Sub semnul binecuvntrii

ntr-o buna zi, un renumit preot, dup o carier univesitar strlucit, s-a hotrt s triasc ntr-un azil de btrni pentru a le fi de
ajutor vrstnicilor internai acolo. Ajuns n curtea azilului, n fa i-a ieit un btrn slbu i bolnav care l rug: "Printe, mi dai, te rog, o
binecuvntare?" Printele rspunse automat la aceast cerere, fcnd cu mna semnul crucii pe fruntea btrnului. Acesta protest, ns, cu
vehemen: "Nu, aa nu-i bine. Eu vreau o binecuvntare adevrat!" Preotul i ddu seama c i rspunsese omului din obinuin i de form i
i zise: "Iart-m, am s-i dau o binecuvntare adevarat", rosti parc trezit din somn. Btrnul merse nspre preot, care purta un lung vemnt cu
mneci largi care i acopereau cu totul minile. Deodata, omul l mbrai i i lipi capul de pieptul lui. Fr s pregete, printele l nvlui cu
mnecile sale, aproape c l ascunse n faldurile vemntului su. Pe cnd erau astfel mbriai, printele rosti: "Atunci cnd ntmpini dificulti
i viaa i pare grea, amintete-i mereu c Dumnezeu te nvluie ntr-o iubire nesfrsita." Ideea c suntem blestemai ni se pare parc mai uor
de acceptat dect aceea c suntem binecuvntai. Ar trebui s redescoperim frumuseea binecuvtrii. Cnd lucrurile merg ru i viaa ni se pare
grea, s ne amintim c suntem binecuvntai de Dumnezeu n fiecare clip de via.
http://www.romania-actualitati.ro/o_vorba_buna_78-25243

http://www.romania-actualitati.ro/Categorii/o_vorba_buna-61
Tnra era n cele mai proaste toane cu putin. i scosese la iveal toi epii, asemeni unui arici speriat de un animal. I se adresau
prea multe ntrebari! Mama i fcea moral, cu raionamentele, explicaiile i recomandarile aferente. Tnra se ctrni i mai ru. Apoi, privindu-
i mama n ochi, izbucni: "Mam, sunt stul de toate predicile tale obositoare! De ce nu ma strngi mai degraba n brae? Nici o pova nu mi-ar
putea face mai mult bine dect acest gest!" Mama rmase cu gura cscata. Fiica ei cerea din priviri o mbriare. i lu fiica la piept cu braele
larg deschise, mbrind-o ca i cnd ar fi fost tot copilul de odinioara. Fiecare, indiferent de vrst (chiar i la aptezeci de ani) avem nevoie de
mngiere, de o mbriare, de exprimarea concret a iubirii. Adesea suntem prea rezervai, prea timizi pentru a ne arata adevratele simminte
astfel nct le ascundem mai degraba dup o masc rece i severa, de team s nu-i lsm pe cei pe care i iubim s vad slbiciunea noastr.
Cu toate acestea, numai cldura uman ne poate scpa din frigul vremurilor noastre. - See more at: http://www.romania-
actualitati.ro/o_vorba_buna_71-22949#sthash.AamiAZ5T.dpuf