Sunteți pe pagina 1din 6

Drama Iona de Marin Sorescu a fost publicata in revista Luceafarul in anul

1968, fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlu simbolic Setea muntelui de sare,
alaturi de Paracliserul si Matca, numele trilogiei simbolizand setea de
absolut a omului superior.

Inspirata de mitul biblic al omului inghitit de peste, drama da nastere la profunde


interogatii referitoare la: existenta, moarte, singuratate, destin si, in general, la
conditia umana.

Drama este specie a genului dramatic, caracterizat prin ilustrarea vieii reale
prin intermediul unui conflict complex i puternic al personajelor, cu ntmplri
i situaii tragice, n care eroii au un destin nefericit.

Drama este alcatuita din patru tablouri sub forma unui solilocviu al unicului
personaj, Iona, acesta expunandu-si propriile ganduri si sentimente.

In primul tablou (expozitiunea si intriga) pescarul sarac Iona isi incearca din nou
norocul. Ca pescar, este urmarit de ghinion, de aceea, asezat in gura deschisa a
unui peste, pescuieste in acvariu, aruncand apoi pestii in navod. El viseaza sa
prinda intr-o zi marele peste-un fel de ideal vesnic refuzat. Primul tablou se
incheie tragic, gura pestelui in care statea Iona se inchide, proiectandu-l in abisul
burtii sale. Aici identificam motivul vanatorului devenit vanat.

Urmatoarele doua tablouri (desfasurarea actiunii) il prezinta pe Iona, succesiv, in


burtile Pestelui 1 si Pestelui 2. Aflat in burta primului peste, Iona gaseste un
cutit cu ajutorul caruia vrea sa se elibereze, spintecandu-i burta. Se trezeste
astfel in burta celui de-al doilea peste, care il inghitise pe primul. In tablou apare
o moara de vant, care este o noua ilustrare simbolica a conditiei lui Iona, care in
loc sa o dea din drum doar se fereste sa nu intre intre dintii ei de lemn (refuzul
de a constientiza situatia si incercarea disperata de a se adapta). Apar de
asemenea alti doi pescari, care refuza dialogul, dar care isi cara in mod ironic
niste barne in spate, semn al acceptarii destinului.

Tabloul 4 (punctul culminant si deznodamantul) il prezinta pe Iona imbatranit,


iesind in sfarsit la lumina, dupa ce a spintecat pantecele ultimului peste, acesta
trezindu-se pe o plaja murdara. De fapt, traieste iluzia libertatii, pt ca isi da
seama ca universul intreg este un sir nesfarsit de burti ca niste geamuri puse
unul langa altul. Ajungand la concluzia ca la randul lui este un pantec de peste
si ca in interiorul lui tine o alta lume captiva, Iona se va sacrifica, spintecandu-si
abdomenul. Moartea, vazuta ca un sacrificiu in schimbul renasterii, este unica
sansa de salvare a umanitatii, ultima sa replica fiind: Razbim noi cumva la
lumina.

Tema piesei este singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui,


ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata. Problematica se diversifica si
prin revolta omului in fata destinului. De asemenea, tema ar putea fi soarta, din
cercul careia nimeni nu poate iesi.

O secven ilustrativ pentru tema operei este n tabloul al IV-lea unde Iona
apreciaz lucid situaia: nchis ntre toate aceste geamuri! Sunt ca un
Dumnezeu care nu mai poate nvia. Eroul sufer i de lipsa memoriei. Nu-i
amintete povestea cu omul nghiit de chit, nu gsete un model de eliberare, se
plnge c n mintea lui e cea: Nu-mi mai aduc aminte nicio limb-n vnt,
are un sentiment de revolta in fata destinului.

Secventa finala il arata pe Iona decizand eliberarea, realizand ca masurile


folosite pana atunci au esuat. Astfel, acesta isi strapunge propria burta. Aceasta
secventa il creioneaza pe Iona ca fiind un caracter puternic, un om care nu se
complace in propria neputinta. De asemenea, este o ilustrare a increderii pe care
acest gest i-o confera lui Iona, prin ultima sa replica, o replica increzatoare si
eliberatorie Razbim noi cumva la lumina

Titlul trimite la mitul biblic al profetului Iona. Acestuia, Dumnezeu i-a poruncit
sa mearga la Ninive, din cauza inmultirii faradelegilor de acolo, insa Iona,
ignorand porunca primita, si-a schimbat traseul, urcand pe o alta corabie care
pleca spre orasul Tarsis. Dumnezeu a starnit o furtuna puternica, iar Iona,
aruncat in mare, e inghitit de un peste urias, in burta caruia sta trei zile si trei
nopti, timp in care se pocaieste si accepta misiunea divina. Din mit, Sorescu a
preluat captivitatea lui Iona in burta pestelui, simbol al destinului din care omul
nu se poate elibera. In ebraica Iona inseamna porumbel. Autorul da o alta
interpretare numelui personajului, asociindu-l cu solitudinea existentiala, cu
pierderea identitatii. ( Striga Io-na si nu se mai auzea decat Io, Io in vreo
limba veche inseamna :eu )

Timpul in opera este unul discontinuu, reliefand perspectiva psihologica asupra


trecerii timpului. Singura referinta la timpul exterior este cea data de un element
corporal, cresterea barbii lui Iona, ilustrand eternitatea. Indicii spatiali precum
pestii si plaja sunt doar reprezentari ale limitarii umane intr-un spatiu care este
constrangator.
Incipitul piesei il prezinta pe Iona, inconstient de pericolul la care se expune,
asezat pe marginea gurii unui peste. Marea frumoasa si colorata la care se uita
este o reprezentare a idealurilor si ispitelor care il fac pe acesta inconstient de
propriul destin.

Finalul il prezinta pe Iona in postura de a isi decide soarta. Astfel, gestul lui nu
este o sinucidere, ci o scapare din propria conditie, o razbire la lumina, ilustrata
chiar de spusele personajului Razbim noi cumva la lumina. (metafora luminii)

Subintitulata tragedie in patru tablouri , piesa iese din clasificarile clasice,


fiind o parabola dramatica, alcatuita sub forma unui monolog, care cultiva
alegoria si metafora. O trasatura a dramei postmoderne este aceea a numarului
foarte scazut de personaje. Dramaturgul renunta la dialog, obligandu-si
personajul sa se dedubleze, sa se plieze, comportandu-se ca si cum in scena
ar fi doua personaje . Consecintele sunt disparitia conflictului exeterior si a
intrigii si plasarea actiunii in planul parabolei. Astfel Iona, ca unic personaj,
traieste propria drama existentialista printr-un puternic conflict interior,
declansat insa doar de gandurile si sentimentele acestuia ci nu de un alt personaj.
O alta caracteristica a teatrului postbelic este aceea a spatiului inchis, reprezentat
in opera de pesti. Acest spatiu inchis are o deschidere simbolica, astfel servind
personajului drept eliberare. Motivul spatiului inchis aproprie drama lui Marin
Sorescu de literatura si filozofia existentialista.

Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la identificarea gesturilor eroului.


Indicatiile de regie, decorul trebuie intelese simbolic. Nimic din ceea ce se
intampla pe scena nu trebuie interpretat in plan real, piesa fiind o parabola a
cautarii spirituale a individului.
Trasaturi neomoderniste in Iona sunt : ludicul, ironia, se adreseaza mai ales
intelectului, ermetism, imagini inedite, ambiguitate, final deschis multiplelor
interpretari.

In concluzie, Iona de Marin Sorescu este o parabola moderna in care se


impletesc armonios elemente de filozofie existentialista cu elemente ale
literarturii absurdului. In opinia mea, Iona reprezinta o punere in scena sub
forma unui monolog dramatic a conditiei umane cu care fiecare om modern se
lupta, in incercarea de a gasi libertatea.
Caracterizare Iona

Drama Iona de Marin Sorescu a fost publicata in revista Luceafarul in anul


1968, fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlu simbolic Setea muntelui de sare,
alaturi de Paracliserul si Matca, numele trilogiei simbolizand setea de
absolut a omului superior.

Inspirata de mitul biblic al omului inghitit de peste, drama da nastere la profunde


interogatii referitoare la: existenta, moarte, singuratate, destin si, in general, la
conditia umana. Iona este ilustrarea omului simplu, care incearca sa descopere
sensul vietii intr-un context liber, incercand sa evadeze din multiplele
constrangeri ale vietii.

Construcia singurului personaj al operei, Iona, este specific teatrului


modern. Eroul piesei se constituie prin monolog i prin indicaiile scenice ale
autorului ca un simbol al omului modern nstrinat de lume i de el nsui,
marcat de crize i de angoase, regsindu-se ntr-un personaj mitic, Iona.
Personajul nu mai are identitate istoric, social, etnic precum n teatrul clasic.

Social vorbind, tim doar c Iona este pescar dintr-un sat de pe malul mrii, c
are nevast i copii, c se lupt cu nevoile, coordonate vagi. Statutul lui nu se
modifica pe parcursul operei.

Din punct de vedere psihologic, personajul evolueaz dinspre starea de confuzie


ctre luciditate. Nu este contient la nceput c se afl n gura chitului. El
evolueaza, ajungand de la un om simplu la un om luminat, stapan asupra
propriei vieti.

Ca in orice opera dramatica, elementele de caracterizare sunt constituite de


actiuni si limbaj, trasaturile personajului fiind evidentiate exclusiv de propriile
actiuni sau replici, in absenta altor personaje. Astfel, autocaracterizarea este
singurul mod de caracterizare directa: Iona poarta o discutie cu sine, pentru a
reusi sa ramana lucid in propria drama. Ultima sa replica Razbim noi cumva la
lumina il arata ca fiind ambitios si plin de speranta. Acesta este caracterizat si
in mod indirect. Prin actiunea sa de a taia burtile pestilor intelegem ca Iona este
un luptator care nu se multumeste cu propria conditie. Din limbajul sau reiese
simplitatea, Iona fiind un simplu pescar care se confrunta cu drama omului
modern.
Iona se afl ntr-o situaie-limit, captiv ntr-un spaiu alienant (E strmt
aici, dar ai unde s-i pierzi minile) i este prezentat n efortul de a-i cpta
libertatea. Mediteaz pe teme diverse trecerea timpului i apropierea de
moarte, libertate, teama de singurtate, indiferena oamenilor etc.

O secven ilustrativ pentru constructia personajului este n tabloul al IV-lea


unde Iona apreciaz lucid situaia: nchis ntre toate aceste geamuri! Sunt ca un
Dumnezeu care nu mai poate nvia. Eroul sufer i de lipsa memoriei. Nu-i
amintete povestea cu omul nghiit de chit, nu gsete un model de eliberare, se
plnge c n mintea lui e cea: Nu-mi mai aduc aminte nicio limb-n vnt.

Secventa finala il arata pe Iona decizand eliberarea, realizand ca masurile


folosite pana atunci au esuat. Astfel, acesta isi strapunge propria burta. Aceasta
secventa il creioneaza pe Iona ca fiind un caracter puternic, un om care nu se
complace in propria neputinta. De asemenea, este o ilustrare a increderii pe care
acest gest i-o confera lui Iona, prin ultima sa replica, o replica increzatoare si
eliberatorie Razbim noi cumva la lumina

Tema piesei este singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a sinelui,


ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata. Problematica se diversifica si
prin revolta omului in fata destinului. De asemenea, tema ar putea fi soarta, din
cercul careia nimeni nu poate iesi.

Titlul trimite la mitul biblic al profetului Iona. Acestuia, Dumnezeu i-a poruncit
sa mearga la Ninive, din cauza inmultirii faradelegilor de acolo, insa Iona,
ignorand porunca primita, si-a schimbat traseul, urcand pe o alta corabie care
pleca spre orasul Tarsis. Dumnezeu a starnit o furtuna puternica, iar Iona,
aruncat in mare, e inghitit de un peste urias, in burta caruia sta trei zile si trei
nopti, timp in care se pocaieste si accepta misiunea divina. Din mit, Sorescu a
preluat captivitatea lui Iona in burta pestelui, simbol al destinului din care omul
nu se poate elibera. In ebraica Iona inseamna porumbel. Autorul da o alta
interpretare numelui personajului, asociindu-l cu solitudinea existentiala, cu
pierderea identitatii. ( Striga Io-na si nu se mai auzea decat Io, Io in vreo
limba veche inseamna :eu )

Timpul in opera este unul discontinuu, reliefand perspectiva psihologica asupra


trecerii timpului. Singura referinta la timpul exterior este cea data de un element
corporal, cresterea barbii lui Iona, ilustrand eternitatea. Indicii spatiali precum
pestii si plaja sunt doar reprezentari ale limitarii umane intr-un spatiu care este
constrangator.
Incipitul piesei il prezinta pe Iona, inconstient de pericolul la care se expune,
asezat pe marginea gurii unui peste. Marea frumoasa si colorata la care se uita
este o reprezentare a idealurilor si ispitelor care il fac pe acesta inconstient de
propriul destin.

Finalul il prezinta pe Iona in postura de a isi decide soarta. Astfel, gestul lui nu
este o sinucidere, ci o scapare din propria conditie, o razbire la lumina, ilustrata
chiar de spusele personajului Razbim noi cumva la lumina. (metafora luminii)

In concluzie, personajul Iona reprezinta omul modern lipsit de libertate si


incercand sa infrunte singuratatea unei lumi indiferente. In opinia mea, acesta
este omul simplu, in fata vietii si a mortii, omul care realizeaza ca singura forma
de evadare este autocunoasterea.