Negoita Mihaela

Clasa a-XI-a Real

 Rolul literaturii in perioada pasoptista
-Studiu de caz 4-

Premisa. Definirea problemei.

In al doilea patrar al secolului al XIX-lea, civilizatia si cultura din tarile romane incep
sa se orienteze spre Occident. Redirectionarea are doua cauze: pe de o parte criza
Imperiului Otoman, iar pe de alta parte, intr-un context mai larg European, trezirea
constiintei nationale.
Independenta politica si libertatea nationala devin coordonatele fundamentale ale
acestei perioade. Epoca pasoptista marcheaza inceputul literaturii noastre moderne, iar
prin opera scriitorilor se instaureaza un nou climay literar si o noua stare de spirit.
Functia literaturii nu mai ramane doar aceea de a raspandi cultura, de a lumina.
Conceptul de literatura include acum noi valente: transmiterea emotiilor estetice, trezirea
sentimentului national, educatia morala, mesinismul social.
Descrierea si analiza cazului.

Din punct de vedere cronologic epoca pasoptista poate fi fixata intre anii 1830 -1860,
adica din momentul iesirii Tarilor Romane de sub dominatia otomana si pana dupa
Unirea din 1859. Intervalul este marcat de izbucnirea unor revolutii, cum ar fi cea de la
1848, care sustine idealurile patriei de libertate, egalitate si unire.

Cei mai de seama reprezentanti pasoptisti sunt intelectualii care se implica in

istorie, pregatesc si participa la revolutii si la toate evenimentele istorice mai
importante(ex: Unirea de la 1859 ).Exemple de astfel de personalitati : C.A.Rosetti ,care
in 1848 devine sufletul revolutiei, dupa ce libraria si casa lui fusesera locurile de intalnire
ale conspiratorilor.In schimb Ion Heliade Radulescu n-a impartasit idealurile radicale, el
fiind adept al actiunilor moderate pentru a feri tara de interventia straina.

Vasile Alecsandri este de necontenit in actiunea sa patriotica, in evenimentele

Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 si ale Conventiei din 7/19 august 1858,
dedicandu-se trup si suflet Unirii.

Ion Heliade Radulescu care nu avea in vedere decat salvarea patriei, puse la cale o
contrarevolutie, pe principiul urasc tirania , mi-e frica de anarhie. Acesta ii considera
pe tinerii revolutionari victime ale credulitatii si entuziasmului.
 Miscarea revolutionara din prima jumatate a secolului al XIX- lea a dat o puternica
lovitura regimului feudal, renascand in constiinta maselor, spiritul luptei pentru dreptate
sociala si libertate, intensificand miscarea de idei in favoarea unirii tarilor romane intr-un
stat puternic si independent.

Tinerii pasoptisti abordeaza curentul romantic, desi studiaza la academii de orientare

clasica. Drept consecinta, ei vor importa in tara datele literare ale romantismului, fapt
care va duce la o combinatie de conceptii clasice si romantice in cultura.

Romantismul este o miscare artistica si filozofica aparuta in ultimele decenii ale

secolului al XVIIIlea in Europa. Autorii romantici au scris din ce in ce mai mult despre
propriile lor sentimente, subliniind drama umana, iubirea tragica si ideile utopice. Daca
secolul XVIII a fost marcat de obiectivitate si ratiune, inceputul secolului XIX va sta sub
semnul subiectivitatii, a emotiei si al eului interior.

Pe de alta parte, clasicismul este un curent care se caracterizeaza prin Obiceiurile,

gustul, portul, persoanele, caracterele si insusi limbajul si limba sa fie istorice, sa
semene cu ale veacului si locului in care se socoteste scena4, precum afirma Dimitrie
Popovici. Tot in opinia lui clasic inseamna ceva ce era de primul rang, ceea ce era
perfect, ceea ce se putea da ca model in clase, iar autorii clasici erau cei ce stabileau
modelele, cei ce deveneau autoritati in genul lor5.

Luptand impotriva imitatiilor pentru a surprinde originalitatea, inspirandu-se din viata

curenta spre a reda nota nationala si la popoarele crestine, nota crestina, imitand
natura spre a deveni imaginea adevarului si a realiza coloarea locala[5], opera clasica,
potrivit conceptiei lui Heliade- Radulescu este urna in care lupta literara din prima
jumatate a secolului al XIX-lea a depus formulele cele mai rasunatoare lansate in arena
discutiei artistice.

Unii pasoptisi, ca de exemplu Gheorghe Asachi, sunt orientati mai puternic spre
unul sau altul dintre curente.Clasicismul solid si incontestabil al acestuia incepe sa sufere
abia in deceniul al treilea din cauza presiunii mari aduse de tendintele romantice. Pe de
alta parte Costache Negruzzi este principalul scriitor romantic al Moldovei. Romantismul
sau este ferit de exagerarile aduse de noul curent. Paul Cornea afirma ca Bunul gust,
sobrietatea stilistica si sentimentala, filozofia usor sceptica, usor epicureica toate
aceste insusiri atat de rare in epoca dau impresia ca e realist, alteori ca e clasic. Oricum
acesta ramane un romantic prin sursele de inspiratie, viziune si procedee.1

In jurul anilor 1830-1840, se poate vorbi despre o indrumare a literaturii prin intermediul
presei, desi existenta revistelor a fost temporara, din cauza cenzurii.Aceste publicatii
aveau caracter regional, adica publicau scriitori dintr-un spatiu geografic restrans.
 Dupa Courrier de Moldavie, tiparit la Iasi in limba franceza, Albina Romaneasca
publicata in 1829 este primul ziar in limba romana din Moldova condusa de Gheorghe
Asachi.Aceasta gazeta alaturi de Curierul romanesc care apare in Bucuresti in acelasi
an, redactat de Ion Heliade Radulescu si de Gazete de Transilvania a lui
GheorgheBaritiu aparuta in 1838 in Transilvania pun bazele perioadei romanesti.

Curierul romanesc si Albina romanesca publica mai ales stiri politice din tara si
din afara, dar mai tarziu incep sa dea si mici informatii literare, articole istorice, nuvele,
poezii, astfel ca ajung sa stranga in jurul lor toata miscarea literara din tara.

Gazeta Transilvaniei a fost primul ziar politic si informativ al romanilor din

Transilvania.De asemenea a avut un rol important in lupta politica a acestora.

Anul 1840 a debutat cu un eveniment de o deosebita importanta pentru evolutia

ulterioara a limbii si literaturii romane: In 30 ianuarie, Mihail Kogalniceanu semna la Iasi
cunoscuta Introductie la revista Dacia Literara.

Mihail Kogalniceanu pleda pentru originalitatea operelor literare romanesti. In opinia sa,
acest lucru nu se poate realiza decat prin reflectare specificului national1. Din acest
motiv el propune inspiratia din istorie, natura si folclor - Istoria noastra are destule
fapte istorice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul
de pitoresti si de poetice ca sa putem gasi si noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru
aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii2.[8]

Kogalniceanu atrage astfel atentia asupra frumusetilor autohtone si a trecutului

eroic, ca posibile subiecte care sa ne legitimeze ca neam.

Cu toate acestea, Kogalniceanu nu condamna politica de asimilare a culturii

europene, ci abuzurile si superficialitatea. Acest punct de vedere este cel mai bine
dezvoltat intr-una dintre afirmatiile autorului Mai in toate zilele ies de sub teosc carti
in limba romaneasca, dar ce folos!?Ca

In domeniul difuz al literaturii se evidentiaza doua tipuri de limbaj: poezia si proza.

In perioada medievala, prin poezie se intelegea orice text cu vers, rima, muzicalitate,
ritm, masura combinate armonios.Aceasta conceptie predomina chiar si la sfarsitul
secolului al XVIII-lea, idee ilustrata si in urmatorul citat de catre Ienachita Vacarescu
politica iaste aceea ce arata a sa face stihuri, mai vartos ca aceste stihuri sa numescu
poetica si poezie5.

Creatorii secolului al XIX-lea abordeaza diferit conceptul de poezie, realizand ca

aceasta trebuie sa exprime o creatie si nu doar lucruri abstracte puse in rima.Printre cei
care constientizeaza acest lucru se numara si Ion Heliade Radulescu care afirma:
versificatia dar nu este poezie6.

Gheorghe Asachi include textele poetice in acelasi concept cu cele filozofice,

asociind poezia simtirii, trairilor elene, atitudine specific romantica.

In spiritul acestei idei Cezar Bolliac afirma: Poezia este centrul inimei noastre care
arunca si primeste reflectiile obiceiurilor sale in lumea ideala7.Acest fragment
sugereaza ca poezia tine de simtire si nu trebuie asociata ratiunii.In acelasi timp, creatia
lirica este privita ca un gen privilegiat axat pe surprinderea idealitatii.

Marile teme si motive romantice isi afla ecoul in operele scriitorilor pasoptisti:
natura, interesul pentru sentimentul patriotic, istorie, aprofundarea viziunii interioare.

In aceasta epoca, se pune un accent deosebit pe poezie, datorita romantismului.

Conceptiile noi, tipic romantice, se imbina cu idei mai vechi, clasice, astfel incat
priceperea de a face poezie se obtine prin studiu, chiar si prin imitarea modelelor
precedente.

In concluzie, poeziei ii revine si un rol formator, acela de a corecta defectele

oamenilor. In acest sens Cezar Bolliac afirma ca poezia este cartea morala, ideala si
spirituala a omului1.

Concluzia

Rolul indrumator cultural si literar pe care l-au avut Ion Heliade-Radulescu, in

Muntenia, si Mihail Kogalniceanu, in Moldova, a avut o importanta majora in
modernizarea literaturii noastre in perioada pasoptista.

Specile clasice( epistola, satira, fabula) coexsta cu cele romantice (meditatia,

elegia). Turnarea in tiparele secolului precedent a noutatilor de natura romantca se
explica prin faptul ca literatura noastra nu a avut un clasicism profund si
individualizat. Pe de alta parte, majoritatea romanticilor pasoptisti au primit o
educatie clasica.