Discriminare i hruire moral n cadrul derulrii raporturilor de munc.

daune
morale. netemeinicia cererii de chemare n judecat.
Sentin civil 1752/LM/2009 din 14.05.2009

DISCRIMINARE I HRUIRE MORAL N CADRUL DERULRII

RAPORTURILOR DE MUNC. DAUNE MORALE. NETEMEINICIA CERERII
DE CHEMARE N JUDECAT.

Prin sentina civil nr. 1752/LM/2009, s-a respins aciunea n conflict de

drepturi formulat de reclamantul CC, mpotriva prilor BJ OD si MG,

S-a reinut c, n spe, faptele invocate de reclamant (necomunicarea in

scris a unor rspunsuri , unele observaii la adresa lui din partea conducerii,

numirea in cadrul unei comisii de inventariere, aprecierea unor sarcini trasate ca

degradante, faptul ca nu i se rspunde la salut de ctre directoarea instituiei,

amenajarea a dou locuri de fumat in cadrul instituiei) nu pot determina n

concret nlturarea sau restrngerea exercitrii drepturilor conferite salariailor de

legislaia muncii ( art. 39 alin.1 Codul muncii), reclamantul nepreciznd de altfel,

care dintre faptele menionate ar constitui acte de discriminare si nici nu a

menionat care dintre drepturile ocrotite i-ar fi fost n concret afectate.

Analiznd probatoriul administrat in cauz instana, a constatat c nu s-a

produs nici un act de hruire moral, reclamantul nefcnd dovada unui

comportament intimidant din partea prilor care s fi determinat la locul de

munc ocupat de reclamant, un cadru ostil, degradant ori ofensiv. Sub acest

aspect, s-a apreciat c prin dispoziiile comunicate reclamantului de ctre efii

ierarhici, angajatorul nu a dat dovad de un comportament iraional, care ar fi

putut s lezeze demnitatea salariatului, sarcinile trasate fiind circumscrise n

cadrul dreptului angajatorului de organizare a activitii n cadrul unitii, de

stabilire a atribuiilor fiecrui salariat, exercitarea controlului asupra modului de

ndeplinire a sarcinilor de serviciu. In plus, printre drepturile angajatorului,

enumerate in cuprinsul art. 39 alin.2 C. muncii se regsete si dreptul acestuia de

a da dispoziii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalitii lor,

precum si prerogativa constatrii abaterilor disciplinare si aplicrii eventualelor

sanciuni. In fapt, petentul nu a contestat aceste cerine sub aspectul legalitii lor,

declarndu-se doar nemulumit, cu demnitatea lezat si apreciind, ca ceva minor

neexecutarea unor sarcini de serviciu. Atitudinea recalcitrant a petentului fa de

sarcinile trasate pe linie ierarhic rezult chiar din cuprinsul notelor explicative

solicitate de angajator in exercitarea prerogativei disciplinare, apreciindu-le doar

o pierdere de timp, din moment ce muncea, si nu trgea chiulul. Or, salariatul nu

are dreptul de a cenzura hotrrile conducerii, avnd obligaia de a respecta

disciplina muncii, prevederile din regulamentul intern si din contractul individual de

munc, i de a ndeplini sarcinile de serviciu, putnd refuza doar executarea unor

ordine vdit nelegale.

Instana de fond a apreciat ca nejustificate i susinerile reclamantului vizavi

de ncercarea de izolare de restul colectivitii prin amenajarea a dou locuri de

fumat in cadrul instituiei, probaiunea testimonial confirmnd c aceasta decizie

a fost luat pe criterii obiective, mai precis n scopul facilitrii accesului salariailor

n aceste spaii, ntruct exist dou cldiri, iar petentului nu i se putea interzice

accesul n locurile respective.

Solicitrile pentru asigurarea unui climat propice la locul de munc,

folosirea unui ton normal, garantarea faptului c nu va suferi repercusiuni n urma

plngerilor formulate, etc. , au fost de asemenea considerate ca nefondate, ct

vreme acestea sunt obligaii legale n sarcina oricrui angajator, iar in cauz nu s-

au produs dovezi privind nclcarea acestora. n lipsa concretizrii drepturilor

afirmativ nclcate, ocrotite de legislaia muncii, nu se poate dispune restabilirea

situaiei anterioare hruirii morale pretinse.

In privina daunelor morale, s-a apreciat c reclamantul nu a dovedit nici

prejudiciul si nici legtura de cauzalitate ntre pretinsa hruire si afeciunea de

care sufer, internrile n spital ori deteriorarea strii sale psihice.

Pentru angajarea rspunderii civile a prtelor sub forma daunelor

morale, este necesar ntrunirea cumulativ a elementelor constitutive: prejudiciu,

fapta ilicit, raportul de cauzalitate intre fapta ilicit i prejudiciu i culpa

angajatorului. In spe, aceste elemente nu sunt ntrunite. Astfel, dei reclamantul

n descrierea strii de fapt susinute prin aciunea formulat a susinut c a cedat

nervos, fiind internat in spital, beneficiind de concediu medical, iar apoi, a mai fost

nevoit s solicite concediu fr plat, aceste afirmaii nu au suport probatoriu,

nefiind dovedit nici o legtur de cauzalitate dintre comportamentul angajatorului

si diagnosticul menionat in biletul de ieire din spital, de tulburare depresiva

fond. Nu s-a putut reine vreo culpa in sarcina angajatorului nici in ceea ce

privete concediul fr plat, acordat la cererea exclusiv a petentului, iar

susinerea acestuia ca a fost nevoit sa solicite concediu fr plata deoarece dup

terminarea concediului medical nu s-a simit deplin restabilit, a fost nlturat,

nefiind susinut de acte medicale ori alte dovezi. Avnd in vedere ca salariul

reprezint contraprestaia muncii depuse de salariat, in lipsa prestrii activitii,

nu s-a putut constata existena nici unui temei in baza cruia parata sa fie obligata

la plata pentru perioada 17.11 31.12.1008, nici sub forma unor drepturi salariale

si nici sub forma unor despgubiri.

Nefondat s-a apreciat a fi si captul de cerere avnd ca obiect obligarea

prilor la plata daunelor materiale in suma de 50 de Euro reprezentnd taxa

suplimentara achitata companiei aeriene pentru schimbarea datei rezervrii,

decizia aprobrii cererii fiind atributul exclusiv al conducerii, orice salariat avnd

obligaia de a depune o minima diligenta in scopul obinerii informaiilor necesare

privind situaia cererii pentru acordarea unor zile de concediu, anterior achitrii

cheltuielilor de transport.

Sentina a devenit irevocabil prin nerecurare.