- b) flexibilitatea redusă a cursului;
- c) predictibilitate ridicată a cursului;
- d) adâncimea redusă a pieţei.
Din noiembrie 2004, a fost adoptată o nouă strategie operaţională, care se caracterizează printr-
o flexibilitate sporită a cursului de schimb şi reducerea intervenţiilor băncii centrale.
Principalele obiective urmărite prin această măsură au fost:
- 1) creşterea rolului pieţei în determinarea cursului de schimb;
- 2) descurajarea intrărilor de capital speculativ;
- 4) limitarea costului intervenţiilor BNR pe piaţa valutară;
- 5) compatibilizarea mecanismul de curs de schimb cu regimul de ţintire directă a inflaţiei.
 23

La ora actuală, banca centrală continuă să intervină, dar o face mai puţin frecvent şi mai puţin
predictibil. Scopul intervenţiilor este în principal cantitativ: menţinerea nivelului optim al rezervelor
(aproximativ 5 luni de importuri). Totodată, se urmăresc unele obiective subsidiare, cum ar fi:
menţinerea flexibilităţii (în ambele sensuri) a cursului într-un câmp sustenabil pe termen lung;
descurajarea influxurilor de capital speculative; distribuirea mai raţională a câştigurilor şi pierderilor
pe piaţă etc.
Flexibilitatea sporită a cursului de schimb este importantă mai ales prin prisma viitoarei intrări
în “Sistemul Monetar European II”(SME II). Într-adevăr, participarea cel puţin doi ani la SME II –
care constituie o etapă prealabilă obligatorie pentru admiterea în UEM – trebuie să aibă loc fără
realinieri ale cursului şi fără intervenţii ale băncii centrale. Or, flexibilitatea cursului de schimb
permite găsirea unui nivel de echilibru, susceptibil a fi utilizat în calitate de curs pivot (paritate
centrală). După părerea noastră, actualul regim de flotare controlată (managed floating) constituie un
compromis acceptabil între flexibilitate şi controlabilitate, iar ca urmare menţinerea sa este de natură
să favorizeze găsirea treptată a acestui nivel de echilibru.
O flexibilitate mai mare a cursului de schimb are însă şi unele devantaje, dintre care amintim
următoarele:
- 1) scăderea predictibilităţii cursului valutar pentru construirea planurilor de afaceri ale
agenţilor economici;
- 2) atenuarea parţială a impactului favorabil al tendinţei de apreciere a leului asupra preţurilor
interne.
Pe termen scurt, principalul risc legat de cursul de schimb este reprezentat de volatilitatea sa
potenţială, provocată de faptul că o parte din intrările de capitaluri străine au caracter speculativ şi că,
odată cu liberalizarea contului de capital, capacitatea politicii monetare de a controla fluxurile de
capital a fost mult diminuată. Măsurile neortodoxe aplicate de BNR pentru limitarea creşterii creditului
în valută au funcţionat bine în 2005 şi 2006, însă între timp au apărut multiple modalităţi de eludare a
acestora. Ca urmare, a întări aceste măsuri este un nonsens.
Pe termen mediu, pericolul major este tendinţa constantă de creştere a deficitului de cont
curent. Acest proces ar fi trebuit să ducă la deprecierea leului, însă, până acum, România a avut acces
la resurse financiare abundente, ceea ce a făcut ca cererea de monedă naţională să compenseaze
cererea de valută. Totuşi, deoarece un mare rol în aprecierea leului îl au capitalurile speculative,
economia românească riscă să intre într-o „capcană”.

3.3 Adoptarea euro

Pe termen mediu, principala problemă care se pune pentru BNR este cea a conceperii politicii
monetare care să permită participarea la “Sistemul Monetar European II” (SME II) şi, respectiv,
intrarea în U.E.M.
Conform „Programului de convergenţă”, România va adera la SME II după 2012.
Aceasta presupune ca, în perioada 2007-2010, să fie realizate următoarele obiective:
- 1) consolidarea inflaţiei scăzute (dezinflaţie sustenabilă);
- 2) crearea unei pieţe naţionale a capitalurilor pe termen lung şi convergenţa ratei dobânzii;
- 3) relativa stabilitate a cursului de schimb al leului (în condiţii de convertibilitate deplină) în
jurul nivelului de echilibru pe termen lung (curs de schimb sustenabil).
În perioada de până la intrarea în SME II şi apoi în faza de participare la acesta, ar urma să se
aplice în continuare strategia ţintirii inflaţiei, având în vedere faptul că aceasta este compatibilă cu o
 24

anumită flexibilitate a cursului de schimb şi asigură îndeplinirea treptată a tuturor criteriilor de la

Maastricht.
Data menţionată pentru intrarea în SME II a fost aleasă având în vedere că intrarea prematură
ar putea prelungi perioada de aşteptare înainte de adoptarea euro, iar amânarea excesivă ar putea slăbi
motivaţia pentru un ritm susţinut al reformelor.
Astfel, eşalonarea menţionată permite menţinerea - pentru o perioadă limitată - a unei anumite
flexibilităţi în ceea ce priveşte politica monetară şi cursul de schimb. Or, această flexibilitate este
necesară pentru a putea efectua unele reforme structurale suplimentare, care trebuie încă întreprinse
pentru a conferi mai multă supleţe economiei românesti, de natură să sporească aptitudinea acesteia
de a face faţă şocurilor „asimetrice”. De asemenea, calendrierea amintită are avantajul că menţine
motivaţia pentru continuarea reformelor şi consolidarea disciplinei macroeconomice. În fine, perioada
de tranziţie menţionată crează posibilitatea determinării cursului pivot (parităţii centrale) pe baza unei
estimări corecte a nivelului de echilibru al cursului de schimb, după trecerea vârfului de influxuri de
capital provocat de anticipaţiile favorabile legate de momentul intrării în UE.
Dintre argumentele care pledează pentru reducerea pe cât posibil a perioadei de participare la
SME II, amintim următoarele:
- 1) credibilitatea sporită, conferită de derularea ultimelor faze ale procesului, este absolut
necesară pentru trecerea în etapa următoare (adoptarea euro), însă nu poate fi menţinută indefinit, dacă
procesul nu se finalizează;
- 2) posibilitatea apariţiei unor mişcări de capital volatile în preajma momentului adoptării
euro, ceea ce ar impune o mai mare flexibilitate a cursului de schimb; or, aceasta implică o anumită
perioadă de tranziţie chiar şi între participarea la SME II şi intrarea în zona euro, perioadă care, prin
natura finalităţii sale, nu poate fi decât una foarte scurtă;
- 3) cadrul politicii monetare aplicat între timp (ţintirea inflaţiei) presupune subordonarea clară
a mişcărilor cursului de schimb obiectivului privind inflaţia; or, cerinţele de stabilitate a cursului de
schimb, specifice SME II, pot deveni incompatibile cu ţintirea inflaţiei.
Coform declaraţiilor autorităţilor, România va adopta euro în perioda 2012-2014. Realizarea
acestui obiectiv depinde, la rândul său, de următoarele două condiţii esenţiale:
-1) îndeplinirea tuturor criteriilor de convergenţă în perioada de participare la SME II;
-2) progresul în domeniul convergenţei reale.
În ceea ce priveşte politica de după intrarea în UEM, la ora actuală, este, desigur, imposibilă
definirea sa precisă, însă cîteva caracteristici generale ale acesteia pot fi enunţate încă de pe acum cu
destul de multă certitudine. În primul rînd, este limpede că, după consumarea evenimentului amintit,
nu va mai exista o politică monetară naţională independentă, însă va fi posibilă participarea
reprezentanţilor BNR la elaborarea politicii monetare comune. Cu alte cuvinte, politica monetară va
trebui subordonată interesului comun şi, deci, nu va mai putea fi utilizată exclusiv pentru rezolvarea
unor probleme specifice economiei româneşti. În al doilea rînd, se poate face conjectura că până atunci
legislaţia naţională care constituie cadrul adoptării deciziilor de politică monetară va fi fost pe deplin
compatibilizată cu funcţionarea “Sistemului European de Bănci Centrale”.

4. Convergenţa legală

O caracteristică esenţială a organizării monetare a ţărilor U.E.M. este independenţa băncii

centrale, considerată a fi condiţia indispensabilă pentru ca banca centrală să-şi poată asuma obiectivul
asigurării stabilităţii preţurilor.
În România, acest criteriu este satisfăcut atît „de jure”, cît şi „de facto”.
 25

Astfel, conform legii privind organizarea şi funcţionarea BNR1, aceasta are o totală
independenţă în ceea ce priveşte deciziile de politică monetară şi valutară pe care le consideră
necesare, nefiind ţinută răspunzătoare pentru acestea în faţa a nici unui organism politic. Aceiaşi lege
interzice acordarea de credite guvernului.
Această independenţă „de jure” a băncii centrale este confirmată şi „ de facto”, avînd în
vedere frecvenţa redusă a schimbării membrilor Consiliului de Administraţie şi a guvernatorilor
B.N.R.
Capacitatea de supraveghere prudenţială a băncii centrale s-a îmbunătăţit treptat în faza de
aderare prin adoptarea unor noi reglementări, care vizează:
- 1) creşterea exigenţei în autorizarea conducătorilor, administratorilor şi acţionarilor băncilor ;
- 2) o mai bună cooperare cu instituţiile naţionale şi internaţionale implicate în lupta împotriva
terorismului (inclusiv prin relaxarea prevederilor referitoare la secretul bancar);
- 3) protecţia sporită a deponenţilor, prin legiferarea posibilităţii declanşării falimentului unei
bănci insolvabile înainte ca aceasta să înregistreze un gol de fonduri;
- 4) crearea “Fondul de garantare a depozitelor din sistemul bancar” şi capitalizarea suficientă
a acestuia.
Principala sarcină care se pune în acest domeniu în faza post-aderare este revizuirea legii de
organizare şi funcţionare a BNR. La ora actuală, departamentele de specialitate ale BNR au elaborat
deja un nou proiect de act normativ, care, în esenţă, operează modificările legislative necesare pentru
adoptarea euro. Alte obiective urmărite sunt corelarea statutului BNR cu legislaţia adoptată în ultimii
ani (de exemplu, în materie de activitate bancară), armonizarea terminologiei cu cea folosită pe plan
european, eliminarea unor inconsecveţe terminologice etc.
Trebuie însă menţionat că BNR nu are iniţiativă legislativă, ceea ce face ca efectuarea
pregătirilor legale necesare pentru integrarea băncii centrale în Eurosistem şi pentru adoptarea euro să
depindă foarte mult de implicarea în acest proces a ministerului de finanţe/guvernului şi, respectiv, a
parlamentului.
După fenomenele de criză manifestatate la sfîrşitul anilor ’90, sistemul bancar românesc a
cunoscut o ameliorare vizibilă din punct de vedere al capitalizării şi performanţelor financiare ale
băncilor, iar Banca Naţională şi-a îmbunătăţit normele prudenţiale şi activitatea de supraveghere.
Principalii factori care au determinat evoluţia favorabilă a indicatorilor economico-financiari şi
de prudenţă bancară sunt continuarea privatizării băncilor2 şi atragerea unor bănci străine puternice.3
Din acest punct de vedere, în viitorul imediat, este importantă privatizarea „Casei de Economii şi
Consemnaţiuni” (CEC), care are o pondere semnificativă în totalul activelor bancare.
Procesul de consolidare a sistemului bancar a fost favorizat de adoptarea unor măsuri la nivelul
băncii centrale, dintre care amintim următoarele:
- 1) întărirea capacităţii de supraveghere prudenţială a băncii centrale;
- 2) adoptarea unor noi reglementări referitoare la capitalul minim, cunoaşterea clienţilor etc.;
- 3) armonizarea legislaţiei contabile din domeniul bancar cu Directivele C.E.E. şi cu
„Standardele Internaţionale de Contabilitate-IAS”, aplicabile instituţiilor de credit;
- 4) armonizarea cu acquis-ul comunitar a cadrului legal privind organizaţiile cooperatiste de
credit.

1
- Legea nr. 312/2004.
2
- Banca Română de Dezvoltare, Banc Post, Banca Agricolă, Banca Comercială Română etc.
3
- A.B.N., A.M.R. O., Societe generale, I.N.G., Raiffeissen etc.
 26

În acest moment, în parlament se află depuse pentru a fi adoptate două proiecte de legi de
natură să permită transpunerea integrală în legislaţia românească a directivelor europene referitoare la:
-1) instituţiile de credit (D2006/48/EC);
- 2) adecvarea capitalului (2006/49/EC);
- 3) supravegherea conglomeratelor financiare (D2002/87/EC).
În modul acesta, legislaţia românească în materie de supraveghere prudenţială va fi complet
aliniată la normele europene.
După cum am arătat, o problemă importantă, rezolvată recent de autorităţile române, este
crearea cadrului legal pentru activitatea intermediarilor financiari nebancari.

5. Alte implicaţii ale aderării la UE

Aderarea la UE are şi alte implicaţii, cum ar fi, modernizarea sistemului de plăţi şi armonizarea
statisticii monetare.
Principalele caracteristici ale sistemului românesc de plăţi sunt:
- 1) rolul important al numerarului;
- 2) implicarea puternică a băncii centrale în reglementarea, funcţionarea şi supravegherea
sistemului.
În perioada de accesiune, procesarea plăţilor bancare a fost externalizată prin înfinţarea
societăţii „TransFonD” (mai 2001), al cărei capital a fost subscris în proporţie de 50% de Banca
Naţională şi 50% de băncile comerciale.
Beneficiind de fonduri PHARE şi de asistenţă tehnică din partea unor bănci centrale europene,
în perioada 2002-2004, a fost creat unui sistem de transferuri cu decontare brută în timp real (RTGS).
Ca urmare a finalizării acestui proiect, de la sfîrşitul anului 2004, România are unul din cele mai
moderne de plăţi, susceptibil să fie conectat la sistemul european TARGET.
În perioada 2007-2014, elementul esenţial al strategiei de dezvoltare a sistemului de plăţi este
diversificarea serviciilor prestate de „TransFonD” (introducerea serviciului de debitare directă pentru
plata facturilor la utilităţi, indiferent de banca la care clientul îşi are contul; utilizarea reţelei SWIFT ca
alternativă la reţeaua privată TFDNet pentru conectarea la SENT; identificarea electronică a
operaţiunilor de spălare de bani; recuperare în caz de dezastru; etc.).
În momentul de faţă, România furnizează informaţii statistice armonizate, însă mai sunt
necesare încă unele corecţii. De exemplu, până la sfârşitul anului 2006, BNR a utilizat definiţii
specifice ale agregatelor monetare (baza monetară-M 0 , masa monetară în sens restrîns-M 1 , masa
monetară în sens larg-M 2 şi cvasimoneda), însă recent (martie 2007), s-a decis adoptarea definiţiilor
agregatelor monetare utilizate de BCE.

7. Concluzii

Din cele arătate, rezultă că principalele consecinţe în materie de politică monetară ale aderării
la U.E.M. sunt următoarele:
-1) alinierea politicii monetare la cea a zonei euro, pentru a evita şocurile produse de
schimbările bruşte ale orientării politicii monetare;
- 2) continuarea eforturilor pentru reducerea inflaţiei într-un ritm realist; este necesară aplicarea
în continuare a “ţintirii directe a inflaţiei” (inflation targeting), şi anume atât în perioada de până la
intrarea în SME II, cât şi în faza participării la acesta;
 27

- 3) politica valutară trebuie să permită ajustarea cursului real al leului; în perioada de până la
intrarea în SME II, este necesară găsirea nivelului de echilibru al cursului de schimb, care să fie apoi
utilizat în calitate de curs pivot;
- 4) finalizarea adoptării acquis-ului comunitar în următoarele două domenii:
a) activitatea bancară şi procedurile de supraveghere;
b) ameliorarea cadrului instituţional, în sensul întăririi independenţei băncii centrale şi a
asigurării compatibilităţii statutului său cu cu funcţionarea „Sistemului European de Bănci Centrale”;
- 5) dezvoltarea sistemului bancar şi a ansamblului sistemului financiar, pentru a creşte
raţionalitatea alocării resurselor şi a asigura politicii monetare canale adecvate de transmisie;
- 6) modernizarea sistemului de plăţi şi conectarea acestuia la sistemul european
T.A.R.G.E.T. ;
- 7) finalizarea armonizării statisticii monetare.

%
%%