Povestea lui Harap-Alb

-Introducere-

Ion Creanga este unul din scriitorii care se ncadreaz n epoca marilor clasici, opera sa fiind clasificat n
curentul literar numit realism. Pasiunea lui Creanga pentru literatura populara a facut posibila scrierea
unor basme in care autenticitatea folclorica se imbina in mod miraculos cu plasmuirea artistica a
realitatii, fantasticul fiind umanizat si individualizat

Basmul este specia genuluin epic, in proza, cu o larga raspandire, in care se nareaza intamplari fantastice
ale unor personaje reale sau imaginare, aflate in lupta cu fortele raului pe care in cele din urma le
biruiesc.

Basmul "Povestea lui Harap-Alb" a aparut in 1877 in revista "Convorbiri literare" si reprodus mai apoi de
M. Eminescu in ziarul "Timpul". Basmul poate fi considerat un bildungsroman, intrucat fiul craiului
evolueaza de la adolescentul naiv, cu incredere excesiva in propriile calitati, la tanarul chibzuit, maturizat
prin depasirea tuturor piedicilor ivite in cale si neaparat necesare pentru dobandirea experientei de
viata.

Titlul situeaz n centrul ateniei personajul eponim, iar numele eroului este o construcie oximoronic,
deoarece reunete doi termeni contrastani: harap = rob, slug cu prul i pielea de culoare neagr, iar
albul trimite la originea nobil a acestuia, evideniindu-se astfel condiia dual a personajului. Dubla
personalitate a acestuia este reprezentata printr-o identitate reala - de tanar print - si una aparenta - de
sluga a Spanului -.

Tema basmului o constituie, pe lng lupta dintre bine i ru, probele pe care le trece protagonistul care
parcurge drumul de la condiia de slug la cea de mprat. Aceast tem este puternic reflectat de
episoadele care conin ncercrile la care este supus eroul de ctre spn i apoi de ctre Rou-mprat i
de antiteza dintre cele dou personaje i Harap-Alb.

Perspectiva narativa este realizata la persoana a III-a, de un narator omiscient, omniprezent,m

heterodiegetic, insa nu si obiectiv, deoarece intervine in text cu aforisme, maxime introduse prin "vorba
ceea".