Sunteți pe pagina 1din 13

Interculturalitatea

Interculturalitatea este termenul ce


denumeste contactul dintre culturi, existenta unui dialog intre acestea si nu in ultimul rand
interactiunea si influenta pe care o primesc reciproc.

Se vorbeste din ce in ce mai des despre interculturalitate ca o stare de fapt intr-un nou
mileniu al politicii globale si al comunicarii inter-etnice. Interculturalitatea prezinta,
interpreteaza si reevalueaza experienta sociala a diversitatii si a diferentelor.

Interculturalitatea pretinde respect si apreciere din partea grupurilor pentru alte culturi din
societate, pretinde toleranta unei comunitati fata de cealaltacomunitate, si in acelasi timp pretinde
dreptul individului de a parasi propriul grup cultural.

In Uniunea Europeana exista un ansamblu de tari care incearca sa convietuiasca impreuna


si sa se ajute reciproc pe toate planurile (social, economic, cultural etc.), intercuturalitatea este
indispensabila pentru ca aceasta decurge de la sine. Aceste tari pentru a putea colabora trebuie sa
interactioneze, sa comunice, sa intre in contact unele cu celalalte.

De aceea pentru ca exista aceasta uniune exista si interculturalitate in spatiul european care
se poate recunoaste pe mai multe planuri. Unul dintre aceste planuri ar fi cel cultural. Fiind mai
multe tari care colaboreaza toate au unele particularitati culturale pentru ca nu putem fi toti la fel,
fiecare tara are o identitate culturala si asta este unul dintre lucrurile cele mai importante care il
deosebeste de celelalte. Chiar daca ne influentam unii pe altii asta nu inseamna ca trebuie sa
renuntam la identitatea noastra, ceea ce ne reprezinta, doar preluam acele aspecte pozitive ce ne
avantajeaza cu acordul tarii respective.

De-a lungul evo1utiei istorice orice cultura pierde unele trasaturi si castiga altele. Un astfel
de proces trebuie acceptat si nu are nimic negativ in sine. Pastrarea identitatii nu trebuie sa
insemne mordificarea culturala. Problema este cum sa facem ca sa acceleram si sa controlam
evolutiile diverselor culturi pe directia convergentei si sa punem astfel convietuirea interculturala
in locul conflictelor interculturale, fara riscul asimilarii unei culturi de catre alta. De asemenea o
alta provocare este legata de nevoia construirii, in cadrul diferitelor comunitati organizate, a unor
institutii compatibile folosind elementele traditionale specifice culturii fiecareia dintre ele.

Chiar daca suntem diferiti pe plan cultural, lingvistic, gastronomic am dovedit ca putem
colabora eficient.

Pluralismul cultural european este produsul unei istorii lungi si continue care
implica acceptarea altuia, toleranta, coexistenta, dar si sansa afirmarii pozitiilor proprii. Acest
pluralism spiritual se explica prin anumite elemente fundamentale ale culturii: curentele religioase,
care au fost intotdeauna transnationale, gandirea stiintifica, ce a circulat libera de la
inceputul epocii moderne, modelele si curentele artistice, ideologiile, tehnicile de productie.

Pluralismul dezvolta un spatiu social care afirma predispozitia pentru recunoastere


reciproca, bazandu-se pe faptul ca in spatiul public, ceea ce conteaza pentru indivizi e calitatea de
cetateni, responsabili, constienti de diferentele de ordin social, cultural, dar radical independenti
fata de orice grup de apartenenta culturala.

Astazi relatiile dintre tari si culturi se dezvolta fara incetare. Calatoriile, schimburile
comerciale, turismul, congresele stiintifice sau profesionale multiplica ocaziile de contact intre
culturi.

Persoana care patrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntata cu un alt sistem
de perceptie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului si spatiului,
cu un mod diferit de relationare cu alta persoana in situatia creata, in consecinta trebuie sa se
exploateze simbolurile comune, elementele culturale.

Diversitatea etnica si culturala este un aspect tipic al organizatiilor, ceea ce, daca este
exploatat in mod constient si eficient, reprezinta un adaos valoric la profilul unei societati. In
acelasi timp diferentele de cultura a muncii existente in interiorul unei organizatii pot genera o
serie de probleme in comunicare. Diferentele in moralul muncii si ierarhia valorilor pot afecta
negativ colegii obisnuiti cu o alta cultura. Astfel se impune cooperarea inter-
culturala in supravietuirea organizatiilor.

Cea mai simpla problema inter-culturala apare intre un strain si mediul cultural local, nou
pentru el.

El trebuie sa faca un efort sa invete cateva dintre simbolurile si ritualurile noului mediu
(spre exemplu: ce cuvinte trebuie sa utilizeze, cum sa felicite pe cineva, cum sa faca un cadou etc.),
dar este improbabil ca el sa poatarecunoaste de unul singur valorile implicite. Intr-un fel,
vizitatorul dintr-o cultura straina devine stingher, deoarece trebuie sa invete anumite lucruri
simple, din nou. Aceasta creeaza de obicei un sentiment de disconfort, de neajutorare, de ostilitate
fata de noul mediu.

Se pare ca e necesara o anumita perioada de timp, de acomodare, pentru descoperirea


valorilor analoge ale noii culturi, in vederea stabilirii unui referential valoric restructurat, din
perspectiva caruia sa se poata descifra satisfacator noul spatiu spiritual.

Persoana care patrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntata cu un alt sistem
de perceptie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului si spatiului,
cu un mod diferit de relationare cu altul, in situatia creata, trebuie sa se exploateze simbolurile
comune, elementele culturale asemanatoare pot facilita trecerea dintr-o lume (cu valorile ei) in
alta, mai bogata si mai permisiva la valori eterogene.

Asta deoarece in procesul comunicarii, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare:


nonverbale (actiuni concrete cu obiectele, gesture si mimica), iar altele verbale (somare, grafice).
Mijloacele verbale (si in primul rand cele sonore) au dobandit un rol fundamental in comunicarea
interumana. Comunicarea este o forma de comportament interuman care izvoreste din nevoia de
a relationa si a interactiona cu ceilalti. Comunicarea poate duce la relatii de armonie, colaborare
sau in mod contrar, la dispute sau conflicte atunci cand actul comunicarii este denaturat.

In cazul inter-relationarii dintre strain si mediul cultural local, accentul se pune pe:

nivelul de educatie care influienteaza: folosirea conceptelor abstracte, metoda de culegere


a informatiilor, capacitatea de dialog, climatul de incredere;

relatia ierarhica prin: conformitatea raspunsurilor cu normele acceptate, perceptia


confidentialitatii si increderea, alegerea subiectilor si confidentialitatea rezultatelor;

limbajul prin: diferite acceptiuni ale cuvintelor, impactul asupra capacitatii de comunicare
a ceea ce simte;

grupul prin: alegerea esantionului si libertatea de opinie, sinceritatea raspunsurilor si


accesibilitatea grupurilor.

Cateva elemente ajutatoare pentru o inter-relationare eficienta, pot fi:

- efectuarea la timp a planului de cariera si


de retentie pentru angajatii cu potential deosebit, planuri care
saincluda componenta evolutiei multiculturale (prin schimbul
de profesionisti intre tari sub diverse forme);

- atragerea persoanelor plecate in diverse perioade ale vietii lor in tari occidentale, care
au primit o educatiemulticulturala si tehnica deosebita si care ar dori sa revina;

- acordarea importantei crescute dezvoltarii culturilor organizationale;

- analiza culturii si a sub-culturilor organizationale poate depista la timp mari erori


manageriale, care se descopera de cele mai multe ori abia dupa revocarea unora dintre
manageri, cand raul s-a comis si compania are deja de suferit in urma deciziilor
eronate;

- mobilitatea (relocabili si in afara zonei de domiciliu, precum si catre tari ne-


occidentale);

- acceptarea schimbarilor care include marirea experientei multi-culturale, de pilda,


renuntarea la respingerea din principiu a ideii ca trecerea de la o
companie multinationala la una locala este o schimbare cu caracter inferior
pentru evolutia profesionala;

- documentarea constanta cu privire la diferentele culturale, care sa ajute la respectarea


intr-un grad mai ridicat a dificultatilor detasatilor.
Ideea dialogului intercultural trebuie sa aiba ca punct de
plecare recunoasterea diferentei si a multiplelor perspective si dimensiuni ale lumii in care traim.
Aceste diferente, de opinie, de puncte de vedere si chiar valori nu exista doar in cadrul unei culturi,
cu atat mai mult ele sunt vizibile in disputele dintre diferite culturi. Tocmai de aceea, dialogul,
comunicarea sau medierea interculturala isi propun sa analizeze aceste perspective diverse cu un
scop precis, si anume acela de a intelege si a invata pe baza experientelor interculturale diverse. Si
avem aici in vedere beneficiul pe care il aduce schimbul de idei, opinii sau cunostinte in cadrul
grupurilor heterogene din punct de vedere cultural.

Este evident ca in alte culturi, realitatea este perceputa in mod diferit, modalitatea
de relationare dintre oameni este diferita, viziunile sunt diverse. Trebuie sa acceptam diversitatea,
sa nu negam existenta unor puncte de vedere aparent sau in mod real diferite de ale noastre, mai
mult trebuie sa intelegem si sa fim deschisi la perspectivele aduse in discutie de cei care nu vad
lumea din aceeasi perspectiva ca si noi.

Un dialog efectiv este acela care, pune bazele si deschide interactiuni deschise, care
incurajeaza respectul pentru impartasirea ideilor si pentru explorarea directa si multipla a modului
in care lumea este perceputa si gandita. Ca proces, dialogul intercultural incurajeaza identificarea
punctelor de vedere multiple dar indica si o identificare a limitelor pana la care indivizii pot
accepta diversitatea. Tocmai de aceea, educarea in spiritul comunicarii interculturale reprezinta un
obiectiv major al formarii indivizilor intr-o societate dominata de globalizare si
puternic conditionata de fenomenul migratiei, unde diferentele culturale sunt evidente si abilitatea
de a initia si pastra un dialog bazat pe respect si toleranta.

Pentru indeplinirea in bune conditii a dialogului intre culturi si contactul cultural pozitiv,
un factor important spre realizarea in cele mai bune conditii a acestor elemente, este impulsionarea
prin intermediul mediului educational.

Pentru ca s-a mentionat educatia in spiritul comunicarii interculturale, trebuie specificat


faptul ca educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, modalitate
prin care se ia in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferenta de
sex, diferenta socialasau economica etc), evitandu-se, pe cat posibil, riscurile ce decurg din
schimburile inegale dintre culturi.

Nu trebuie uitat un element important al educatiei si anume ca, prin educatie se formeaza si
identitatea personala. Ea se construieste atat pe un fond ereditar-social (apartinand culturii familiei
din care individul provine), cat si prin influente exterioare ce poarta amprenta societatii in care se
construieste.

Educatia interculturala constituie o optiune ideologica in societatile democratice si


vizeaza pregatirea viitorilor cetateni si personal angajat pe plan intern sau extern, in asa fel incat ei
sa faca cea mai buna alegere si sa se orienteze in contextele multiplicarii sistemelor de valori.
Adaptarea la mutatia si diversitatea culturala e necesara in interactiunile prezente si viitoare. De
altfel, demarcatia clasica e tot mai dificil de realizat, in functie de multiple perspective de
referinta, toti indivizii se pot lega la subcoduri culturale oarecum diferite.

Procesul educativ si cultural se cere a fi deschis nu numai la valorile nationale, ci si la


valorile internationale, caci cooperarea economica si politica va deveni imposibila daca nu se va
alia cu spiritul de intelegere si cooperare in domeniile culturii si educatiei. Trebuie valorizate toate
particularitatile, modelele comportamentale, ce caracterizeaza elevii sau grupurile scolare
(personalul viitor a organizatiilor, indiferent de nivelul ierarhic) in situatia interculturala. Exista o
cunoastere relationala, centrata pe dialectica dintre dependenta si autonomiea fata de altul.

Sarcina scolii de azi este de a forma o constiinta europeana, inca din clasele primare este
de dorit sa se cultive respectul si solidaritatea fata de cultura altor popoare. Cateva valori-cheie
trebuie sa-si faca loc, fie in programele scolare, fie in procesele de invatamant: aspiratia catre
democratie, respectul drepturilor omului, al drepturilor copiilor, justitia sociala, echilibrul
ecologic, toleranta si pacea, traditiile culturale, etc.

Insa pentru functionarea eficienta a organizatiilor trebuie pus accent


pe importanta oamenilor si a climatului socio-uman.

Oamenii nu sunt toti la fel, fiecare individ are un alt nivel de cunostinte, alte perocupari,
emotii si dorinte, alte puncte de vedere si experiente.

In consecinta, avand in vedere oamenii individuali si relatiile dintre ei, cunoasterea pe care
oamenii o stocheaza, o produc si o aplica, miturile pe care le genereaza si le actioneaza, valorile la
care adera si pe care le propun ca referinta in relatiile cu lumea din jur, este o relatie mult mai putin
transparenta, deoarece amesteca rationalitati si irationalitati in combinatii pe care numai
participanti directi le pot intelege. Este evident ca, simbolurile, ideologiile, limbajele, credintele,
valorile, ritualurile, cunostintele, povestile si miturile creaza impreuna un curs distinc, care
reprezinta ceea ce este cultura unei organizatii si ce reprezinta fiecare individualitate in cadrul ei.

Pe langa integrarea persoanei detasate, organizatiile care au centre stabile sau sunt doar
regionale trebuie sa determine dimensiunile, sa cunoasca structura si dinamica precisa a pietei,
care reprezinta principalul element al structurii mediului unei organizatii, prin implementarea
produsului pe piata interna sau externa avand in vedere elementele multiculturale.

Deci cultura organizationala intra, in contact cu cultura altor entitati, astfel ca


managementul acestora se realizeaza intr-un mediu caracterizat prin diversitate culturala.

Cand afacerile se realizeaza la scara mondiala, cultura trebuie luata in seama pe mai multe planuri
:

- global, cand se iau in calcul diferentele intre culturile regionale;

- international, cand se tine seama de diferenta intre culturile national;


- corporational, cand se tine seama de diferenta de cultura intre corporatiile cu care se
confrunta pe piata;

- firma, cand se tine seama de diferentele intre cultura firmei respective si ce a firmelor cu
care se confrunta pe piata.

Astfel se propune conceperea de produse ce pot fi comercializate simultan in mai multe


regiuni ale planetei, ceea ce reprezinta un element central al strategiei globale a intreprinderii,
precum si impunerea stantardizarii unui concept sau a unui produs determinat, dar fara preocuparea
de a-l lega simultan la elementele ofertei ( produs, ambalaj, pret, comunicare) si contiile cererii
( adaptarea cererii la conditiile ofertei), inseamna necunoasterea mediului cultural, avand in vedere
ca aceasta isi pune amprenta asupra comportamentului de cumparare si de consum. Caracteristicile
culturale ale consumatorilor care constituie un segment de piata, influienteaza asteptarile si
preferintele acestora, caracteristicile produselor care le sunt oferite, modul de distributie a lor,
continutul si formele de comunicare ale organizatiei cu piata.

Informarea corecta a consumatorului, crearea convingerii de credibilitate si validitate in


informatiile furnizate cu privire la produsul ce se doreste a fi lansat crearea unei intangibilitati
fundamenatale (functionalitate, securiate, calitate, continuitate, onestitate si conformitate)
percepute, impartasite si acceptate de consumator. Aceste intangibilitati sunt legate de contiile
fizice ale mediului dar si de valori, obiceuri, modalitati de comunicare, credinte impartasite de
consumatori, este modalitatea pozitiva de implementare a unui produs nou, provenit dintr-o alta
cultura.

Este recunoscut faptul ca la nivelul unei tari, se pot delimita patru categorii de culturi :
nationala, economica, pe ramuri de activitate economica, organizationala. Doua dintre ele, cultura
nationala, element definitoriu pentru o natiune, ce marcheaza intens si in multe moduri evolutiile
fiecarei tari si cultura organizationala, componenta si determinant major al starii functionalitatii si
performantelor fiecarei organizatii, indiferent de natura sa, au importanta hotaratoare in
management. Ele se influenteaza reciproc, dar sunt si sub influenta celorlalte doua.

Cultura organizationala trebuie luata ca o realitate, urmand ca partile ei bune sa fie cat mai
deplin puse in valoare, iar partea care a devenit anacronica, sa fie corectata si imbunatatita cat mai
repede posibil pentru a nu deveni o frana, un pericol major pentru realizarea performantelor
scontate, fiind un lucru arhicunoscut si semnalat ca mentalitatile se schimba foarte greu.

Deoarece numeroase companii isi concentreaza eforturile in directia imbunatatirii


produselor, prin cercetarea in domeniul tehnologiilor de varf, care implica bugete ridicate, duce la
situatia in care cultura materiala sa fie divizata in cultura tehnologica, cultura economica.
Cultura materiala influentiaza:
- nivelul cereri, tipurile si calitatea produselor cerute pe o piata anume;
- institutiile sociale care includ organizarea sociala, educatia si structurile politice;
- rapoturile fiintei umane cu universul categorie in care regasim religia si
superstitiile;
- valorile estetice si anume grafica si arte plastice, folclor, muzica, drama si dans;
- limbajul.
Analiza elementelor culturale trebuie sa aduca la cunoasterea si intelegerea culturala.
Aceasta cunoastere poate fi factuala, de obicei evidenta si relativ usor de realizat, sau
interpretativa, mult mai dificil de studiat si absorbit.
Cunoasterea factuala este data de costientizarea diferitelor intelesuri, de constientizarea
existetei mai multor religii intr-o cultura, in consecinta aceasta nu poate avea succes fara
dezvoltarea unei sensibilitati si tolerante culturale.
Astfel se impun anumite strategii culturale, spre exemplu:
a) Strategia congruentei culturale;
b) Strategia schimbarii neplanificate;
c) Strategia schimbarii planificate.Obiceiuri de afaceri.

Adaptarea la cultura locului devine un concept important, iar aceasta se realizeaza prin:

1) Toleranta deschisa fata de cultura straina celei proprii;


2) Flexibilitate;
3) Umilinta, ca opus al superioritatii;
4) Corectitudine;
5) Capacitate de adaptare la tempo-uri diferite;
6) Spirit de curiozitate si interes pentru o noua cultura;
7) Cunoastere a tarii respective;
8) Capacitatea de a-i placea pe altii;
9) Capacitatea de a trezi respectul celorlalti;
10) Capacitatea de integrare intr-un mediu nou.

Gradul de adaptare cerut omului ce opereaza intr-un mediu multicultural variaza in functie de
forta obiceurilor din diferitele culturi. Astfel, aceste obiceuri culturale de afaceri pot fi:

- obiceuri ce trebuie respectate, altfel duce la esec;


- obiceuri dintr-o cultura straina noua pe care le putem respecta;
- obiceuri sau comportamente rezervate exclusiv localnicilor, membrilor culturii
respective.

Avand in vedere cele spuse mai sus si faptul ca orice organizatie isi are propria viziune si
misiune, pentru functonarea in conditii optime, orice organizatie trebuie sa stabileasca obiectivele
strategice, trebuie sa genereze obiective operationale, cuantificabile si asumate de fiecare
departament in parte. Asumarea responsabilitatii unor obiective la nivel de departament vine sa
accentueze presiunea in societatile cu grad ridicat de evitare a incertitudinii. Diviziunea pe bugete
si contabilitatea pe centre de cost sau departamente, functioneaza atata timp cat nu duce in nici un
fel la penalitati individuale si managerul general isi asuma responsabilitatea pentru rezultatele
organizatiei.

Culturile cu nivel ridicat de evitare a incertitudinii constituie un obstacol pentru exercitiul


delegarii autoritatii. Angajatii nu vor sa stie ca sunt responsabili pentru deciziile lor ceeea
reprezinta lipsa de incredere in sine. Stilul de management si implementarea sistemelor de
management al performantei sunt esentiale la nivelul impartirii obiectivelor operationale in
obiective individuale. Managerii din culturile cu nivel scazut de evitare a incertitudinii sunt mult
mai orientati catre obiective.

Discutia obiectiva despre realizari individuale nu este o sarcina usoara, din cauza atitudinii
fata de putere si a culturii colectiviste care ii determina pe indivizi sa perceapa feedback-ul in mod
negativ.

Eventualele problemele legate de comunicarea interculturala in interiorul companiilor au


legatura cu felul in care sunt percepute notiunile de bine si de rau, raporturile si rolurile dintre
barbati si femei, modul in care este perceput timpul, ce traditii sunt considerate a fi importante,
limbajul folosit, modul in care se reactioneaza fata de alte culturi si cum decurge schimbul de
informatii.

BIBLIOGRAFIE:

1.- Marian Preda, COMPORTAMENT ORGANIZATIONAL, Ed.Polirom, Iasi, 2006

2.- Ofelia Ichim, COMUNICARE INTERCULTURALA SI INTEGRARE


EUROPEANA, Ed.Alfa, Iasi, 2006.

3.- Victor Tarcovnicu, Vasile Popeanga, Pedagogie, Editura didactica si pedagogica,


Bucuresti,1977.
ECL Test Comunicare Interculturala

CONSORTIUM FOR THE ECL CERTIFICATE OF ATTAINMENT IN


FOREIGN LANGUAGES FOR BUSINESS PURPOSES
Test 1
1. nelegerea unui discurs scris
Din textul urmtor lipsesc cteva pri. Pe acestea le gsii n josul su. Completai spaiile goale din text cu
rspunsurile corecte.
2. nelegerea unui discurs oral
Ascultai urmtorul text rostit de Andrei Pleu la deschiderea Festivalului George Enescu
2011. http://www.tvr.ro/articol.php?id=109598
Marcai la afirmaiile de mai jos dac sunt false sau adevrate. Ascultai textul de dou ori. nainte de
aceasta familiarizai-v cu afirmaiile timp de un minut. Click Aici!
3. Exprimarea n scris.
Privii imaginile de mai jos reprezentnd personaliti care au legtur cu cultura i societatea romneasc.
Alegei dou dintre ele i facei o comparaie argumentnd corespunztor punctul dvs. de vedere. Nu
depii 200 de cuvinte.

1. nelegerea unui discurs scris - Partea 1


V pregtii s plecai n Romnia i ai dori s aflai mai multe despre mentalitatea oamenilor din aceast ar. n
acest sens ai cutat pe net i ai gsit urmtorul articol. Citii articolul i apoi rspundei punctual la urmtoarele
ntrebri. Cuvinte cheie ajung, nu trebuie s formulai propoziii complete. Fii ateni la model

Conversaie despre Romnia

Romnia este frecvent subiect de vorb. ntre cunoscui, n pres, la o ntlnire de afaceri, la nivel politic, la nivel
nalt, n cri, n contactul de zi cu zi cu administraia sau cu realitatea romneasc despre Romnia se vorbete.
Adesea ns aceste discuii au un specific al lor: un inconfundabil gust amar.
Poate exist amarul romnesc sau amarul de Romnia, aa cum exist un spirit mioritic. Poate amarul
romnesc este o expresie a acestuia. Acceptm destinul i condiia, supravieuim valurilor istoriei, dar undeva n
interiorul nostru este o tensiune, o stare de nemulumire, o crcoteal permanent fa de via, de situaie, de ceilali
i de Romnia. Trim n Romnia i asta ne ocup tot timpul o fraz lansat de un om de televiziune, a devenit
pentru muli chintesena frustrrii de a tri n Romnia zi de zi, or de or, neputina de a funciona n limitele
imaginate sau dorite ale normalitii.
Amarul de Romnia este o mare capcan. Efectul su imediat este orbirea agresiv. Nu mai vedem ce este bun n
jurul nostru, n viaa noastr, n trecutul nostru, n viitorul nostru. Crcnim, crcotim, pufnim i devenim agresivi fa
de tot i de toi. Ne comparm mereu de pe o poziie de inferioritate cu ceilali cei din afar. Anulm prin
nepsare, prin lips de apreciere i prin vorbe grele lucrurile de valoare care exist i fac parte din fiina noastr.
Tocmai aceste lucruri ne definesc identitatea, la fel cum i negarea lor, respingerea lor, ignorarea lor fac parte din
ceea ce suntem i cum suntem n aceast lume.
Propaganda comunist, cu clieele sale construite pentru a umple spaiul lsat gol dup exterminarea valorilor i a
reperelor din societatea romneasc, a intit amarul romnesc. A construit reprezentri false, dar glorioase, de care
muli s-au agat pentru a-i neca amarul. A construit o critic ideologic la adresa sistemelor de valori concurente
cum ar fi societatea capitalist de pe o poziie de superioritate. A furnizat astfel o hran artificial i toxic pentru
conturarea unei pseudo-identiti naionale i a unor false repere, ancorate n imagini i nu n valori. Dar aceste
repere erau false, iar goliciunea lor a nceput s se vad odat cu crearea unui spaiu de libertate n Romnia. Totui
unii se mai raporteaz nc la ele, n ciuda trecerii a peste dou decenii de la cderea regimului. Alii nu au gsit cu
ce s le nlocuiasc i orbecie nc ntr-un spaiu social ce aduce uneori a jungl.
Energia noastr vital se irosete prea des n conflicte i n agresivitate inutil; n spat groapa altuia; n omort
capra vecinului sau toate caprele din vecinti; n blocaje; n refuzul de a accepta provocri, de a iei din nite tipare,
de a ne accepta aa cum suntem i de a face s ne fie mai bine schimbnd mai nti ce nu facem noi nine bine.
Alteori ne irosim energia vital i creativitatea pentru a inventa tehnici de supravieuire uman i moral ntr-o
societate n care semenii se comport n acest fel. Este un cerc vicios care funcioneaz simplu, dar eficient: ne
umplem de amar i nu ne mai place nimic din ce e in Romnia, iar apoi nu mai suntem n stare s facem ceva de
valoare, ci doar s notm n amar, s pufnim i s lovim. Amarul romnesc ne transform n nite ini mai degrab
frustrai i imobili, incapabili s acionm, s ne bucurm de ce avem, s asumm iniiative, s ne dezvoltm uriaul
potenial pe care strinii necontaminai l vd i l apreciaz. i de aici probabil ies multe altele: vorbe grele
despre Romnia, despre ce avem noi, despre cum suntem noi ca oameni. (...)

(Oana MARINESCU Conversaie despre Romnia.)


2. nelegerea unui discurs oral
Civa actori au pus n scen la Sibiu un spectacol inedit, inspirat de o nunt tradiional, aa cum se fcea cu mai
bine de un secol i jumtate n urm. Decorul natural, ales anume, este de fapt un muzeu: cel mai mare n aer liber,
din Europa, Muzeul Astra din Sibiu. Ascultai urmtorul mini-reportaj despre acest eveniment la
TVR: http://www.tvr.ro/cultura.php?play=110604.
Marcai apoi ma jos afirmaiile care sunt corecte, trecnd litera corespunztoare n tabelul de mai jos. Ascultai textul
de dou ori. nainte de aceasta familiarizai-v cu afirmaiile timp de un minut i jumtate. Gsii i un model.
.
.
.
.
5.
.
.
.
.
10.
.
.
.
.
15.
.
.
.
.
20.
.
.
.
.
Test 2
1. nelegerea unui discurs scris
Din textul urmtor lipsesc cteva pri. Pe acestea le gsii n josul su. Completai spaiile goale din text cu
rspunsurile corecte.
2. nelegerea unui discurs oral
Civa actori au pus n scen la Sibiu un spectacol inedit, inspirat de o nunt tradiional, aa cum se fcea
cu mai bine de un secol i jumtate n urm. Decorul natural, ales anume, este de fapt un muzeu: cel mai
mare n aer liber, din Europa. Ascultai urmtorul mini-reportaj despre acest eveniment la
TVR: http://www.tvr.ro/cultura.php?play=110604. Marcai la afirmaiile de mai jos dac sunt false sau
adevrate. Ascultai textul de dou ori. nainte de aceasta familiarizai-v cu afirmaiile timp de un
minut. Click Aici!
3. Exprimarea n scris.
Privii imaginile de mai jos reprezentnd situaii din realitatea romneasc. Alegei una dintre ele, descriei
ceea ce vedei i exprimai-v punctul de vedere. Nu depii 200 de cuvinte.
.
.
.
.
5.
.
.
.
.
10.
.
.
.
.
15.
.
.
.
.
20.
.
.
.
.