Sunteți pe pagina 1din 4

Misiunea fratilor Chiril si

Metodie
Se poate vorbi de o increstinare completa a bulgarilor numai dupa
raspandirea cuvantului dumnezeiesc al Scripturii si a cartilor de slujba in limba
slava. Aceasta opera a fost realizata de fratii Chiril si Metodie, originari din
Tesalonic, fiind considerati slavi de neam sau greci. Metodie (811) a fost soldat
in armata bizantina, fiind commandant in arhontia Strimoniului. Dupa zece ani,
s-a retras la manastirea de pe muntele Olimp din Bitinia, unde s-a calugarit.
Fratele sau, Constantin (827) a facut studii superioare la Constantinopol, a fost
bibliotecar la biserica Sfanta Sofia si a ajuns profesor de filosofie in Bizant.
Dupa cativa ani, s-a retras la manastirea unde era fratele sau.
In cativa ani, cei doi frati au creat un alfabet slav si au trades primele carti
din greaca in slava veche, printer care: Culegeri din Evanghelie, Liturghierul,
Psaltirea. Acest alfabet a inlocuit complicatul sistem slav numit ,,glagolitic,
numit asa datorita cuvantului slav ,,glagola, care inseamna ,,el a spus, foarte
des intalnit in Sfanta Evanghelie. Alfabetul chirilic cuprindea 43 de semne, 24
luate din scrierea greaca minuscula si alte 19 folosite pentru a reda sunete
specifice limbii slave.
In anul 858, Constantin si Metodie au fost trimisi in Crimeea, pentru a
readuce la dreapta credinta populatia care aderase la iudaism. In anul 863, cei
doi au fost trimisi in Moravia Mare, stat slav din Moravia, Pannonia si Boemia,
condos de principele Rotislav. Misiunea a avut loc datorita rugamintii
principelui in fata imparatului bizantin Mihail III de a-i trimite misionari pentru
convertirea slavilor la crestinismul rasaritean. Fratii au activat in Velehrad, unde
au trades noi parti din Sfanta Scriptura si carti de slujba, intre anii, 863-867.
Activitatea lor a nemultumit clerul latino-german din jur, insa, dupa o
bogata activitatea misionara in Pannonia, cei doi frati au plecat la Roma, unde
au fost primiti cu bunavointa de papa Adrian II, care a aprobat traducerea
cartilor in limba slava. Aici, Constantin a trecut la cele vesnice, in 14 februarie
869, dupa ce cu putin timp inainte fusese tuns in monahism sub numele de
Chiril.
Metodie a fost hirotonit arhiepiscop al Pannoniei si Moraviei in 870. El si-a
continuat activitatea in Moravia si Boemia, in ciuda opozitiei clerului latino-
german. A murit la 6 aprilie 885, lasand conducerea Bisericii morave lui Gorazd,
unul din ucenicii sai.
Ucenicii celor doi frati au continuat activitatea acestora, chiar daca au fost
expulzati din Moravia, dupa moartea lui Metodie. Unii dintre ei, cum ar fi
Climent, Constantin, Naum, Anghelarie si Ioan Exarhul s-au indreptat spre
Bulgaria, unde au fost primiti de tarul Boris. Aici au intemeiat doua scoli, la
Preslav si Ohrida, precum si cateva manastiri, cum ar fi Sfantul Ioan de Rila, in
secolul X. Bulgaria a devenit un focar al culturii paleoslave, care a realizat astfel
slavizarea bulgarilor, si care a ajuns la apogeu in timpul tarului Simeon (893-
927). Din acest loc, s-a raspandit cultura slava, in spiritul Sfintilor Chiril si
Metodie, in lumea slava: Rusia kieveana, Serbia si la nord de Dunare.
Autocefalia Bisericii Bulgare a fost recunoscuta in timpul tarului Petru
(927-969). Patriarhul din Constantinopol si imparatul Roman Lekapenos (919-
944) au acordat intaistatatorului Bisericii bulgare, incepand cu Damian,
drepturile detinute inainte de Arhiepiscopul de Iustiniana Prima. Resedinta
arhiepiscopilor a fost, dupa parerea unora, la Pereiaslavet, apoi la Dorostolon, si
dupa 984 la Ohrida.
In anul 971, partea de rasarit a Bulgariei si Dobrogea au fost cucerite de
imparatul Ioan Tzimiskes, fiind creata ,,thema Paristrion sau Paradunavon,
unitate administrativ-teritoriala. In anul 1018, imparatul Vasile II Bulgaroctonul,
a cucerit taratul lui Samuil si Ohrida, incetand astfel existenta statului bulgar,
precums i autocefalia scaunului archiepiscopal bulgar, pus sub dependenta
Patriarhiei Ecumenice.
Ritul bizantino-slav la romani
Activitatea fratilor Chiril si Metodie a avut urmari si in tara noastra. Dupa
asezarea slavilor in mijlocul autohtonilor, asimilarea lor a coincis cu
increstinarea acestora, datorita superioritatii spirituale. Slavii stabiliti pe teritoriu
tarii noastre au exercitat o dominatie temporara asupra autohtonilor, fapt care s-a
reliefat in introducerea limbii slave in cult.
Liturghia bizantina in limba slava a fost adusa in Bulgaria in secoalul al IX-
lea, iar in biserica romaneasca inainte de cucerirea Transilvaniei. Acest fapt a
fost posibil si datorita ucenicilor veniti din teritoriile invecinate( Pereislavet,
Preslav, Rila etc.), precum si organizarii noii biserici bulgare.
Slavistul Pandele Olteanu a dovedit ca Transilvania nord- estica si
Maramuresul s-au aflat in sfera de influenta a Moraviei Mari, de unde au partuns
unii termini slavi in limba romana inca din timpul Sfintilor Chiril si Metodie si a
ucenicilor acestora, fiind introdus astfel si ritul bizantino-slav. Istoricul morav J.
G. Stredovski da numele a doi ucenici care au activat in partile noastre: Jandov
in Dacia si Moznopon in Alpii Valahiei.
Adoptarea limbii slave in cult a fost cauzata si de lipsa unor carti de slujba
in limba romana. Desi statul bulgar a fost distrus in anii 971 si 1018, viata
bisericeasca de la noi nu a fost afectata, fiind continuata slujirea in slavoneste.
Cu atat mai mult dupa anul 1018 preotii sud- dunareni s-au refugiat in nordul
Dunarii, adoptandu-se astfel limba slava de catre Biserica si clasa aristrocata.
Acest lucru nu a determinat populatia sa isi abandoneze limba natala, lucru
intalnit si la alte popoare europene.
Ritul bizantino-slav a reprezentat pentru poporul roman un mod de pastrare
a Ortodoxiei, pe baza luptelor dintre Roma si Bizant pentru integrarea
popoarelor din Europa in sfera lor de influenta. In cazul in care romanii ar fi
continuat sa foloseasca limba autohtona in cult, ar fi fost usor atrasi la ritul latin.
Pe buna dreptate, Parintele Dumitru Staniloae scrie: ,, Aceasta sinteza de
latinitate si ortodoxie, ea insasi un miracol si o forma de originalitate unica, a
ajutat poporul roman sa se mentina, prin latinitate, neconfundat cu lumea slava,
iar prin ortodoxie, neconfundat cu lumea nationalitatilor catolice din vecinatatea
apuseana.( Rolul Ortodoxiei in formarea si pastrarea fiintei poporului roman si
a unitatii nationale, in rev. Ortodoxia, an XXX, 1978, nr. 4, p. 599).