Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea de Stat a Republicii Moldova

Facultatea de Drept
Departamentul de Drept Procedural

Referat la Criminalistica
Subiectul:,,Tactica utilizarii probelor la audiera
banuitului sau invinuitului

A verificat: MihailGheorghita,

Profesor universitar,

Doctor habilitat in drept

Efectuatde:Beregoi(Ghidenco) Irina,

gr.1405

mun.Chisinau 2017
Cuprins

1.Tacticautilizariiprobelor la audiera banuitlui, invinuitului

2.Moduri de prezentarea a probelor

3.Cerinte fata de ofiterul de urmarire penala la utilizarea probelor la audierea


banuitului,invinuitului
Tactica utilizarii probelor la audiera banuitlui, invinuitului

Cunoasterea imprejurarilor in care a fost savarsita infractiunea si stabilirea corecta


a datelor privind persoana invinuitului,banuitului folosesc ofiterului de urmarire
penala la stabilirea procedeelor tactice de efectuare a audierii.

Tactica audierii invinuitului sau banuitului cuprinde metode si mijloace legale


folosite in activitatea de ascultare, in scopul obtinerii unor declaratii complete si
veridice, care sa contribuie la aflarea adevarului si clarificarea tuturor aspectelor
cauzei. Dispozitiile legale si regulile tactice criminalistice reprezinta elemente de
baza in stabilirea tacticii de audiere.

O tactica adecvata presupune adaptarea regulilor generale la fiecare cauza in


parte, la personalitatea celui ascultat si la pozitia invinuitului.

Un procedeu tactic pentru demascarea declaratiilor false ale banuitului,


invinuitului este audierea acestuia cu utilizarea probelor existente in dosar. Pe
parcursul audierii, corect aranjate, sub presiunea probelor de vinovatie prezentate,
banuitul,invinuitul este nevoit treptat sa se dezica de tactica aleasa si sa depuna
declaratii veridice.

Probele de vinovatie pot fi utilizate la audierea banuitului doar dupa verificarea


lor minutioasa. In caz contrar, la infractor poate aparea ideia sau chiar convingerea
ca ofiterul de urmarire penala nu dispune de date autentice care confirma vinovatia
persoanei respective. Probele, de obicei, se prezinta la audierea invinuitului cand
acesta nu da declaratii veridice referitor la cele savirsite, iar organul de urmarire
penala dispune de probe concrete pentru a-l demasca. In acelasitimp, nu se exclude
si prezentarea acestora si banuitului, la etapa initiala de cercetare, in functie de
trasaturile specifice ale infractorului concret, rolul lui intr-un grup organizat,
sarcinile cercetarii la etapa respective etc.

La prezentarea probelor in cadrul audierii banuitului, invinuitului se poate


purcede doar dupa verificarea lor minutioasa, audierea initiala a infractorului
asupra circumstantelor cauzei si cunoasterii pozitiei negative a acestuia.Ofiterul de
urmarire penala trebuie sa prevada verosimilitatea reactiei si raspunsurilor care pot
urma la prezentarea probelor. Totodata el, pina la prezentarea probelor, trebuie sa
adreseze audiatului asemenea intrebari, raspunsurile la care ar exclude reactia si
aprecierea negative a probelor prezentate ulterior.

La prezentarea probelor in cadrul audierii banuitului, invinuitului se purcede


atunci cind sunt mai multe probe in cauza si infractorul nu recunoaste vinovatia sau
o recunoaste partial. Trebuie de tinut seama ca pentru infractor o proba nu este
proba de convingere, doar cumulul acestora poate convinge, poate zdruncina
pozitia invinuitului, banuitului trebuie sa fie legate reciproc, sa se consolideze si sa
completeze una pe alta.Acestea trebuie prezentate rind pe rind, una dupa alta.

Moduri de prezentarea a probelor

In raport cu personalitatea infractorului sunt utilizate citeva moduri de prezentare a


probelor intru demascarea lor in depunerea declaratiilor false.

Persoanele care comitinfractiuni grave sau sunt recunoscute drept recidivisti si


neaga activitatea lor criminala, li se pot prezenta probe in cadrul audierii lor pe
masura progresarii importantei acestora. In astfel de cazuri, ofiterul de urmarire
penala incepe cu prezentarea probelor mai putin importante, care nu dovedesc
nemijlocit savirsirea faptei infractionale, vinovatia audiatului, si se refera mai mult
la circumstantele de importanta secundara, continuind apoi cu cele ce au relevanta
deosebita, din care rezulta vinovatia banuitului, invinuitului.

Infractorilor care au savirsit pentru prima oara o infractiune, si care


recunoscintr-o oarecaremasuracelecomise, regret celeintimplate, li se pot
prezentaprobele de baza(cele convingatoare) chiar de la inceput.

La o astfel de audiere trebuie de atras atentie deosebita faptului cum reactioneaza


persoana respective la prezentarea probelor de vinovatie. Desi comportamentul si
emotiile celui audiat nu detin importanta probanta, tactic, este foarte important sa
fie apreciata dispozitia lui, surprins momentul cand apar emotii ori ezita. Aceasta
poate fi util pentru corectarea directiei audierii si demascarii banuitului,
invinuitului.

Fiecare fapt de prezentare la audiera banuitului, invinuitului probelor respective,


urmeaza tot atunci sa fie consemnat in mod obligatoriu in proces-verbal. Acest
lucru se inscrie in forma de intrebare, cu solicitare de a prezenta explicatii referitor
la datele aduse la cunostinta sau obiectele prezentate. In formularea intrebarii,
trebuie sa reflecte concret ce proba a fostprezentata persoanei audiate. La fel, se
recomanda ca in raspunsul banuitului sau invinuitului la intrebarea respective sa fie
fixat faptul ca el a luat act de proba prezentata si in legatura cu aceasta face
anumite explicatii.

Audierea cu utilizarea probelor in scopul demascarii banuitului, invinuitului in


darea de declaratii false poate fi efectuata in una sau mai multe etape (intr-o serie
de audieri, pe masura obtinerii si verificarii noilor probe de vinovatie a lui). O
astfel de tactica il pune intr-o stare de framintare de lunga durata pe infractor. La
un moment dat, in urma analizei si evaluarii probelor prezentate, el poate veni
singur cu declaratii de recunoastere a vinovatiei sale.Procedeul se foloseste in
ascultarea invinuitului nesincer, care incearca sa denatureze adevarul, sa
ingreuneze cercetarile, mai ales daca este recidivist. Acesta, de regula, recunoaste
faptele numai in masura in care este convins despre existenta si temeinicia probelor
administrate impotriva sa. Procedeul se utilizeaza numai dupa cunoasterea exacta a
pozitiei invinuitului. Aceasta presupune ca invinuitului ascultat sa i se consemneze
declaratia, indiferent de pozitia avuta fata de faptele pentru care este invinuit,
intrucat, numai astfel se poate adopta procedeul tactic de audiere adecvat.

Cerinte fata de ofiterul de urmarire penala la utilizareaprobelor la


audiereabanuitului,invinuitului

Obtinerea de rezultate bune prin folosirea acestui procedeu este asigurata de


respectarea unor cerinte, printre care:

- cunoasterea temeinica de catre anchetator a tuturor probelor din dosar, a legaturii


ce exista intre acestea si activitatea ilicita desfasurata de catre banuit,invinuit;

- cunoasterea valorii fiecarei probe din dosar;

- stabilirea celui mai indicat moment pentru folosirea probelor de vinovatie si a


ordinii in care acesteavor fi prezentate;

-stabilirea judicioasa a intrebarilor ce vor insoti prezentarea probelor.

Atentia care trebuie acordata folosirii acestui procedeu de ascultare se explica prin
aceea ca orice eroare din partea ofiterului de urmarire penala poate compromite
intreaga munca desfasurata pentru determinarea invinuitului,banuitului sa faca
declaratii veridice si complete. Luand cunostinta prematur de probele existente, cel
audiat va recunoaste numai ceea ce este dovedit sau, convingandu-se de
insuficienta ori de forta probanta redusa a dovezilor de vinovatie prezentate, va
continua sa persevereze in a respinge invinuirea adusa, in raport de personalitatea
si psihologia invinuitului sau banuitului, se poate proceda la prezentarea frontala
sau prezentarea in mod neasteptat, de la inceput, a probelor care ii dovedesc
vinovatia si adresarea de intrebari directe cu privire la fapta savarsita, inainte
aacestui moment invinuitul ori inculpatul trebuie sa fie intrebat in legatura cu
imprejurarile dovedite prin probele care urmeaza a fi folosite, urmarindu-se, astfel,
crearea momentului psihologic necesar cunoasterii faptelor, renuntarii la pozitia de
nesinceritate.
In practica organelor de urmarire penala este mai frecvent folosita prezentarea
progresiva a probelor de vinovatie, ce consta in ascultarea in mod treptat,
plecandu-se de la aspecte mai putin importante, cu prezentarea de probe care nu
dovedesc nemijlocit savarsirea faptei, vinovatia, continuandu-se cu cele ce au
relevanta deosebita, din care rezulta direct vinovatia.