FISCALITATE

IMPOZITUL PE VENITUL MICROINTREPRINDERILOR

4. Ce se intampla dacă pe parcursul anului veniturile impozabile realizate de o

societate comercială supusă impozitului pe veniturile microintreprinderilor depăşesc
cuantumul a 100.000 euro. Ce curs se ia în calcul?

Dacă societatea realizează venituri mai mari de 100.000 euro in cursul unui an fiscal, aceasta
va plăti impozit pe profit luand in calcul veniturile şi cheltuielile realizate de la începutul
anului fiscal, fără posibilitatea de a mai beneficia de impozitul pe veniturile
microintreprinderilor. Calculul şi plata impozitului pe profit se efectuează începand cu
trimestrul in care s-a depasit limita a 100.000 euro, fără a se datora majorari de intarziere. La
determinarea impozitului pe profit se scad platile reprezentand impzitul pe veniturile
microintreprinderilor efectuate in cursul anului.

6. O microintreprindere realizează urmatoarele venituri: 2.400lei în trimestrul I,

10.500lei în trimestrul II, 28.000lei în trimestrul III,, 38.000lei în trimestrul IV. În
trimestrul al II-lea achizitionează o casă de marcat în valoare de 200 lei. Să se determine
care este impozitul datorat pentru întregul an.

Presupunem ca, casa de marcat s-a pus in functiune in trimestrul 2:

[2.400 + (10.500 – 200) + 28.000 + 38.000] * 3% = 2.361 lei pe an

ACCIZE

4. Prezentati ce este operatorul inregistrat si operatorul neinregistrat in cazul accizelor.

Operatorul inregistrat

(1) Operatorul inregistrat inainte de primirea produselor trebuie sa fie inregistrat la autoritatea
fiscala competenta, in conditiile prevazute in norme.

(2) Operatorul inregistrat trebuie sa respecte urmatoarele conditii:

a) sa garanteze plata accizelor in conditiile fixate de autoritatea fiscala competenta;

b) sa tina contabilitatea livrarilor de produse;

c) sa prezinte produsele oricand i se cere aceasta de catre organele de control;

d) sa accepte orice monitorizare sau verificare a stocului.

(3) Pentru operatorii inregistrati, acciza va deveni exigibila la momentul receptionarii

produselor.
Operatorul neinregistrat

Operatorul neinregistrat are urmatoarele obligatii:

a) sa dea o declaratie la autoritatea fiscala competenta, inainte de expedierea produselor de

catre antrepozitarul autorizat, si sa garanteze plata accizelor, in conditiile prevazute in norme;

b) sa plateasca acciza in ziua lucratoare imediat urmatoare celei in care au fost receptionate
produsele;

c) sa accepte orice control ce permite autoritatii fiscale competente sa se asigure de primirea

produselor si de plata accizelor aferente

5. Prezentati momentul exigibilitatii accizelor în cazul produselor supuse accizelor

armonizate.

Accizele armonizate, sunt taxe speciale percepute direct sau indirect asupra consumului
următoarelor produse:
a) alcool şi băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) produse energetice şi electricitate.
Produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul:
a) producerii acestora, inclusiv, acolo unde este cazul, la momentul extracţiei acestora,
pe teritoriul Comunităţii;
b) importului acestora pe teritoriul Comunităţii.

Exigibilitatea
(1) Accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum şi în statul membru
în care se face eliberarea pentru consum.
(2) Condiţiile de exigibilitate şi nivelul accizelor care urmează să fie aplicate sunt cele
în vigoare la data la care accizele devin exigibile în statul membru în care are loc
eliberarea pentru consum.

Eliberarea pentru consum

(1) În înţelesul prezentului capitol, eliberarea pentru consum reprezintă:
a) ieşirea produselor accizabile, inclusiv neregulamentară, dintr-un regim suspensiv de
accize;
b) deţinerea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize pentru care
accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol;
c) producerea de produse accizabile, inclusiv neregulamentară, în afara unui regim
suspensiv de accize;
d) importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar, cu excepţia cazului în care
produsele accizabile sunt plasate, imediat după import, în regim suspensiv de accize;
e) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca
materie primă.
(2) Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un
comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru
 sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care accizele nu au fost percepute în
România.
(3) Momentul eliberării pentru consum este:
a) în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 2, momentul primirii produselor
accizabile de către destinatarul înregistrat;
b) în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (2) lit. a) pct. 4, momentul primirii
produselor accizabile de către beneficiarul scutirii de la art. 20656;
c) în situaţiile prevăzute la art. 20630 alin. (3), momentul primirii produselor accizabile
la locul de livrare directă.
(4) Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din
antrepozitul fiscal, în condiţiile prevăzute în secţiunea a 9-a din prezentul capitol şi
conform prevederilor din normele metodologice, către:
a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru;
b) un destinatar înregistrat din alt stat membru;
c) un teritoriu din afara teritoriului comunitar.
(5) Distrugerea totală sau pierderea iremediabilă a produselor accizabile aflate sub
regim suspensiv de accize, dintr-o cauză ce ţine de natura produselor, ca urmare a unui
caz fortuit ori de forţă majoră sau ca o consecinţă a autorizării de către autoritatea
competentă, nu este considerată eliberare pentru consum.
(6) În sensul prezentului capitol, produsele sunt considerate distruse total sau pierdute
iremediabil atunci când devin inutilizabile ca produse accizabile. Distrugerea totală sau
pierderea iremediabilă a produselor accizabile trebuie dovedită autorităţii competente,
potrivit precizărilor din normele metodologice.
(7) În cazul unui produs accizabil care are dreptul de a fi scutit de accize, utilizarea în
orice scop care nu este în conformitate cu scutirea este considerată eliberare pentru
consum.
(8) În cazul unui produs energetic, pentru care accizele nu au fost anterior exigibile,
eliberare pentru consum se consideră atunci când produsul energetic este oferit spre
vânzare ori este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru
încălzire.
(9) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se
consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un
antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine
exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce
efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal,
pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

IMPOZITE SI TAXE LOCALE

1. Prezentati ce reduceri se acorda în cazul impozitului pe clădiri în funcţie de vechimea

clădirii
Valoarea impozabilă a clădirii, determinată în urma aplicării prevederilor alin. (1) - (6), se
reduce în funcţie de anul terminării acesteia, după cum urmează:
a) cu 20%, pentru clădirea care are o vechime de peste 50 de ani la data de 1
ianuarie a anului fiscal de referinţă;
b) cu 10%, pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani
inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referinţă.
 În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare,
modificare sau extindere, din punct de vedere fiscal, anul terminării se actualizează, astfel că
acesta se consideră ca fiind cel în care au fost terminate aceste ultime lucrări.

2. Prezentati modul de majorare a impozitului pe clădiri în funcţie de numărul de

clădiri deţinute în proprietate.
Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce deţin mai multe clădiri
(1) Persoanele fizice care au în proprietate două sau mai multe clădiri datorează un impozit pe
clădiri, majorat după cum urmează:
a) cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
b) cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu;
c) cu 300% pentru a treia clădire şi următoarele în afara celei de la adresa de
domiciliu.
(2) Nu intră sub incidenţa alin. (1) persoanele fizice care deţin în proprietate clădiri dobândite
prin succesiune legală.
(3) În cazul deţinerii a două sau mai multe clădiri în afara celei de la adresa de domiciliu,
impozitul majorat se determină în funcţie de ordinea în care proprietăţile au fost dobândite,
aşa cum rezultă din documentele ce atestă calitatea de proprietar.
(4) Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) au obligaţia să depună o declaraţie specială la
compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în raza cărora îşi
audomiciliul, precum şi la cele în raza cărora sunt situate celelalte clădiri ale acestora.
Modelul declaraţiei speciale va fi cel prevăzut prin norme metodologice aprobate prin
hotărâre a Guvernului.

3. Prezentaţi modul de calcul a impozitului pe clădiri în cazul clădirilor deţinute în

proprietate de persoanele juridice.

Calculul impozitului datorat de persoanele juridice

(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea
unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(2) Cota de impozit se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă
între 0,25% şi 1,50% inclusiv. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie
revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
(3) Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu,
înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în
vigoare.
(31) În cazul clădirii la care au fost executate lucrări de reconstruire, consolidare,
modernizare, modificare sau extindere, de către locatar, din punct de vedere fiscal,
acesta are obligaţia să comunice locatorului valoarea lucrărilor executate pentru
depunerea unei noi declaraţii fiscale, în termen de 30 de zile de la data terminării
lucrărilor respective.
(4) În cazul unei clădiri a cărei valoare a fost recuperată integral pe calea
amortizării, valoarea impozabilă se reduce cu 15% .
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile,
valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării,
înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului
fiscal de referinţă, cota impozitului pe clădiri se stabileşte de consiliul local/Consiliul
General al Municipiului Bucureşti între 5% şi 10% şi se aplică la valoarea de inventar a
clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârşitul lunii în care
s-a efectuat prima reevaluare. Fac excepţie clădirile care au fost amortizate potrivit
legii, în cazul cărora cota impozitului pe clădiri este cea prevăzută la alin. (2).
(7) În cazul unei clădiri care face obiectul unui contract de leasing financiar, pe
întreaga durată a acestuia se aplică următoarele reguli:
a) impozitul pe clădiri se datorează de locatar;
b) valoarea care se ia în considerare la calculul impozitului pe clădiri este valoarea
din contract a clădirii, aşa cum este ea înregistrată în contabilitatea locatorului sau a
locatarului, conform prevederilor legale în vigoare;
c) în cazul în care contractul de leasing încetează altfel decât prin ajungerea la
scadenţă, impozitul pe clădiri este datorat de locator.
(8) Impozitul pe clădiri se aplică pentru orice clădire deţinută de o persoană
juridică aflată în funcţiune, în rezervă sau în conservare, chiar dacă valoarea sa a fost
recuperată integral pe calea amortizării.