Lagarele cu alunecare sunt organe de masini complexe care, incluznd un anumit tip de

cupla de frecare, asigura rezemarea, rotirea sau deplasarea elementelor mobile: arbori, osii,
tije. n afara de miscare, ele asigura si transmiterea sarcinilor de la piesa n miscare la piesa
suport. Pentru a se reduce frecarea dintre suprafetele respective si deci uzura, n afara de un
film protector de lubrifiant, suprafata suport care apartine unei piese denumita cuzinet este
protejata si cu un strat dintr-un material cu caracteristici de antifrictiune.Lubrifiantul poate fi
ulei, unsoare sau chiar aer (n anumite tipuri de lagare).Miscarea relativa poate fi de rotatie
sau de translatie - la lagarele denumite lagare cu alunecare sau de rostogolire - la lagarele
denumite rulmenti.
n cele mai multe cazuri lagarele sunt nglobate n batiul sau carcasa sistemului
mecanic respectiv: motor cu ardere interna sau motor electric, turbina, reductor de turatie,
masina-unealta sau aparat (n cazul lagarelor mecanicii fine). Este de remarcat faptul ca, dupa
tipul contactului, lagarele cu alunecare, avnd arii aparente mai mari, se situeaza n categoria
cuplelor de frecare din clasele III si IV, iar cele de rostogolire n clasele I si II.
Din punct de vedere constructiv, lagarele pot fi simple sau complexe.
Cele mai simple lagare sunt alezajele, care au dimensiuni corespunzatoare fusului si
care sunt executate in corpul piesei. Prin norme si standarde sunt stabilite de cele mai multe
ori forma constructiva si dimensiunile lagarelor.Atunci cand este necesar, cand materialul
pentru lagar este foarte scump, lagarul va avea forma unei bucse ce se monteaza in corpul
masinii.Aceasta solutie constructiva are avantajul unei constructii simple, dar ofera si
posibilitatea inlocuirii bucselor atunci cand se uzeaza.
Lagarele complexe se compun din urmatoarele elemente principale:
- corpul lagarului;
- capacul;
- cuzinetii
CAPITOLUL.I.
GENERALITATI
Lagarele de alunecare se caracterizeaza prin faptul ca fusul se sprijina pe o suprafata
cilindrica interioara direct sau prin intermediul unui lubrifiant.
1.1. Forme constructive si materiale
Din punct de vedere constructiv, lagarele pot fi simple sau complexe.
Cele mai simple lagare sunt alezajele, care au dimensiuni corespunzatoare fusului si
care sunt executate in corpul piesei. Prin norme si standarde sunt stabilite de cele mai multe
ori forma constructiva si dimensiunile lagarelor.
Atunci cand este necesar, cand materialul pentru lagar este foarte scump, lagarul va avea
forma unei bucse ce se monteaza in corpul masinii.Aceasta solutie constructiva are avantajul
unei constructii simple, dar ofera si posibilitatea inlocuirii bucselor atunci cand se uzeaza.
Cateva dintre formele constructive de lagare cu bucse sunt prezentate in fig.1.

Fig.1. Lagare cu bucse

Lagarele complexe se compun din urmatoarele elemente principale:
- corpul lagarului;
- capacul;
- cuzinetii.
In fig. 2 sunt prezentate doua variante de lagare complexe:
a - lagar cu capac drept;
b - lagar cu capac inclinat.

Fig. 2. Variante constructive de lagare complexe: a - lagar cu capac drept; b - lagar cu

capac inclinat.
 Elementul principal al unui lagar este cuzinetul. El se executa din materiale rezistente
si ieftine si poate fi placat sau captusit cu materiale antifrictiune.
Buna functionare a lagarului, randamentul si durata de functionare depind de
caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor suprafetelor in contact, dar si de raporturile
de afinitate sau antagonice ale materialelor ce formeaza cupla fus-cuzinet. O alta conditie ce
trebuie indeplinita este corectitudinea executiei si o buna lubrificatie.
Pentru alegerea materialelor lagarelor, trebuie sa se tina seama de urmatoarele conditii:
- spre a evita factorii care favorizeaza griparea, intre materialul fusului si materialul
cuzinetului, trebuie sa existe cat mai putina afinitate;
pentru a proteja fusul impotriva uzarii, rezistenta acestuia trebuie sa fie de 2-4 ori mai mare
decat a cuzinetului;
- rezistenta la uzare, coroziune si oboseala a materialului antifrictiune trebuie sa fie cat mai
mare, la fel ca si rezistenta la sarcinile mari;
coeficientul de frecare al materialelor care compun cupla trebuie sa fie cat mai mic;
- materialele suprafetelor cuplei trebuie sa aiba o buna adsorbtie a lubrifiantului, dar si
posibilitatea de refacere rapida a peliculei; temperatura de inmuiere a materialelor trebuie sa
fie superioara temperaturii de functionare a cuplei lagar-fus;
- conductivitatea termica sa fie buna pentru a usura transferul de caldura, ceea ce asigura o
buna racire a cuplei.
Materialele antifrictiune cel mai des utilizate sunt bronzurile cu plumb - Pb-Cu, Pb-Sn-
Cu - sau bronzurile speciale: Cu-Pb-Sn-Ni; Cu-Pb-Sn-Ni-Zn.
O buna utilizare o au si aliajele de aluminiu cu Pb, Sn, Zn, Ni sau aliajele pe baza de staniu:
Y-Sn 83; Y-Sn 80; Y-Sn 10.
Cu mult succes sunt folosite materialele antifrictiune obtinute prin sinterizarea
pulberilor de Fe, Cu, Sn, Pb, C (grafit). Pentru obtinerea cuzinetilor, amestecul este presat la
temperaturi ridicate. Bucsele astfel obtinute nu mai necesita prelucrari. Ele au o structura
spongioasa si pot absorbi o cantitate importanta de ulei de ungere (25-40% din volumul
lor). Dupa sinterizare, bucsele sunt tinute un timp in ulei fierbinte. Datorita acestui
tratament de impregnare, aceste bucse pot lucra un anumit timp fara ungere.
O alta categorie de materiale antifrictiune sunt materialele nemetalice, printre care putem
enumera materialele plastice, cauciucul, materialele ceramice si grafitul.
 1.2. Functionarea lagarelor cu alunecare
Functionarea lagarelor este asigurata de miscarea de rotatie efectuata de fusurile arborilor.
intre fusuri si cuzinet iau nastere forte de frecare datorita presiunii exercitate prin fortele de
incarcare ale arborelui.
Forta de frecare este definita ca fiind rezistenta care franeaza sau impiedica miscarea relativa
a doua corpuri.
Functionarea lagarului se produce atunci cand diametrul fusului este mai mic decat
diametrul cuzinetului. Spatiul ramas liber in interiorul cuzinetului se numeste joc radial si el
este umplut cu lubrifiant.
Lubrifiantul are rolul de a crea o pelicula intre fus si cuzinet, reducand astfel frecarea, care
nu mai are loc intre doua metale, ci intre metal si o substanta in stare fluida.
1.2.1. Fazele functionarii unui lagar
In cazul functionarii lagarelor se intalnesc urmatoarele faze ale frecarii:
frecarea uscata;
frecarea la limita;
frecarea fluida.
1.2.1.1. Frecarea uscata
Frecarea uscata ia nastere atunci cand are loc contactul direct intre doua suprafete
metalice.
Exista doua teorii care explica frecarea uscata: teoria mecanica si teoria moleculara.
In teoria mecanica, frecarea este considerata ca o rezistenta la inaintare datorata
asperitatilor suprafetelor in contact, care se rup la deplasarea relativa a suprafetelor (fig. 3.).

Fig.3. Teoria mecanica a frecarii uscate

Teoria moleculara considera frecarea ca fiind rezultatul invingerii interactiunii atomo-
moleculare, a adsorbtiei moleculare sau chiar a unor micropunti de sudura (fig. 4).
 Fig.4. Teoria moleculara asupra frecarii uscate
La acest tip de frecare se aplica legea enuntata de Coulomb:
F= N.
1.2.1.2. Frecarea la limita
Frecarea la limita se defineste ca o stare de lubrifiere in care frecarea dintre cele doua
suprafete este determinata de proprietatile suprafetei si de cele ale lubrifiantului. Ea se
caracterizeaza prin interpunerea unuia sau a mai multor straturi subtiri, moleculare, de
lubrifiant, care de regula face sa fie evitat contactul dintre cele doua suprafete ale cuplei.
Se considera ca frecarea la limita se datoreaza proprietatilor straturilor monomoleculare
de lubrifiant adsorbit de suprafete (fig.5).

Fig.5. Frecarea la limita

Frecarea la limita este foarte greu de realizat deoarece stratul limita, avand o grosime de
cateva molecule, nu este continuu. Acest strat va fi strapuns de microasperitatile rezultate la
prelucrare (chiar si pe suprafete foarte fin prelucrate).
1.2.1.3. Frecarea fluida
Frecarea fluida. La frecarea fluida, in afara de stratul adsorbit de cele doua suprafete,
mai exista un strat de lubrifiant cu grosime mult mai mare decat cel adsorbit. in acest strat are loc
curgerea lubrifiantului. Conditia de existenta a acestui tip de frecare este ca asperitatile
suprafetelor sa fie complet separate prin lubrifiant. Fortele de frecare care iau nastere in
stratul de lubrifiant sunt datorate vascozitatii acestuia si se determina pe baza legilor de la
curgerea fluidelor (fig.6.).
 Fig.6. Frecarea fluida
Majoritatea lagarelor functioneaza in regim de ungere. Din momentul pornirii si pana
ajung la turatia de regim, cupla trece prin toate fazele frecarii (fig.7).

Fig.7. Fazele functionarii unui lagar

Daca asociem fiecarei faze de lucru tipul de frecare, vom avea urmatoarele zone:
inainte de pornire si in momentul pornirii -frecare uscata;
zona turatiei redusa inainte de atingerea turatiei de regim - frecare la limita;
zona turatiei de regim - frecare fluida - in acest moment incepe antrenarea lubrifiantului in
miscarea de rotatie, ceea ce duce la modificarea coeficientului de frecare.
CAPITOLUL II.
UZAREA LAGARELOR
2.1. Definitia uzarii
Uzarea este definita ca procesul de distrugere a suprafetelor in contact, in timpul frecarii,
care este urmat de o schimbare a calitatii suprafetelor, a geometriei si a proprietatilor stratului
superficial al materialului.
2.2. Factorii care determina micsorarea uzarii
Factorii care determina micsorarea uzarii sunt:
 starea de ungere;
natura lubrifiantului;
cuplul de materiale fus-cuzinet;
aspectul microasperitatilor suprafetelor in contact.
2.3. Clasificarea aditivilor
Imbunatatirea calitatilor de ungere, pi cum si a proprietatilor fizico-chimice ale
lubrifiantilor, se face prin adaugarea in uleiuri in cantitati mici, a aditivilor.
Acesti aditivi pot fi:
de vascozitate - imbunatatesc variatia vascozitatii in functie de temperatura;
de onctuozitate - favorizeaza adsorbtia formand un strat aderent pe suprafetele solide;
antigripanti - au o activitate pronuntata de fixare a stratului superficial;
depresanti - au rolul de a facilita curgerea fluidului la temperaturi coborate si de a
micsorapunctul de congelare;
inhibitori - ofera stabilitate chimica si impiedica oxidarea;
anticorozivi - impiedica actiunea de coroziune a lubrifiantului.
1. Unsorile consistente sunt amestecuri de uleiuri minerale cu un sapun sau un amestec
de sapunuri metalice. Se folosesc sapunuri de calciu, sodiu, aluminiu, bariu sau litiu.
Ele au urmatoarele proprietati:
punct de picurare, adica temperatura la care unsoarea separa uleiul in faza lichida, mai mare
decat a mediului ambiant;
stabilitate coloidala, adica nu se separa in componente;
stabilitate la oxidare;
rezistenta la apa.
2. Lubrifiantii solizi sunt lubrifianti sub forma de pulberi fine. Ei trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
eforturile unitare de forfecare sa fie mici;
sa prezinte afinitate fata de suprafetele solide. Aceste conditii sunt satisfacute de grafit si
de bisulfura de molibden. Lubrifiantii solizi se folosesc sub forma de pulberi fine sau adaugati in
lubrifiantii obisnuiti.
3. Lubrifiantii gazosi au o viscozitate mica fata de uleiuri si se intrebuinteaza la lagarele cu
turatii foarte mari si sarcini mici. in prezent, drept lubri
fianti gazosi se folosesc: aerul, azotul si hidrogenul.
4. Masele plastice. Cand sunt depuse in straturi subtiri sunt considerate lubrifianti solizi.
Trebuie sa se tina seama ca temperatura de functionare a
lagarului sa nu depaseasca temperatura de curgerea materialului si nici anumite limite de
presiunespecifice.
La sarcini si viteze mari, datorita slabei conductivitati termice si rezistentei mecanice insufici-
ente se recomanda introducerea unor ingrediente cum sunt: fibrele de sticla, grafitul, bronzul
sau bisulfura de molibden.
Autolubrifiantii sunt materialele sinterizate poroase, impregnate cu lubrifiant. Se considera
autolubrifianti si materialele plastice depuse in straturi
subtiri pe suprafete de frecare dure (teflon).
CAPITOLUL III.
LAGARE CILINDRICE
3.1 Avantaje si dezavantaje
Din punct de vedere functional, lagarele alcatuiesc impreuna cu fusul un ansamblu cu rol
functional bine determinat. De aceea, lagarul si fusul se calculeaza si se proiecteaza impreuna.
Forma lagarului (fig. 8.) este simpla si asigura o capacitate portanta mare.

Fig.8. Lagar cilindric

Acest tip de lagar are urmatoarele avantaje:
rezistenta mare la uzura;
asigura ungerea prin mijloace si metode simple;
executie usoara;
comportare buna la regimuri vibratorii;
poate fi executat la orice dimensiuni;
functionare silentioasa.
Dintre dezavantaje, putem enumera:
precizie mica la centrare;
ghidare imprecisa datorita jocului relativ mare dintre fus si cuzinet;
in cazul frecarii uscate, exista un moment de frecare ridicat.
Fusul se poate executa din otel tratat termic, iar pentru cuzinet, respectiv bucsa se poate
folosi:
bronz, pentru sarcini mari si viteze medii;
 fonta antifrictiune, pentru presiuni si viteze mici;
materiale sinterizate pentru presiuni foarte mici;
mase plastice (poliamide);
mase plastice cu fibre textile (textolit);
mase plastice cu lemn (lignofol).
3.2 Calculul lagarelor cilindrice radiale
Calculul la incovoiere considera fusul (fig. 8.) ca o grinda incastrata in arbore cu o
sarcina concentrata la mijloc; se obtine tensiunea de incovoiere:

Raportul este un parametru geometric ce se alege constructiv, =(0,5.1,5).

Capacitatea de alunecare a lagarului este limitata de presiunea de contact p.
Presiunea medie specifica este data de relatia:

Pentru presiunea admisibila se considera urmatoarele valori:

pentru o ungere saraca, pa = (3 6) daN/cm2;
pentru o ungere bogata,pa - (8 10) daN/cm2.
Verificarea la incalzire se face la fel ca si la fusuri, considerand produsul pv.
3.3. Lagare axiale verticale
Acest tip de lagare este folosit la transmisiile care lucreaza vertical. Ele se mai numesc
crapodine sau pivoti.
Calculul lor se rezuma la verificarea rezistentei la compresiune, pentru fus, si a presiunii de
contact, pentru cuzinet (fig. 9).
Pentru presiunea de contact folosim formula:

Pentru a reduce presiunea in centrul fusului, aceste lagare se executa sub forma inelara.
 Fig.10. Lagare axiale verticale
3.4. Forme constructive de lagare cilindrice pentru fusuri
Formele constructive ale fusurilor depind de marimea diametrului lor, de solicitari si
cerintele locului de utilizare.
Pentru fusurile radiale, cel mai simplu lagar este alezajul realizat in carcasa sau piesa de
sustinere, avand eventual un orificiu pentru ungere (fig. 11 a). El poate fi utilizat la solicitari
mari daca in lagar se introduce o bucsa metalica confectionata din una sau mai multe bucati
(fig. 11 b). Cuzinetul poate fi sub forma de flansa (fig. 11 c) sau, in cazul aparatelor de
precizie, cuzinetul este din piatra si este nedemontabil (fig- 11 e).

Fig. 11. Solutii constructive pentru lagare radiale

Acest tip de lagare are dezavantajul ca dupa ovalizare lagarele nu mai pot fi schimbate.
Pentru a se putea demonta fara deplasarea intregului arbore, se utilizeaza lagarele sectionate
(fig. 12).

Fig.12. Lagar sectionat

Capacul acestui lagar este prins cu suruburi, iar cuzinetul este confectionat cel putin din
doua bucati. Cand cuzinetul se ovalizeaza, este posibila reglarea jocului prin strangerea
suruburilor sau eliminarea foitelor distantiere care se gasesc la suprafata de separatie a
capacului de corp.
 3.5. Ungerea lagarelor radiale
Ungerea lagarelor radiale se poate face (fig. 13):
printr-o degajare in partea lagarului mai putin solicitata;
prin orificii de ungere;
prin intretinere continua folosind inele de pasla sau bucse din material sinterizat.
Lagarele expuse mediilor cu impuritati se inchid.

Fig. 13. Solutii constructive pentru ungerea lagarelor radiale

CAPITOLUL IV. MASURI DE TEHNICA SECURITATII MUNCII
Pentru imbunatatirea conditiilor de munca si inlaturarea cauzelor care pot provoca accidente
de munca si imbolnaviri profesionale trebuie luate o serie de masuri, sarcini ce revin atat
conducatorului locului de munca dar si lucratorilor.
Acestea sunt:
- asigurarea iluminatului, incalzirii si ventilatiei in atelier;
- masinile si instalatiile sa fie echipate cu instructiuni de folosire;
- sa fie asigurata legarea la pamant si la nul a tuturor masinilor actionate electric;
- masinile sa fie echipate cu ecrane de protectie conform normelor de protectie a
muncii;
- atelierele sa fie echipate in locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor;
- atelierul sa fie dotat cu mijloace de ridicat pentru manipularea pieselor mai mari de
20 kg;
- muncitorii sa poarte echipament bine ajustat pe corp cu manecile incheiate iar
parul sa fie acoperit sau legat;
- inainte de inceperea lucrului va fi controlata starea masinilor, a dispozitivelor de
pornire-oprire si inversare a sensului de miscare;
- se va verifica inaintea lucrului daca atmosfera nu este incarcata cu vapori de benzina
sau alte gaze inflamabile sau toxice;
- la terminarea lucrului se deconecteaza legaturile electrice de la prize, masinile vor
fi oprite, sculele se vor aseza la locul lor iar materialele si piesele vor fi stivuite in
locuri indicate;
 - muncitorii nu se vor spala pe maini cu emulsie de racire si nu se vor sterge pe maini cu
bumbacul utilizat la curatirea masinii. Daca pentru spalarea mai nilor a fost necesara
utilizarea produselor usor inflamabile se va folosi imediat apa si sapun;
- ciocanele trebuie sa aiba cozi din lemn de esenta tare, fara noduri sau crapaturi; este
interzis lucrul cu ciocane, nicovale care au fisuri, stirbituri,sparturi sau deformari in
forma de floare;
- la folosirea trasatoarelor se cere atentie pentru a nu produce intepaturi iar dupa
utilizare vor fi asezate in truse speciale;
- daca in timpul realizarii unei operatii mecanice sar aschii vor fi purtati ochelari de
protectie;
-in cazul polizarii cu ajutorul masinii vor fi verificate cu atentie pietrele de polizat sa nu
prezinte fisuri sau sparturi precum si prinderea piesei pe masina. Polizorul trebuie sa aiba
prevazut ecran de protectie.