Tema si viziune

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicat n epoca marilor clasici,
in 1881, n volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului. Este prima nuvela care exploreaza terra
incognita a psihicului uman.

Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel, adic o specie epic n proz, cu
o construcie riguroas, un fir narativ central; personajele relativ puine pun n
eviden evoluia personajului principal, complex, puternic individualizat.

Alctuit din 17 capitole, nuvela are un subiect concentrat, cu deschideri bogate.

In expozitiune este prezentat Ghita, un cizmar sarac dar onest care, impreuna cu
familia sa, ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc. Intriga il infatiseaza pe
Lica Samadaul care ii impune carciumarului sa devina complicele sau, in
schimbul unei imbogatiri rapide. Din cauza Samadaului, Ghita se simte prins in
capcana, intr-un conflict intern intre bani si liniste sufleteasca. El incearca sa se
pazeasca de Lica, isi ia arme, doi caini si o sluga pe nume Marti, dar se implica
in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si a unui copil, devenind astfel
complicele lui Lica. Totusi, hotaraste sa lucreze cu Pintea jandarmul pentru a il
da in vileag pe Lica. In momentul punctului culminant (de Paste), acesta isi lasa
sotia,pe Ana, in bratele lui Lica si merge la Pintea pentru a marturisi tot
adevarul. Cand se intoarce, o omoara pe Ana crezand ca l-a inselat, ca mai apoi
sa fie la randul sau omorat de Raut din ordinul lui Lica. Lica se sinucide pentru a
nu fi prins de autoritati. Un incendiu mistuieste moara, iar singurele personaje
care supravietuiesc sunt batrana si copiii.

Este o nuvel psihologic prin: tematic, modaliti de caracterizare a

personajului i de investigare psihologic, natura conflictului( mai ales cel
interior.)

Ca formula estetica, opera apartine realismului, prin tema sociala, finalul inchis,
obiectivitatea naratiunii, stil sobru si concis, veridicitate (prin dialog, timp si
spatiu), inspiratia din realitate prin prezentarea societatii ardelenesti de la
starsitul secolului al XIX-lea, descrierile detaliate, exprimare exacta, fara figuri
de stil.
Tema abordata este una sociala, cea a degradarii morale din dorinta de avutie.
Aceasta este prezentata prin doua subteme, cea a fascinatiei raului (Lica) si cea a
iubirii si familiei (Ana).
Secventa cedarii Anei lui Lica reliefeaza degradarea morala a personajului
principal.(capitolul 14). Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii morale n
momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se rzbuna pe
Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n braele
Smdului.

Secventa finala a operei este importanta in sustinerea temei. Intors la han, Ghita
o gaseste pe Ana singura. Acesta, orbit de gelozie, se impaca cu ea (tu stii ca
mi-esti draga ca lumina ochilor, n-am sa te chinuiesc, am sa te omor cum mi-as
omori copilul ca sa-l scap de calau) iar mai apoi o injunghie. Este la randul sau
omorat de Raut, din ordinal lui Lica. Lica se sinucide izbindu-se cu capul de un
copac. Destinul tragic al tuturor personajelor pervertite moral sustine in opera
ideea moralizatoare, aceea ca nimeni nu este peste legile morale.

Naraiunea realist este obiectiv, realizat la persoana a III-a de ctre un narator

omniscient, omniprezent, neimplicat. Se observ tendina de obiectivare a
perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, atitudinea detaat de
descriere, veridicitatea. Relatarea evenimentelor nu se realizeaz totui n mod
linear, iar nlnuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse. Slavici se
remarca prin finetea observatiei in ceea ce priveste descrierea starilor sufletesti
si a transformarilor comportamentale determinate de acestea. Naratorul nu
intervine in evolutia intamplarilor, insa viziunea sa moralizatoare este redata
prin intermediul unui personaj reflector, cel al batranei. Viziunea narativa este
dindarat, iar focalizarea este zero.

Modurile de expunere au roluri diferite in opera. Naratiunea este ampla, multe

dintre fapte fiind doar rezumate. Descrierea are rolul de a fixa cadrul actiunii si
are functie anticipativa. Dialogul este folosit cu rol de caracterizare indirecta, si,
prin regionalisme si arhaisme, se contureaza culoarea spatiului si a timpului.

Titlul nuvelei este mai degrab ironic, reprezentand un han aflat la rascruce de
drumuri, in pustietate. Toposul ales, crciuma numit Moara cu noroc nseamn
de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, remarcandu-se astfel
ironia naratorului pentru soarta personajului principal.
Relatiile temporale si spatiale sporesc veridicitatea subiectului. Actiunea este
plasata in Ardeal, langa Ineu, la Moara cu Noroc, in secolul al XIX-lea. Ea se
desfasoara pe parcursul unui an, fiind simbolic plasata intre doua repere crestine:
sarbatoarea Sfantului Gheorghe si Pastele. Faptul ca indicii temporali sunt redati
in mod religios induce ideea de pedeapsa divina pentru actiuni imorale (hanul
arde chiar de Paste.)

Incipit: Opera debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama a

Anei, personaj care reprezinta vocea autorului in text: Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Aceste vorbe
anunta tema etica a nuvelei, cea a consecintelor dramatice ale setei de bogatie si
introduce dezbaterea morala caracteristica prozei psihologice. Astfel, acestea au
rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor, si reprezinta o pledoarie
pentru echilibru si cumpatare.
Final: Finalul este simetric, opera se termina tot cu vorbele batranei: Asa le-a
fost data. Aceasta replica contureaza ideea fatalitatii destinului, dar are si un rol
moralizator, ca o sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaz, de asemenea, prin descrierea
drumului.

Conflictele nuvelei sunt bine definite inca de la inceput prin cei doi termini aflati
in opozitie (bine si rau) si se caracterizeaza printr-un puternic dramatism. Astfel,
principalul conflict exterior al operei, cel dintre Ghita si Lica, creioneaza
conflictul interior trait de Ghita, care este sfiat de dorine pe ct de puternice,
pe att de contradictorii: dorina de a rmne om cinstit, pe de o parte i dorina
de a se mbogi alturi de Lic, pe de alt parte. La nivel secundar se
evidentiaza conflitul dintre Ghita si Ana pe plan familiar si dintre Pintea si Lica.
Ana are si ea un conflict interior la finalul operei, intre dorinta de razbunare si
fidelitate.

In concluzie, opera este o nuvel psihologic, deoarece are toate trsturile

acestei specii literare: analizeaz conflictul interior al personajului principal,
urmrete procesul nstrinrii lui Ghi fa de familie i urmrete degradarea
moral a acestuia produs de ispita mbogirii. In opinia mea, Nuvela
psihologica ,,Moara cu noroc este o capodopera a literaturii romane,
deschizand calea catre marile creatii epice din perioada interbelica. Despre
nuvela criticul literar G. Galinescu afirma ca este ,,o nuvela solida cu subiect de
roman".

Caracterizarea lui Ghita

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicat n epoca marilor clasici,
in 1881, n volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului. Este prima nuvela care exploreaza terra
incognita a psihicului uman.

Ghita, personajul principal al operei, este complex, rotund si poate fi incadrat in

tipologia omului care si-a pierdut omenirea. Personalitatea sa cunoaste
schimbari profunde, transformandu-se treptat si dramatic, dintr-un cizmar cinstit
intr-un carciumar care traieste cu obsesia banilor.

Daca in incipit Ghita reprezinta tipul omului cinstit dar sarac, statutul sau social
evolueaza in acelasi timp cu involutia statutului sau psihologic si moral. Astfel,
acesta castiga multi bani si urca pe scara sociala, in urma tovarasiei cu Lica.
Ghi este prezentat atat n ipostaza de so al tinerei Ana, pe care la nceput o
iubete i o protejeaz, cat i n ipostaza de tat a doi copii pentru care ar dori s
fie un om cinstit. Apariia la Moar a Smdului i tulbur echilibrul interior, l
face s descopere n sine patima banului, dorina de mbogire: vedea banii
grmad naintea lui i i se mpienjeneau ochii atunci cnd se gndea la
ctigul pe care l-ar fi putut avea n tovria Smdului.
In plan psihologic, Ghita este un personaj foarte complex. El se dezumanizeaza
complet, ajunge sa fie macinat de regret si teama. Principala trstur de caracter
a personajului este patima banului , dorina de mbogire, pentru care ajunge la
o completa involutie psihologica, ce il determina sa se schimbe total atat in
relatia cu Ana, cat si cu copiii.
Din punct de vedere moral, la inceputul nuvelei, Ghita este energic, muncitor,
bland si cumsecade; se dovedete harnic i priceput iar primele semne ale
bunstrii i ale armoniei n care triete familia nu ntrzie s apar. Incetul cu
incetul, acesta isi pierde toate valorile morale in vederea inavutirii. Se
indeparteaza iremediabil de familie si devine un hot si un ucigas.

In caracterizarea lui Ghita accentul este pus pe conflictul sau interior. Astfel,
caracterizarea directa facuta de narator serveste la creionarea trasaturilor sale
fizice. Aflam astfel ca Ghita este un om inalt si spatos, impunator fizic. Din
autocaracterizare intelegem ca acesta se considera un ticalos (sunt un om fara
suflet), dar blameaza soarta pentru conditia sa (asa m-a lasat Dumnezeu). In
mod indirect acesta se caracterizeaza cel mai bine prin fapte sau ganduri. Daca
la inceput este un sot si un parinte ideal, acesta ajunge sa fie un hot si un
criminal. Prin ganduri, Ghita se automistifica, spunandu-si deseori ca nu este
chiar asa de rau. Se gandeste frecvent la raul produs Anei, dar nu schimba
niciodata aceasta situatie. Prin dialog se sustine acelasi conflict interior intre
ispita si rezistenta la ea.

Doua secvente care sustin constructia personajului sunt cea a cedarii Anei lui
Lica(capitolul 14) si cea finala. Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii
morale n momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se
rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n
braele Smdului. Secventa finala il prezinta pe Ghita, intors la han, unde o
gaseste pe Ana singura. Acesta, orbit de gelozie, se impaca cu ea (tu stii ca mi-
esti draga ca lumina ochilor, n-am sa te chinuiesc, am sa te omor cum mi-as
omori copilul ca sa-l scap de calau) iar mai apoi o injunghie. Este la randul sau
omorat de Raut, din ordinal lui Lica. Aceasta scena arata degradarea
iremediabila a personajului, care trebuie sa indure un destin tragic, pe masura
faptelor sale.

In relatie cu celelalte personaje, Ghita se dovedeste a fi un caracter slab, usor de

manipulat si influentat in directia dorita de Lica. Din momentul apariiei lui
Lic, ncepe procesul iremediabil de instrinare a lui Ghi fa de familie,
proces analizat cu miestrie de Slavici. Devine de tot ursuz, se aprindea
pentru oriice lucru de nimic, nu mai zmbea ca nainte, ci rdea cu hohot,
nct i venea s te sperii de el, iar cnd se mai juca, rar, cu Ana, i pierdea
repede cumptul i-i lsa urme vinete pe bra. Devine mohort, violent, i plac
jocurile crude, primejdioase, are gesturi de brutalitate neneleas fa de Ana pe
care o ocrotise pn atunci, se poart brutal cu cei mici. La un moment dat,
Ghi ajunge s regrete c are familie i copii, pentru c nu-i poate asuma total
riscul mbogirii alturi de Lic. Prin intermediul monologului interior sunt
redate frmntrile personajului: Ei! Ce s-mi fac?... Aa m-a lsat
Dumnezeu!...
Tema abordata este una sociala, cea a degradarii morale din dorinta de avutie.
Aceasta este prezentata prin doua subteme, cea a fascinatiei raului (Lica) si cea a
iubirii si familiei (Ana).

Incipit: Opera debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama a

Anei, personaj care reprezinta vocea autorului in text: Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Aceste vorbe
anunta tema etica a nuvelei, cea a consecintelor dramatice ale setei de bogatie.
Astfel, acestea au rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor, si
reprezinta o pledoarie pentru echilibru si cumpatare.
Final: Finalul este simetric, opera se termina tot cu vorbele batranei: Asa le-a
fost data. Aceasta replica contureaza ideea fatalitatii destinului, dar are si un rol
moralizator, ca o sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaz, de asemenea, prin descrierea
drumului.

Naraiunea realist este obiectiv, realizat la persoana a III-a de ctre un narator

omniscient, omniprezent, neimplicat. Se observ tendina de obiectivare a
perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, atitudinea detaat de
descriere, veridicitatea. Relatarea evenimentelor nu se realizeaz totui n mod
linear, iar nlnuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse. Slavici se
remarca prin finetea observatiei in ceea ce priveste descrierea starilor sufletesti
si a transformarilor comportamentale determinate de acestea. Naratorul nu
intervine in evolutia intamplarilor, insa viziunea sa moralizatoare este redata
prin intermediul unui personaj reflector, cel al batranei. Viziunea narativa este
dindarat, iar focalizarea este zero.

Conflictele nuvelei sunt bine definite inca de la inceput prin cei doi termini aflati
in opozitie (bine si rau) si se caracterizeaza printr-un puternic dramatism. Astfel,
principalul conflict exterior al operei, cel dintre Ghita si Lica, creioneaza
conflictul interior trait de Ghita, care este sfiat de dorine pe ct de puternice,
pe att de contradictorii: dorina de a rmne om cinstit, pe de o parte i dorina
de a se mbogi alturi de Lic, pe de alt parte. La nivel secundar se
evidentiaza conflitul dintre Ghita si Ana pe plan familiar si dintre Pintea si Lica.
Ana are si ea un conflict interior la finalul operei, intre dorinta de razbunare si
fidelitate.
In concluzie, Ghi este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al
crui destin ilustreaz consecinele nefaste ale setei de navuire. Miestria lui
Ioan Slavici const n fineea analizei psihologice. Ghita parcurge un traseu
sinuos al dezumanizrii, cu frmntri sufleteti i ezitri. n opinia mea,
destinul tragic al lui Ghi are un rol moralizator, potrivit avertismentului rostit
de btrn n prolog. Pus n situaia de a alege ntre banii obinui din afaceri
necurate i linitea sufleteasc, Ghi este orbit de patima mbogirii i se
dezumanizeaz treptat, chiar dac oscileaz i are momente de regret.

Relatia dintre Ghita si Ana

Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici este publicat n epoca marilor clasici,
in 1881, n volumul de debut Novele din popor, reprezentativ pentru viziunea
autorului asupra lumii satului. Este prima nuvela care exploreaza terra
incognita a psihicului uman.

Ghita si Ana, doua personaje complexe din punct de vedere psihologic, sunt
simbolistica familei care se degradeaza social. Astfel, cei doi trec prin etapele
unei familii care se destrama.

Daca in incipit Ghita reprezinta tipul omului cinstit dar sarac, statutul sau social
evolueaza in acelasi timp cu involutia statutului sau psihologic si moral. Astfel,
acesta castiga multi bani si urca pe scara sociala, in urma tovarasiei cu Lica.
Ghi este prezentat n ipostaza de so al tinerei Ana, pe care la nceput o iubete
i o protejeaz, ca i n ipostaza de tat a doi copii pentru care ar dori s fie un
om cinstit. Apariia la Moar a Smdului i tulbur echilibrul interior, l face
s descopere n sine patima banului, dorina de mbogire: vedea banii
grmad naintea lui i i se mpienjeneau ochii atunci cnd se gndea la
ctigul pe care l-ar fi putut avea n tovria Smdului.
In plan psihologic, Ghita este un personaj foarte complex. El se dezumanizeaza
complet, ajunge sa fie macinat de regret si teama. Principala trstur de caracter
a personajului este patima banului , dorina de mbogire, pentru care ajunge la
o completa involutie psihologica, ce il determina sa se schimbe total atat in
relatia cu Ana, cat si cu copiii.
Din punct de vedere moral, la inceputul nuvelei, Ghita este energic, muncitor,
bland si cumsecade; se dovedete harnic i priceput iar primele semne ale
bunstrii i ale armoniei n care triete familia nu ntrzie s apar. Incetul cu
incetul, acesta isi pierde toate valorile morale in vederea inavutirii. Se
indeparteaza iremediabil de familie si devine un hot si un ucigas.

Ana, personaj secundar, este sotia cizmarului Ghita, mam a doi copii,
impartaseste acelasi destin tragic, pentru ca incalca virtuti morale importante,
cum ar fi cinstea, corectitudinea si loialitatea fata de sotul ei, pe care il insala cu
Lica. Din punct de vedere social Ana evolueaza la nivel material impreuna cu
sotul ei. Aceasta are grija de gospodarie si de cei doi copii, si totusi incearca sa il
ajute pe Ghita in mentinerea hanului.

Din perspectiva psihologica, Ana este si ea un personaj rotund, in involutie.

Transformarea sa incepe odata cu venirea Samadaului la han. Inteligenta si
intuitiva, aceasta simte pericolul pe care il reprezinta Lica si il avertizeaza pe
Ghita Lica e om rau si primejdios.
Din punct de vedere moral, odata ce este aruncata de catre Ghita in bratele lui
Lica, ea i se daruieste dintr-un gest de razbunare, ilustrand pervertirea sa morala.

Doua secvente care sustin constructia relatiei sunt cea a cedarii Anei lui
Lica(capitolul 14) si cea finala. Ghi ajunge pe ultima treapt a degradrii
morale n momentul n care, orbit de furie i dispus s fac orice pentru a se
rzbuna pe Lic, i arunc soia, la srbtorile Patelui, drept momeal, n
braele Smdului. Este simbolizata astfel nepasarea aparenta a lui Ghita asupra
acestei relatii. Secventa finala il prezinta pe Ghita, intors la han, unde o gaseste
pe Ana singura. Acesta, orbit de gelozie, se impaca cu ea (tu stii ca mi-esti
draga ca lumina ochilor, n-am sa te chinuiesc, am sa te omor cum mi-as omori
copilul ca sa-l scap de calau) iar mai apoi o injunghie. Este la randul sau
omorat de Raut, din ordinul lui Lica. Aceasta scena ilustreaza regretul lui Ghita
pentru ca si-a omorat sotia din gelozie. Abia atunci acesta realizeaza importanta
relatiei cu Ana. Totusi, faptul ca o omoara, desi cauta o modalitate putin
chinuitoare, sustine din nou egradarea morala a acestuia.

In caracterizarea lui Ghita accentul este pus pe conflictul sau interior. Astfel,
caracterizarea directa facuta de narator serveste la creionarea trasaturilor sale
fizice. Aflam astfel ca Ghita este un om inalt si spatos, impunator fizic. Din
autocaracterizare intelegem ca acesta se considera un ticalos (sunt un om fara
suflet), dar blameaza soarta pentru conditia sa (asa m-a lasat Dumnezeu). In
mod indirect acesta se caracterizeaza cel mai bine prin fapte sau ganduri. Daca
la inceput este un sot si un parinte ideal, acesta ajunge sa fie un hot si un
criminal. Prin ganduri, Ghita se automistifica, spunandu-si deseori ca nu este
chiar asa de rau. Se gandeste frecvent la raul produs Anei, dar nu schimba
niciodata aceasta situatie. Prin dialog se sustine acelasi conflict interior intre
ispita si rezistenta la ea.
In mod direct naratorul ii realizeaza femeii portretul fizic, Ana fiind frageda si
subtirica, sprintena si mladioasa. Ea este caracterizata indirect prin fapte si
ganduri. Din statornicia sa fata de Ghita intelegem ca este o persoana blanda,
intelegatoare. Dezgustat de laitatea lui Ghi, care se nstrinase de ea i de
ntreaga familie, ntr-un gest de rzbunare, Ana i se druiete lui Lic deoarece,
n ciuda nelegiuirilor comise, Lic e om, pe cnd Ghi nu e dect muiere
mbrcat n haine brbteti.

Incipit: Opera debuteaza printr-un principiu moral, sustinut de batrana mama a

Anei, personaj care reprezinta vocea autorului in text: Omul sa fie multumit cu
saracia sa, caci nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Aceste vorbe
anunta tema etica a nuvelei, cea a consecintelor dramatice ale setei de bogatie si
introduce dezbaterea morala caracteristica prozei psihologice. Astfel, acestea au
rol anticipativ, sugerand evolutia si drama personajelor, si reprezinta o pledoarie
pentru echilibru si cumpatare.
Final: Finalul este simetric, opera se termina tot cu vorbele batranei: Asa le-a
fost data. Aceasta replica contureaza ideea fatalitatii destinului, dar are si un rol
moralizator, ca o sanctiune pentru personaje, pentru faptele lor nelegiuite.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaz, de asemenea, prin desc/*rierea
drumului.

Naraiunea realist este obiectiv, realizat la persoana a III-a de ctre un narator

omniscient, omniprezent, neimplicat. Se observ tendina de obiectivare a
perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, atitudinea detaat de
descriere, veridicitatea. Relatarea evenimentelor nu se realizeaz totui n mod
linear, iar nlnuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse. Slavici se
remarca prin finetea observatiei in ceea ce priveste descrierea starilor sufletesti
si a transformarilor comportamentale determinate de acestea. Naratorul nu
intervine in evolutia intamplarilor, insa viziunea sa moralizatoare este redata
prin intermediul unui personaj reflector, cel al batranei. Viziunea naratia este
dindarat, iar focalizarea este zero.
Conflictele nuvelei sunt bine definite inca de la inceput prin cei doi termini aflati
in opozitie (bine si rau) si se caracterizeaza printr-un puternic drmatism. Astfel,
principalul conflict exterior al operei, cel dintre Ghita si Lica, creioneaza
conflictual interior trait de Ghita, care este sfiat de dorine pe ct de puternice,
pe att de contradictorii: dorina de a rmne om cinstit, pe de o parte i dorina
de a se mbogi alturi de Lic, pe de alt parte. La nivel secundar se
evidentiaza conflitul dintre Ghita si Ana pe plan familiar si dintre Pintea si Lica.
Ana are si ea un conflict interior la finalul operei, intre dorinta de razbunare si
fidelitate.

In concluzie, relatia Ghita-Ana este o relatie ilustrativa pentru tema degradarii

familei. Ana reprezinta o ilustrare a conceptului de familie, ce va parcurge doua
etape: cea a armoniei si cea a degradarii. Amandoi sotii sunt pedepsiti pentru
greselile lor etice. In opinia mea, tragismul destinului lor are un numitor comun:
dorinta de a avea ceva mai mult decat le rezervase deja soarta.