Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stim bine ca de obicei parintii se lasa pe ultimul plan si greu gasesc timp si
pentru ei. Desi participarea la grupurile de suport nu implica nici o taxa, multi
parinti care ar avea mare nevoie sa participe la astfel de intalniri, nu vin pentru
ca nu au cu cine lasa copilul acasa ori fiindca sunt de parere ca ei nu au
nevoie sa vorbeasca despre problemele lor. Iar uneori, parintii nu pot sa
vorbeasca despre problema lor, pentru ca e prea dureros. Insa, in cazul
grupurilor de suport, faptul ca in aceeasi incapere se afla persoane care au
aproximativ aceeasi problema, da curaj parintilor sa rosteasca cu voce tare
cele mai mari temeri, ganduri negre si sentimente de neputinta. Cat despre
mersul la psiholog pentru psihoterapie, aproape ca nu poate fi vorba. Extrem
de putini parinti ajung la psihoterapeut, tocmai pentru ca se lasa pe ultimul
plan ori prefera ca banii sa mearga pe terapia copilului si nu pe a parintelui.
La grupurile de suport am plans, am ras, ne-am stabilit obiective si am
invatat unii de la altii. Suntem o mare familie, care e intr-o continua schimbare.
Grupul de suport e ca o gara in care unii vin si altii pleaca. Ma bucur dupa
fiecare intalnire ca am reusit sa strang sub acelasi acoperis oameni care au
nevoie si care, in afara grupului de suport tin legatura si ies impreuna cu copiii
in parc ori se viziteaza. Ma bucur sa vad mamici care vin la primele intalniri
daramate de aflarea diagnosticului, iar dupa ceva timp ( mai mult sau mai
putin), ofera ele suport altor mamici venite din urma.