Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
OEPJ
OEPJ
7 octombrie 2014
Noiunea de justiie
Justiia are mai multe sensuri, precum cele din zona social, economic, filosofic, ns din
punct de vedere tehnic, cnd vorbim de justiie se desprind dou accepiuni:
1. Prin justiie nelegem funcia de a judeca, de a trana un litigiu ntre diferite subiecte de drept
(persoane fizice, persoane juridice), tranarea fcndu-se prin aplicarea legii n sens larg, la cazul
concret prezentat. Se spune c judectorul nfptuiete justiia. n cadrul acestei accepiuni,
justiia este o prerogativ suveran care aparine statului romn.
2. Prin justiie nelegem un ansamblu de instituii prin intermediul crora se nfptuiete actul de
justiie. Din aceast perspectiv, justiia este un serviciu public al statului. Pornind de la aceasta
accepie putem deduce c acest serviciu public are o structur bine definit n legislaie i
funcioneaz dup un set de principii.
Principiile justiiei
2. Din moment ce statul are monopol, el este obligat s mpart justiia dac a fost solicitat n acest
sens. Dac judectorul este sesizat cu o cerere, el nu poate refuza pronunarea unei hotrri.
Judectorul este obligat chiar dac legea aplicabil este neclara, chiar daca nu exist interpretri n
lege.
Arbitrajul este reglementat prin Codul de Procedura Civil. n cadrul litigiilor
patrimoniale, dac prile sunt de acord, litigiul poate fi soluionat de o instan
arbitral. Excepia este relativ, deoarece dup pronunare prile se pot adresa
instanelor statale.
Prin acest termen se intelege = acele organe ale statului care au drept scop asigurarea serviciului
public al justitiei. Aceste organe au o reglementare atat la nivel constitutional, cat si la nivel legal,
atributiile si competentele acestora, fiind diferite, insa toate se integreaza in acest sistem judiciar.
Trebuie facuta distinctia intre sistem judiciar (organe judiciare) si sistemul judecatoresc (organele
puterii judec.). Sa retinem ca sistemul judiciar include sistemul judecatoresc, insa, pe langa organele
sistemului judecatoresc, sunt vizate si alte organe care asigura in bune conditii infaptuirea justitiei.
Unele structuri sunt incluse in diferite puteri ale statului, iar altele dintre ele au o pozitie in afara
acestor puteri. Astfel, Ministerul Justitiei este o structura in cadrul Guvernului Romaniei (Guvernul
= Puterea executiva, regl. in art 102 CR).
Inalta Curte de Casatie si Justitie + Instantele subordonate fac parte din puterea judecatoreasca,
fiind reglementate la articolul 126 din Constitutia Romaniei, cat si la nivelul legii (legea 303/2004,
legea 304/2004)
Consiliul Superior al Magistraturii are o pozitie atipica raportat la cele trei puteri judecatoresti, el
nefacand parte din niciuna dintre aceste puteri. Reglementarea lui este in articolul 133+134 din
Constitutia Romaniei, respectiv legea 317/2004. De retinut ca CSM-ul este garantul independentei
justitiei.
Ministerul public are o pozitie specifica din punct de vedere constitutional, este reglementat la art
131, 132 din Constitutie, cat si in legile 303/2004 si 304/2004. In principal functia acestuia este de
reprezentare a intereselor generale ale societatii, de aparare a ordinii de drept, a drepturilor si
libertatilor cetatenilor.
In cadrul acestui sistem judiciar vom folosi doua concepte: autoritatea judecatoreasca si puterea
judecatoreasca. Aceste concepte difera ca sfera de aplicare.
Potrivit art 1, alineatul 4, Statul Roman se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului
puterilor:
Legislativa
Executiva
Judecatoreasca
Din puterea judecatoreasca fac parte organele care infaptuiesc efectiv actul de justitie:
o Inalta Curte de Casatie si Justitie
o Instantele judecatoresti civile/militare
Asadar, prin autoritate judecatoreasca se intelege putere judecatoreasca + CSM si Ministerul Public,
iar prin putere judecatoreasca se inteleg ICCJ si Instantele.
Ministerul Justitiei
Acesta este o structura in cadrul Guvernului Romaniei, si, implicit, face parte din puterea
executiva, care este constituita din Guvernul Romaniei si Presedintele Romaniei.
Ministerul Justitiei este un organ de specialitate, al administratiei publice centrale, care are
personalitate juridica proprie si este condus de un ministru.
La nivelul Ministerului Justitiei sunt doua entitati egale, cu atributii diferite:
o Ministerul Justitiei
o Ministrul Justitiei - care conduce ministerul, dar are si atributii specifice, proprii.
Ministerul Justitiei trebuie sa asigure conditiile optime pentru infaptuirea justitiei. Chiar daca
poarta aceasta denumrie, mentionam fapul ca acest minister NU infaptuieste actul de justitie. El
asigura, in realitate, functionarea administrativa, manageriala a justitiei ca serviciu public.
In ultimii 10 ani, prin modificari legislative succesive, Ministerului Justitiei i-au fost luate o serie
de atributii in sfera justitiei, atributii care au fost preluate de CSM, ori de Ministerul Public, ori de
ICCJ. S-a conturat mai bine faptul ca aceasta structura apartine puterii executive, avand, in
realitate, o componenta politica fireasca.
Guvernul Romaniei este dat de rezultatul votului popular, este imaginea majoritatii politice din
Parlament, majoritate care si voteaza Guvernul; acesta are un rol politic, de a duce la indeplinire
programul de guvernare al majoritatii care l-a investit. In mod firesc, Ministerul Justitiei, ca parte
componenta a Guvernului Romaniei, trebuie sa duca la indeplinire acest program politic, pe latura
justitiei ca serviciu public. Din aceasta cauza, mergandu-se pe un trend european, Ministerul
Justitiei a fost eliberat de o serie de competente care interferau puternic cu actul de justitie.
Justitia nu trebuie sa aiba culoare politica.
Ministerul Justitiei, indirect, este politic. Acesta poate "influenta" actul de justitie, de exemplu,
in materie de buget al justitiei, a carui gestionare este facuta de Guvernul Romaniei, de Parlamentul
Romaniei, si, implicit, de Minister. Politica de salarizare tine tot de Ministerul Justitiei, iar prin
aceasta componenta pot fi gandite constrangeri mai mari/ mai mici. O dispozitie, din 2005, este
destul de criticata: Implicarea Ministrului Justitiei in procedura de numire a functiilor de conducere
de la nivelul Parchetului General.
Ministerul Justiei propune, CSM-ul da un aviz consultativ, iar Presedintele Romaniei numeste in
aceste functii publice.
Reglementarea Ministerului Justitiei este HG 652/2009, care a fost actualizata la fiecare
schimbare a Guvernului.
Pe langa aceste functii, Ministerul Justitei are si alte atributii. In privinta altor profesii juridice,
Ministerul Justitiei, ori coordoneaza, ori chiar are in subordine anumite profesii, (le gestioneaza)
profesii care sunt conexe actului de justitie, sau partenere acestuia. In privinta activitatii de notar
public, executor judecatoresc/bancar: Desi sunt profesii liberale, ele sunt coordonate de Ministerul
Justitiei, acesta intervenind in activitatea acestora pentru ca au o componenta publica.
De asemenea, in cazul traducatorilor/interpretilor autorizati, ei primesc autorizatie din partea
Ministerului Justitiei. In privinta expertilor criminalisti, si aceasta activitate este gestionata, potrivit
legii, de Ministerul Justitiei.
Este de retinut faptul ca, daca in situatiile notarilor, executorilor, expertilor, traducatorilor,
Ministerul Justitiei gestioneaza aceste profesii, totusi, in ceea ce priveste avocatii, lucrurile stau cu
totul altfel. Avocatura este o profesie liberala, fiind constituiti, la nivel national, in Uniunea
Nationala a Barourilor din Romania (UNBR). In privinta acestei profesii, Ministerul Justitiei, potrivit
reglementarii, colaboreaza cu UNBR-ul. Profesia de avocat se autoreglementeaza, colaborarea fiind
fireasca avand in vedere urmatoarele aspecte: avocatul este indispensabil actului de justitie. (In
materie penala, procesul penal, de la o anumita gravitate in sus, nu se poate desfasura decat in
prezenta unui avocat, iar in procesele civile, uneori, complexitatea cauzei impune prezenta unui
avocat)
Ministerul Justitiei nu face parte nici din autoritatea judecatoreasca, nici din puterea
judecatoreasca, ci din puterea executiva!
Art 133, alineatul 1: "CSM este garantul independentei justitiei"; Pe de alta parte, in conformitate cu
art 134, alineatul 2, CSM-ul este instanta de judecata in domeniul raspunderii disciplinare a
judecatorilor si a procurorilor. Desi CSM-ul este instanta de judecata, el nu face parte din puterea
judecatoreasca, el nu judeca litigii intre persoane. CSM este instanta disciplinara de judecata pentru
magistrati.
In Constitutia Romaniei, art 133/134, CSM-ul este mentionat in Constitutie. De asemenea, exista si
legea 317/2004, legea de functionare a acestui organism. Potrivit acestor reglementari, CSM-ul este un
organism democratic, de larga reprezentativitate, compunerea acestuia reflectand in mare parte,
vointa magistratilor. CSM-ul este garantul independentei justitiei.
Structura CSM-ului este expres prevazuta in Constitutia Romaniei, atat in ceea ce priveste numarul
membrilor, cat si in ceea ce priveste modalitatea de desemnare a acestora. In consecinta, prin legi nu
se poate schimba aceasta configuratie.
Natura juridica a CSM: CSM-ul este parte a autoritatii judecatoresti, si nu face parte din puterea
judecatoreasca, adica nu infaptuieste justitia, acest rol revenind ICCJ.
CSM-ul , in linii mari, are atributii care vizeaza statutul si cariera magistratilor, cat si aspecte privitoare
la raspunderea magistratilor, adica a judecatorilor si a procurorilor.
CSM-ul este un organism independent si se supune in activitatea sa numai legii. Totodata, este de
retinut faptul ca, membrii CSM, pentru activitatea desfasurata in cadrul CSM-ului, raspund in mod
direct in fata judecatorilor si a procurorilor. CSM este o structura unica care are personalitate juridica
proprie si sediul in Municipiul Bucuresti.
Consiliul Suprem al Magistraturii a fost conceput ca fiind acea entitate care regleaza/autocontroleaza
justitia, nu in ceea ce priveste actul de justitie in concret, ci buna functionare a acestui serviciu public.
CSM-ul s-a dorit a fi si un reprezentat al magistratilor, sens in care componenta acestuia trebuia sa
reflecte aceasta reprezentativitate.
Compunerea CSM, in linii mari, reflecta vointa magitratilor, asa cum rezulta din art. 133, alin. 2 din
Constitutia Romaniei, respectiv art. 3 din legea 317/2004, acest organism este compus din 19 membri:
o 14 magistrati (9 judecatori, 5 procurori) - alesi de AG-urile acestora, si validati de Senatul
Romaniei
o 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul dreptului care se bucura de
inalta reputatie profesionala si morala, alesi de catre Senatul Romaniei
o Ministrul Justitiei
o Presedintele ICCJ
o Procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ
Durata mandatului membrilor este de 6 ani, cu exceptia celor 3 membri de drept care pot avea
mandate variabile.
CSM-ul, ca functionare, activeaza ori in plen, cu toti membrii sai, sau poate activa in sectii, respectiv
sectia pentru judecatori a CSM-ului si sectia pentru procurori a CSM-ului. Atributiile CSM-ului sunt
diferite si sunt structurate pe plen, respectiv pe sectii. In plen participa toti, iar in sectiile CSM-ului sunt
numai magistrati.
Atunci cand CSM-ul functioneaza in plen, in plenul CSM-ului poate participa (art 133, alin. 6) si
Presedintele Romaniei, situatie in care va prezida plenul CSM-ului fara, insa, a avea dreptul la vot in
cadrul acestui organism.
De asemenea, nu pot fi alesi membri in CSM judecatorii si procurorii care au facut parte din
serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea, ori cei care au un interes
personal ce ar putea sa influenteze indeplinirea misiunii constitutionale si legale a CSM-ului.
Toata procedura de alegere este prevazuta in art. 8-15 in legea 317/2004.
CSM-ul centralizeaza rezultatele votului magistratilor, verifica daca procedura de alegere a fost
cea impusa de lege si daca aceasta a fost respectata, dupa care CSM-ul va alcatui lista finala cu
cei alesi in functie. Aceasta lista, spune art.18 din legea 317/2004, se va transmite spre validare
Biroului Permanent al Senatului Romaniei.
Inainte de transmiterea listei catre Senat, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securatii
(CNSAS) verifica si comunica, la solicitarea CSM-ului, in termen de 15 zile, daca magistratii alesi
au fost ofiteri in fosta securitate sau au colaborat cu aceasta.
Pe baza raportului comisiei juridice a Senatului, in plen, Senatul Romaniei va valida lista cu cei
alesi pentru CSM.
Avand in vedere faptul ca CSM-ul are un rol important, s-a prevazut expres (art. 18, alin. 4,
317/2004) ca validarea nu poate fi realizata de Senat decat daca se incalca legea, iar rezultatul sa
fie viciat.
Aceste propuneri se depun la Senatul Romanei, care va alege dintre cei propusi doi
reprezentanti ai societatii civile, iar aceasta procedura de numire in CSM se finalizeaza printr-o
hotarare a Senatului Romaniei, hotarare publicata in Monitorul Oficial, moment in care aceasta
devine obligatorie.
Componenta CSM are la baza si un principiu al reprezentativitatii, persoanele din CSM fiind din toate
ariile judecatoresti.
Cariera magistratilor, respectiv sanctionarea acestora, este de competenta sectiilor CSM, sectii din care
fac parte numai magistrati, nu societate civila, nu reprezentanti de drept.
Aceasta structura si modul de desemnare sunt prevazute in Constitutia Romaniei. Orice schimbare a
acestei modalitati poate fi facuta doar prin revizuirea Constitutiei.
Atributiile CSM
Atributiile sunt prevazute intr-o forma sintetica in art. 134 din Constitutia Romaniei, si sunt detaliate in
legea 317/2004.
CSM-ul are reglementate o serie de atributii generale, potrivit menirii sale, atributii care ulterior sunt
preluate, conform legii, ori de plenul CSM-ului, ca structura, ori de cele doua sectii ale CSM-ului, cea de
judecatori si cea de procurori.
In privinta regulilor generale in materie de competenta a CSM-ului sunt de retinut urmatoarele
aspecte:
CSM-ul apara judecatorii si procurorii impotriva oricarui act care le-ar putea afecta
independenta, ori impartialitatea. El este garantul independentei justitiei.
CSM apara reputatia profesionala a judecatorilor si a procurorilor atunci cand sunt "atacati".
CSM se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizat de magistratul in cauza.
CSM asigura respectarea legii, a criteriilor etice, a criteriilor de competenta in ceea ce priveste
cariera profesionala a judecatorilor si a procurorilor. (cariera = intrare in profesie, promovare,
numirea in functii de conducere etc.). CSM este singura entitate care are competenta in materie
de cariera a magistratilor.
CSM da avize obligatorii/consultative, in functie de dispozitiile legii.
CSM-ul intocmeste si pastreaza dosarele profesionale ale judecatorilor si ale procurorilor, in
care se poate vedea evolutia profesionala a unui magistrat, dosar foarte important in momentul
promovarii la o instanta sau la un parchet superior in grad, sau la numirea intr-o functie de
conducere.
CSM coordoneaza activitatea Institutului National al Magistraturii (INM) si a Scolii Nationale de
Grefieri.
Aceste atributii se divid pe cele trei structuri: plen si cele doua sectii.
4. Functionarea CSM
luni, 27 octombrie 2014
08:00
Regulile privitoare la functionarea CSM-ului se regasesc atat in Constitutia Romaniei, respectiv art. 133,
art. 134 (Reguli generale), cat si in legea 317/2004 in art. 22, art. 29 din lege (Reguli speciale de
functionare).
Dupa finalizarea procedurii de alegere a membrilor CSM, acest organism trebuie convocat, sens in care
Presedintele ICCJ convoaca membrii alesi in sedinta de constituire a CSM-ului. In aceasta sedinta de
constituire sunt alesi Presedintele si Vicepresedintele CSM-ului si, de asemenea, in termen de 15 zile de
la constituirea CSM-ului se stabilesc, pentru fiecare membru permanent al CSM-ului, atributii specifice
pe domenii de activitate.
CSM-ul a fost gandit ca un organ cu activitate permanenta. In consecinta, si activitatea membrilor CSM
este permanenta.
Membrii CSM, pe perioada preentei lor in CSM, sunt "scosi" din activitatea curenta, ei revenind in
magistratura dupa finalizarea mandatului din CSM.
Potrivit art. 133, alin. (4), durata mandatului de membru al CSM-ului este de 6 ani.
In privinta conducerii CSM-ului, aceasta este asigurata de un presedinte, respectiv vicepresedinte care
sunt alesi in Sedinta de Constituire de catre membrii CSM-ului, insa art. 24 din legea 317/2004 spune ca
acestia sunt alesi dintre judecatorii si procurorii [art. 3, litera a] care fac parte din sectii diferite.
CSM-ul functioneaza pe cele doua sectii, de judecatori si procurori, cu conditia sa existe, ca numar,
majoritatea membrilor din sectie.
Plenul CSM functioneaza cu cel putin 15 membri din 18. Si in plen, si in sectii, hotararile se iau cu
majoritate simpla din cei care sunt prezenti.
Cei doi membri ai societatii civile nu participa decat la plen, niciodata in sectii. De regula, sedintele
CSM-ului sunt publice, insa membrii CSM-ului pot hotari ca acestea sa fie, uneori, secrete, si, de
asemenea, sunt secrete sedintele CSM-ului in care se stabilesc cererile privind buna reputatie a
magistratilor, respectiv cererile care vizeaza acele masuri preventive (retinere, arestare samd.)
Hotrarile pronuntate se redacteaza in cel mult 20 de zile. Aceste hotarari se publica in Buletinul Oficial
al CSM-ului. In termen de 15 zile de la publicare, aceste hotarari pot fi atacate la sectia de contencios
administrativ si fiscal a ICCJ, urmand ca aceasta constestatie sa fie solutionata de ICCJ prin hotarare
definitiva.6t
5. Ministerul Public
luni, 27 octombrie 2014
08:46
Ministerul Public isi regaseste regementarea in Constitutie, art. 131 si art. 132, si in legea 304/2004.
Reglementarea este fireasca, atat la nivel Constitutional, cat si la nivel legal, avand in vedere ca art. 73,
alin. (3), litera l din Constitutie spune, printre altele, ca organizarea si functionarea Ministerului Public
trebuie reglementata prin lege organica.
Trebuie retinut faptul ca, in cadrul activitatii judiciare, Ministerul Public reprezinta interesele generale
ale societatii aparand ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor. Pornindu-se de la
denumirea acestei institutii (Minister public), s-a pus in discutie natura juridica a Ministerului Public. In
acest sens, opiniile din doctrina au oscilat de la a incadra Ministerul Public in categoria organelor care
exercita puterea judecatoreasca si intre a plasa aceasta institutie in zona puterii executive.
In cadrul primei opinii se merge pe ideea ca Ministerul Public este reglementat in Constitutie in capitolul
6, referitor la autoritatea judecatoreasca, insa aceasta opinie nu poate fi privita datorita a doua
argumente de text constitutional:
1. Art. 126, alin. (1): "Justitia se realizeaza prin ICCJ si celelalte instante stabilite de lege"
2. Art. 132, alin. (2): "Procurorii din Ministerul Public isi exercita activitatea sub autoritatea
ministrului justitiei."
Cele doua argumente fac incompatibila atribuirea competentei de a face justitie catre Ministerului
Public. Ministerul Public nu face justitie.
A doua opinie este mai intemeiata, insa Ministerul Public nu poate fi incadrat efectiv in puterea
executiva, desi are denumirea de Minister. In realitate, Ministerul Public se afla intr-o stransa conexiune
cu activitatea de infaptuire a justitiei, atat in cauzele civile, cat si in cauzele penale, insa procurorii nu au
aptitudinea de a solutiona conflicte ivite in viata sociala, aceasta atributie revenind exclusiv instantelor
judecatoresti.
Ministerul Public nu poate fi incadrat propriu-zis in puterea executiva, deoarece Procurorul General nu
este investit odata cu Guvernul, de catre Parlament, nu este ministru in Guvernul Romaniei. Modul sau
de numire este cu totul altul, iar PG nici nu se afla in subordinea primului-ministru sau a ministrului
justitiei, ci sub autoritatea acestora.
In ceea ce priveste aceste parchete, notam faptul ca au o structura compusa din Procuror sef, adjuncti,
sectii si birouri.
Acest Procuror General reprezinta Ministerul Public in relatiile cu terti din tara sau din strainatate.
Procurorul General este numit la propunerea Ministrului Justitiei, cu avizul consultativ al CSM-ului, de
catre Presedintele Romaniei, prin decret.
Mandatul are durata de trei ani si poate fi reinnoit o singura data.
In cadrul Parchetului de pe langa ICCJ, functioneaza si un colegiu de conducere care hotaraste asupra
problemelor generale de la nivelul Ministerului Public.
Din colegiu fac parte:
o Procurorul General
o Prim-adjunctul
o Adjunctul
o Consilierii Procurorului General
o Procurorii sef de sectie
o Procurorul inspector-sef
o 5 procurori alesi de Adunarea Generala a Procurorilor
La nivelul Parchetului General, dar si al celorlalte parchete, exista o adunare generala a procurorilor,
care se tine anual, sau ori de cate ori este necesar, si este organ reprezentativ al Procurorilor din
respectivul parchet.
In cadrul Parchetului General, si numai la nivelul acestui Parchet, exista structuri specializate:
o Directia de Investigare a Infractiunile de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT)
DIICOT este structura specializata in combaterea criminalitatii organizate si a
terorismului, in aceasta structura fiind incadrati procurori numiti prin ordin al
Procurorului General, cu avizul conform al CSM.
In privinta celor care pot fi incadrati, legea spune ca pot fi incadrati cei care au o buna
calificare profesionala, conduita morala ireprosabila, vechime de cel putin sase ani in
functia de magistrat, si cei care au fost declarati admisi in urma unui interviu organizat
de o comisie speciala din cadrul PG.
DNA este condus de un Procuror-Sef DNA care ii este asimilat Prim-adjunctului PG, doi
procurori-adjuncti si de procurorii-sefi ai sectiilor DNA.
In ceea ce priveste activitatea Ministerului Public, trebuie retinut faptul ca ea este organizata, in raport
cu dispozitiile Constitutionale, pe trei principii:
o Principiul egalitatii
o Principiul impartialitatii
o Principiul controlului ierarhic/subordonarii ierarhice
Principiul egalitatii
Procurorul actioneaza numai in conditiile legii, adica ori de cate ori sunt intrunite conditiile legale,
procurorul este obligat sa intervina prin mijloacele prevazute de lege. De asemenea, sa retinem ca
procurorul intervine, dar in raport si in limitele competentei sale, fiecare parchet avand o anumita
competenta data de lege, cu atat mai mult cu cat chiar Constitutia, in art. 131, spune ca Ministerul
Public trebuie sa asigure respectarea legii civile/penale.
Principiul impartialitatii
Acest principiu pleaca de la art. 16, alin. (2) din Constitutia Romaniei, care vorbeste despre
egalitatea in drepturi, in sensul ca nimeni nu este mai presus de lege. Plecand de la acest
principiu, procurorul, in activitatea sa, atunci cand intervine, potrivit competentelor pe care le are,
trebuie sa isi exercite atributiile cu obiectivitate, indiferent de calitatea persoanei vizate,
cercetate, sau de apartenenta sa sociala ori politica. De asemenea, potrivit aceluiasi principiu,
procurorul este obligat sa vecgheze ca si autoritatile publice sa aplice legea fara discriminari.
Procurorul, in cauza pe care o instrumenteaza, este liber sa adopte orice masura pe care o
considera buna, insa aceasta solutie poate fi infirmata (invalidata) de procurorul ierarhic superior,
daca nu au fost respectate dispozitiile legale. Daca se intampla acest lucru, procurorul de caz se
poate adresa CSM-ului.
De asemenea, procurorul ierarhic superior poate sa suspende anumite acte ale procurorului de
caz, poate sa dispuna luarea unui dosar de la un procuror si atribuirea lui catre alt procuror, insa
toate aceste masuri pot fi cenzurate de CSM, daca este cazul, adica daca nu se respecta dispozitiile
legale.
6. Instantele de judecata
luni, 3 noiembrie 2014
08:01
ICCJ este compusa din judecatori (1 presedinte, 2 vicepresedinti, 4 presedinti de sectie si judecatori
simpli).
La nivelul ICCJ sunt constituite 4 sectii:
Sectia I Civila
Sectia a II-a Civila
Sectia Penala
Sectia de Contencios administrativ si fiscal
Tot la nivelul ICCJ functioneaza si magistrati asistenti, alaturi de compartimente auxiliare sau
administrative.
In materia competentei, trebuie retinut ca ICCJ are competenta atat in materie civila, cat si in
materie penala. In principal, avand in vedere ca ICCJ asigura interpretarea unitara a legii, specific
ICCJ sunt recursurile (in ambele materii). Insa, ICCJ judeca:
In prima instanta: in materie penala
In apel
Recursuri in civil si in penal
In proceduri speciale conferinte numai ICCJ:
o Recursul in interesul legii (Isi propune stabilirea aplicarii unitare a legii - pus pe rol cand
practica instantelor din teritoriu este neunitara)
o Pronuntarea unei hotarari prealabile/preeliminare (Atunci cand o cauza se afla in
ultima instanta, se poate sesiza de catre parti ICCJ, pentru a pronunta o hotarare
preeliminara cu privire la aplicarea unui text de lege)
Conducerea ICCJ
Este asigurata de Presedinte, Vicepresedinti si de Colegiul de Conducere.
Aceasta conducere a ICCJ, precum si in cazul celorlalte instante inferioare de judecata, are in
vedere numai partea administrativ-manageriala, si, in niciun caz, aceasta conducere nu poate
interveni in actul de justitie.
In dosare, judecatorul este independent si impartial.
Tot la nivelul ICCJ exista Adunarea Generala a judecatorilor, in care intra toti judecatorii,
avand 3 atributii:
o Aprobarea raportului anual de activitate al ICCJ
o Aprobarea bugetului (Propunere) ICCJ, cu avizul consultativ al Ministerului Finantelor
Publice
o Alege cei doi membrii ICCJ in CSM, dupa procedura prevazuta in legea 317/2004
In ceea ce priveste constituirea instantei, aceasta notiune este mai larga decat compunerea,
deoarece in constituirea instantei intra, pe langa judecatorii din complet, si alti participanti,
cum ar fi magistratii asistenti, grefierul, procurorul.
Curtile de Apel
In Romania sunt 15 Curti de Apel, care arondeaza intre 2-4 judete. De exemplu, Curtea de Apel
Craiova cuprinde judetele Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt.
Tribunalele
Acestea se regasesc la nivelul fiecarui judet, respectiv unul la nivelul Municipiului Bucuresti. In
realitate, sunt 41.
Judecatoriile
Acestea se afla in fiecare judet si oscileaza intre 3-5 judecatorii per judetm, cu exceptii, de exemplu,
exceptia Municipiului Bucuresti unde sunt 6 judecatorii.
Instantele militare
In Romania avem:
4 Tribunale Militare: Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara;
1 Tribunal Militar Teritorial,a Bucuresti
1 Curte Militara de Apel, la Bucuresti
In cadrul instantelor functioneaza, dupa caz, complete, ori sectii specializate, partajate in materie
penala si in materie civila. Datorita faptului ca judecatoriile nu au personalitate juridica proprie, ele
sunt arondate tribunalului din judet, sau Tribunalului Municipiului Bucuresti.
Exista o singura exceptie prevazuta in art. 45, alin. (2), legea 304/2004 care spune ca in cazul Curtii
de Apel Bucuresti si a Tribunalului Bucuresti pot exista pana la 3 vicepresedinti.
La instantele la care exista sectii, aceste sectii sunt conduse de un presedinte de sectie. De
asemenea, similar ICCJ, si la nivelul instantelor judecatoresti exista un colegiu de conducere care isi
gaseste compunerea si atributiile in conformitate cu art. 49, alin. (2), legea 304/2004. Ca structura,
el difera de la instanta la instanta.
La nivelul instantelor judecatoresti, exista si o Adunare Generala a judecatorilor din acea instanta,
constituirea acestora respectand dispozitiile art. 50, legea 304/2004, iar competentele sau
atributiile Adunarii Generale sunt date de dispozitiile art. 51, legea 304/2004.
Aceste cauze primesc spre solutionare cauze, in mod aleatoriu, in baza unui sistem informatizat, iar
odata primita cauza, completul este obligat sa o solutioneze, sub aspectul continuitatii.
In privinta compunerii, sa retinem urmatoarele reguli pentru Curti de Apel, Tribunale, Judecatorii:
Cauzele care sunt in prima instanta sunt judecate de un singur judecator. De la aceasta
regula exista o exceptie prevazuta de art. 55 din legea 304/2004 si anume ca in litigiile privind
conflictele de munca si asigurari sociale, in prima instanta, completul se compune din 1
judecator si 2 asistenti judiciari (care participa la deliberari cu vot consultativ)
Apelurile se judeca in complet de 2 judecatori. Exista posibilitatea ca in urma deliberarilor sa
nu se ajunga la solutie, astfel ca, in consecinta, legea a prevazut, pentru acest complet,
completul de divergenta (=completul de dol initial, care nu a putut da o hotarare, in care mai
este introdus presedintele instantei respective sau vicepresedintele sau presedintele de sectie
sau judecatorul din completul divergenta)
Recursurile se judeca in complet de 3 judecatori.
7. Statutul magistratilor
luni, 3 noiembrie 2014
09:16
Nu exista un text legal care sa confere in mod direct calitatea de magistrat judecatorilor si
procurorilor, insa in art. 1 din legea 303/2004, este definita magistratura, in sensul ca magistratura
presupune doua componente:
1. Activitatea judiciara desfasurata de judecatori (pentru infaptuirea justitiei)
2. Activitatea derulata de procurori (in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a
ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenesti)
Se poate observa ca magistratura este desfasurata atat de judecatori, cat si de procurori, finalitatea
actiunii acestora este diferita, unii infaptuind justitia, altii asigurand respectarea legii, astfel ca si
statutul celor doua entitati este diferit.
Acest regim diferit consta in urmatoarele:
Judecatorii numiti de Presedintele Romaniei (cei definitivi) sunt inamovibili, adica acesti
judecatori pot fi mutati prin transfer, delegare, detasare, promovare numai cu acordul lor si,
de asemenea, pot fi suspendati sau eliberati din functie numai in conditiile restrictive ale
legii. Cu alte cuvinte, inamovibilitatea este o trasatura unica a activitatii de judecator si
implica o puternica componenta referitoare la stabilitatea pe post a judecatorului. Aceasta
inamovibilitate se impune datorita faptului ca judecatorii infaptuiesc justitia, acestia fiind
obligati sa fie, potrivit legii, independenti, sa se supuna doar juridic, si sa fie impartiali.
Spre deosebire de procurori, judecatorii mai au o obligatie foarte importanta care rezulta din
insasi activitatea lor:
Judecatorii nu pot refuza sa judece o cauza pe motiv ca legea nu este clara, ca legea nu prevede sau
ca legea este incompleta. Solutia este fireasca, deoarece exista principiul justitiei ca monopol de
stat (judecatorul nu poate refuza sa infaptuiasca justitia, iar daca nu exista reglementare,
judecatorul va aplica principiile generale)
Intrarea in magistratura
Intrarea in profesie presupune o admitere si o pregatire profesionala initiala care se intinde pana la
momentul promovarii examenului de definitivat. Potrivit noii reglmentari, intrarea in magistratura
se face exclusiv pe baza de concurs, bazat pe competenta profesionala, aptitudini si buna reputatie.
Aceasta admitere in magistratura, cat si pregatirea ulterioara initiala, se realizeaza exclusiv prin
Institutul National al Magistraturii (INM). Admiterea la INM se face cu respectarea principiului
transparentei si a egalitatii, singura forma fiind cea de concurs, neexistand o alta cale de intrare in
magistratura.
In magistratura pot intra atat persoane care nu au vechime juridica, cat si persoane cu o anumita
vechime juridica minima care intra direct pe post, insa tot cu examen la INM.
O persoana poate fi admisa la INM daca indeplineste urmatoarele conditii:
Cetatenie romna
Domiciliu in Romnia
Capacitate deplina de exercitiu
Este licentiata in drept
Nu are antecedente penale sau cazier fiscal si se bucura de o buna reputatie
Cunoasterea limbii romane
Persoana in cauza sa fie apta din punct de vedere medical si psihologic pentru exercitarea
functiei de magistrat (Aceasta conditie este certificata de o comisie medicala care se numeste
prin ordin al Ministrului Justitiei si al Ministrului Sanatatii)
Dupa trecerea acestei parti de buna reputatie si de verificare medicala, se va aproba de catre CSM o
lista finala cu cei admisi la INM care poarta denumirea de auditor de justitie. Din momentul
admiterii incepe pregatirea profesionala initiala a magistratilor, care consta atat in aspecte
teoretice, cat si practice, fiind parcursa pe perioada de 2 ani.
Dupa primul an, care este anul de pregatire teoretica, in urma examenelor de sfarsit de an, auditorii
de justitie opteaza, in urma mediilor obtinute, pentru functia de judecator, ori pentru functia de
procuror, dupa care urmeaza anul 2, care este un an de practica la judecatorii, ori la parchete. Ei
asista la sedintele de judecata sau la urmarirea penala pentru a cunoaste direct activitatea specifica
magistraturii. Acesti auditori de justitie fac practica in virtutea acestei calitati, ei nefiind inca
magistrati implicati in actul de justitie.
Admitrea in magistratura nu ofera, de la inceput, perspectiva ocuparii unui post. Dupa aceea, in
functie de notele obtinute vei ajunge judecator sau procuror. Programul de formare profesionala a
auditorilor de justitie se aproba de catre CSM la propunerea INM.
Pe perioada celor doi ani de INM auditorii de justitie beneficiaza si de o bursa lunara care este egala
cu indemnizatia unui judecator sau procuror stagiar, avand natura unui drept salarial.
Dupa incheierea cursurilor in cadrul INM, auditorii de justitie sustin un examen de absolvire prin
care se verifica cunostintele teoretice si practice de judecator, respectiv de procuror.
Cei care au absolvit INM, conform legii, au obligatia sa indeplineasca timp de sase ani functia de
judecator/procuror. In cazul in care un judecator sau procuror absolvent al INM-ului este eliberat
din functie inaintea expirarii termenului de sase ani, din initiativa sa sau din motive imputabile, este
obligat sa restituie indemnizatia de auditor de justitie si cheltuielile de scolarizare, proportional cu
perioada cat ar fi trebuit sa mai ramana in magistratura.
Magistratii stagiari
Dupa absolvirea INM, auditorii vor fi numiti in functiile de judecator sau de procuror stagiar,
moment in care incepe perioada de stagiatura in magistratura.
Judecatorii si procurorii stagiari sunt numiti in functie de catre CSM pe baza mediei generale
obtinute la sfarsitul fiecarui an de studiu la INM, respectiv media de la examenul de absolvire a INM.
Acesti magistrati stagiari nu pot fi numiti decat la judecatorii, respectiv la parchete de pe langa
judecatorii. Durata stagiului este de un an de zile. In aceasta perioada judecatorii si procurorii
stagiari au obligatia continuarii pregatirii profesionale sub coordonarea unui judecator ori procuror
din cadrul instantei ori parchetului desemnat de catre conducatorul institutiei respective.
Daca in acest fel magistratii care au promovat examenul nu fac optiunea, CSM le va acorda un post
din oficiu, iar daca refuza, acest refuz este asimilat de lege cu demisia din magistratura.
Numirea magistratilor
Dupa capacitate si dupa ce au facut optiunea pentru un post, judecatorii si procurorii trebuie numiti
in functie, aceasta fiind numirea definitiva in functie.
Numirea ca definitiv o face Presedintele Romaniei, la prounerea CSM. Presedintele poate refuza o
singura data, motivat, aceasta numire, iar daca CSM o reitereaza Presedintele este obligat sa
numeasca in functia respectiva.
In privinta numirilor, regula o reprezinta: Absolventii INM, care au devenit stagiari si care au
promovat examenul de capacitate.
In mod exceptional pot fi numiti in magistratura ca magistrati definitivi, pe baza de concurs, fostii
judecatori si procurori care au iesit din magistratura datorita unor motive neimputabile lor,
personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor (avocati, notari, asistenti judiciari, consilieri
juridici, persoane care au indeplinit functii de specialitate juridica in cadrul Administratiei
Prezidentiale, Parlamentului, CCR, Av. Poporului pentru o perioada de cel putin cinci ani.)
Acestia, dupa ce sunt numiti de Presedintele Romaniei, parcurg o perioada de sase luni de pregatire
profesionala la INM, inainte de a-si incepe efectiv activitatea.
Judecatorii numiti de Presedinte devin inamovibili, iar procurorii numiti de Presedinte se bucura de
stabilitate.
Promovarea magistratilor
Este de doua feluri:
Promovarea in functiile de executie (la Tribunale, CdA, ICCJ si la Parchetele aferente)
Promovarea in functiile de conducere (de la nivelul Judecatoriilor, Tribunalelor, CdA, ICCJ si la
Parchete)
Pentru a putea participa la concursul de promovare, magistratii trebuie sa indeplineasca mai multe
conditii care vor fi verificate de CSM, dupa cum urmeaza:
In ultimii trei ani inaintea promovarii sa fi obtinut calificativul "Foarte bine" si sa nu fi savarsit
abateri.
Sa indeplineasca conditia minima de vechime:
o 5 ani pentru Tribunal/Tribunal Specializat/Parchet de pe langa Tribunale
o 6 ani pentru Curtea de Apel/Parchetele de pe langa CdA
o 8 ani pentru promovarea in functie de procuror in parchetul general
Concursul de promovare consta in probe scrise prin care se vor verifica cunostintele teoretice si
practice, probe care vor avea in vedere urmatoarele materii: Drept civil, Drept penal, Drept
procesual civil, Drept procesual penal, Drept administrativ si fiscal, cat si Jurisprudenta ICCJ, CCR,
CEDO, CJCE.
Legea prevede si posibilitatea promovarii pe loc in limita numarului de posturi aprobat anual de
catre CSM. In aceasta situatie, magistratul care opteaza sa promoveze va avea toate drepturile
functiei pentru care a promovat, dar el nu va fi nevoit sa schimbe si instanta sau parchetul. Aceasta
promovare pe loc este o componenta a statutului magistratilor, adica li se da dreptul sa
promoveze, dar se poate ramane la aceeasi instanta.
Concursul consta intr-un proiect de management al candidatului respectiv, cat si intr-un examen
scris in ceea ce priveste managementul instantelor parchetului. Comisia este aprobata de CSM la
propunerea INM si este compusa din 2 judecatori de la ICCJ, 2 judecatori de la CdA si trei specialisti
in management.
Comisia de examen este compusa dintr-un judecator la ICCJ, un cadru universitar din
domeniul dreptului propus de INM, un profesor de logica, un avocat propus de UNBR si un
psiholog.
Presedintele poate refuza motivat aceasta propunere, inaintand refuzul CSM-ului. Simetric,
persoanele respective pot fi revocate din functie tot la propunerea CSM, pentru anumite
cazuri prevazute expres de legea 303/2004.
In privinta functiilor de la Parchet: PG, VPG, Sefii de sectie, P. Sef DNA, P.Sef DIICOT, Adj.
acestora sunt numiti de catre Presedintele Romaniei la propunerea Ministrului Justitiei, cu
avizul consultativ al CSM. Mandatul acestora este de trei ani, cu posibilitatea reinvestirii o
singura data, iar cei propusi trebuie sa indepineasca doua conditii: o vechime minima de 10
ani in functie si o buna reputatie profesionala.
Presedintele poate refuza motivat aceste propuneri.
Delegarea judecatorilor se poate dispune in cazul in care o instanta nu poate functiona normal din
cauza absentei temporare a unor judecatori, sau datorita existentei unor posturi vacante. Aceasta
delegare a judecatorilor poate interveni numai cu acordul scris al acestora. Fara acest acord scris,
niciun judecator nu poate fi delegat la o alta instanta. Delegarea are un caracter temporar, ea
putand fi initiata pe o perioada de cel mult sase luni, putand fi prelungita inca maxim sase luni.
In cazul judecatoriei si al tribunalelor, delegarea se dispune in concret de catre Presedintele CdA, la
propunerea Presedintelui instantei respective.
In cazul CdA, delegarea se dispune de catre CSM la propunerea Presedintelui CdA unde urmeaza sa
fie delegat judecatorul respectiv.
In mod similar, procurorii pot fi delegati similar, cu acordul scris al Procurorului General al Romaniei.
Detasarea magistratilor este o atributie ce revine CSM-ului, presupunand mai mult decat o
delegare, inclusiv mutarea respectivului magistrat in afara sferei magistraturii.
Aceasta detasare se aproba de catre CSM cu acordul scris al magistratului, la alte instante ori
parchete, la CSM, la INM, la Ministerul Justitiei sau la unitatile subordonate acestuia, cum ar fi
Administratia Penitenciarelor, ori la alte autoritati publice sau chiar in functii de demnitate publica
numite.
Detasarea se dispune pe o perioada mai lunga decat delegarea, intre 6 luni si 3 ani, si poate fi
prelungita cu acordul scris al magistratului, pe o perioada de pana la 3 ani.
Atat delegarea cat si detasarea nu se pot face la instante de nivel superior celor la care magistratul
are dreptul sa functioneze potrivit legii.
Transferul magistratilor poate viza mutarea unui magistrat de la o instanta la o alta instanta, de la
un parchet la un alt parchet sau la o institutie publica. Transferul se aproba de catre CSM la
propunerea magistratului in cauza.
In cazul transferului, legea prevede ca, la cerere, se poate opera un transfer, fara concurs, din
procuror in judecator si din judecator in procuror, dar acest transport va opera cu respectarea
conditiilor de vechime impuse de lege. Acest transfer este finalizat si validat prin decret emis de
Presedintele Romaniei, la propunerea CSM-ului.
Pe perioada in care opereaza aceste mutari ale magistratilor, ei nu isi pierd calitatea de magistrati,
postul lor de baza ramanand rezervat, iar dupa incetarea acestei masuri temporare, ei revin pe
acese posturi, fara a fi necesar sa dea un concurs sau un examen. De asmenea, perioada mutarii
este considerata vechime si poate sta la baza promovarii.
In realitate, aceste drepturi si obligatii creaza statutul magistratilor. Pe de alta parte, nerespectarea
obligatiilor impuse magistratilor, respectiv a interdictiilor cu privire la acestia, se constituie in
abateri disciplinare care vor determina sanctionarea magistratului cu diferite sanctiuni disciplinare,
mergand pana la excluderea din magistratura.
Drepturile si obligatiile magistratilor sunt prevazute in mod expres si in mod derogatoriu in legea
303/2004, insa aceste drepturi si obligatii se completeaza cu dreptul comun in materie, in masura
compatibilitatii, un exemplu fiind drepturile si obligatiile prevazute in codul muncii.
Trebuie facuta distinctia intre judecatori, care sunt inamovibili, si procurori, care se bucura de
stabilitate.
Inamovibilitatea judecatorilor este un drept complex din care rezulta toate atributele referitoare la
statutul judecatorilor, cu privire la transferul acestora, avansarea acestora, delegarea acestora,
detasarea acestora. Aceasta inamovibilitate, ca si stabilitatea de are se bucura procurorii, genereaza
si o protectie speciala in materie penala pentru magistrati, in sensul ca judecatorii si procurorii pot fi
perchezitionati, retinuti, arestati preventiv, arestati la domiciliu sau sub supraveghere numai cu
incuviintarea sectiilor CSM (de judecatori sau de procurori).
Prin exceptie, in caz de infractiune flagranta, magistratii pot fi retinuti ori perchezitionati, CSM-ul
fiind incunostiintat de indata cu privire la aceste acte de procedura.
Drepturile magistratilor
Aceste drepturi sunt proportionale cu statutul functiei pe care o indeplinesc, fiind o functie de
demnitate publica, iar aceste drepturi se clasifica in drepturi patrimoniale (evaluabile in bani) si
drepturi nepatrimoniale (per a contrario).
Obligatiile magistratilor
Sunt datori sa se abtina de la orice fapta/act de natura sa compromita demnitatea lor in
profesie.
Relatiile profesionale intre magistrati respectiv intre magistrati si societate trebuie sa se
bazeze, spune art.90, alin. (2) din legea 303/2004, pe respect si buna credinta.
Rezolvarea lucrarilor profesionale in termenele stabilite, respectiv in termene rezonabile
Respectarea secretului profesional
Judecatorii au obligatia pastrarii secretului deliberarii, inclusiv dupa incetarea exercitarii
functiei
Sunt obligati sa poarte roba in sedintele de judecata
Sunt obligati ca in conditiile prevazute de lege sa depuna declaratia de avere si pe cea de
interese.
Magistratul este incompatibil cu orice alte functii publice sau private, existand doua exceptii:
o Magistratul poate fi cadru didactic in invatamantul superior
o Magistratul poate fi formator la INM/Scoala Nationala de Grefieri
Magistratii sunt obligati sa se abtina de la orice act de justitie atunci cand exista un conflict
intre interesul personal si interesul public al justitiei. NCPC, NCPP reglementeaza cazurile de
incompatibilitate.
Potrivit legii, magistratii sunt obligati sa dea anual o declaratie pe propria raspundere in care
sa mentioneze daca sotul, rudele, sau afinii pana la gradul 4 exercita o functie sau desfasoara
o activitate juridica, ori activitati de investigare sau cercetare penala, precum si locul de
munca al acestora.
Magistratii sunt obligati sa dea o declaratie pe propria raspundere cu privire la apartenenta
lor ca agent sau colaborator al organelor de securitate ca politie politica.
Magistratii nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai
serviciilor de informatii.
Magistratii nu pot desfasura activitati de arbitraj
Magistratii nu pot avea calitatea de asociat, actionar, membru in organele de conducere la
orice societate civila, comerciala etc. Pot fi actionari numai ca urmare a legii privatizarii in
masa.
Magistratii nu pot face parte dintr-un partid politic si nici nu pot sa desfasoare activitati
politice sau cu caracter politic.
Magistratii trebuie sa se abtina de la exprimarea, in orice mod, a convingerilor lor politice.
Magistratilor le este interzis sa isi exprime public opinia cu privire la cauze care se afla pe rolul
instantelor sau care sunt in lucru la parchet.
Magistratilor le este interzis sa dea consultatii juridice scrise sau verbale in probleme
litigioase, chiar daca nu au legatura cu instanta sau parchetul unde ei functioneaza.
Magistratilor le este permis sa pledeze numai in cauzele lor personale, ale
ascendentilor/descendentilor, sotului, precum si in cazul persoanelor puse sub tutela lor.
Judecatorilor si procurorilor le este permis sa participe la elaborarea de publicatii, articole,
studii de specialitate literare, sa se scrie articole, carti. De asemenea, pot participa la emisiuni
audiovizuale cu exceptia celor cu caracter politic. Pentru aceste creatii pe drept de autor,
magistratii au dreptul de a incasa aceste drepturi de autor.
Judecatorii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de intocmire a unor proiecte de
acte normative, nefiind in situatie de incompatibilitate.
Judecatorii pot fi membrii societatilor stiintifice, academice, respectiv membru in persoanele
juridice de drept privat fara scop lucrativ (asociatii, ONG-uri).
Raspunderea magistratilor
Atat judecatorii, cat si procurorii, in activitatea lor, pot sa raspunda sub mai multe forme. Exista o
raspundere civila, o raspundere discipliniara, si o raspundere penala. Aceste trei forme pot sa
coexiste.
Raspunderea civila
Magistratii, in activitatea lor, pot sa savarseasca anumite erori judiciare, situatie in care se
pune problema unei raspunderi civile in speta, respectiv o despagubire a persoanei care a fost
obiectul unei erori judiciare. Aceasta raspundere patrimoniala are la baza un principiu:
prejudiciul va fi acoperit de statul roman, adica, cu alte cuvinte, persoana vatamata va
solicita si va obtine despagubirea de la statul roman, si nu de la magistratul in cauza.
Aceasta raspundere civila difera in functie de tipul procesului in care s-a produs eroarea
judiciara. In procesele penale, codul de procedura penala prevede ca statul, prin Ministerul
Finantelor Publice, raspunde pentru repararea prejudiciului pricinuit in cazul unei condamnari
sau in cazul luarii unei masuri preventive pe nedrept.
In celelalte procese, adica in procesele civile lato-sensu, daca se produc erori judiciare,
aceasta despagubire se poate acorda numai daca in prealabil, prin hotarare definitiva, s-a
stabilit o raspundere disciplinara sau penala a judecatorului, respectiv a procurorului, daca
fapta este de natura a fi produs o eroare judiciara. In acest caz persoana vatamata va chema
in judecata tot statul, prin Ministerul Finantelor Publice, care ii va acoperi prejudiciul, si nu
poate sa cheme direct in judecata pe procuror sau pe judecator.
Dupa ce statul va plati efectiv despagubirea, art. 96, alin. (7), legea 303/2004, prevede ca
statul poate regresa impotriva magistartului vinovat numai daca magistratul a savarsit
eroarea judiciara cu rea credinta sau grava neglijenta. Acesti doi termeni trebuie interpretati
in conformitate cu art. 991, legea 303/2004: "Rea credinta este ipoteza in care magistratul a
incalcat cu stiinta normele de drept, urmarind sau acceptand vatamarea unei persoane; grava
neglijenta este cand magistratul nesocoteste din culpa, in mod grav, neindoielnic si nescuzabil,
normele de drept."
Este de retinut ca, in ceea ce priveste acordarea despagubirii, exista un termen de prescriptie
de 1 an de zile, atat pentru persoana care socilita despagubirea de la statul roman (termenul
se va calcula de la data hotararii definitive la care s-a produs eroarea judiciara), respectiv tot
un an de zile in cazul actiunii in regres a statului impotriva magistratului.
Raspunderea penala
Magistratii raspund penal atunci cand savarsesc fapte sanctionate de codul penal sau de legi
penale. In privinta raspunderii penale, este de retinut faptul ca avem, totusi, cateva derogari.
Raspunderea disciplinara
Forma de raspundere specifica profesiei de magistrat, care se activeaza in cazul in care
magistratul a incalcat indatoririle de serviciu sau a comis o fapta pentru care poate fi afectat
prestigiul justitiei. Adica, in concret, atunci cand magistratul a incalcat regulile referitoare la
obligatiile acestuia, incompatibilitatile, respectiv interdictiile prevazute de lege.
Legea prevede in mod expres situatiile care sunt considerate abateri disciplinare, situatii care
pot genera o raspundere disciplinara. Este de retinut ca sanctiunile disciplinare se aplica de
catre sectiile CSM-ului, dupa procedura discutata la CSM, potrivit legii 317/2004.
Aceste sanctiuni disciplinare se acorda de catre CSM, de catre sectia abilitata, hotararea
disciplinara data de CSM putand fi atacata de magististrat, cu recurs, in termen de 15 zile de
la comunicare, la ICCJ, iar aceasta, in completul de 5, solutioneaza in mod definitiv cauza.
Avocatii sunt la fel de necesar procesului civil/penal precum judecatorii, procurorii, grefierii sau alti
participanti.
Din acest punct de vedere, avocatii sunt considerati in doctrina parteneri ai justitiei.
Aceasta profesie este o profesie juridica, si nu judiciara, ei nu fac parte din sistemul judiciar. Este o
profesie distincta, cu o reglementare speciala, dupa cum urmeaza:
1. Legea nr. 51/1995, privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.
2. Statutul profesiei de avocat, statut care este adoptat de UNBR, ultima sa modificare
intervenind in 2013, prin hotararea 769/2003. Acesta este publicat in Monitorul Oficial.
3. Codul deontologic al avocatilor, in realitate fiind cel european (reglementare comuna tuturor
tarilor UE), adoptat ca atare de catre UNBR in 2007, prin decizia 1486/2007.
Avocatii asigura o aparare calificata a persoanelor fizice si persoanelor juridice straine, ori de
cetatenie/nationalitate romana. Acest drept la aparare este un drept constitutional, fiind
reglementat la nivelul art. 24 din Constitutia Romaniei, actul fundamental garantand acest drept.
Conform Constitutiei, dreptul la aparare este garantat pe tot parcursul procesului civil/penal. Partile
pot fi asistate ori reprezentate de un avocat ales, ori de unul din oficiu. Exercitarea avocaturii,
respectiv calitatea de avocat respecta o serie de reguli impuse de reglementarea anterior amintita.
Tot conform acestui principiu, avocatii pot sa desfasoare numai activitatile prevazute
expres de lege, in formele consacrate de lege. In realitate, prin reglementarea legala
aplicabila avocatura este un monopol, ea neurmarind regulile specifice unei activitati
comerciale, de profesionist, ci, la fel ca justitia, care este un monopol de stat, si
avocatura este un monopol al unor structuri anume prevazute de legiuitor.
Tot datorita principiului legalitatii, avocatii pot sa dea consultatii sau sfaturi juridice, sau
pot asigura reprezentarea numai in limite legii.
Principiul independentei
Avocatii sunt liberi sa isi aleaga organele de conducere, iar odata alese aceste organe,
atat la nivel central, cat si la nivel local, ele nu sunt subordonate nimanui, nici CSM-ului,
nici Ministerului Justitiei, nici Ministerului Public, nici unei alte autoritati. Acestea sunt
independente. De asemenea, profesia de avocat este, prin lege, acceptata a admite
norme subsidiare legii, in speta statutul avocatilor, statut ce urmeaza sa consacre o
serie de drepturi si obligatii cu privire la aceasta profesie.
Tot conform acestui principiu, avocatii au un sistem de pensii propriu, care deroga de la
sistemul public de pensii. De asemenea, avocatii nu sunt supusi unui control din partea
statului roman. Controlul va fi realizat numai de catre structurile abilitate ale profesiei
de avocat, fiind o profesie care se autocenzureaza si se autocontroleaza.
Pe langa aceste principii consacrate in doctrina mai exista si alte principii care decurg din primele, si
anume:
-> Principiul demnitatii si onoarei profesionale, Principiul monopolului exercitarii avocaturii,
Principiul cofraternitatii, Principiul respectului reciproc intre avocati, Principiul servirii atat a
interesului public, cat si al interesului privat.
In exercitarea acestei profesii avocatul are, pe de o parte drepturi, dar si obligatii, de a incerca prin
toate mijloacele legale realizarea accesului liber la justitie, solutionarea cauzei intr-un termen
rezonabil, indiferent de natura cauzei, indiferent de calitatea partilor pe care le asista, ori le
reprezinta.
Corelativ, tot prin lege, este prevazut ca si autoritatile publice au obligatia sa permita exercitarea
acestei profesii in mod nestingherit de catre avocati.
In acest sens, in exercitarea profesiei sale, avocatul este protejat de lege. Nu in ultimul rand, trebuie
retinut ca orice persoana are dreptul sa isi aleaga liber avocatul, aceasta fiind regula. Prin exceptie,
atunci cand legea o impune sau cand partea nu isi permite financiar angajarea unui avocat, exista
posibilitatea acordarii din oficiu [penal] ori asigurarii gratuite a reprezentarii juridice [civil]. Si in
aceste cazuri, oricand partea, daca isi permite, isi poate alege un avocat in mod liber, incetand
reprezentarea acordata in mod gratuit de catre stat.
Totodata, avocatul poate formula notificari, petitii, toate acestea cu scopul promovarii
intereselor si drepturilor legitime ale clientilor/ale clientului sau.
2. Asistarea/Reprezentarea juridica
Se realizeaza in fata organelor judiciare/nejudiciare. In acest sens, avocatul va reprezenta in
fata instantelor judecatoresti, organelor de cercetare penala sau de urmarire penala, in fata
altor organe cu atributii jurisdictionale, in fata notarilor publici, a executorilor judecatoresti
sau a altor organe ale adminsitratiei publice locale, ori centrale, ori in fata altor persoane
juridice de drept public, ori de drept privat.
In exercitarea acestei activitati, avocatul poate folosi toate actele, mijloacele, ori operatiunile
permise de lege. De asemenea, observam ca aceasta activitate este partajata in asistare,
respectiv reprezentare.
Asistarea se realizeaza in situatia in care clientul este si prezent: prezent si asistat de catre
avocat.
Reprezentarea se realizeaza numai in situatia lipsei clientului avocatului.
Ulterior, autentificarea este facuta de notarul public, singurul care poate sa autentifice actul
atestat de avocat.
4. Activitatile de mediere
Acestea sunt specifice pentru doua profesii din Romania: profesia de avocat, asa cum este
reglementata de legea 51/1995 si profesia de mediator juridic, asa cum este reglementata de
legea 192/2006.
Avocatilor le este recunoscuta aceasta atributie de mediere, adica pot sa fie si mediatori (in
conditiile legii 51/1995 si in conditiile statutului profesiei de avocat).
Aceasta mediere este o metoda alternativa de solutionare a conflictelor. In speta, avocatul
mediator este un negociator al partilor cu interese contrare, incercand sa le aduca pe acestea
la masa intelegerii si, implicit, la evitarea unui litigiu intr-o procedura judiciara, explicandu-le
avantajele unei tranzactii, dezavantajele unui proces aflat pe rolul instantelor.
Medierea este voluntara si facultativa, adica partile pot sa apeleze la aceasta metoda, cum, la
fel de bine, pot sa nu apeleze sau sa intrerupa in orice moment activitatea de mediere.
5. Activitatile fiduciare
Acestea sunt permise avocatului si, ca sediu al materiei, aceasta activitate o gasim in art. 773,
art. 791, NCC.
In acest sens, avocatul poate primi in depozite, pe numele si pe seama clientului, sume de
bani, bunuri, rezultate dintr-o executare silita sau din finalizarea unui litigiu/a unei proceduri
de mediere/ a unui partaj etc., sau poate face plasamente si valorifica aceste bunuri, ori bani.
De asemenea, poate administra aceste sume de bani sau bunuri. In realitate, prin aceasta
activivitate fiduciara, avocatul gestioneaza si administreaza un fond dat de clientul sau,
incercand sa valorifice cat mai bine aceste active. Pentru aceasta activitate trebuie incheiat un
contract separat cu clientul, avocatul avand un onorariu stipulat pentru gestionarea si
administrarea depozitelor.
Aceste forme sunt similare formelor de exercitare a activitatilor comerciale. Aceste structuri sunt
structuri specifice numai avocaturii, iar temeiul de drept al acestora este exclusiv in legea nr.
51/1995 si in statutul profesiei de avocat. Aceasta reglementare distincta s-a impus datorita
specificului activitatii avocatului si rolului acestuia, anume de partener al justitiei. De asemenea,
vom vedea ca aceste forme in care isi exercita activitatea avocatul nu exclud ca respectivul avocat
sa isi poata exercita si o alta calitate, de exemplu, de asociat sau actionar in societati comerciale,
adica avocatul este obligat sa isi aleaga una dintre aceste forme numai in cadrul profesiei de avoca.
In afara profesiei, atata timp cat legea ii permite, poate sa aiba si alte calitati.
Aceste structuri au o procedura de constituire anume prevazuta si ele sunt inregistrate si luatein
evidenta ca atare de catre baroul din care avocatul face parte, existand un tablou al acestor forme
de exercitare.
Acest cabinet se infiinteaza prin act scris, act de fondare, forma acestuia fiind prevazuta in statutul
profesiei de avocat, fiind luat in evidenta baroului din care face parte avocatul fondator. In acest
cabinet, isi pot desfasura activitatea mai multi avocati colaboratori, relatia dintre avocatul fondator
si avocatii colaboratori derulandu-se in baza unui contract de colaborare incheiat in forma scrisa,
dupa forma prevazuta expres in statutul profesiei de avocat.
Din punct de vedere al denumirii, toate aceste forme de exercitare a profesiei au o denumire
impusa de lege, avocatii neputand deroga de la aceasta denumire.
Cabinete asociate
Aceste cabinete individuale se pot asocia in scop logistic sau administrativ, adica in scopul exercitarii
in comun a profesiei , in vederea crearii unor facilitati tehnico-economice, cum ar fi partea de it,
sediul, birotica, secratiatul samd.
Aceast asociere se face sub forma unui contract scris, se inregistreaza la barou, insa, specific este ca,
din punct de vede profesional, cabinetele asociate isi pastreaza caracterul personal, adica isi
pastreaza individualitatea in relatia cu clientii.
In aceasta asociere fiecare cabinet va avea patrimoniul sau, avocatii din aceste cabinete asociate
au clientela proprie, existand totusi o interdictie, si anume aceea ca aceste cabinete asociate nu pot
sa reprezinte clienti cu interese contrare. De altfel, daca unul dintre asociati se opune, un cabinet
din asociere nu poate lua un anumit client. Aceasta asociere nu are personalitate juridica proprie.
Cabinete grupate
Aceste cabinete se pot grupa, insa diferenta fata de cabinetele asociate este una de clientela. In
acest caz nu se formeaza o forma de exercitare a profesiei, cum este in cazul cabinetelor asociate,
dica cabinetele grupate sunt mai individuale, in sensul ca fiecare isi angajeaza clientela "dupa capul
ei".
Aceasta reunire a cabinetelor grupate se face exclusiv pe interese economice, pentru optimizarea
costurilor, individualitatea fiecareui cabinet fiind mai individualizata decat la cabinetele asociate.
Contractul de SCA si statutul trebuie incheiate in forma scrisa de avocatii asociati, tipul de contract
fiind prevazut in anexa, la statutul profesiei de avocat, iar forma scrisa este ad validitatem.
Si aceasta forma de societate se inscrie in evidenta baroului din care avocatii fac parte.
SRL-ul din avocatura are personalitate juridica proprie, alaturi de un patrimoniu propriu. Pentru a se
constitui valabila aceasta societate, trebuie incheiat un contract constitutiv care se inregistreaza la
barou, SRL-ul existand, din punct de vedere juridic, de la data inregistrarii.
Acest SRL actioneaza ca un tot din punct de vedere juridic, adica, obligatia si raspunderea acestei
societati sunt garantete cu patrimoniul propriu al societatii, fiecare asociat raspunzand in limita
acordului social din societate.
Acest patrimoniu al societatii se constituie din capitalul social initial, care este, potrivit statutului,
minim 10000 de euro, care poate fi aport in numerar, bunuri sau clientela, cat si patrimoniul ulterior
inceperii activitatii SRL-ului.
Aceasta societate poarta denumirea urmatoare: "Numele a cel putin unuia dintre asociati, urmat de
expresia Societate Profesionala de Avocati cu Raspundere Limitata".
Fiind vorba de parti sociale, se pune problema daca aceste parti sociale pot fi preluate sau cesionate
catre terti. Plecandu-se de la specificul activitatii avocatului si de la calitatea acestuia de partener,
trebuie sa retinem ca aceste societati pot functia numai cu avocati ca asociati, in sensul ca
transmiterea partilor sociale se poate face numai intre avocati definitivi aflati in exercitiul profesiei.
De asemenea, nu pot inra in aceste societati persoane care nu au calitatea de avocat.
Aceste societati sunt supuse formelor de transformare a persoanei juridice, adica lichidare, fuziune,
absorbtie, divizare, dar conditia este ca in urma acestor forme de transformare, sructura asociatiilor
sa fie tot cea de avocat.
In cadrul SRL-ului din avocatura vor functiona avocatii asociati, avocatii colaboratori, avocatii
salarizati in cadrul profesiei. Raporturile de munca sunt diferite: In cadrul avocatului colaborator
avem un contract de colaborare prevazut expres in legea 51/1995, iar in cazul avocatului salarizat in
cadrul profesiei avem un contract de salarizare.
Orice avocat din aceste societati pot sa incheie conventii de colaborare cu experti sau specialisti, in
condiile legii. Ceea ce este interzis este ca formele de organizare a profesiei sa angajeze diferite
persoane cu studii juridice superioare pe alte posturi decat cele de avocati colaboratori ori de
avocati salarizati in cadrul profesiei juridice.
Singura limitare pe care o are aceasta profesie este data de reglementarea legala, in principal de legea
51/1995. Aceste structuri ale profesiei de avocat au o reprezentare atat teritoriala, cat si centrala,
nationala.
In consecinta, vom vorbi de structuri judetene, adica baroul de avocati si organele din baroul de
avocati si de structura nationala si anume UNBR si organele din cadrul acestuia.
Baroul de avocati
Un avocat exista si isi poate desfasura activitatea specifica profesiei de avocat numai daca este
inscris intr-un barou, barou care este membru al UNBR.
Baroul de avocati este constituit din toti avocatii (stagiari sau definitivi) dintr-un judet sau din
Municipiul Bucuresti. In consecinta, vom avea 41 de barouri judetene.
Baroul are personalitate juridica proprie, data prin legea nr. 51/1995. De asemenea, are
patrimoniu propriu, dar si buget propriu. Bugetul baroului se constituie prin taxele si cotizatiile
avocatilor, din alte surse legale, iar patrimoniul baroului, conform legii (art. 50, alin. (4), legea nr.
51/1995) va fi folosit, in principal, pentru scopul acestuia, adica organiarea si exercitarea
avocaturii, dar, de asemenea, poate fi folosit si in alte activitati producatoare de venituri pentru
barou, in conditiile legii si ale statului.
Atributiile AG sunt cele prevazute in art. 52, alin. (2) din legea 51/1995 si acestea
vizeaza, in linii mari, masurile dispuse pentru exercitarea profesiei in baroul
respectiv. De asemenea, AG are competente elective, alegand decanul (mandat de
patru ani - maxim 2 mandate. Trebuie ales dintre avocatii din baroul respectiv cu
minim 10 ani vechime in profesie), consiliul, membrii comisiilor.
o Consiliul baroului
Acesta este format din 5-15 membri, in functie de dimensiunea baroului, regulile
privind numarul fiind desemnate in statutul profesiei. Acestia sunt alesi de AG,
avand mandat de patru ani, care poate fi reinnoit de ori cate ori.
Competentele consiliului sunt prevazute la art. 56, alin. (2), legea nr. 51/1995.
Consiliul are o competenta executiva. Acesta adopta hotarari, hotarari in ceea ce
priveste respectarea legii si a statutului profesiei, in materie de evidenta a avocatilor
(tabloul avocatilor), in materie de control profesional, intrare in profesie, stare de
incompatibilitate, transferul in cadrul profesiei si alte competente prevazute in lege.
o Decanul baroului
Este persoana aleasa de AG a baroului respectiv, prin vot secret, pentru un mandat
de patru ani, mandat ce poate fi reinnoit o singura data.
UNBR este compusa din toate barourile judetene, avandu-si sediul in Municipiul Bucuresti.
Legea o defineste ca fiind persoana juridica de interes public, cu patrimoniu propriu si buget, de
asemenea, propriu.
Bugetul UNBR se compune din contributiile barourilor membre in niste cote stabilite in clar.
Acest patrimoniu poate fi folosit si pentru activitati producatoare de venituri in favoarea uniunii.
Pentru a se elimina fenomenul avocaturii clandestine, prin lege, s-a interzis folosirea
urmatoarelor denumiri: Barou, UNBR, UAR etc. Alte entitati nu pot folosi aceste denumiri,
folosirea lor fiind definita de lege infractiune care se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amenda. Aceasta dispozitie a fost necesara avand in vedere ca in ultimii ani
fenomenul avocaturii clandestine a luat dimensiuni considerabile.
Art. 63, alin. (3): Regula de cvorum a congresului - 2/3 prezenti, iar hotararile se iau
cu majoritatea simpla a celor prezenti.
o Consiliul UNBR
Este un organ colegial ce are in componenta pe decanii barourilor judetene si, de
asemenea, membrii alesi din fiecare barou, potrivit unei norme de reprezentare
reglementata in statutul profesiei, tot in raport cu numarul de avocati din baroul
respectiv.
o Comisia permanenta
Compusa din 15 membri (5 din Bucuresti + 10 din tara). Mandatul este de patru ani
si poate fi reinnoit de ori cate ori este necesar.
o Presedintele UNBR
Conduce comisia permanenta si are urmatoarele atributii:
o Reprezinta UNBR in raport cu entitati juridice.
o Incheie conventii in numele UNBR, cu aprobarea consiliului.
o Semneaza hotararile, atat ale consiliului, cat si ale comisiei.
o Are competente in ceea ce priveste relatia cu celelalte autoritati judiciare.
o Supravegheaza relatia dintre barouri , respectiv intre barouri si uniune.
Pe langa aceste organe de conducere, la nivelul UNBR functioneaza o comisie centrala de cenzori
si o comisie centrala de disciplina.
De retinut care structuri sunt locale, care sunt nationale, caracterul structurilor, cine pune in
aplicare hotararile, modul de convocare si de functionare a acestor structuri si componenta lor.
Pentru a intra in profesia de avocat trebuie sa fii membru al unui barou din tara.
O persoana poate fi membru daca indeplineste urmatoarele conditii:
Are exercitiul drepturilor civile si politice.
Sa fie licentiata a unei Facultati de Drept acreditate.
Sa nu fie nedemn pentru exercitarea profesiei.
Sa fie apt din punct de vedere medical pentru exercitarea acestei profesii.
Pe langa aceste conditii, statutul prevede ca persoana trebuie sa aiba si cetatenia romana.
Cetatenii straini (altii decat cei din Uniunea Europeana) isi pot exercita profesia de avocat in Romania,
dar ei terbuie sa indeplineasca anumite conditii, el neputand pune concluzii in fata instantelor
judecatoresti sau in fata altor organe judiciare. Ei sunt obligati sa se inscrie intr-un tablou special, la
nivelul unui barou, si trebuie asa indeplineasca celelalte conditii impuse de lege.
In ceea ce priveste nedemnitatea, aceasta are interpretare restrictiva, interpretare data in concret de
legea nr. 51/1995. Aceasta este o conditie prealabila primirii in avocatura si trebuie verificata la
momentul intrarii in profesie.
Nedemn este:
Cel condamnat definitiv, prin hotarare judecatoreasca, cu inchisoare la o infractiune
intentionata de natura sa aduca atingere profesiei (Infractiunea trebuie sa fie cu intentie, nu din
culpa; Fapta pentru care a fost condamnat trebuie sa aduca atingere prestigiului profesiei).
Cel care a savarsit abuzuri, constatate prin hotarare judecatoreasca, prin care au fost incalcate
libertati si drepturi fundamentale ale omului sau a savarsit abateri disciplinare grave sanctionate
cu excluderea din profesie.
Primirea efectiva in profesie presupune regula conform careia aceasta intrare se face numai in baza
unui examen organizat de UNBR, examen la nivel national, sustinut in cadrul INPPA. Comisia de
examen este nationala (formata cu precadere din avocati, cadre didactice universitare, care au minim
10 ani vechime in profesia de avocat). Acest examen are o metodologie si o tematica unitara,
nationala, in prezent constand intr-un test grila.
Acest examen isi pastreaza caracterul national si in cazul in care el este sustinut prin intermediul
centrelor teritoriale ale INPPA.
De la regula de intrare cu examen in avocatura exista o singura exceptie: Pot intra fara examen
judecatorii de la ICCJ si judecatorii romani care au avut un mandat la instatele internationale.
Odata luat examenul, exista o perioada de stagiu obligatoriu, avand o durata de 2 ani de zile.
In perioada de stagiu, avocatul trebuie sa isi desfasoare activitatea sub indrumarea unui avocat
coordonator care trebuie sa fie un avocat definitiv, cu o vechime de cel putin 6 ani in profesie si care se
bucura de o reputatie profesionala nestirbita. In aceasta perioada, avocatii stagiari pot urma cursuri de
master care sunt luate in considerare la bifarea pregatirii initiale.
Pe perioada de stagiu, avicatul stagiar este obligat sa desfasoare si cursuri de pregatire profesionala la
INPPA, iar la sfarsitul acestei obligatii va da examenul de aboslvire care ii va oferi calitatea de avocat
definitiv.
Stagiul se poate suspenda in caz de lipsa motivata din profesie, ori in cazuri fara culpa avocatului
stagiator.
Avocatul stagiar poate sa dea examenul de definitivat de maxim 3 ori. Daca nu il trece, el va fi exclus
din profesia de avocat.
Acesti avocati stagiari au niste limitari, la fel ca si magistratii stagiari. Ei pot pune concluzii numai la
judecatorie, si pot sa exercite asistenta in fata oricaror altor institutii decat instanta de judecata.
Este o obligatie expres prevazuta in art. 23, alin. (2), aceea de a participa la formarea initiala din cadrul
INPPA. Avocatul coordonator este obligat sa il lase pe avocatul stagiar pentru lucrarile din cadrul
INPPA.
Exista derogari in privinta stagiului (art. 20, alin. (5), legea nr. 51/1995):
Cel care a promovat examenul de primire in profesie si a indeplinit functia de judecator,
procuror, notar, consilier juridic timp de 5 ani dobandeste calitatea de avocat definitiv fara
sustinerea examenului de definitivat, cu conditia promovarii examenului de definitivare din
profesia din care a venit. Legea spune ce aceasta regula se aplica si persoanelor care au
indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale,
Avocatului Poporului etc.
Art. 20, alin. (7): Avocatul stagiar care a exercitat cel putin un mandat de parlamentar, primar,
viceprimar, consilier judetean, consilier local dobandeste, la cerere, calitatea de avocat definitiv.
Incompatibilitati si interdictii
Aceste cazuri trebuie respectate dupa intrarea in profesie, pe perioada exercitarii profesiei. In
realitate, aceste incompatibilitati si interdictii asigura independenta profesiei de avocat, respectiv
pastrarea demnitatii si a prestigiului corpului profesional.
Aceste cazuri exista si trebuie respectate de la momentul intrarii in profesie pana la momentul iesirii
din profesie.
Incompatibilitati
Art. 15 din lege sustine ca aceasta profesie este incompatibila cu activitatea salarizata in cadrul
altor profesii decat cea de avocat singura exceptie fiind de activitati si functi ididactice in
invatamantul juridic superior.
Incompatibilitatea cu ocupatiile care lezeaza demnitatea sau independenta profesiei de avocat
sau bunele moravuri.
Exercitarea nemijlocita de fapte materiale de comert. Textul trebuie interpretat in sens restrictiv,
prin fapte nemijlocite neintelegandu-se calitatea de asociat intr-un SRL sau intr-o SA. In aceasta
calitate, avocatul nu poate fi administrator al societatii, presedinte al consiliului de administratie,
membru in comitetul de directie al unei SC. El nu poate fi asociat intr-o societate comerciala in
nume colectiv, nu poate fi o persoana fizica autorizata.
In schimb, avocatul poate fi asociatul actionar, poate fi membru intr-un consiliu de administratie
al unei SC pe actiuni sau SRL, dar trebuie sa aduca la cunostinta baroului.
Aceste incompatibilitati genereaza o abatere disciplinara care se poate finaliza cu orice sanctiune
disciplinara prevazuta de lege. Ele sunt verificate de consiliul baroului, fiind una dintre atributiile
acestuia. Daca se constata un caz de incompatibilitate, se fac propuneri potrivit legii si statutului.
Potrivit legii, sunt considerate activitati compatibile cu profesia de avocat functiile de deputat,
senator, consilier local. Totusi, avocatul deputat sau senator are o serie de interdictii de a lua
anumite cauze in litigii de coruptie, droguri, criminalitate organizata. De asemenea, calitatea de
avocat este compatibilita cu activitatea literara sau cu cea de arbitru, mediator, conciliator,
negociator, consilier fiscal. (Art. 16)
Interdictii
In materia avocatilor parlamentari (deja mentionate + nu pot pleda in cauze civile impotriva
autoritatilor statale).
De asemenea, exista o interdictie si pentru avocatii care au provenit din alte profesii judiciare,
respectiv daca au provenit dintre judecatori si procurori. Aceasta interdictie este prevazuta de
art. 20, alin. (8) din lege, adica avocatii fosti magistrati nu pot pune concluzii la instantele unde
au functionat, iar fostii procurori, ori cadrele de politie, la unitatea unde au functionat, timp de 5
ani de la incetarea functiei respective.
Aceasta interdictie nu se aplica formei de exercitare a profesiei in care este avocatul respectiv,
adica societatea in are se afla avocatul nu are legatura cu interdictia, ci doar avocatul propriu-
zis.
Incetarea profesiei
Se refera la acele situatii in care avocatul iese din profesie, incetandu-i calitatea de avocat.
Cazurile de incetare sunt limitativ si expres prevazute de lege:
Renuntarea scrisa la exercitiul profesiei
Decesul
Excluderea, ca masura disciplinara luata de organele profesiei
Condamnarea definitiva pentru o fapta prevazuta de legea penala care il face nedemn de a fi
avocat
Pensionarea (totusi avocatul poate continua profesarea sub anumite conditii )
Suspendarea
Nu determina incetarea calitatii de avocat.
Cazurile de suspendare sunt prevazute in art. 58:
Cazurile de incompatibilitate
Cazul interdictiei de a profesa, interdictie data printr-o hotarare penala sau disciplinara
Neplata contributiilor profesionale catre UNBR, Barou, CAS
La cererea scrisa a avocatului
In caz de incompatibilitate, avocatul va fi trecut la cerere, sau din oficiu, pe tabloul avocatilor
incompatibili care nu mai au drept de exercitare a profesiei, insa el ramane avocat, avand celelalte
obligatii, dar nu poate exercita profesia.
In perioada suspendarii, plata cotelor catre barou, UNBR si CAS sunt, si ele, suspendate.
Daca avocatul exercita profesia pe perioada suspendarii, aceasta este considerata de lege ca fiind o
abatere disciplinara grava care poate duce la excluderea din profesie. De asemenea, in cazul in care
avocatul este suspendat din profesie, el este obligat ca in termen de 15 zile sa isi asigure substituirea in
toate cauzele pe care le avea pe rol.
Suspendarea se dispune din consiliul baroului din care face parte avocatul respectiv.