Studiu individual nr.

4
Tema nr.4: Sistemul de conturi si dubla inregistrare
4.1.Notiunea privind contul, destinatia si structura acestuia
Bilantul contabil se intocmeste perdioc. Totodata conducerea entitatii economice
in scopul gestiunii patrimoniului are nevoie de a cunoaste informative operative
despre starea bunurilor economice administrate si surselor de formare a bunurilor
economice nu numai la momente anumit de determinate. Pe parcursul perioade de
gestiune in cadru intreprinderiolor sunt efectuate o multime de operatii economice.
De aceia este necesara cunoasterea curenta a datelor privind modificarile(intrarile,
iesirile, majorarile, diminuarile) elementelor patrimoniale intervenite in rezultatul
faptelor economice. Infomatia corespunzatoare aferenta miscarii bunurilor
economice si surselor poate fi citita prin intermediu sistemului de conturi
contabile.
Contul reprezinta un procedeu specific al metodei contabilitatii care reflecta
existent si miscarea fiecarui element patrimonial ca effect al modificarilor produse
de faptele economice, ce au avut loc intr-o perioada de gestiune.
Contul contabil indeplineste o serie de functie, principalele fiind considerate:
functia de sistemtizare, functia de generalizare, functia de calcul, functia de
control. Forma contului a fost conceputa de specialist similar literi T sau unei
palante.
La elementele structural ale contului se refera:
Titlul (denumirea) contului.
Debitul si creditul contului
Soldul initial.
Rulajul debitor si creditot ale contului.
Soldul final.
Caracteristica elementelor structural ale contului contabil :
Titlu contului: exprima continutul economiei al bunurilor economice sau al
surselor de finantare, deci denumirea acestora. Alaturea de denumire se ndica si
simbolul cifric, ce usureaza identificare si folosirea elementelor parimoniale
(extrapatrimoniale ce nu apartin intreprinderii).
Soldul initial al contului: exprimaexistenta elementelor patrimoniale (extra
patrimoniale) la inceputul perioade de gestiun. Pentru conturile active soldul initial
este debitor, iar pentru cele passive creditor.
Debitul si creditul contului reprezinta doua parti opuse ale contului( debitul in
partea stinga, creditul in partea dreapta), in care se fixeaza modificarile ce ssurvin
in cadru elementelor contabile ca urmare a producer fiecarui fapt economic
(majorarii, micsorarii). Pentru conturile de active in debit se reflecta majorarile, iar
in credit micsorarile. Pentru conturile de pasiv in debit se inegistreaza micsorarile
iar in credit majorarile.
Rulajul contului: reflecta suma tuturor faptelor economice, ce au fost inregistrate
pe parcursul perioadei in debitul sau in creditul sau in debitul contului. Tinind cont
de partea contului contabil in care se face insumarea, rulajele pot fi debitor sau
creditor.
Soldul final al contului: ogindeste existenta elementelor patrimoniale (extra
patrimoniale) de active sau de pasiv la sfirsitul perioadei de gestiune.
Orice cont deschis in contabilitatea curenta are un anumit continut economic,
determinat de insusi continutul elementului, pe care il evidentiaza.
Corespunzator structure bilantului ( elemente de active si pasiv) conturile se impart
in conturi de active si conturi de pasiv.
Conturile de active: exprima in dinamica elementele patrimoniale de active, au
functie contabila de active si sunt reflectate in posturile de active ale bilntului
contabil. Din categoria conturilor bilantiere de active fac parte: conturile destinate
evidentei imbilizarilor si activelor circulante.
Conturile de pasiv: exprima in dinamica elementele patrimoniale de pasiv, au
functie contabila de pasiv si sunt reflectate in posturile pasivului bilantului
contabil. La conturile de pasiv se tine evidenta capitalului propriu si datoriilor.
Contabilitatea foloseste si conturi extra bilnatiere in care se tine evidenta bunurilor
neinregistrate in bilnatul entitatii, dar aflate in gestiunea acesteea. Creantele si
datoriile contingente, garantiile acordate si primate, perderille si facilitatile fiscal si
alte elemente siminlare.
Cheltuielile suportate de entitatea economica se contabilizeaza in conturi cu functie
contabila de active, iar veniturile in conturi de pasiv. Ambele tipuri de conturi se
reflecta in situatia de profil si perdere, iar rezultatul financiar obtinut prin
comparare veniturilor si cheltuielilor (profitul sau perderea) se fixeaza in bilant in
capitolul 3 , Capital propriu.
Conturile sintetice si analitice. Legatura reciproca dintre conturile analitice si
conturile sintetice.
In contabilitate, pentru reflectarea tuturor elementelor patrimoniale din cadul
entitatii in totalitatea lor sip e partii componente, se folosesc 2 feluri de conturi:
sintetice si analitice.
Conturi sintetice: reprezinta conturile de baza ale contabilitatii cu ajutorul carora se
reflecta elementele patrimoniale grupate dupa caracteristici generale. Una dintre
trasaturile esentiale ale conturilor sintetice consta in folosirea etalonului valoric
pentru masurarea si exprimarea elementelor contabile. Conturile sintetice se
folosec din necesitate generalizarii datelor referitoare la existent elementelor
patrimoniale. Toate operatiile economice inregistrate in aceste conturi sunt
exprimate in etalonvaloric, iar evidenta organizata cu ajutorul lor se numeste
evidenta sintetica.
Cinturile analitice: se folosec pentru reflectarea partilor componente ale
elementelor patrimoniale inregistrarea sintetice conform insusirilor specific lor.
Conturile analitice, inregistrind elementele respective individualizate dupa
insusirile specifice, permite de detalierea conturilor sintetice. Evidenta organizata
cu ajutorul lor este denumita evidenta analitica.
Numarul conturilir analitica care pot fi deschisa la contul sintetic este determinat
de natura elementului patrimonial.
Contul analitic functioneaza dupa regulile specific contului sintetic la aria caruia se
refera de aceea intre ele se stabilesc o serie de legaturi de corelatie.
Intre cinturile sintetice si cele analitice exista urmatoarele relatii:
Marimea soldului initial al contului sintetic este egala cu suma soldurilor initiale
ale conturilor analitice.
Marirea rulajului debitor al contului sintetic este egala cu suma rulajelor debitoare
ale conturilor analitice.
Marimea rulajului creditor al comtului sintetic este egala cu suma rulajelor
creditoare ale conturilor analitice.
Marimea soldului final al contuluibsintetic este egala cu suma soldurilor finale ale
conturilor analitice.
Planul de conturi structura si component.
Planul de conturi contabile constituie actul normative care stabileste nomenclatorul
sistematizat al conturilor contabile si normele metodologice si utilzarea acestora.
Planul de conturi reprezinta o lista a tuturor conturilor intrunite intr-un sistem care
se utilizeaza pentru evidenta si controlul valoric al starii si miscarii elementelor
patrimoniale si extrapatrimoniale. Prin planul de conturi se asigura elementele cu
character unitary privind denumirea conturilor, continutulul lor economic, functia
contabila, simbolul lor.
Structura complete a Planului de conturi contabile:
Capitolul 1: Dispozitii generale : In capitol este prezentat modul general de
clasificare , functionare si simbolizare a conturilor contabile.
Capitolul 2:Nomenclatorul conturiloor contabile : Capitolul cuprinde
nomenclatorulclaselor , grupelor de conturi, conturilor de gradul 1 (conturi
sintetice), si conturile de gradul 2 (subconturile).
Planul de conturi contaile cuprinde 9 clase:
Active imobilizate (conturi de activ, cu unele exceptii);
Active circulante (conturi de activ, cu unele exceptii);
Capital propriu (conturi de pasiv, cu unele exceptii);
Datorii pe termen lung (conturi de pasiv);
Datorii curente (conturi de pasiv);
Venituri ( conturi de pasiv);
Cheltuieli (conturi de active);
Conturi de gestiune (conturi de activ, cu unele exceptii);
Conturi extrabilantiere (conturi de activ, si conturi de pasiv);
Conturile claselor 1-7 din Planul de conturi contabile asigura informational
sistemul contabilitatii financiare, conturile clasei a 8-a acopera aria informationala
a sistemului contabilitatii de gestiune, iar conturile extrabilantiere din clasa a 9-a
sunt aplicate pentru evidenta elementelor extrapatrimoniale ale entitatii.
Conturile contabilitatii financiare se utilizeaza pentru generalizarea informatiei
care urmeaza sa fie reflectata in situatiile financiare si care ete destinata
utilizatorilor interni si externi. Conturile respective pot fi: de bilnat (clasa 1-5) si
de rezultate (clasa 6-7).
Pentru generalizarea informatiei privind conturile de productie, adaosul
commercial, incasarile din vinzarea bunurilor in numerar, costurile refecturate si
alte elemente contabile cu cararcter tranzitoriu sunt destinate conturilor de
gestiune. La data intocmirii acestea se inchid cu conturile de bilnat si/sau de
rezultat.
In conturile extrabilantiere se contabilizeaza datele privind bunurile neinregistrate
in bilnatul etitatii, dar aflate in getiunea acesteeia, creantele si datoriile
contingente, garantiile acordate si primite, perderile fiscal si alte elemente similar.
Conurile din clasa 7-8 functioneaza in partida dubla, conform careia inregistrarile
se efectuiaza concomitant in debitul unui cont si creditul altui cont.