Iona

Marin Sorescu
Unul dintre cei mai importanti scriitori romani este Marin Sorescu. Acesta a realizat
numeroase opere printre care se evidentiaza piesa de teatru Iona.
Tema operei o reprezinta singurtatea individului ale crui raporturi cu lumea exterioar,
cu divinitatea i chiar cu sine au fost anulate. n prefaa la Iona, Marin Sorescu, respingnd
afirmaiile care fceau din pies o apologie a sinuciderii, afirm : tiu numai c am vrut s scriu
ceva despre un om singur, nemaipomenit de singur.
Titlul, element paratextual, reprezinta continutul de idei al textului si este constituit din
substantivul propriu Iona care se refera la personajul principal. Din aceasta perspectiva, aparent,
piesa lui Marin Sorescu are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona. Acesta este insarcinat in
taina sa propovaduiasca cuvantul Domnului in cetatea Ninive, caci faradelegile oamenilor
ajunsesera pana la cer. De teama, vrea sa se ascunda si, cu ajutorul unei corabii, fuge la Tarsis, dar
Dumnezeu il pedepseste pentru neascultare. Trimite un vant ceresc care rascoleste marea, si fugarul
Iona ajunge in valuri. Un monstru marin il inghite, din porunca divina. Dupa 3 zile si 3 nopti
petrecute in pantecele pestelui, in rugaciuni, Iona ajunge pe uscat, dupa care, ajuns in Ninive,
reuseste sa-i intoarca pe oameni la credinta. Subiectul fabulei biblice, nu-l ragasim decat vag in
continutul piesei lui M. Sorescu, mai exact autorul preia doar numele personajului si ipostaza
acestuia de a fi inghitit de un peste, pentru a vorbi despre singuratatea omului contemporan.
Acest text apartine genului dramatic, deoarece modul de expunere predominant este
monologul dramatic, actiunea fiind redata prin replicile personajului Iona. De asemenea, textul este
structurat in patru tablouri dramatice. Un rol important il indicatiile scenice.
In dramaturgia moderna, in general, si in teatrul lui Marin Sorescu, prioritari sunt atat
personajul, cat si evenimentul. Un prim aspect al modernitatii prin care piesa surprinde este
prezenta pe scena a unui singur personaj. De asemenea, decorul este sumar, el ajunge doar sa
simbolizeze spatiul, existenta: o gura de peste si niste cercuri facute cu creta, simbolizand apa,
acvariul. Ca i n tragedia clasic, destinul se ntoarce mpotriva eroului.Discursul eroului dramatic
este punctat si cu elemente comice i parodice, de exemplu, scena n care el ajut burta petelui s
mistuie poate fi o surs de comic. Cntecul religios Venica pomenire este transpus de erou n
registrul parodic Venica mistuire, venicamistuire.
Sub semnul modernitatii sta si imbinarea dramaticului cu epicul si cu liricul. Discursul
dramatic este adeseori punctat de secvene de poezie autentic, limbajul fiind metaforizat : ncepe
s fie trziu n mine. Uite s-a fcut ntuneric n mna dreapt i-n salcmul din faa casei.
Consider ca prin aceasta opera este transpusa viziunea autorului asupra lumii, respectiv
asupra destinului. Iona intruchipeaza tragismul conditiei umane. Filonul tragic al piesei se
sprijin pe existena hybrisului condiie esenial a apariiei tragicului. Limita fr de care
tragicul nu exist este reprezentat aici, n mod evident, de irul nesfrit de buri de pete pe care
Iona ncearc sa le depeasc. Ca i n tragedia antic, destinul se ntoarce mpotriva eroului.
Problema destinului este, astfel, laitmotivul acestei piese. n dialogul cu sine, Iona invoc adesea
destinul ca principal responsabil pentru condiia sa de nghiit: Problema e dac mai reueti s
iei din ceva, odat ce te-ai nscut sau Am pornit-o bine. Dar drumul, el a gresit-o
In concluzie, teatrul de personaj sorescian isi deruleaza actiunea in interiorul personajelor, in
adancurile sufletesti, coborare care, de fapt, inseamna ascensiunea si izbanda personajului in
incercarea sa de a depasi lumea si de a se regasi pe sine.