BORUL(Borum) este un element chimic din grupa III a sistemului periodic al lui Medeleev.

Are numarul atomic 5 si masa atomica 10,82. are doi izotopi stabili: B10(19%) si B11 (81%). A
fost obtinut de G. Ge-liosac si L. Tenar(1808). Borul se gaseste in natura numai sub forma de
combinatii cu oxigenul(acid boric, borati) si in unii silicati.

Compusii Borului se gasesc in cantitati foarte mici in fructe si in multe plante tehnice(bumbac).

Borul se obtine prin: a) prin reducerea anhidridei borice cu magneziu sau sodiu;

b) prin reducerea clorului de Bor in curent de hidrogen, folosindu-se arcul

electric(1200-1400o).

Borul e trivalent. In stare pura se prezinta sub forma de cristale negre-cenusii cu punctul de
topire 2300o, punctul de fierbere 2550o. Exista in 2 modificatii alotropice:
cristalizat(densitate:2,54) si amorf (densitate.2,45). Cristalele de Bor sint foarte dure
(9,5). Borul este indiferent fata de apa si aer. La incalzire manifesta o activitate chimica
inalta.

Borul reactioneaza cu Clorul(la 4000), cu Bromul (la 7000) si cu Azotul (la peste 9000).
Combinindu-se cu unele metale, Borul formeaza boruri(de ex. Mg3B2), iar cu Carbonul carbura
de bor (B4C-substanta mai dura decit diamantul). Borul se foloseste la fabricarea otelurilor
speciale(ferobor), a diferitelor aliaje cu Wolfram, Cupru, Crom, Siliciu.

Borul este folosit in tehnica nucleara la detectarea neutronilor(pentru ca poseda o sectiune

de absorbtie mare, a neutronilor), precum si la protectia contra acestora(deoarece in urma reactiei
cu neutronii emite padiatii Y slabe).

Compusii Borului sunt folositi la prepararea combustibililor pentru rachete, in industria

sticlei si a ceramicii pentru producerea emailurilor si a glazurilor, la sudarea metalelor, la
fabricarea hirtiei, la spalatul rufelor, la decolarea textilelor, pentru conservarea unor
alimente(carne, peste s.a.), pentru prepararea unor produse anti-septice si in cosmetica. Borul
poate fi considerat hormon anorganic al plantelor. In lipsa lui, plantele tehnice(sfecla-de-zahar,
tutunul, vita-de-vie) se ofilesc
 Functionalitatea optima a organismului uman este asigurata de un aport alimentar
corespunzator din punct de vedere calitativ si cantitativ. Referitor la natura si continutul de
microelemente din produsele alimentare, acestea sunt elemente care trebuie avute in vedere la
stabilirea regimurilor alimentare in functie de starea organismului. In ceea ce priveste borul,
esentialitatea sa, din punct de vedere nutritional, nu a fost ferm stabilita, deoarece nu a fost
definita inca o functie biochimica pentru acest element.

Insa, cercetari recente (dr.Forrest H. Nielsen si colectivele pe care le conduce in cadrul

Grand Forks Human Nutrition Research Center, USA) atesta ca borul poate fi socotit un
micronutrient esential pentru organismul uman, cu efecte asupra metabolismului calciului si
magneziului, asupra sistemului osos, asupra functiilor mentale.

In natura borul este omniprezent, concentratia acestuia in atmosfera fiind de aproximativ

0,5ng/m3 de aer, la suprafata apelor concentratia fiind mai mica decat 0,3mg/l, iar in apa potabila
in medie de 0,03mg/l.

Borul este un element esential pentru plante, avand rol in crestere si dezvoltare, gasindu-se si in
tesuturile animale si umane in concentratii scazute.

In plante se gaseste sub forma de complecsi organo-borici cu alcooli, hidrati de carbon. in

lipsa lui, cresterea inceteaza, plantele nu fructifica. Cantitatea de bor din plante variaza in functie
de nivelul borului din sol, cantitatea de bor din sol putandu-se imbunatati prin administrare de
ingrasaminte pe baza de bor, mai ales pe solurile alcaline.

Pentru majoritatea populatiei, principala sursa de bor este hrana.

Cele mai bogate surse de bor sunt fructele: strugurii, merele, bananele, nucile, alunele) si
legumele (broccoli, varza, soia, morcovii, fasolea, cartoful).Produsele lactate, pestele, carnea si
majoritatea cerealelor constituie surse slabe de bor. Biodisponibilitatea borului in apa si produse
alimentare este relativ mare, si teoretic cantitatea optima de bor poate fi obtinuta intr-o dieta
bogata in vegetale si in apa. In apa, de exemplu, 89% din cantitatea de bor este absorbita, iar in
alimente, cum ar fi broccoli, absorbtia poate atinge 100%.
Acizii borici sunt de trei tipuri: acid orthoboric, acid metaboric si acid piroboric. n apele
minerale (desigur, necontaminate industrial) se gsesc n mod natural diverse concentraii, de
regula mici, de acid metaboric. Este i cazul apelor minerale din Romania. Acidul boric sau borul
ca atare nu se gasec n aceste ape. Acest acid metaboric este un compus inactiv i deosebit de
stabil. El se dizolva foarte puin n apa i nu se descompune sau transform n produi activi dupa
ingerare. Nu are aciune acut asupra organismului, i nici aciune prin fenomenul de acumulare,
pentru ca se elimina n proporie de aproximativ 80%, ca atare, nca din primele 10 ore.
Eliminarea se face mai ales renal. Un posibil efect al acidului metaboric asupra animalelor de
laborator nu a putut fi demonstrat. De asemenea, studiile efectuate asupra oamenilor (ingestie de
ape minerale cu coninut ridicat n acid metaboric) nu au gasit niciun efect acut sau cumulativ. In
Romania, apele minerale cu coninut ridicat n acid metaboric se gasesc mai ales n zona Harghita
Covasna, reprezentativ n acest sens fiind apa Maria Malna, cu un coninut de 296,3 mg/l.
Studiile efectuate n perioada 1984 2006 (observaionale i experimentale) de catre INRMFB
asupra efectelor acestor ape asupra pacienilor tratai cu apa minerala ce conine acid metaboric
nu au evideniat nici unul dintre posibilele efecte secundare negative asupra strii de sntate
citate n literatur c ar fi posibile n cazul ingestiei unor cantiti mari de bor. Proprietati fizico-
chimice ale borului Borul (B) este un element nemetalic, care aparine grupei III din tabelul
periodic i are o starea de oxidare +3. A fost descoperit de Davy, Guy-Lussac si Thnard in 1808.
n natura se gasete sub forma unui amestec a doi izotopi stabili: 10B (19,8%) i 11B (80,2%)
(OMS, 1998). Raporturile izotopilor (10B/11B) poate fi msurat cu precizie (Vanderpool et al.
1994) folosind nebulizarea directa; ICP-MS poate da o limit de detecie de 1 ng/g (Smith et al.,
1991). Borul la temperatura camerei se gaseste n stare solida, fie sub forma de cristale negre, fie
sub forma de pulbere amorf, galbena sau maron atunci cnd este impur (WHO Guidelines for
Drinking-water Quality, 1998). Acest element este larg rspndit n natur, cu concentraii de
aproximativ 10 mg/kg n scoarta terestra (de la 5 mg/kg n bazalte la 100 mg / kg n isturi;
concentraia medie n scoara terestr este de 10 ppm) i 4,5 mg / litru n oceane (Woods, 1994).
Borul se gaseste n sol, la concentraii cuprinse intre 10 - 300 mg / kg (medie 30 mg / kg), n
funcie de tipul de sol, cantitatea de materie organica i cantitatea de precipitaii. Cele mai mari
depozite de bor se gasesc n Statele Unite n zonele deertice din sudul Californiei, dar i n
Nevada i Oregon din SUA, n Turcia, Rusia, Chile i China (Moore et al, 1997). Borul prezinta
valori semnificative n atmosfer (Sprague, 1972), variaza de la mai putin de 0,5 ng/m3 la
aproximativ 80 ng/m3, cu o medie de peste 20 ng/m3. Borul este eliberat n aer de la oceane,
vulcani, abur geotermal, i alte surse naturale (Graedel, 1978). Borul este, de asemenea, eliberat
din surse antropice ntr-o msur mai mic. n apele naturale, borul exist n principal ca acid
boric nedisociat cu unii ioni borati. Borul apare dizolvat n ap sub forma de B (OH)3 (aq) sau B
(OH)4 - (aq). Concentraiile de bor variaza n apa de suprafa in intervalul 0,001-360 mg/litru si
sunt dependente de factori cum ar fi natura geochimica din zona de drenaj, proximitatea fa de
regiunile marine de coast i intrrile de la evacurile industriale i municipale ale efluenilor.
Borul n apele subterane este n principal rezultatul percolarii rocilor i solurilor care conin
borai i borosilicati. Concentraiile de bor n apelor subterane la nivel global variaza de la 100
mg / litru. Borul s-a dovedit a fi geochimic mobil, cu concentraii corelate semnificativ ( = 0,05)
cu salinitatea apelor subterane n zonele geologice aluvionare i de bazin. Cea mai mare
concentraie a borului detectat n apele subterane a fost de aproximativ 3.32 Fg/L (Seidel, 2006).
n general, concentraiile de bor sunt mai mari n sudul Europei (Italia, Spania) i cele mai mici n
nordul Europei (Danemarca, Frana, Germania, rile de Jos, i Regatul Unit).

Ingrasamintele foliare se utilizeaza pentru a asigura toate elementele si microelementele necesare

plantelor de cultura. Aceste elemente nutritive pot fi prezente in cantitati reduse in mod natural,
din cauza factorilor de mediu sau a componentei solului. Ingrasamintele foliare se pot aplica
pentru a acoperi carentele nutritive ale plantelor si ofera o solutie rapida in cauza carentelor
determinate de factorii de sol, climatici sau tehnologici.

In cazul ingrasamintelor foliare, absorbtia elementelor nutritive de catre plante este completa si
rapida, gradul de absorbtie fiind de aproape 100% in marea majoritatea a cazurilor. In compozitia
acestora intra microelemente care au un rol esential in nutritia plantelor, in special atunci cand se
doreste obtinerea unei productii profitabile, atat din punct de vedere calitativ, cat si cantitativ.

Microelementele nu se gasesc de obicei in sol in cantitati suficiente si nici in majoritatea

ingrasamintelor chimice cu aplicare la sol. Ingrasamintele foliare se pot utiliza atat la culturile
camp, cat si in culturi legumicole, in vii sau in livezi. Acest tip de ingrasaminte au o contributie
importanta si in ceea ce priveste calitatea productiei obtinute, un aspect deosebit de important
pentru fermierii care se ocupa cu legumicultura sau cu pomicultura.

Borul este un element care are un rol fiziologic multiplu, participand la metabolismul plantei ca
anion, dar formand si esteri fiziologici activi. Acest element stimuleaza absorbtia unor micro si
macroelemente necesare plantei. Carentele de bor in nutritia plantelor provoaca in special
cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, oprirea proceselor de crestere si
dezvoltarea, uscarea si in cele din urma moartea mugurilor terminali, precum si aparitia unor pete
brune sau negre in interiorul unor organe sau chiar in interiorul fructelor. Suplimentarea cu bor se
poate face in toate fazele de vegetatie.

Carenta de bor este frecventa mai ales in cazul solurilor usoare, nisipoase, alcaline, turboase sau
calcaroase. In cazul solurilor calcaroase, carenta de bor, dar si alte carente nutritive sunt des
intalnite, deoarece calcarul impiedica plantele sa asimileze microelementele. Lipsa borului poate
avea efecte dramatice asupra productiilor obtinute in urma plantelor de cultura, a legumelor, sau a
pomilor fructiferi.

Prin urmare, ingrasamintele foliare trebuie sa contina elemente nutritive sub forma usor de
asimilat de catre planta prin frunze. Printre culturile mari consumatoare de bor se numara
indeosebi plantele tehnice, ca de exemplu culturile de rapita sau culturile de sfecla de zahar.

Acidul boric este utilizat de obicei in industria agricola ca sursa de bor pentru ingrasamintele
lichide. Majoritatea ingrasamintelor lichide pe baza de bor contin o concentratie de 10% si se
utilizeaza prin aplicare foliara sau prin aplicare la sol.

Boratii se pot aplica in forma solida direct pe sol, unde, in conditii de umezeala, se dizolva usor si
pot fi absorbiti prin radacinile plantelor. Produsele tipice utilizate pentru acest mod de aplicare
sunt pentahidratul granular de borax (Etibor 48) si ulexitul granular. Aceste substante adesea fac
parte dintr-un mix care contine si alte componente, in cazul ingrasamintelor lichide. Cantitatea de
ingrasamant cu bor care se aplica variaza in functie de cultura, de metoda de aplicare, de
cantitatea precipitatiilor, de cantitatea de calcar din sol si de componenta materialului organic al
solului.

De asemenea, se pot utiliza si ingrasaminte foliare cu bor, care sunt asimilate prin frunzele
plantelor. Acest mod de aplicare este avantajos pentru plantele in cazul carora consumul se
realizeaza prin intermediul frunzelor, sau atunci cand stropirea este o modalitate mai eficienta de
aplicare a ingrasamantului. Tetrahidratul octoborat disodic (Etidot 67) este special creat pentru
utilizarea in agricultura, este produsul boric cel mai des intalnit in cazul ingrasamintelor foliare,
deoarece are o solubilitate mai buna decat cea a produselor cu bor obisnuite, asa cum sunt sunt
boraxul decahidrat sau boraxul pentahidratat si are un continut de bor mai ridicat decat cel al
acidului boric.

Alte substante utilizate in compozitia ingrasamintelor sunt boraxul decahidrat si boraxul

pentahidratat. Ca urmare a bunei lor solubilitati, boratii de sodiu pot fi aplicati direct pe sol sau
stropiti pe plante. Ulexitul, care este un borat de calciu ce se formeaza in mod natural, ofera
rezultate foarte bune in solurile nisipoase, deoarece acestea au o solubilitate scazuta. Aceasta
caracteristica ii pemite ulexitului sa ramana in sol pentru mai mult timp decat boratii de sodiu.

Se folosesc si erbicide pe baza de bor, produse din borax si acid boric. Acestea sunt de obicei
combinate cu clorura de sodiu sau cu alte substante chimice.

Ingrasamantul foliar ACM Boro este indicat pentru a corecta deficientele de bor, atat la nivel
foliar, cat si la nivel radicular. Este un ingrasamant concentrat, avand o concentratie ridicata, de
11% bor si se utilizeaza in culturi diluat.

Printre principalele avantaje ale acestui ingrasamant foliarse numara urmatoarele:

Poate fi utilizat inclusiv in perioada infloritului pentru legare la vita de vie;

Se poate folosi foliar, dar si in fertirigare;
Este compatibil cu majoritatea produselor de uz fitosanitar.

Ingrasamantul foliar ACM Boro se poate utiliza in general si pentru toate culturile, in urmatoarele
doze recomandate: 4-6 l/ha pentru fertirigare si 2-3 l/1000 l pentru aplicare foliara. De asemenea,
pentru anumite culturi specifice, se aplica astfel:
 Pentru legume: 1-2l/ha, atunci cand plantele au suficienta masa de frunze;
Pentru capsuni: 1 l/ha, in perioada butonului alb si la inceputul infloririi;
Pentru vita de vie: 2-4 l/ha, in 3 aplicari;
Pentru sfecla: 1,5-3 l/ha, atunci cand plantele au o masa sufiecienta de frunze;
Pentru pomi fructiferi: 1-2 l/ha, la deschiderea mugurilor, inainte de inceperea infloririi si
dupa formarea fructelor;
Pentru floarea soarelui: 3-4 l/ha, in 2 aplicari;

Pentru lucerna: 1,5-3 l/ha, cu o solutie facuta din 100-400 grame la 100 litri apa.

Borul stimuleaz creterea i dezvoltarea plantelor i n special al rdcinilor i tulpinilor

precum ifecundarea florilor. El se afl n cantiti mari la sfecl, cereale, soia, ridichi.

Lipsa lui produce pagube mari la sfecl, conopid, la vie .

Se aplic acid boric sau borax

Toate datele cunoscute despre acest element se datoreaz cercetrilor tiinifice, rezultatelor
publicate ale acestora, experienei tradiionale de utilizare i opiniei experilor. Borul este un
metaloid element cu proprieti att metalice, ct i nemetalice. Este larg raspndit n natur
unde nu se afl n forma libera, ci n diverse combinaii cu oxigenul. Exist doua surse importante
de bor: cea natural (vulcani, aburi geotermali ) regasit n apa minerala, i cea industrial
modific concentraia borului n apa potabila. Acidul boric nu este considerat un deeu toxic i nu
este supus unor legi speciale privind depozitarea i transportul. Efectele, benefice sau nedorite,
asupra organismului sunt n curs de cercetare. Farmacodinamie: absorbie cvasicomplet i
excreie cvasicomplet urinar; poate fi reinut temporar n creier i tubulii renali. Eficacitate:
Studiile experimentale din ultimile decenii efectuate n laborator, in vivo sau in vitro, respectiv
studiile clinice, au adus dovezi, considerate nca insuficiente asupra urmatoarelor efecte
favorabile (evidena tiinifica de tip C): - ameliorarea funciilor cognitive (coordonare, atenie,
percepie, memorie) studii preliminare pe subieci umani; - ameliorarea funciei articulare cu
prevenirea modificarilor artrozice studii observaionale de cohorta; - ameliorarea
metabolismului osos, n principiu al calciului, fosforului i vitaminei D, cu prevenirea
osteoporozei studii experimentale de laborator i pe subieci umani; - efecte antiseptice,
antibacteriene i antifungice (vulvovaginitele candidozice i noncandidazice) studii cu design
de calitate discutabil; utilizate n prectica zilnic; - creterea nivelului de testosteron (utilizat
empiric cu intenia de cretere a masei musculare) - diminuarea simptomatologiei de menopauza,
prin modificarea nivelului de estrogeni - efecte anticoagulante studii n desfaurare, disputate; -
efect cicatrizant asupra leziunilor tegumentare din psoriazis Alte efecte: cresterea nivelului de
estrogeni / testosteron, vitamina D, calciu, cupru, magneziu, tiroxina; scaderea nivelului de
calcitonina, insulina, fosfor. Sigurana FDA clasifica produsele cu bor n clasa ierburilor i
suplimentelor alimentare i nu le reglementeaz utilizarea. Efectele adverse - alergia la bor sau
compui ai acestuia, precum i la diveri excipieni care intr n structura diverselor preparate cu
bor; - intoxicaia acut accidentala cu bor sub forma de acid boric, la care sunt expui cei ce
lucreaza in mediu industrial. - expunerea la praf cu coninut n bor sau acid boric: iritaie
conjunctivala, uscaciunea mucoaselor, tuse.

Borul in sol

Continutul solurilor in bor depinde de textura acestora, cele argiloase fiind mai bogate in bor,
comparativ cu cele nisipoase. Continutul de bor total al solurilor din Romania este cuprins
intre 20-60 ppm.

In soluri, borul se gaseste in urmatoarele forme:

- in minerale cum ar fi turmalina (Na, Ca)(Mg,Al6)[(B3Al3Si6(O,OH)30] si colemantina

2CaO.3B2O3.5H2O;

- sub forma adsorbita ca ioni borat (BO33-), putand fi legati de metalele alcaline si cele
alcalino-pamantoase, sau retinuti de mineralele argiloase, materia organica si de hidroxizii de
fier si aluminiu. Adsorbtia poate avea loc in doua moduri: primul - printr-un schimb de liganzi
in care gruparile HO- ale suprafetei de adsorbtie sunt inlocuite cu grupari B(HO)4-, taria de
adsorbtie crescand cu pH-ul si atingand maximul la pH = 9, iar al doilea prin formarea de
catre acidul boric de complecsi borat-diol cu gruparile HO- de la suprafata mineralelor
argiloase. Hidroxizii de fier si aluminiu, care disociaza in mediu acid, vor lega ionii borat prin
intermediul gruparilor HO- rezultand complecsi cu solubilitate scazuta, micsorand astfel
accesibilitatea borului pentru plante.

- sub forma solubila, in solutia solului, ca acid boric H3BO3 nedisociat, usor levigabil.
- legat de materia organica sub forma de compusi bor-organici, relativ greu solubili in apa,
motiv pentru care poate aparea carenta de bor pe solurile bogate in materie organica.

Reactia solului influenteaza abdorbtia borului de catre plante astfel: la pH = 4,7-6,3 are loc o
absorbtie normala, iar la pH > 6,3 absorbtia scade. In cazul solurilor slab alcaline, fractiunile
argiloase saturate cu ioni de Na+ fixeaza cantitati mari de bor comparativ cu cele saturate cu calciu.
La valori ridicate ale pH-ului borul precipita, de aceea aplicarea amendamentelor calcaroase in
cantitati mari micsoreaza accesibilitatea borului pentru plante.

Deoarece la pH< 8,5 borul se gaseste in sol predominant ca H3BO3 nedisociat molecula
neutra, slab retinuta de coloizi in solurile acide si cu textura usoara din zonele bogate in
precipitatii, el poate fi levigat cu usurinta. La pH > 8,5 ca urmare a formarii ionilor B(OH)4- si
H2BO3- creste taria de adsorbtie a borului pe coloizii de argila.

Plantele pot asimila numai borul solubil in apa, denumit si bor hidrosolubil sau bor labil, acesta
reprezentand intre 02-10 % din rezerva totala de bor.